KorAP: Find »[drukola/base=bărzăun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...22 >

546 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

6 fix, că ne-așteaptă acolo domnul Nicanor și ceilalți. De asta venisem la tine. Dar tu ne-ai luat cu flecăreala și uite că am uitat. Hai mai repede! Și porni în fugă spre poartă urmată de Nuțu, în timp ce Bărzăunul rămase pe loc, sub o nemăsurat de grea povară de tristețe. Haide, mă!... Nu mergi odată? strigă la el Ilinca din poartă. Ce-i cu tine de ești așa molîu? Vin și eu... îndată... răspunse abia murmurat Bărzăunul. Duceți-vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Nuțu, în timp ce Bărzăunul rămase pe loc, sub o nemăsurat de grea povară de tristețe. Haide, mă!... Nu mergi odată? strigă la el Ilinca din poartă. Ce-i cu tine de ești așa molîu? Vin și eu... îndată... răspunse abia murmurat Bărzăunul. Duceți-vă voi înainte! Iar în mintea sa începură să se împletească într-un vîrtej fantastic cuvintele: "mămăligă", "flecăreală", "molîu"... De ce oare i le-o fi spus Ilinca tocmai lui? Nu cumva îl disprețuiește? Și porni încet, cu mîinile la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
trag foloasele D e data asta, noua expediție de la Peștera Liliecilor era compusă din mai multe persoane decît s-ar fi așteptat cineva, deși Nuțu lui Răstoacă, sub motiv că pleacă la mare, refuzase să mai participe. Iar Matei, fratele Bărzăunului, nu se întorsese de mai multe zile de la Piatra-Neamț, unde se afla logodnica sa. Plecarea se fixase la ora 8 dimineața, într-o duminică. Era o zi senină și călduroasă și toți participanții păreau foarte veseli, punîndu-și mari speranțe în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
călduroasă și toți participanții păreau foarte veseli, punîndu-și mari speranțe în reușita expediției. Încă înainte de ora hotărîtă, lîngă cantonul părăsit se și adunaseră aproape toți. Mai lipseau Iancu Răgălie și, culmea-culmilor, nimeni nu s-ar fi așteptat la așa ceva, nici Bărzăunul nu sosise. În, sfîrșit, Iancu Răgălie se arătă venind grăbit și-și ceru scuze că, tocmai cînd se pornise încoace, fusese chemat la telefon de Inspectoratul școlar județean pentru o situație urgentă. Cînd auzi că Bărzăunul era singurul care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
așteptat la așa ceva, nici Bărzăunul nu sosise. În, sfîrșit, Iancu Răgălie se arătă venind grăbit și-și ceru scuze că, tocmai cînd se pornise încoace, fusese chemat la telefon de Inspectoratul școlar județean pentru o situație urgentă. Cînd auzi că Bărzăunul era singurul care nu sosise, se înfurie numaidecît: Măi, al dracului mormoloc! răbufni el cu voce tare. Iar vrea s-o facă pe grozavul? Eu aș fi de părere să-l lăsăm pe dumnealui în pace, că precis mai pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
dacă nu l-am aștepta. Înseamnă c-a pățit ceva, că altfel nu-mi închipui să nu vină. Mai stați 10 minute, că vi-l aduc eu! Și, fără să mai aștepte nici o încuviințare, o luă la fugă spre casa Bărzăunului. Virgil și Vlad voiră să meargă și ei cu Ilinca, dar îi opri destul de autoritar domnul Nicanor, de teamă să nu-i piardă și pe ei. Încă înainte de-a ajunge lîngă casa Bărzăunului, Ilinca o zări pe mama acestuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
o luă la fugă spre casa Bărzăunului. Virgil și Vlad voiră să meargă și ei cu Ilinca, dar îi opri destul de autoritar domnul Nicanor, de teamă să nu-i piardă și pe ei. Încă înainte de-a ajunge lîngă casa Bărzăunului, Ilinca o zări pe mama acestuia trebăluind prin curte. Se apropie cît mai mult de gard și-i strigă: Tanti Simina, Ticu e-acasă? E-acasă, drăguță... Doarme. De ce-l cauți? Păi... îl cheamă urgent domnul secretar Nicanor, domnul profesor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mult de gard și-i strigă: Tanti Simina, Ticu e-acasă? E-acasă, drăguță... Doarme. De ce-l cauți? Păi... îl cheamă urgent domnul secretar Nicanor, domnul profesor Răgălie și... și noi. Trebuie să-i comunic ceva. Chiar în clipa aceea Bărzăunul scoase capul pe geam, chior de somn și buhos. De cum dădu cu ochii de Ilinca îi spuse să-l aștepte doar o clipă. Și, într-adevăr, se îmbrăcă mai repede decît s-ar fi așteptat oricine, dădu cu puțină apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
se îmbrăcă mai repede decît s-ar fi așteptat oricine, dădu cu puțină apă pe față și o zbughi pe ușă pieptănîndu-și părul cu degetele. Unde pleci, mă, nemîncat? strigă maică-sa la el. Nu mi-i foame, mamă, răspunse Bărzăunul ieșind pe poartă. Las' că mănînc eu... mai tîrziu! Și se înfățișă cu față zîmbitoare, ca un victorios. Cît e ceasul? întrebă el pe Ilinca de cum ajunse lîngă ea. E 8 și 10, răspunse aceasta țîfnoasă. Cum naiba de-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ajunse lîngă ea. E 8 și 10, răspunse aceasta țîfnoasă. Cum naiba de-ai putut dormi pînă acum? Tu știi că era cît pe ce să plecăm fără tine? Hai mai repede! Și începu să alerge din toate puterile înaintea Bărzăunului. Eh, zise Bărzăunul alergînd mereu în apropierea Ilincăi. N-am dormit deloc toată noaptea, că am avut foarte mult de lucru... Am adormit abia în ziuă... Știi ce-am făcut? Domnul Răgălie, continuă Ilinca fără s-o intereseze ce anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
E 8 și 10, răspunse aceasta țîfnoasă. Cum naiba de-ai putut dormi pînă acum? Tu știi că era cît pe ce să plecăm fără tine? Hai mai repede! Și începu să alerge din toate puterile înaintea Bărzăunului. Eh, zise Bărzăunul alergînd mereu în apropierea Ilincăi. N-am dormit deloc toată noaptea, că am avut foarte mult de lucru... Am adormit abia în ziuă... Știi ce-am făcut? Domnul Răgălie, continuă Ilinca fără s-o intereseze ce anume a făcut Bărzăunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Bărzăunul alergînd mereu în apropierea Ilincăi. N-am dormit deloc toată noaptea, că am avut foarte mult de lucru... Am adormit abia în ziuă... Știi ce-am făcut? Domnul Răgălie, continuă Ilinca fără s-o intereseze ce anume a făcut Bărzăunul, zicea că nici nu vrea să te mai vadă și că să plecăm fără tine. Credea că vrei să pui iar la cale vreo sperietură. Dar le-am spus eu s-aștepte. Bărzăunul nu răspunse nimic cu privire la vorbele cumnatului său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
s-o intereseze ce anume a făcut Bărzăunul, zicea că nici nu vrea să te mai vadă și că să plecăm fără tine. Credea că vrei să pui iar la cale vreo sperietură. Dar le-am spus eu s-aștepte. Bărzăunul nu răspunse nimic cu privire la vorbele cumnatului său, ci consideră că-i mult mai bine să-i dea Ilincăi vestea extraordinară, care precis o va bucura teribil de mult, veste pe care abia se mai stăpînea să n-o strige întregii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
am scris tot timpul, pînă-n zorii zilei... 4 poezii... care o să-ți placă... Sînt... sînt de dragoste... Ilinca îi aruncă o privire piezișă, de parcă ar fi vrut să vadă de nu cumva are nasul strîmb, apoi, drept răspuns la destăinuirea Bărzăunului, care aștepta cu sufletul la gură s-o vadă bucurîndu-se și chiar să-i ceară imediat poeziile ca să le citească, îl întrebă pe un ton total neadecvat momentului: De ce nu te legi la șireturi?... Vai, cît de neglijent ești! O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
gură s-o vadă bucurîndu-se și chiar să-i ceară imediat poeziile ca să le citească, îl întrebă pe un ton total neadecvat momentului: De ce nu te legi la șireturi?... Vai, cît de neglijent ești! O să-ți pierzi tenișii prin mocirlă! Bărzăunul se răci complet, ca și cum ar fi turnat cineva pe el o găleată cu apă. Încercă să surprindă ochii Ilincăi, pentru a vedea dacă nu cumva a glumit, dar nu reuși. Ilinca părea străină. Nu mai spuse nimic și chiar încetini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
scrie poezii ca unei zîne, iar ea îl întreabă de ce nu se încheie la șireturi!... Dar știe ea ce lucru mare-i să poți scrie o poezie? De cum ajunseră la grup porniră cu toții imediat, fără să-l întrebe nimeni pe Bărzăun de ce-a întîrziat. Doar Virgil și Vlad îi aruncară priviri nu prea prietenești și se apropiară amîndoi de Ilinca pentru a-i lua din mîini unul o sacoșă mică, în care avea o tartină și trei mere, iar celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
bucura de participarea domnului Nicanor, a lui Iancu Răgălie, a doctorului Pompiliu Stănescu, a arheologului Ovidiu Ardei, a actorului Petrică Ciuraru de la Teatrul Național, aflat în concediu în sat, precum și a Ilincăi, a lui Virgil, Vlad, Tomiță, și bineînțeles, a Bărzăunului. Erau, așadar, 10 persoane. Toți se îmbrăcaseră cît mai sumar, pentru a avea posibilități mai mari de mișcare și pentru a nu-și murdări hainele de noroi. Drumul pînă la marginea pădurii se scurse repede, fără nimic deosebit. Cei mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
vampiri, iar cei mai tineri mergeau cu cîțiva pași înainte, în următoarea formație: Ilinca, avîndu-l în dreapta pe Virgil și în stînga pe Vlad, Tomiță, cînd în dreapta, cînd în stînga celor trei fără să-și poată găsi un loc stabil, apoi Bărzăunul, singur, cu capul în pămînt, lovind mereu, cînd cu un picior cînd cu altul, în pietre, bulgări, lemne. Numai de-al dracului nu-și legase șireturile, deși avusese acest gînd de cum ieșise pe poartă. Dar de ce trebuise să-i atragă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de-al dracului nu-și legase șireturile, deși avusese acest gînd de cum ieșise pe poartă. Dar de ce trebuise să-i atragă atenția Ilinca? Și, mai ales, cu tonul acela și-ntr-un moment deosebit! De cum intrară mai în adîncul pădurii, Bărzăunul fu invitat în mod oficial, de Nicanor, să treacă în frunte și să-i conducă pe unde-i mai bine. Bagă de seamă cum ne duci și pe unde ne duci, flăcăule! îi strigă doctorul amenințîndu-l cu degetul. Nu cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
amenințîndu-l cu degetul. Nu cumva să ne pomenim hrană broaștelor în mlaștină! Ticu știe cel mai bine drumul, strigă Ilinca trecînd în imediata lui apropiere. O să vedeți prin ce locuri frumoase o să ne ducă și cîte o să ne arate! Dar Bărzăunul nu se arătă deloc impresionat de laudele Ilincăi. Aproape că nici nu le auzise. Se mulțumi doar să dea din cap trist, ca după ceva iremediabil pierdut și să-și vadă în continuare de drum. Nu mai avea nimic nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-și vadă în continuare de drum. Nu mai avea nimic nici o valoare... Și nu mai scoase nici o vorbă, cu toate provocările lui Virgil și Vlad, dar mai cu seamă ale Ilincăi, pînă ajunseră la Piatra Domniței. Mare poznă și cu Bărzăunul ăsta, se spovedi Ilinca lui Tomiță într-o vreme. Se supără pe mine degeaba... foarte des se supără pe mine... Și măcar de mi-ar spune din ce cauză, dar tace mereu... La Piatra Domniței făcură un popas mai mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
poalele peretelui de stîncă și minunîndu-se tot timpul de frumusețile extraordinare pe care le vedeau de jur împrejur. Și pentru că toți se pomeniră cu o poftă grozavă de mîncare, se hotărîră să guste ceva din cele luate de-acasă. Numai Bărzăunul n-avea nimic, nimic... și nici acasă nu mîncase nimic... Iar foamea mușca din el cu colți de hienă. Pentru a nu mai fi martorul acelui ospăț total nepotrivit cu starea sa, se hotărî să intre în iaz și, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ca niciodată, îl paralizară din nou. Nu fu în stare decît să rămînă cu gura căscată, deși nu voise să scoată nici o vorbă. Tu nu vrei să mănînci nimic, Ticule? îl întrebă ea cu voce blîndă și prietenoasă. Nu, răspunse Bărzăunul, continuînd să fie supărat și reușind, după sforțări inumane, să întoarcă privirea în altă parte. Dar ce-i cu tine, mă băiatule, de te-ai acrit așa, din senin? Și de ce nu mai scoți o vorbă cu nimeni?... Ce ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
întoarcă privirea în altă parte. Dar ce-i cu tine, mă băiatule, de te-ai acrit așa, din senin? Și de ce nu mai scoți o vorbă cu nimeni?... Ce ți-am mai făcut de data asta? Mare poznă cu tine! Bărzăunul ridică dintr-un umăr și nu-i răspunse. Ține asta, zise Ilinca încercînd să-i prindă privirea. Și-i întinse tartina pe care i-o pusese maică-sa de-acasă, o tartină mare, cu unt și șuncă presată. Mie nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-i prindă privirea. Și-i întinse tartina pe care i-o pusese maică-sa de-acasă, o tartină mare, cu unt și șuncă presată. Mie nu mi-i foame... Am mîncat acasă... Mănîncă tu și nu mai fi prost degeaba. Bărzăunul vru să se împotrivească și totodată să-i spună cîteva cuvinte cu care să lichideze, o dată pentru totdeauna, orice sămînță de discuție între ei doi. Dar... cînd descoperi iar acele buchete de minuni din ochii ei și cînd îl acoperi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]