680 matches
-
erau numărate. Și Rosamund mă avertizase: - S‑ar putea ca acesta să fie ultimul drum al lui Ravelstein la spital. Știam. Și Nikki, firește, ajunsese la aceeași concluzie. Petrecea ore Întregi făcând comisioane, preluând telefoane. Nikki, și nu infirmierele, Îl bărbierea cu aparatul de ras electric, În timp ce Ravelstein, cu ochii Închiși, Își lăsa capul pe spate ca să‑i ofere bărbia. O cupă mică de plastic sub nas Îl aproviziona cu oxigen. - Situația nu arată prea bine, nu? mi‑a murmurat Nikki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un tunel. Un timp a rulat cu viteză maximă. Pe urmă s‑a oprit, motorul uriaș continuând să sforăie lenevos. Și tot așa Înainte, lenevos. O singură soră era de gardă. M‑a văzut și s‑a oferit să mă bărbierească. Am recunoscut că mi‑ar prinde bine un ras. Mi‑am Întins spuma pe față și a folosit o lamă Schick sau Gilette. Puține surori se pricep să radă un bărbat. Îți Înspumează fața fără să‑ți moaie mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
minute, m-am foit pe fotoliu, m-am ridicat, am început să străbat veranda însorită fluierând și gândindu-mă la diverse lucruri. Mă gândeam de ce-mi place mai mult să mănânc în oraș decât aici și de ce nu mă bărbierisem. Aveam o barbă enervantă de vreo trei zile. Trebuia s-o dau jos, nu mai puteam să mă duc la slujbă cu ea. Prin curte, aproape de sol, zburau rândunele. Unele se opreau pe sârma de rufe și ciripeau de mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu i se dea voie să părăsească orașul. Statul nu oferea tratament psihiatric pentru familia victimei. În loc să se așeze la masa de lucru, Brunetti vârî mâna În unul dintre sertarele laterale și scoase un aparat electric de ras. Cât se bărbieri, stătu În picioare la fereastră și se uită În gol la fațada bisericii San Lorenzo, Încă acoperită, așa cum era de cinci ani, de schelele În spatele cărora se spunea că are loc o amplă lucrare de restaurare. Nu avea nici o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să scoată cuvintele. — Du-te de aici o oră, apoi adu-mi o brioșă și mai multă cafea. Odată ce spuse asta, se Întoarse pe burtă și adormi Înainte ca el să iasă măcar din cameră. Brunetti făcu un duș lung, bărbierindu-se sub potopul de apă caldă, bucuros că nu trebuia să se teamă de reacțiile diverselor sensibilități ecologice ale celorlalți membri ai familiei, Întotdeauna pregătiți să critice fățiș ceea ce ei vedeau ca fiind o risipise sau folosire deficitară a mediului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trebuia să asculte nesfârșite acuze la adresa nechibzuinței Occidentului, a felului cum acesta devorează resursele lumii. Când era copil, risipa era condamnată fiindcă erau săraci; acum era condamnată fiindcă erau bogați. În acest punct, descoperi cât de greu era să se bărbierească În timp ce rânjea, așa că renunță la catalogarea necazurilor sale și Își termină dușul. Când ieși din casă douăzeci de minute mai târziu, se trezi năpădit de-o nemărginită senzație de Încântare nedeterminată. Deși era o dimineață răcoroasă, ziua avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cavaler cu vorbe blânde și batistă curată era agentul imobiliar și soțul detestabilei Amanda Hardwick. După dezamăgire, a urmat sentimentul de uimire. Bărbatul arăta cu totul altfel decât își aducea ea aminte. Cândva atrăgător, acum ar fi trebuit să se bărbierească. Fosta lui spilcuială era acum mototolită. Ochii îi erau injectați, iar dedesubt aveau niște săculeți roșietici uriași, care trădau oboseală. Pielea îi era uscată, barba îi era crescută, iar privirea îi era hăituită și disperată. Alice și-a amintit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să tragă concluzia că moșulică avea „relații” cu totul speciale, una și una, nu se încurca domnia sa cu niște scriitorași ratați, amărâți, bețivi, tracasați de lipsa de inspirație și vânați de detectivi, în zile ploioase interminabile. Un moșulică (presupuse) proaspăt bărbierit sau cel puțin așa dădea senzația, parfumat, care mergea la final de săptămână pentru a juca bridge împreună cu alții de teapa lui, un moșulică atras de balet, nu de baschet, de puzzle, nu de bere și - ha, ha, cu siguranță
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să-l afle Într-o casă de oameni la locul lor, cu o viață numai potrivită creșterii unui tînăr de viitor ; pentru că un băiat vroia neapărat să Întîlnească, de data aceasta, Thomas. Se va mai gîndi după ce se va spăla, bărbieri, nu era zorit. Apa l-a Înviorat de tot, parcă nici nu trecuseră peste el o zi aparte și o noapte și mai și; un fleac, avusese perioade mult mai agitate altădată. S-a mai săpunit o dată, s-a limpezit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de pușcăriași. Mi-am petrecut noaptea pe hol, termoizolat în teaca unui sac de dormit. Cu tâmpla pe partiturile lui Rahmaninov. Cu un bocanc pe subtilitățile tehnologiilor petrochimice. Și cu altul pe STAS-urile din construcții montaj. Dis-dimineața m-am bărbierit la o priză montată, dintr-o iresponsabilitate de execuție tipic balcanică, într-o ghenă de gunoi. Am telefonat la antrepriză și, din camioneta ce mi-a fost detașată, am răspândit, pe la puținele cunoștințe (fie ale mele, fie ale camionagiului) (dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cât mai multă gumă de mestecat, iar pe ciorba pe care mă obligau s-o dau peste cap ai 145 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu-l împinsese tată-su, popa prin scrisori cu mustrătura profundă, cărturărească, să-și bărbierească creierul de tândăleală și să apuce către învățătură? De tândăleală și-l bărbierise și către învățătură apucase. Nu-i poruncise, cu aprinsă dojană, părintele său simțăminturi înalte, destoinice, și nu-l repezise spre calea pe care se băjeniseră, către Regat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-o dau peste cap ai 145 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu-l împinsese tată-su, popa prin scrisori cu mustrătura profundă, cărturărească, să-și bărbierească creierul de tândăleală și să apuce către învățătură? De tândăleală și-l bărbierise și către învățătură apucase. Nu-i poruncise, cu aprinsă dojană, părintele său simțăminturi înalte, destoinice, și nu-l repezise spre calea pe care se băjeniseră, către Regat, sfinții învățați ardeleni? Ei bine, în primele zile destoinic fusese, locuință cumpărată tocmise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prinse în față printr-o pafta de aur, lăcuită în nestemate, ce aparținuse, pe vremuri, rafinatului domnitor Matei Basarab. Paftaua doar. Borțosul își degajă cureaua din cataramă. Își lăsă nădragii să alunece armonică pe ciment. Meșteri cu briciul cu care bărbierise și urechea Ierbii Fiarelor, la găitanele ce aveau un sistem complicat de petrecere pe sub bijuterie. Retezând legăturile, Genel își trase înapoi pantalonii peste buci, strîngîndu-și cureaua până la refuz, cât mai jos pe șolduri, pentru a nu-i aluneca slipul roșu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al ulicioarei Perone, își deșertară în văzduh miresmele de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep milițienesc, care-și trambalase sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea unei dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu lama buldozerului, acaretele și hrubițele tăinuitului Sile Smalț, calif odinioară peste hoți, tata a tuturor sfîrtecătorilor și pârjolitorilor din Bucureștiul interbelic. De îndurările Smalțului își ascuțiseră ei hoții cosoarele și din ugerul încuviințărilor lui supseseră ei cu buza și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
place mie sângele de om, da la el 245 a fost ceva de bunghit! Nu ne lăsau și-a trebuit să arunc eu cu cuțitul. Doi am pus jos. Dacă nu eram cu el, ciur ne făcea politia. - Iar se bărbierește Gheorghe, râse unul din fundul beciului. Se adunară împrejur. Erau hoți și hoți. Mai bătrâni și mai tineri, spilcuiți de nici nu-i bănuiai, cu haine bune pe ei, ca domnii, sau jerpeliți, manglitori de rând, care zăceau la zdup
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ușă. Femeia a urcat scările, s-a uitat la cei ce așteptau pe scaune și, aducîndu-și aminte că sânt de față toți vecinii, i-a mai dat drumul la un șuvoi de lacrimi. - Domn' Tilică, domn' Tilică, vin' de-l bărbierește pe Gogu, vinooo, că s-a prăpădit, aoliu! Meșterul se învolburase, văzînd-o în ușa prăvăliei. Când a auzit ce nenorocire căzuse pe capul ei, s-a ridicat cu mușteriii în picioare și s-au închinat. - Dumnezeu să-l ierte! au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dumnezeu? se mirau zidarii. Că era în putere, nu om să piară! - A murit, sughiță Florica. Acu, l-am spălat. N-au mai fost zile de la Ăl de-sus! Tilică a ascuțit un brici și s-a dus să-l bărbierească pe Gogu. Nu mai călcase în curtea croitorului de mult. Florica umbla repede-repede în fața lui, fără să-l privească. Nu era departe, două garduri. Aglaia chitise totul în casă. La capul mortului ardeau luminări groase, aduse de vecine. Acestea aflaseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu fulgi mici și deși. Orașul, alb ca o rochie de mireasă, strălucea în lumina zăpezii. Șutul avea o inimă ușoară și-o veselie de tânăr cu noroc. S-a oprit pe la frizeri, s-a mai tuns, s-a mai bărbierit, s-a parfumat ca un fante și, spre seară, puțin amețit de vinul băut și de așteptare, a luat-o spre mahalaua Didinei, cu un buchet mare de garoafe în mâna înghețată. Peste petalele roșii ca sângele cădea găteala iernii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trăiește și pe urmă o să se nască. — Și când o să se întâmple asta ? O să-ți spun... O să te invităm la botez... Râzi de mine... Nu râd, sunt doar neliniștită. N-ai aparat de ras în baie. Și totuși, ești bine bărbierit. — E obiceiul meu de dimineață. Frizerul din colțul străzii îmi face și revista presei. — Zice de bine ? — Nu înțelege niciodată nimic. De asta reproduce știrile cu exactitate. — Tataia... începu Cosmina. — De ce te temi ? o întrerupse Iacob. Concertul de Penderecki s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
capăt. Se apropie de ea, fără să-i bage de seamă căutătura înduioșată. — Dar trebuie să fii atent, îi șuieră la ureche. Destinul se hrănește cu carne crudă. Dacă ai cea mai mică rană, dacă te-ai zgâriat cumva la bărbierit sau ți-ai mușcat buzele prea adânc, să nu te apropii. Nu există dresor care să poată stăpâni nălucile stârnite de mirosul sângelui. Ridică moneda în dreptul ochilor : Doar asta te poate apăra, beția lucidității... Din ochii Cosminei începură să curgă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
putea schimba încălțămintea și purta mereu aceiași pantofi, o țintă începu să-l supere la călcâi, motiv pentru care se rugă foarte amabil să i se bată ghimpele de fier cu ciocanul. Creșterea bărbii îl supăra și pretinse a fi bărbierit mai des și a i se tăia unghiile, pe care de altfel și le curăța zilnic de impurități. Hangerlioaica nu se astâmpăra, cu toate eșecurile suferite. Propuse ministrului de interne, indirect, o substituire a condamnatului cu un individ slab de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
soțul ei a pierdut îndemînarea de a se rade singur, madam Pomponescu aduse un frizer în casă, care plictisi pe ex-ministru prin aceleași indiscreții auzite de la toți. Ca să nu-l mai vadă în ochi, Pomponescu, amenințat cu prezența lui, se bărbierea singur, dar numai stimulat. Această criză ținu vreo două-trei săptămâni, apoi deodată Pomponescu își reveni, spre bucuria celor din casă. Începu din nou să se bărbierească singur înainte de a ieși din dormitor, să-și schimbe hainele, să fie ceva mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
toți. Ca să nu-l mai vadă în ochi, Pomponescu, amenințat cu prezența lui, se bărbierea singur, dar numai stimulat. Această criză ținu vreo două-trei săptămâni, apoi deodată Pomponescu își reveni, spre bucuria celor din casă. Începu din nou să se bărbierească singur înainte de a ieși din dormitor, să-și schimbe hainele, să fie ceva mai atent la masă și să privească la termometru și la barometru. Ieși o dată din casă, apoi zile întregi își petrecu timpul, foarte aferat, în birou. Părea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în fiecare dimineață și se plimba, uneori pierzându-se. Trebuia să i se reamintească constant momentul zilei, ce se întâmplă și evoluția fiului său de la școală. A încercat să folosească aparatele electrice fără a le băga în priză. S-a bărbierit cu cealaltă parte a aparatului. Rămânea tăcut, docil dar uneori, mai ales noaptea era confuz; în astfel de momente devenea iritabil, vocifera și era greu de controlat. La aproape 2 ani după instalarea simptomelor a fost văzut de un neurolog
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
e "răsplătită" cu hoție și denigrare. Comportament de jivină care rupe și fuge. Mi s-a întâmplat să nominalizez, la Gală, un ziarist, fost elev al meu gata de repetenție, văd, cumplit de frustrat și "hienizat" (chiar nu se mai bărbierește, să atragă atenția). La anchetele efectuate, în 5 moduri, nu la nominalizat nimeni ! I-am înmânat o diplomă de onoare (hm !) ca semn de respect personal. E greu să ghiciți cine a scris cel mai abject articol împotriva mea ? Pentru că
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]