16,324 matches
-
realizări, consultă te rog pe Lizette. Te rog acum din tot sufletul, mai scrie-mi, n’ai idee ce bucurie e pentru mine, care sunt astăzi atât de stingher, să primesc vești de la acei cari îmi sunt dragi. Te îmbrățișez, bătrâne tovarăș de bucurii și necazuri - să nu înțelegi cuvântul „bătrân” greșit cumva! - și îți doresc numai bine. În veche prietenie al tău Ionel Autor: Ionel Perlea Limba română Destinatar: Nicolae Lubomirov Scrisoare (copie) Locul și data: Neuilly sur Seine (France
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
care înlănțuie motivele muzicale principale ale lucrării, motive pe care cu bucuria cunoscătorului le vom identifica apoi pe parcursul derulării operei, în momentele cele mai dramatice. Observăm astfel, că aceste introduceri nu mai au forma tradițională, clasică, cu dezvoltare tematică, din bătrânele uverturi. La G. Verdi, un exemplu edificator de preludiu este începutul operei Aida: Opera debutează cu cele două teme muzicale principale: tema Aidei (ex.1), plină de nostalgie și pasiune. Laitmotivul Aidei (tema dragostei ei pentru Radames) o însoțește aproape
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
de case parohiale, au fost reparate 90 de biserici și 60 de case parohiale, au fost restaurate și repictate 40 de biserici. Iar Duminică, 23 august anul 2009, s-a mai scris o dată de aur în hronicul Ortodoxiei de pe aceste bătrâne și vitregite meleaguri: cu prilejul împlinirii a 15 ani de existență a Episcopiei Covasnei și Harghitei, întâistătătorul acesteia, Părintele Episcop Ioan Selejan, a fost înălțat în treapta arhierească, onorifică de Arhiepiscop, de către Preafericitul Părinte Daniel Ciobotea - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
mi-a mers direct în plămâni, de era să-mi saie ochii din cap. Vai, mira-s-ar lumea de voi, țâgări!, am zis, și de-atuncea n-am mai pus țâgară pe limbă, am dat pachetul la ăia mai bătrâni și așa s-a încheiat cariera mea de fumător și aerele de mare soldat”. Frumoasa Hetti, în costum național Născut în Transilvania, Johann a învățat mai multe limbi. Știa „sasca” învățată în casă, vorbea ungurește, românește, știa și germana, era
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
din pricina unei boli vindecabile, tratabile și pot fi localizați. Folosim servicii de mesagerie în masă să explicăm că sosim pentru tratament. Mai mult, am realizat că facem ceva creat nu doar pentru comunitate ci împreună cu comunitatea. Punctulețele albastre reprezintă oameni bătrâni sau primari în legatură cu acești oameni care ne asigură că îi găsim și că îi tratăm. Așadar pentru pacienții precum Mama Wangari, care suferă de orbire de peste 10 ani care nu și-a văzut nepoții niciodată, pentru mai puțin
DESCOPERIRE ÎN MEDICINĂ: Invenţia care va salva milioane de oameni [Corola-blog/BlogPost/93908_a_95200]
-
nemulțumiți, care protestează. Jandarmii apară nu legea, ci interesele marelui capital, ale unei mari companii străine și ale câtorva politicieni și afaceriști de vârf autohtoni. Mai mulți oameni au ajuns la spital. Unul a făcut infarct. Mulți dintre țărani sunt bătrâni. Toți sunt cu mâinile goale. Nu au cu ce riposta forței organizate. Statul are privilegiul folosirii violenței. Știm lecția asta. Imaginea jandarmilor este prin ea însăși o amenințare. Peste drum imaginea neputinței și exasperării oferită de niște țărani din cea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94011_a_95303]
-
Iorga etc. Gheorghe Buzatu n-a râvnit la castraveții Egiptului și n-a cedat nici unei ispite care l-ar fi desfigurat spre a înmulți tabăra holeriților unei culturi. A traversat cu o uluitoare demnitate necazuri insuportabile, neîncovoiat, asemenea unui brad bătrân, cum așa de frumos s-a exprimat marele Iorga. El este emblema de demnitate a unei epoci nefericite din istoria noastră, este cheia de înțelegere a dramei intelectualității autentice a României, este un om care s-a pus pe sine
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
Emil Brumaru Bătrîn și ticălos cum sînt De-abia mai știu de-abia mă-ncumet Floarea de cîmp roua din vînt Să ți-o sărut în miezul umed Pe-acest rotund și trist pămînt Ce pentru îngeri este strîmt Dar larg și-adînc pentru
Cîntecel de babalîc bubos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12105_a_13430]
-
cum sînt De-abia mai știu de-abia mă-ncumet Floarea de cîmp roua din vînt Să ți-o sărut în miezul umed Pe-acest rotund și trist pămînt Ce pentru îngeri este strîmt Dar larg și-adînc pentru un suflet Bătrîn și ticălos cum sînt Rogu-mă-n fluturele frînt În melcul călător și sfînt În rîma ce-i tîrîtă blînd Printre oscioare de mormînt Chiar și-n cuțitul ce-l împlînt În inimă cînd curu-ți cînt În elegia-mi fără
Cîntecel de babalîc bubos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12105_a_13430]
-
ticălos cum sînt Rogu-mă-n fluturele frînt În melcul călător și sfînt În rîma ce-i tîrîtă blînd Printre oscioare de mormînt Chiar și-n cuțitul ce-l împlînt În inimă cînd curu-ți cînt În elegia-mi fără sunet Bătrîn și ticălos cum sînt
Cîntecel de babalîc bubos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12105_a_13430]
-
straturi blînd-grijulii, asimetrice, gospodărești, pe sub crengile duios aplecate, boltite de tandrețe. la sol, cum s-ar zice, temeinice și ,energizate" de pămîntul întremător, furnicile înaintau în șir indienesc-furnicesc, din mușuroi în mușuroi, silențioase, robace, amestecate de-a valma cu melcii bătrîni, cu rîmele portocalii, cu șerpii, cu cîrtițele neprihănite și cu duhurile necurate. se deplasau spre țeluri dulci, definite de ouăle albe, cărate, datorită instinctelor țepene, spre protectori joviali. Iarba albăstruie unduia semeață, amețitoare, ușor amenințătoare, fiecare fir avea la oblînc
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
asta demult nu ne mai întrebăm voi, copiii zilei, pentru care patria dintâi e o scară de bloc tot mai puțini din voi ați ajuns să înfigeți un țăruș în pământ ori să v-alegeți ramul potrivit, nici tânăr, nici bătrân, din care să faceți fluier și praștie tot mai puțini copiii pământului încins de soare, uscat de vânt înzăpezit sub tălpică de sanie azi voi căutați în dicționar cuvinte-ncălzite la obrazul nenumăratelor generații mulțimi de cuvinte neinteligibile, scoici uscate rostogolite
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
viețuind într-un coșciug vernil, aflat la Muzeul Vaticanului, de imaginea unghiilor ei mov, a cărnii lemnoase, a straielor ce n-au apucat încă să se facă lut), resturi de care și spade, podoabe de argint, pandantive de aur. Muma bătrână nu vrea să știe de nimic, crede că totu-i amăgire, că o ispitește Ciuma ce i-a răpus pe toți nouă feciorii, încât nu deschide decât după ce Voica își scoate inelul din deget și i-l aruncă pe fereastră
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
vrea să știe de nimic, crede că totu-i amăgire, că o ispitește Ciuma ce i-a răpus pe toți nouă feciorii, încât nu deschide decât după ce Voica își scoate inelul din deget și i-l aruncă pe fereastră. Muma bătrână îl recunoaște și-n consecință ,ușa-i descuia, în prag că se-ntâlnea și se-mbrățișa și se săruta, stei că se făcea", iar Sfetil Constantin, ce barba-și lăsă ,odor la mormânt, sub negru pământ se duce, se duce
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
Andrei Zanca Podul bătrînelor case, un timp răstignit în pulbere peste păpușa de lemn, cuferele pline cu hainele primilor pași, rămîi pironit de sfială, urmele-furcă ale turturelelor în praful gingaș, hieroglife repetabile în mireasma lină a zăpezii, cu smerenie întorcîndu-te înspre scară, învins de
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
sunt haos. Acum vreo patru ani, Ștef., prietenul meu, cînta, la beție, un cîntec popular, sfîșietor: un plînset al bătrîneții, simplu și dezolant. (Bătrînețe, haine grele; etc.) în noaptea aceea, mi-aduc aminte, am avut un coșmar. M-am visat bătrîn, îmbătrînit deodată, viața, tinerețea, alunecate printre degete. Era o disperare fără nume. M-am trezit, în dimineața însorită, plîngînd de fericirea de a-mi putea spune: Am douăzeci și cinci de ani, nu șaizeci". însă, panica unui gol, unui trecut gol, unei
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
mitocănia agresivă îl răvășeau până la criză cardiacă. Clătinându-se, ducea atunci mâna la piept, apoi scormonea febril în nelipsita punguță cu hapuri și amenința că va renunța, că se oprește aici, să vină alții mai tineri, el e cardiac, prea bătrân, etc. etc. În ciuda acestui repetat lamento ("de Casandră" - spunea redactorul nostru șef), Dudu Baciu nu a părăsit redacția decât foarte târziu, la sfârșitul anilor �80, când sănătatea chiar nu i-a mai îngăduit să rămână. Părea naiv, defazat. Era, în
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
doua oară în viață, a fost pe punctul de a face un pas pe cât de disperat, pe atât de utopic la vârsta lui: "Mamă dragă, vreau să emigrez!". Nu a făcut-o; nu prea avea cum. A continuat să trăiască bătrân și bolnav, ca și pierdut după moartea Irenei - soție și mamă laolaltă - "într-o lume hâdă, mamă dragă", pe care nu o mai înțelegea. În 1995, s-a bucurat ca nimeni altul de reapariția revistei, apoi de fiecare număr nou
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
iesle ori copilul bălai ce înoată în valuri de grâu în valurile altui veac în unda altui râu Lalele roșii Lalelele se ivesc din pământ ca degetele unor copii roșii tremurătoare ca flăcările din infernul pomenit în groaznicele sudălmi ale bătrânului căruțaș ca flăcărui țâșnind din cărțile negre ale vecinului nostru diacul lalele roșii limbi de câini biciuiți de arșița anotimpului ori de dulăi îngropați mai demult în fundul grădinii. Le tai cu un cuțit de bucătărie. Foșnesc inutile ca vaietele penitenților
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
încă înainte să fi fost cineva să se roage. Deasupra Atlanticului Unde ne întâlneam? Deasupra Atlanticului. Cuvintele, prin aglomerare, se condensau în două umbre verticale, ce răpăiau din palme și-și dădeau târcoale, ca-ntr-un flamenco, ce, treptat, topea bătrânul aisberg al timidității crase care deja ne consacrase. Eu tropăiam mărunt în spuma fustelor. El avea păr și ochi de matador. Și nu ne speriau vapoare, avioane și oceanul care-și zbârlea spinarea. Ce ne-alunga era ziua, vreun taifun
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
așa, de fiecare dată, cînd vine așa ceva peste tine, cu tot ce ai, te dai și nu știi ce faci, ce înseamnă a face, atunci, ce înseamnă să fii ceva, ce mai ești, cam așa, te uiți la rădăcina lucrurilor, bătrînă, cam așa, batrînă, bătrîn și tu, cu priviri fără prea multe șanse, astfel ești, o privire fără prea multe șanse, și un animal mai batrîn decît tine, el știe mai bine , el e înțeleptul, cu știința mai veche decît fiecare
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
cînd vine așa ceva peste tine, cu tot ce ai, te dai și nu știi ce faci, ce înseamnă a face, atunci, ce înseamnă să fii ceva, ce mai ești, cam așa, te uiți la rădăcina lucrurilor, bătrînă, cam așa, batrînă, bătrîn și tu, cu priviri fără prea multe șanse, astfel ești, o privire fără prea multe șanse, și un animal mai batrîn decît tine, el știe mai bine , el e înțeleptul, cu știința mai veche decît fiecare orgoliu al tău, el
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
stau la pândă viața mea nu are sens dacă ceva scapă privirii mele puternice tatăl meu a fost ofițer și astăzi mă îngrozește către dimineață umbra lui milităroasă profilată de-a lungul peretelui acum tatăl meu e aproape un om bătrân se ține încă bine îmi reproșează mai rar decât altădată că sunt neîndemânatic și indisciplinat îl scotea din minți că nu produc mai nimic și că pun suflet pentru lucruri pe care nu le-nțelege scriu noaptea și asta îmi
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
numim de obicei un om în plină maturitate. Atunci ce este Paul Cornea? Un Bătrîn? C'est vite dire! Dacă măsurăm vîrsta omului după tonusul interior și după ritmul activității lui intelectuale, atunci Paul Cornea este orice afară de un ,om bătrîn": a atins punctul cronologic al maximei dezvoltări, dar s-a hotărît să rămînă acolo și, de aceea, pentru mine, el se situează în afara timpului, posesor ,fără vîrstă" al unei înțelepciuni a științei. Punerea între paranteze a cronologiei verificabile devine, în
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
zăvoarele și nu m-am gândit, și-acum zăvoarele așteaptă justificarea tragerii zăvoarelor, ce mă fac, Doamne? Să rămân sau să intru afară? Uneori Noi nu mai suntem demult decât un țurțur fix de spirit înfipt în propriul nostru piept bătrân, Cel care scapă și el se îndreaptă ușuratec spre ținta care-i ia sufletul, Uneori nici nu știm c-am murit ieri, aflăm din ziare... Nimeni Nimeni nu te mai cântă patrie, privighetorile tale înjură și beau basamc la bodegă
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]