976 matches
-
plugului, București, 1905; Două neamuri, București, 1906; Pe drumul Bărăganului, București, 1908; Ape mari, București, 1910; Pe Mărgineanca, București, 1912; Ion Măgură, București, f.a.; Nuvele, București, f. a.; Călugărenii, București, 1920; Cantonul cu stejari, București, [1921]; Povestiri, București, [1923]; Pe drumul Bărăganului, îngr. și introd. Petre Pintilie, București, 1969; Corespondență, îngr. și pref. Horia Oprescu, București, 1982. Traduceri: Henrik Ibsen, Ziua Învierii, Orăștie, 1900 (în colaborare cu Ilarie Chendi); Herman Sudermann, Ioan Botezătorul, Orăștie, 1901 (în colaborare cu Ilarie Chendi); Pierre Loti
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
Thompson, Făpturi alese, București, 1923. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, III, 106-111, V, 231-232, 235-236; Ibrăileanu, Opere, I, 298-312, III, 381-382; Iacob Negruzzi, Raport despre „Două neamuri”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIX, 1906-1907; Ioan Bianu, Raport despre „Pe drumul Bărăganului”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXXI, 1908-1909; Iorga, O luptă, I, 371-372; Trivale, Cronici, 105-112; Sanielevici, Cercetări, 271-274; Sextil Pușcariu, Raport despre „Călugărenii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XLI, 1920-1921; Constantinescu, Scrieri, IV, 549-553; Lovinescu, Critice, I, 69-73
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
expediente. După însemnările autobiografice, în 1939 era funcționar la Direcția Generală PTT, iar în 1943-1944, când a fost disponibilizat, lucra în calitate de diurnist dactilograf la Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor. Ca poet, începe prin a-și publica încercările în revista „Bărăganul” din Călărași, în 1935. Frecventează și cenaclul Sburătorul, după moartea lui E. Lovinescu, căruia îi va dedica un poem. Adevăratul debut în presă, care îi aduce și notorietatea, are loc la „Preocupări literare” (1942). Scrie și la „Kalende” (1943-1944), poetul
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
aici V. Voiculescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Vintilă Horia, Valeriu Anania. Lui Marin Preda îi este dedicat un capitol aparte, unde se discută dezagregarea satului tradițional și dificultățile de adaptare la mediul citadin. În fine, după două excursuri consacrate literaturii Bărăganului (Constantin Țoiu, Fănuș Neagu, Ștefan Bănulescu, Mircea Dinescu) și „Olteniei arhetipale” (Marin Sorescu, D. R. Popescu, Adrian Păunescu), criticul revine în „Centru” odată cu „valul al treilea” al bucureștenilor (Petru Popescu, Mircea Ciobanu, Gabriela Adameșteanu, Mihai Zamfir și Mircea Cărtărescu). Tocmai
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
mai mult de plante mustoase decât de flori gingașe, mai mult de reptile decât de vietăți paradisiace. Lexicul e pe măsura reprezentărilor: cuvinte dure, pământoase, bolovănoase, colțuroase, zgrunțuroase, țepoase, deseori clocotitoare, vuitoare. Frecvente sunt neaoșismele suculente, regionalismele cu înfățișare de bărăgan bălărios și bulgăros. În versurile din cărțile următoare provincialismele se răresc, fără a dispărea. Cu asemenea material poetul compune pregnante gravuri, de proporții, cu priveliști când statice, precum cele din Pe muntele Obârșia, unde „zănoage găunoase cu ochiuri de zăpadă
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
contururile priveliștilor tind să devină lichide, masivitatea cedează supleței, sculpturalul face loc picturalului. Poetul preferă acum linia zveltă, unduitoare, peisajul campestru și marin. Versului clasic i se substituie adesea cel polimetric liber. Cu această - în parte - nouă tehnică, V. zugrăvește bărăgane învăluite în umbrele înserării (Bărăgan în amurg), șesuri și coline (Dobrogea-n amiază de vară, În cimitirul turcesc din Mangalia), autumnale (Plâns de toamnă, Toamna la baltă, După cules, Făurăria toamnei), marine (Haitele mării, Efigii marine), uneori în tablouri de-
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Dobrogea-n amiază de vară, În cimitirul turcesc din Mangalia), autumnale (Plâns de toamnă, Toamna la baltă, După cules, Făurăria toamnei), marine (Haitele mării, Efigii marine), uneori în tablouri de-a dreptul memorabile, în verde, albastru și aur, precum imaginea Bărăganului topit în azur: „În aur de pojarnic și spumă de scumpie, / Rostogolind apusul la margini de pământ, / Își joacă Bărăganul talazu-i de câmpie / Cu iezere de ierburi zănatice în vânt”. Foarte izbutite sunt o seamă de invernale, icoane în argint
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
toamnei), marine (Haitele mării, Efigii marine), uneori în tablouri de-a dreptul memorabile, în verde, albastru și aur, precum imaginea Bărăganului topit în azur: „În aur de pojarnic și spumă de scumpie, / Rostogolind apusul la margini de pământ, / Își joacă Bărăganul talazu-i de câmpie / Cu iezere de ierburi zănatice în vânt”. Foarte izbutite sunt o seamă de invernale, icoane în argint, ca Iarnă scitică, Colind uitat, Iarna de altădată sau Gânduri de iarnă. Orientat spre idilic, spre bucolic, spre stilizare, poetul
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
datini (o înmormântare, o logodnă, o sfeștanie în cadrul unei procesiuni religioase); ceea ce ține de o anumită perioadă istorică, de social, răzbate în situații oripilante. Mai mult decât roman, Viața la țară e un poem al vieții câmpenești, o rapsodie a Bărăganului. Existențele omenești se consumă într-un cadru maiestuos, cu lanuri de grâu mișcătoare și cârduri de dropii, cu o baltă colcăind de pește, împrejmuită de perdele de trestii, peste care zboară gâște și rațe sălbatice, lișițe, găinușe de baltă, cucove
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
de vite; nu numai pe vremea lui Herodot, ca sciții, dar până la începutul secolului nostru, ca oieri din subcarpați, și mai ales din Transilvania - mărgineni, bârsani etc. Pentru aceștia, cursul de apă al Ialomiței era sursa de apă pentru traversarea Bărăganului către Orașul de Floci și Vadul Oii, sau peste Balta Borcii, pe drumul roman dintre Burdușani și Capidava, pe calea transhumanței în Dobrogea, sau mult mai departe, prin stepa nord-pontică către Volga și Caucaz. Buzăul important afluent al Siretului este
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
unde se află și un cuprinzător studiu analitic și biografic, articolele scrise de Panait Istrati în ultimele luni de viață. Apoi transpune în română alte scrieri, precum În lumea Mediteranei (I-II, 1936), Domnița din Snagov (1937), Mihail (1939), Ciulinii Bărăganului (1942), Haiducii (1943). În scurt timp dă la tipar întâia reconstituire biografică, intitulată Panait Istrati (1944). Aici insistă cu argumente asupra faptului că scriitorul român a condamnat comunismul și situația din URSS în volumul (scris în colaborare) Vers l’autre
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
Viața lui Adrian Zograffi, pref. edit., București, 1983, Le Pèlerin du coeur, Paris, 1984. Traduceri: Panait Istrati, Artele și umanitatea de azi, București, 1936, În lumea Mediteranei, I-II, București, 1936, Domnița din Snagov, București, 1937, Mihail, București, 1939, Ciulinii Bărăganului, pref. Perpessicius, București, 1942 (în colaborare cu autorul), Haiducii, București, 1943, Pentru a fi iubit pământul, introd. Al. Oprea, București, 1969, Neranțula, pref. Apostolis Monastirioty, București, 1970, Cum am devenit scriitor, îngr. trad., Craiova, 1981; ed. I-II, îngr. trad
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
glosează pe tema divinității, a idealului, a sensului vieții etc. Pătrunderea nu îi lipsește lui N. și nici cultura, destul de bogată, încât atunci când își strunește pornirile retorice și când izbutește o focalizare a gândului (ca în Stânca, Pârâul, Marea, Lebăda, Bărăganul) îl anticipează pe Panait Cerna. Dintre tălmăciri, reușite sunt cele, destul de numeroase, din Lenau, îndeosebi ciclul Cântec de pădure, de nefericitul poet german apropiindu-l o afinitate profundă. SCRIERI: Poezii postume, București, 1921; Poezii, pref. Ion Petrovici, București, 1944. Repere
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
cartea de cult, pentru a cărei studiere și conservare pledează în Cărți mucezite (1938). Ca etnolog, s-a raliat încă de la început celor care au aplicat principiile formulate de Ovid Densusianu în Folclorul. Cum trebuie înțeles (1910). Astfel, în Antologia Bărăganului (1935) include douăsprezece convorbiri cu țărani din Ialomița. Culegerea Colinde din Ialomița (1946) a fost remarcată pentru calitatea artistică a textelor și pentru notele bibliografice care stabilesc geografia motivelor. Cea mai amplă colecție a sa, Folclor din Câmpia Dunării (1969
NEAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288385_a_289714]
-
G. Tocilescu. SCRIERI: Cărți mucezite, Roșiori de Vede, 1938; Câteva însemnări pe marginea textelor folosite în jocurile de copii, în Studii de folclor și literatură, București, 1967, 333-399; Studii de etnologie, îngr. și pref. Iordan Datcu, Alexandria, 2003. Culegeri: Antologia Bărăganului, Călărași, 1935 (în colaborare cu Constantin Fierăscu); Ghicitori din Ialomița și Teleorman, Roșiori de Vede, 1939; Poeme de război, București, 1942 (în colaborare cu Floarea M. Costache); Colinde din Ialomița, Roșiori de Vede, 1946; Folclor din Câmpia Dunării, în Folclor
NEAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288385_a_289714]
-
românești, acestea oferindu-i o sursă de inspirație permanentă. Cele mai bune proze ale sale își asigură tensiunea epică prin inspirația din arhaitatea rurală transilvăneană. Într-un anume fel, scriitorul reface drumul spre universalitate al lui Panait Istrati, dar înlocuind Bărăganul și ținutul pestriț-oriental al Brăilei cu acela al vieții oierilor transilvăneni, dominat de obiceiuri și tradiții coborând din străvechi. Așa cum alți scriitori americani ai momentului, precum Faulkner, Hemingway, Caldwell, Dos Passos, au pus în lumină o serie de „tărâmuri miraculoase
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
Ovid Caledoniu, „Fata Morgana”, „Sfarmă-Piatră”, 1939, 150; Ion Frunzetti, Poezia lui George Petcu, „Decalog”, 1939, 4-5; George Meniuc, Semnificația lui George Petcu, „Decalog”, 1939, 96; Laurențiu Fulga, Toamna aceea din ’37, UVR, 1941, 24; Vasile I. Bocan, Un poet al Bărăganului: George Petcu, VRA, 1942, 633. Ș.A.
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
După această explozie de materialitate, Muntele (1975) aduce o clasicizare de tip șaizecist (model Ion Gheorghe) a imaginarului și a expresiei, anunțată de câteva poeme anterioare (spre exemplu, Invocația către Zamolxis din Jungla marină). Paradoxal, tema nu este muntele, ci Bărăganul, „nuntirea” cu această câmpie „mamă și fecioară”. Atras de poemul lung, cosmogonic, alegoric (Cosmosul necesar), consacrat în anii ’60-’70, și de un neoromantism de factură cvasifolclorică (ciclul Scrisorile voievodului), P. înregistrează un recul valoric. Dar, imprevizibil, se îndreaptă brusc
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
de la început prozatorul narează întâmplări neobișnuite, stranii, multe comice până la absurd, fapte comise de inși într-o ureche, dezvăluie comportamente „buimace”, născociri ale unor minți ce funcționează anapoda, iar tot ce se petrece, în orice istorisire, e îmbibat de poezia Bărăganului, a bălților dunărene, a Deltei. O poezie de genul celei cuprinse în eposul sadovenian, dar pigmentată de țărănisme iuți, asemănătoare parțial acelora din Desculț al lui Zaharia Stancu, de exotisme și senzualități vrednice de Panait Istrati, punctată de situații ce
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
Alexandru Andrițoiu, Constantin Țoiu ș.a. Un efort mai îndelungat de transpunere l-a apropiat de sensurile scrierilor lui Tudor Arghezi și ale lui Panait Istrati, P. oferind cititorului german un volum de „tablete” argheziene și romanele Chira Chiralina și Ciulinii Bărăganului. El consideră un moment privilegiat întâlnirea sa cu literatura lui Lucian Blaga, care i-a revelat cultura autentică a ținutului natal și i-a impulsionat desprinderea de climatul ideologic al anilor ’60, după cum mărturisește în eseul Despre relația față de texte
PASTIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288710_a_290039]
-
Constanța), Aurel Dumbrăveanu (Botoșanii), Cella Delavrancea (Râmnicul Vâlcea), George Voinescu (Vaslui! 2 minute), George Stroe (Viță de Odobești), Eugen Herovanu (Roman), Șerban Cioculescu (Turnu Severin), George Horia (Slatina), Marius Mircu (Bacăul), Sorin Carnabel (Galații), Vlaicu Bârna (Brad), Ion Mincu Lehliu (Bărăganul și Călărașii), Gh. Brăescu (Hușii), Sorana Coroamă (Alba Iulia), Claudia Millian (Mangalia, cu desene ale autoarei). Reportaje pe teme social-culturale mai semnează Aurel Dumbrăveanu, Ben Corlaciu, Ioan Massoff, iar J. Flavius scrutează „prin gaura cheii...” actualitatea politică internațională, reflectată și
MONDIAL MAGAZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288235_a_289564]
-
a fi. Chiar dacă nu s-au amestecat niciodată foarte ușor, cum ar fi vrut B.P. Hașdeu, românii și țiganii par să fi învățat multe unii de la alții. Înainte de a vorbi despre împrumuturi substanțiale, n-am putea ignora componenta stilistică. Din Bărăganul lui Mateiu Caragiale spre Brăila lui Nae Ionescu și, mai departe, către ținuturile moldave ale lui Sadoveanu, pana literaților a glosat despre etosul balcanic al românilor și țiganilor. Lecturile sau experiența ne-au învățat că românul a șterpelit de la vecinul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
front. Escadrila albă (1937) a stat la baza unui scenariu de film, realizat de cineaștii italieni în colaborare cu cei români. SCRIERI: Piatra neagră, pref. Liviu Rebreanu, București, 1930; Povestiri pentru îngerii pământului, București, 1932; Convoiul flămânzilor, București, 1935; Prințul Bărăganului, București, 1935; Copilul norilor, București, 1936; Escadrila albă, București, 1937; Herculanele au răsărit din legendă, Sibiu, 1939; Biruitorii, oameni cu suflet de zei, București, 1941; Rex Poeta Cotis, pref. A. Rădulescu, Milano, 1978; Piatra neagră. Convoiul flămânzilor, îngr. Ion Nistor
ACSINTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
colaborare cu diverși scriitori lusitani a tălmăcit Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu (1945), Viața la țară de Duliu Zamfirescu (în „O século”, 1947), Amintiri din copilărie de Ion Creangă (1947) și Poezii de Mihai Eminescu (1950). Pentru alte traduceri (Ciulinii Bărăganului de Panait Istrati, 1946, Simfonia fantastică de Cezar Petrescu, 1946), a scris prefețe. În publicații de regulă universitare, i-au mai apărut două antologii lirice, precum și zeci de articole despre scriitori români. B. este, de asemenea, autor al unui Dicionario
BUESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285914_a_287243]
-
perspectivă. Dar chiar dacă alături de Caragiale l-am afla editat pe Eminescu, și alături de Eminescu l-am găsi pe Creangă, n-am avea pentru ce fi mulțumiți. Trei stejari, oricât ar fi ei de uriași, nu pot răcori cu frunzișul lor Bărăganul. Trei stejari nu ne pot da imaginea pădurii. (...) Scriitorii semnalați mai sus - și mulți alții ale căror nume nu mi-au venit sub condei - nu sunt, desigur, de mărimea lui Homer, a lui Dante sau Cervantes. Ei sunt însă ai
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]