92,250 matches
-
fuseseră mare lucru înainte de venirea comunismului; ei bine, ăștia au creat o societate de ură și grosolănie voită, ca să-l "bage cu capul în apă" pe cel invidiat în trecut. Mai există un element neutru, ca să zic așa: muncind și bărbatul și femeia, copiii nu au mai fost educați, ci lăsați în stradă, ajungându-se la această grosolănie generalizată. - Locuiți acum pe strada Speranței. Nutriți vreo speranță de mai bine într-un timp relativ scurt? - Sigur că nutresc. Altfel nu aș
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
stringentă necesitate, memorialistul va trăi clipe de mare neliniște, durere fizică și capitale întrebări, în esență povestea vieții unui intelectual în principalele ei direcții, cu date de exemplară autenticitate, slujite de o excelentă portretistică. Iată-l pe profesorul Călinescu, "...un bărbat potrivit de statură, cu un abdomen destul de proeminent, ce-l făcea parcă mai scund, cu un păr bogat și rebel și doi ochi extrem de vii și de penetranți", încât "privindu-l câteva secunde, te lua în stăpânire." Fraza pare simplă
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
plictisit, de parcă s-ar fi apărat de-o muscă. În rest, strănuta drept În speteaza scaunului din față. În fața tinerilor stăteau o femeie și o fată de vreo 10 ani. Scaunul de lângă ele, cel din fața țigăncii, era ocupat de un bărbat care călătorea singur. După vreo oră de zbor, mama fetei părea gata să facă o revoluție. Se sculase În picioare și-și flutura cu disperare o mână. Fata era și ea ridicată pe jumătate de pe scaun. Au venit două stewardese
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
parte, în mod bizar, Mona însăși - o prezență importantă doar prin cantitate, căci altfel, ea se prostituează cu diverși "clienți", pare ciudat de opacă la "chemarea interioară" a scriitorului, și, evident, nu poate lua niciodată parte la discuțiile intelectuale, rezervate bărbaților - chiar dacă, în fapt, Mona e cea care, prin metodele pe care Miller le poate intui, face rost de bani pentru a-și întreține soțul. Deși romanul se deschide cu Ea ("Era fascinantă în rochia persană"), după două paragrafe Mona-femeia fatală
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
Acolo, însă, trăiesc niște oameni cu diverse probleme sau, cum spune autorul, mai altfel. Singuri, într-o pustietate desăvîrșită, la marginea societății. Singuri la propriu. Iarnă și vară, zile și ani. Afecțiunile sînt diferite, ca și manifestările lor. Sînt numai bărbați și o singură femeie. Ea duce acum o viață evlavioasă și le iubește pe Maica Domnului și pe Maica Tereza. Dintre bărbați, unul este cleptoman, altul crede că este surd, unul este obsedat că, brusc, a devenit impotent și nu
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
Singuri la propriu. Iarnă și vară, zile și ani. Afecțiunile sînt diferite, ca și manifestările lor. Sînt numai bărbați și o singură femeie. Ea duce acum o viață evlavioasă și le iubește pe Maica Domnului și pe Maica Tereza. Dintre bărbați, unul este cleptoman, altul crede că este surd, unul este obsedat că, brusc, a devenit impotent și nu va mai putea la întoarcerea acasă să-și satisfacă țiganca, altul are impresia că posedă dimensiunile unei minuscule vietăți și că poate
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
același protagonist în rolul Colonelului, Victor Rebengiuc, "un mare actor care întemeiază, e năvalnic și impetuos", cum îl descrie regizorul, la prima repetiție, tinerelor actrițe de la Teatrul Național din Cluj. Locul acțiunii și subiectul rămîn aceleași. Acum avem un singur bărbat, înconjurat numai de femei, în general cu aceleași afecțiuni ca și corespondentul lor masculin din Colonelul Pasăre, cu manifestări sensibil egale, nuanțate, însă, trecute prin filtrul construcției și pshihologiei structural feminine. Studiul acesta este realmente extraordinar de interesant, din toate
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
vedere-uman, social, al patologiei bolilor respective, sexual, și nu în ultimul rînd, teatral, al tipului de relații, modificat, care se naște în acest context. Colonelul este fără îndoială reprezentantul puterii, al ordinii și ierarhiei armate. Dar este, totodată, și singurul bărbat printre cele șase femei. Iubirea și adorația se insinuează, firesc, în text, încălzindu-i registrul poetic, exploatîndu-l mai îndelung într-o atmosferă cazonă mult mai hazlie sau mai ridicolă pentru pacientele-soldați, asta și pentru faptul că armata nu este cel
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
e vinovat de toate vicisitudinile care se abat asupra unui popor și Medeea e de două ori străină pentru că nu aparține nici Corintului, unde a venit, nici Colhidei, de unde a plecat, și pentru că e femeie într-o societate condusă de bărbați, deci minoritară. Revelatoare pentru destinul străinului sînt următoarele cuvinte rostite de Medeea: "Pe cînd mă fugăreau prin oraș", spuse ea, "mi-era frică și am fugit ca să scap cu viață cum ar fi fugit orice animal hăituit, dar o parte
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
Impetuosul teleast m-a privit zâmbind și-a mormăit în stilul său atât de expresiv: "Tinere domn, ai avut în față niște persoane la picioarele cărora s-a aflat un oraș întreg. Niște superbe doamne adorate de cei mai puternici bărbați ai județului. Iar eu să nu le acord nici cinci minute?!" Am zâmbit recunoscător, răsuflând ușurat că maestrul atâtor complicate strategii ale supraviețuirii știuse să anihileze cu eleganță și generozitate involuntara, dar reala, mea mojicie. Ca relativ tânăr jurnalist, aveam
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
fizionomia, cu ridurile ei, dar și cu trăsăturile care încă pot trezi interesul". Una dintre aceste trăsături (și ce interes trezește!) se bizuie pe rezumarea plină de delicii stilistice, când vetuste, când sprințare, a romanului Sexul de peste drum, localizând ferm bărbatul ca vis-a-vis al femeii. Deriziunea atinge un punct maxim când criticul inspirat apreciază "cogitațiile drapate în principii morale ale Lucrezziei Karnabatt, asiduă și indiscretă protectrice a sexului de dincoace de drum". Numai pentru că admir volutele, chiar și cele mai libere
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
pământos, sarcastic ori așezat pe antiteze. Nicicând pe anacronice reverii. Cuvintele folosite de el sunt ale tuturor. Limbajul i se alege altul. Numai al lui. Poezia lui are mulțime de glasuri pentru descoperirea soarelui, lunii, mării, muntelui, dealului, copacului, a bărbaților care au făcut istoria, a țăranului, a câinelui, a literelor, cuvintelor, poreclelor, parodiilor, a satului fără sărbătoare, a cimitirelor. Marin Sorescu animă prin poezie tot ce a trăit el în lume. Iată poezia de dragoste, inventivă în cuvinte, pornind de la
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
domnișoară". Mă urc în acceleratul de Sibiu la amiază. Verific de vreo cinci ori. Clasa întîi?! Totul este delabrat, canapelele căzute, o mizerie și un miros destul de greu de descris. Peste asta, o căldură mortală. De ziua femeii, cei trei bărbați cu care mă găseam în compartiment au simțit nevoia să facem dialog ca să nu mă simt singură-singurică. De unde vin, unde mă duc, întrebări și mirări uzuale. Au fost așa de drăguți, și în general cam de aceeași părere cu mine
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
misterios pînă la jumătate de zăpadă, de blîndețea peisajului divin pe care îl străbăteam în ritmul unei locomotive neelectrificate, în aburii ei care se amestecau cu ceața dinspre munte. Visătoare, plutind de-a dreptul, mi-am luat rămas bun de la "bărbații" mei și-am coborît la Sibiu. Aveam să mă întîlnesc cu bunul meu prieten sosit din Franța și să stau pînă a doua zi. Uneori, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg, chiar dacă acesta este un burg
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
a agresat-o verbal de la capătul culoarului. Un noian halucinant de înjurături, strigate în noapte, s-a năpustit și în urechile mele. La fel de firesc și cu același ton important își reia, răcorită, discursul de unde l-a lăsat. Aud și vocea bărbatului care susține patetic că este cel mai elegant din România pentru că miliardarii nu au gust, deși au bani. Nu-l văd. Femeia se sustrage, iarăși, din conversație și începe să cînte din fluier aceleași cîntece, în aceeași ordine, parcurgînd același
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
joace un rol neimpus de nimeni. Sau poate, atunci, ea l-a zărit pe Hoffmann în mulțimea spectatorilor, a înțeles ce se petrece în mintea lui și ar fi vrut să își încerce șansa împreună. Dar Hoffmann e mai întîi bărbat și abia apoi poet. El nu vede în femeie decît o marionetă (o ingenuă - în actul doi și/sau o curtezană, în final). Hoffmann nu poate să accepte o Olympia răzvrătită, care se eliberează singură. El preferă să rămînă ancorat
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
moară de tînără - de plictiseală. Soprana se întrupează deci din nou. Societatea îi permite unei curtezane o oarecare libertate. Iar femeia-curtezană e un vis-fantoșă al oricărui burghez, tot atît cît e ingenua sau marioneta. Toate sînt femei pe care un bărbat se iluzionează că le poate stăpîni. Asta înțelege, în final, Giulietta, obosită de atîtea roluri. De aceea pleacă, fredonînd o barcarolă, părăsindu-și visele, definitiv, pe Canal Grande. Hoffmann, personaj patetic (pînă îl va rescrie altfel cineva), spectator al ei
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
romanul lui Virgil Duda, Șase femei. Practic, autorul reconstituie cotidianul românesc de la mijlocul deceniului șapte prin prisma experiențelor de viață ale unor femei de vîrste diferite. La rîndul lor femeile își definesc personalitatea în funcție de relațiile pe care le stabilesc cu bărbații care le înconjoară. În ordinea "intrării în scenă" își fac apariția următoarele prototipuri ale femeii române: tînăra dispusă să treacă prin orice pat pentru a-și clădi o carieră și pentru a obține un buletin de București, dar care o dată
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
sexul își pierduse cota la Bursa schimburilor în natură" (pp. 250-251). Toate aceste zbenguieli sexuale se derulau la vedere, erau cvasi-oficializate, cunoscute de toată lumea, inclusiv de omniprezenta Securitate și de serviciile de cadre ale diverselor instituții. Ele deveneau, în cazul bărbaților, probe de șantaj, iar în cel al femeilor, pretexte pentru solicitarea altor favoruri sexuale. Chiar dacă se manifesta destul de rar, Securitatea era prezentă peste tot. Lumea era obsedată de prezența microfoanelor și a privirilor indiscrete ale agenților în instituții, acasă, la
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
zi cu zi: șase femei de vârste diferite, toate aflate într-o oarecare legătură cu mediul artistic. Mărturia existenței lor cotidiene este elocventă pentru că singurul lor scop în viață este supraviețuirea în cadrul sistemului. Ele sînt străine de perspectivele macho, ale bărbaților care relatează evenimente "post festum" cu intenția ușor de sesizat, de a se plasa, la scară istorică, într-o lumină cît mai favorabilă. Dimpotrivă, își autoanalizează condiția cu un cinism uneori trecut bine de pragul vulgarității. În toiul unei discuții
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
fac copii, trebuie să-mi rup de la gură cum zic franțuzoaicele! Hai să ne apucăm de treabă!" (p. 88) O femeie care se privește pe sine cu atîta dezinvoltură, trebuie crezută și atunci cînd judecă performanțele (nu numai sexuale) ale bărbaților care îi marchează viața. Văzuți prin ochii acestor femei, bărbații își dobîndesc statura lor (spirituală, morală) reală, care nu este în măsură să rupă gura tîrgului, fapt ce explică, poate, lunga istorie lipsită de glorie a comunismului românesc. Asemenea fratelui
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
franțuzoaicele! Hai să ne apucăm de treabă!" (p. 88) O femeie care se privește pe sine cu atîta dezinvoltură, trebuie crezută și atunci cînd judecă performanțele (nu numai sexuale) ale bărbaților care îi marchează viața. Văzuți prin ochii acestor femei, bărbații își dobîndesc statura lor (spirituală, morală) reală, care nu este în măsură să rupă gura tîrgului, fapt ce explică, poate, lunga istorie lipsită de glorie a comunismului românesc. Asemenea fratelui său, eseistul Lucian Raicu, Virgil Duda este un autor care
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
de lucru efectiv se împletea cu fumul lumînărilor din sfeșnice. Dincolo de uși, Chioggia, cu mirosul ei de mare și de pește ne aștepta. Undeva la sud de Veneția, pe malul Adriaticii, se adună așteptările, fluxul și refluxul, plecările și venirile bărbaților, peștii zbătîndu-se încă în coșuri, iubirile, tăcerile, intrigile, spaimele, răsăriturile și apusurile, clevetelile și acutele certurilor dintre femeile restrînsei comunități, strigătele pescărușilor, broderii. "Vîntul se pornește să bată din senin. Uneia i se ridică fustele în cap: Ce spuneți, fetelor
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
își antrenează vocile, corpurile, rostirea. Toate acestea se văd pe scenă. În construcția spectacolului, Laurian Oniga a accentuat un element nu foarte vizibil în piesă - misterul - care modifică starea personajelor, raporturile dintre ele, tipul de adresare chiar. Obișnuitul gesturilor cotidiene - bărbații pe mare, iar femeile cos și îi așteaptă - mentalul condus de rutina muncii și a gîndurilor nu poate aduce mari modificări. Chiar și bîrfele, clevetelile, scandalurile nu-și au protagoniști noi care să aducă imprevizibilul în dimensiunile existențialului, tensiuni proaspete
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
care le-am tradus (deși e vorba doar de un Prolog) cu acea tulburare pe care ți-o provoacă dragostea la prima vedere. Situația e următoarea: E vară, e cald. Un oraș și flerul lui văratec. O femeie între doi bărbați, între cărțile și singurătatea ei. E posibil ca bărbații să existe doar în imaginația femeii. Femeia e cel puțin două. O eu și o ea. Privirea naratorului este în cerc. Nu se poate stabili exact dacă vorbește dinamismul cuiva sau
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]