3,362 matches
-
lung și mătăsos, blond și brunet, de umerii plăpânzi, ah!, atât de ușor de dezmembrat, de picioarele grăsuțe devenite dintr-odată inutile, să le învârtă amețitor ca într-un dans al morții prin întreaga încăpere, să le izbească cu pumnul bărbiile micuțe, să le dea drumul, iar ele să zboare, scurt și amețitor, până la întâlnirea cu tavanul, cu vreun perete, cu podeaua, să se azvârle deasupra lor răcnindu-și pentru a nu știu câta oară infamul său nume, Rahaaaaan!, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prin sute de gesturi, cuvinte și semne. Odată, la cabana Omu, după ce terminaserăm o ciorbă de fasole, am găsit întâmplător sub mușamaua murdară, pe cantul mesei, o iscălitură în lemn. Și scria așa: Mircea și Didi 1935. I-a tremurat bărbia, i-a tremurat și vocea, i-au tremurat multe pe dinăuntru (se vedea în licărul ochilor), recunoscuse înscrisul de-aproape jumătate de secol, de când el și fratele lui, unul de cincisprezece ani, celălalt de paisprezece, se jucaseră cu un briceag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
opream să mâncăm. S-a întâmplat odată, vara, să scriu un minuscul roman, în patru părți, pe care l-am botezat Patimile culinare ale bunicului meu. Suna așa: 1. Tanti Frosa, trufe și șerbet Cu obraji pufoși, cu gropiță în bărbie, cu pieptul pudrat până la decolteul rochiei și cu o aluniță tot pe-acolo, deasupra broșei (așa cum o știu dintr-un tablou mic, un portret în ulei cu ramă aurie și ovală), tanti Frosa mergea la rummy joia. Și joia, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu, trupul ei rotund ca o minge, ochii strălucitori, de ființă mereu la pîndă, și felul În care Își Încrețește nasul, atît de drăgălaș. Uneori, doar așa, de amuzament, Îi pun o băsmăluță pe cap și i-o Înnod sub bărbie, și cred că, dacă zic adorabil, am spus tot. Mama ! În partea cea mai de sus a unui perete erau două ferestruici. Geamurile erau negre de funingine și praf și abia dacă se vedea prin ele, Însă și-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În stomac, o răceală sau o greață, Însă pentru mine va fi Întotdeauna acea senzație că sfîrcul Îmi scapă din gură și Îmi trece rapid peste gingii. Însă ce se aude acum ? E liniștea, o liniște jenată ? Vă trageți de bărbie și vă gîndiți “Ei da, asta explică totul. Individul ăsta și-a petrecut toată viața lui inutilă pur și simplu căutînd al treisprezecelea mamelon.” Și ce vă pot răspunde ? Ce pot face ? Să mă tîrăsc În patru labe și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
eram urît, mai eram și vanitos - iar asta nu făcea decît să adauge la lista defectelor mele și faptul că eram și ridicol. Iată-mă, ușor Înclinat În față, În toată splendoarea urîțeniei mele irefutabile - pitic, burtos, păros și fără bărbie. Firmin : hirsut din cap pînă-n picioare. Ridicol. Bărbia, sau lipsa ei, mi-a provocat cea mai mare suferință. Acest lucru părea să arate - deși, de fapt, această entitate lipsă era total incapabilă de a face ceva atît de Îndrăzneț ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu făcea decît să adauge la lista defectelor mele și faptul că eram și ridicol. Iată-mă, ușor Înclinat În față, În toată splendoarea urîțeniei mele irefutabile - pitic, burtos, păros și fără bărbie. Firmin : hirsut din cap pînă-n picioare. Ridicol. Bărbia, sau lipsa ei, mi-a provocat cea mai mare suferință. Acest lucru părea să arate - deși, de fapt, această entitate lipsă era total incapabilă de a face ceva atît de Îndrăzneț ca a arăta ceva - că sînt o ființă total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îmi dau un aer revoltător, de broască. Ce s-o mai lungesc, era un chip schimbător și mincinos, care nu-ți inspira cîtuși de puțin Încredere, era chipul unei ființe josnice, total lipsite de caracter. Firmin viermele. Însă amănuntele - lipsa bărbiei, nas ascuțit, dinți galbeni etc - nu erau importante În sine, cînd le comparai cu impresia generală de urîțenie absolută. Chiar și pe vremea aceea, cînd ideile mele despre frumusețe aveau la bază doar desenele lui Tenniel la Alice, am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Paris și alții, numai os și piele, care se uită În oglindă și văd numai colaci de osînză. Chiar asta văd. Asta e nebunia veritabilă. Problema mea n-a fost niciodată cu oglinda - și acolo văd același ins lipsit de bărbie -, ci În imaginea mea atunci cînd nu mă uit În oglindă, cea pe care o văd atunci cînd stau Întins pe spate și-mi privesc degetele de la picioare și-mi spun toate poveștile minunate, cînd Încep să visez, cum Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din oglindă. CÎnd visez o frază ca „Muzica se stinse și, În tăcere, toți ochii se fixară asupra lui Firmin, care stătea demn și fără să clipească În pragul sălii de bal”, nu văd niciodată un șobolan subnutrit și fără bărbie În pragul unei săli de bal. Ar fi o cu totul altă poveste. Nu, de fiecare dată văd un tip care aduce destul de bine cu Fred Astaire : talie Îngustă, picioare lungi și o bărbie ca bombeul unei cizme. CÎteodată, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
niciodată un șobolan subnutrit și fără bărbie În pragul unei săli de bal. Ar fi o cu totul altă poveste. Nu, de fiecare dată văd un tip care aduce destul de bine cu Fred Astaire : talie Îngustă, picioare lungi și o bărbie ca bombeul unei cizme. CÎteodată, sînt chiar și Îmbrăcat ca Fred Astaire. În această scenă anume, sînt În frac, În picioare am ghetre, iar pe cap joben. Cu picioarele Încrucișate la glezne, mă aplec cu grație și-mi las greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scaunul lui obișnuit. S-a așezat pe pernuța roșie și familiară, și-a pus ambele palme pe birou și a Început să plîngă. Nu scotea nici un sunet, lacrimile Îi șiroiau În tăcere, amestecîndu-i-se cu picăturile de ploaie de pe obraji și bărbie și căzîndu-i pe cămașă. Am strigat spre el pe mutește „Curaj, domnule Shine. E și mîine o zi. Nu face nici o prostie.” Mă simțeam atît de rău că nu-mi veneau În minte decît clișee. Mi-a venit chiar ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
amintesc ochii lui. Ce spuneau ei ? Am judecat retrospectiv, cu ochii minții, și mi s-a părut că am văzut În ei dragoste. Firește că blîndul și inteligentul Norman fusese capabil să treacă ușor cu vederea faptul că nu aveam bărbie, obrajii păroși și, firește, fusese În stare să vadă dincolo de licărul din ochii mei și să intre direct În sufletul unui confrate, artist și om de afaceri ca și el. Restul zilei mi l-am petrecut chircit În adîncul ascunzătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
poate de trist și de frumos. PÎnă la urmă, m-am gîndit, aș prefera să fiu o gazelă care sare plutind grațios peste E decît om și că aș prefera de o mie de ori să am picioare lungi decît bărbie. Piciorul mi s-a vindecat destul de repede și, la sfîrșitul săptămînii, am putut să-mi las iar greutatea pe el. Și, după alte cîteva zile, abia dacă mă mai durea, deși a rămas strîmb, și de-atunci merg un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-i convingi să-ți facă pe plac, doar ca să scape de tine”. Aș fi fost ca un bunic În vîrstă dintr-un film, care-i dă sfaturi unui puști ce face primii pași În lume (parcă-l și văd, cu bărbia lui moale și părul dat peste cap). Însă nu era stilul lui Jerry să fie atît de tupeist. Ca om de afaceri, era zero barat. Se mulțumea să stea sprijinit de peretele stației, fumînd țigară de la țigară și să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pentru sine În timp ce dădea din capul mare. Dac-aș fi fost om, aș fi coborît În stradă, aș fi acostat prima tipă atrăgătoare pe care aș fi Întîlnit-o, cu ochi negri strălucitori deasupra unui surîs schițat de un chip fără bărbie, și aș fi ademenit-o, i-aș fi cumpărat favorurile sau aș fi obligat-o să mi le ofere singură. Însă Jerry se mulțumea doar să-și tîrșească picioarele prin casă de colo-colo În solitudine polară, atît de singur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În picioare și m-am Înclinat. Am făcut semnul adio fermoar, și am văzut că a priceput. A rîs, Însă rîsul ei nu semăna cu al tău. Era Încă frumoasă, deși vedeam limpede că timpul sau tristețea Îi Îngreunaseră ușor bărbia și-i Încrețiseră colțurile ochilor. Erau albaștri. M-am dus la fereastră. Afară era beznă. A venit lîngă mine și a rămas În spatele meu. O simțeam cum mă privește. Îi simțeam rochia neagră ca un nor În spatele meu. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să iasă din vestiar și să intre, braț la braț cu el, În sala de dans. Rămase cîteva ore În stradă: erau acolo o sumedenie de fețe pașnice, familiare: farmacistul cu nevasta lui, fata institutorului, directorul băncii locale, dentistul cu bărbia vînătă și cu mutra lui de om trecut prin multe... Sala era Împodobită cu serpentine colorate - albastre, verzi și roșii - mica orchestră locală cînta cu foc, și totul Împrăștia o senzație de viață Îndestulată, liniștită și trainică, tulburată doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care-și amintea fără duioșie, ca un biolog care face observații „pe viu“. În tinerețe, Rowe Își Închipuise că sacrificiile și faptele lui eroice o vor face pe fata pe care o iubea să uite de mîinile-i neîndemînatice și de bărbia-i buboasă, de adolescent. Pe atunci, totul i se părea posibil. Îți poți bate joc de visele pe care ți le iei ziua-n amiaza mare, dar atîta vreme cît ai posibilitatea de a visa cu ochii deschiși există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Înseamnă că m-am schimbat. Omul din fotografie și Anna Hilfe nu se potrivesc! Brusc, Își aminti Însă de vorbele Annei, care atunci Îl uimiseră, dar pe urmă Îi ieșiseră din minte: „E de datoria mea, Arthur“... Ducîndu-și mîna la bărbie, Își acoperi barba; nasul lung și cam strîmb și ochii destul de triști pe care-i văzu În oglindă Îi spuseră adevărul. „Da, sînt Arthur Rowe! exclamă el rezemîndu-se cu mîinile de masă. Dar eu nu sînt Conway! Nu mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu fața dură și încinsă, ca pentru a se asigura de atenția mea. Cu o smucitură zgomotoasă, motocicleta se lansă de-a lungul pistei, cablurile ei zăngănind între șinele de metal. Manechinul care o conducea, așezat mult în spate, avea bărbia ridicată din pricina curentului puternic. Mâinile sale erau legate de ghidon ca ale unui pilot kamikaze. Toracele lung era acoperit tot cu instrumente de măsurare. În fața lui, în berlină, ședea, cu expresii la fel de goale, familia de patru manechine. Fețele lor erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în aer. Manechinul, Elvis, se ridică din șa, cu corpul diform în sfârșit atins de grația mișcării cu ralentatorul. Precum cel mai strălucitor dintre cascadori, acesta stătu pe pedale, cu picioarele și brațele complet întinse. Capul îi era ridicat, cu bărbia împinsă în față, într-o poză aproape de dispreț aristocratic. Roata din spate a motocicletei se înălță în aer în urma lui, și păru gata să-l lovească la baza spinării, dar, cu mare tact, acesta își desprinse picioarele de pe pedale și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
păhărele de băutură. Manevrând sticlele de vin ca pe niște haltere, Vaughan le făcu semn femeilor să urce în mașină. Când a doua (păr negru scurt, șolduri înguste de băiat) deschise portiera pasagerului, Vaughan îi dădu o sticlă. Ridicându-i bărbia, îi vârî un deget în gură. Scoase gogoloiul de gumă și-l aruncă în întuneric. - Să scăpăm de asta; nu vreau să-mi înfrunzi uretra cu baloane. După ce m-am familiarizat puțin cu comenzile, am pornit motorul și-am traversat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unei alte manete, verticale, din metal cromat, turnate sub forma unei palme răsturnate. Conștientă de acești noi parametri, de îmbrățișarea acelei tehnologii ascultătoare, Gabrielle se lăsă pe spate. Ochii ei inteligenți îi urmară mâna când aceasta îmi pipăi fața și bărbia, căutându-mi parcă propriile armături inexistente de crom clipitor. Își ridică piciorul stâng așa încât să i se sprijine proteza de genunchiul meu. Pe suprafața interioară a coapsei, chingile formau adâncituri pronunțate, albii de piele înroșită săpate sub formă de catarame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
participând uneori la emisiunile de cultură generală și prezentă la talk-show-urile de noapte. Când o ridicară în poziție semiașezată, i-am recunoscut chipul, o față acum palidă și uscățivă, ca de bătrână. O broderie de sânge uscat îi cobora dinspre bărbie, formând o bavetă de culoare întunecată. Când o întinseră pe targă, spectatorii se uitară cu respect la rănile de pe coapsele și pântecele ei, făcându-i loc să fie dusă la ambulanță. Două femei cu batic pe cap și haine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]