981 matches
-
sărite pe cei care îi pun întrebări, repetîndu-le cu obstinație. Cînd interlocutorul se supără, Ecoul îl snopește în bătaie și-l lasă schilod ori îl leagă fedeleș cu mațe de om, din care are coșuri pline. Alte tradiții îi atribuie bătrînei pe nume Ecou puterea de a pricinui crampe, ceea ce este de asemenea o modalitate de a-și paraliza victimele. Este adevărat că Ecoul se arată uneori milos. Un căpcăun îl întreabă încotro a luat-o un fugar care încearcă să
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și George Lesnea care, ca de obicei, recita cu patos „Șalul negru”. Cu expresiile sale dialectale de regulă vulgare, Istrati avea succes. Lesnea, unul nebun, în timp ce Faur nu conta. Aflat și el în sală, Mărgărit a stat cuminte până ce un bătrânel cu chelia nespălată critică indignat, în fraze încâlcite, modul în care centrul ignora Iașul. Ridicolă, intervenția l-a săltat de jos pe Mărgărit care a contrazis-o tăios și a încheiat cu un gest ce reteza: „Discursul tovarășului juristconsult CA-DE
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
personaj era Mihail Sadoveanu. Momentul de atracție al festivității a fost lecția deschisă la care au participat absolvenții, acum academicieni, în frunte cu Mihail Sadoveanu însuși și cu un profesor al vechiului colegiu, în vârstă de peste nouăzeci de ani, un bătrânel pe nume Gheorghiu, fost profesor de matematică al lui Sadoveanu, care avea șaptezeci și șase. Ilustrul elev a fost scos la tablă iar despre eveniment sa vorbit mult și aprins. A doua zi sărbătorirea a continuat la Teatrul Național. Galeria
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
surprindere că singnor Angiolino își face de lucru sub tejghea. Peste un minut, nu-l mai rabdă inima și își scoate capul într-un hohot de rîs cît se poate de latin. De la singura masă ocupată în afară de a noastră, un bătrînel cumsecade, care își citea ziarul în fața unei cafele, intră și el în horă și vreme de cinci minute hohotele de rîs îl împiedică pe signor Angiolino să servească, pe bătrînel să citească și pe noi să înghițim. Și apoi minunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de latin. De la singura masă ocupată în afară de a noastră, un bătrînel cumsecade, care își citea ziarul în fața unei cafele, intră și el în horă și vreme de cinci minute hohotele de rîs îl împiedică pe signor Angiolino să servească, pe bătrînel să citească și pe noi să înghițim. Și apoi minunea a continuat. V-am prevenit că nu vreau să vă propun un itinerar de ghid. Am trecut și eu prin lumea de vis de pe Ponte Vecchio și plăcerea plimbării a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și-al Nelei. Laur pășea țanțoș pe lângă un tip mărunțel și uscățiv, căruia mă prezentă Într-o engleză năpădită de poticneli ceremonioase, după ce-mi spusese că-i american și stau Împreună la hotel Muntenia din Neptun. Agățat de brațul bătrânelului ăla bine Întreținut, văr-miu părea s-o rupă binișor În engleză și mă gândeam că dintotdeauna parcă tânjisem să-mi scriu romanele vieții Într-o limbă de circulație internațională, dar poate că nu-i timpul pierdut. I-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nr. 21 în Si bemol Major D 960 de Franz Schubert din program, fiecare cu o durată de aproximativ 40 de minute, a fost o pauză de o jumătate de oră. Cum oare aș putea să traduc trăirile unui asemenea bătrânel fenomenal cum este Radu Lupu, interpret cu barba cernită? Privindu-l din locul lateral de unde stăteam, nu puteam să-i văd decât bustul statuar care nu schița nici o clintire. Așadar vraja care ne pătrundea pe toți ne era provocată doar
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
natură”, trăsăturile individualizante se înscriu între viclenie și imbecilitate. Dacă un faimos avocat, conu Năiță (La Excepțional sau Vulpea și vulpoii), își construiește edificii din onorariile stoarse de la o văduvă înstărită, iar fiul lui, tot avocat, odată cu fiica îi ia bătrânei întreaga avere, un director din Ministerul Afacerilor Străine suferă de senilitate precoce. Dar semnificația istorisirilor ce constituie suportul epic al textelor lui Z. nu depășește nivelul unor fapte diverse, al relatărilor gazetărești, narațiunea exploatând nu o dată anecdoticul și așezând în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
Transcrierea discursului de la Montréal (Aplauze în timp ce de Gaulle salută mulțimea și se pregătește un microfon și chiar reflectoare) § 1 Mi se Umple Inima / de o imensă // emoție / văzînd // în fața mea // orașul Montreal / francez [Apl. foarte puternice 16"] în numele... § 2 în numele bătrînei țări // în numele Franței / vă salut [apl. puternice] vă salut / din toată inima [apl. slabe 4"] § 3 Am să vă încredințez un sectet / pe care-l veți păstra [apl. 2"] § 4 Astă-seară aici // și de-a lungul întregului meu parcurs // mă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
descrieți cum ar fi arătat copiii, tinerii, adulții, bătrânii, dacă s-ar fi schimbat așa cum se schimbă natura sub influența anotimpurilor... Copiii cu bobocei de flori în loc de sprâncene, tineri acoperiți de frunze și radiind de soare, adulți în culorile toamnei, bătrânei cu țurțuri în barbă sau în vârfurile degetelor, etc. Armonia din natură a vorbit întotdeauna despre creatorul ei. Acest lucru nu avea cum să treacă neobservat de ochii vigilenți ai geniilor artistice. De aceea pe lângă om cel mai des întâlnit
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Marcuta Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2368]
-
investigații. Trăiesc clipe de autentică satisfacție, atunci când găsesc vreun document. După 2-3 ore de lucru la Fondul documentar al Secției, o iau pe Ulița Rădășenilor sau pe altele cu căsuțe tihnite, cu grădini de flori în față. Mă așteaptă aici bătrânei care i-au cunoscut pe condeierii, pictorii, sculptorii, compozitorii sau artiștii de teatru fălticeneni. Între un șerbet și o cafea - tabiet nelipsit - ascult depănânduse amintiri din altă lume. Le notez cu grijă, ca pe niște mărturii de preț, după ce m
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
evenimente la care să participe toți locuitorii sau măcar o parte, însă așa cum vom vedea în interviurile ce urmează, aceste sărbători sunt așteptate și întâmpinate cu multă bucurie și mult fast de fiecare în parte. M-am întâlnit cu un bătrânel ,cu numele Maftei Ion de 81 de ani și am avut plăcerea să discutăm despre Sfintele Sărbători. -Cum vă petreceți dumneavoastră sărbătoarea Crăciunului? Păi... obișnuiam să o petrecem împreună, în familie, dar după cum vedeți...sunt destul de bătrân și copii s-
Filosofia şi istoria cunoaşterii by ZLATAN RAEMA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2057]
-
ele rolul lor ce nu trebuie neglijat. Pe lângă necesitatea predării clare și argumentate logic, să nu uităm însemnătatea participării noastre afective. În pragul celui de-al doilea război mondial, la Colegiul Sf. Sava din București era profesor de biologie un bătrânel mic, adus de spate, care vorbea cu voce slabă. N-avea autoritate, căci punea cu ușurință notele cele mai mari și de aceea când intra în clasă elevii mari zvârleau cu avioane de hârtie, îl întrebau ce mai face (!?) etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
forța, scos din întreprinderi și uzine pentru a spori rândurile cooperativei de alai când dvs. plecați în vizită? Păcat că nu știți că se fac repetiții cu oamenii când veniți dvs., că sunt instruiți să strige când apăreți dvs. Un bătrânel spunea la un miting că dvs. ca conducător sunteți mai rău ca Hitler. De ce? Pentru că Hitler a căutat să aducă toate bogățiile lumii în țara lui, iar poporul său să ia parte la conducere. Dvs., în schimb, dați din țară
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
doar lui. O comoară clădită pe cadavrele din închisorile regimului comunist din perioada sălbatică. M-a abordat timid, cu bîlbîieli și stîngăcie. -O problemă... de cultură... de suflet, dom' primar. Sigur, vă stau la dispoziție. Sînt profesorul Cernescu, prinde curaj bătrînelul. Tremurînd, nesigur, mă pune la curent cu problema lui. Să vedeți, să priviți puțin... merită. O să vin cu cineva de specialitate, de la muzeu. Nu, doar dumneavoastră. Sînteți doar universitar. Îmi amintesc de eruditul meu profesor Zghibarț. Îmi povestea de Cernescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de Cernescu, de groaza tuturor deținătorilor de biblioteci. Eram curios și mai ales ciudos că Dumnezeu l-a răbdat atîta pe pămînt. -Bine, o să vin mîine la ora zece. Singur, da? Singur, sînteți mulțumit? Încă nu pot să știu..., murmură bătrînelul. Stătea pe trotuar, puțin speriat, puțin agitat. Mă poftește în casa năpădită de pustiu. Lacăte, zăvoare ruginite și uși scîrțîitoare. Un bec murdar și chior, toaletă pentru muște, încearcă să se lupte cu întunericul. La întrerupător, de jur împrejur, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe care lumea, în general, nu le vedea. Profesorul avusese un renume care trecuse Carpații și Dunărea în timpurile trecute. Dar ca orice glorie a muritorilor, treptat a început să moară. Puțini au mai păstrat în rafturile memoriei numele acestui bătrînel, cu ochii încă foarte vioi. Dacă cineva îl recunoștea în ipostaza aceasta de venerabil drumeț prin două secole, atunci profesorul devenea foarte comunicativ și dornic să lungească cît mai mult conversația. În ce mă privește, sînt un om realist și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Turiștii se mișcau anemic sub un soare în plină forță. Din sticle sorbeau prețiosul lichid, apa, și, cu economie, oamenii se udau pe față, pe cap, pe unde puteau. Umiditatea îți făcea trupul lipicios, dornic de un duș rece. Doi bătrînei, periculos de congestionați la față, s-au așezat la o masă. La umbră, dar fără nici cea mai mică adiere de vînt, au cerut o cafea și apă. Eu le-aș fi recomandat doar apă, dar nu mă bag, ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în vedere poziția autorităților timpului față de religie), s-a putut construi în timpul lui Ceaușescu. Ca mai toate lăcașurile de cult catolice, impresionează prin modernism, dimensiuni și, de ce nu, prin bun gust și bogăție. Văzându-mă înarmat cu aparate, un bătrânel mi-a sugerat să fotografiez mănăstirea de maici și o capelă din cimitir. I-am mulțumit, dar aveam alte planuri. Mă zorea vremea închisă, însă în Șcheia, oamenii cărora le cerusem câteva lămuriri s-au arătat tare binevoitori. Subliniez asta
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cu o veche cunoștință, n-are rost să-i spun pe nume. Ne-am bucurat. Am mai vorbit de una de alta. Era localnic, adică de pe Zorelelor. Ne-am apucat de comentarii. Cunoștința mea mi-a arătat pe cineva, un bătrânel, aproape topit într-un costum care acum îi era peste măsură de larg. "Îl vezi... să-ți spun o poveste, e un tip grozav. Uită-te, este ăla care zace pe bancă." * Și mi-a spus o poveste: "Știi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Pe urmă l-am uitat cu totul. într-o noapte de toamnă urâtă, înfiorată de un soi de magie neagră, m-am trezit cu un vechi (nu știu cum să-i spun, "pacient"?, nu-mi place, mai degrabă prieten). Domnul C, un bătrânel alcoolizat până la ultima celulă, până la ultimul nucleu, era foarte beat..., dar foarte, foarte beat. Și cum se mai întâmplase de mai multe ori, mi-a cerut cu împrumut niște bani; "urgent", o sumă oarecare... urgența era cuvântul cheie. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să fie alături de I.M. Sadoveanu, de Cioculescu, de Vianu, pe fiecare ridicându-i în slăvi pe rând, pentru ce au făcut și au dres în cultura română. Când a ajuns la capătul șirului, unde era plasat, cum spuneam, înaltul activist, bătrânelul s-a oprit. Și-a scos oche larii cu rame groase, a privit în direcția omului puterii ca prin cețuri, apoi și-a pus din nou ochelarii, iar și i-a scos, și tot astfel de vreo trei, ori după
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
este groparul capita lismului) și sufereau sincer pentru nefericitul Hegel, despre a cărui dialectică aflau oripilați că funcționase, până la Marx, „cu capul în jos“. Efervescența acestui mic grup ne era celorlalți convenabilă pentru că ne acoperea apatia, lipsa de sârguință. Vioii bătrânei erau silitori și în contul nostru, pretindeau tot timpul explicații suplimentare, luau notițe, cereau cuvântul, ridi când regulamentar două degete, cu preocuparea evidentă de-a se impune în ochii celui care conducea ședințele de îndoctrinare. La antipodul felului lor de-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
despre Cervantes, acestea erau pentru noi momente mari, spre a nu mai vorbi despre evenimentul primei ieșiri în public a lui Arghezi, după anii de interzicere, petrecut tot la B.C.U., unde sala gemea de oameni care îl ovaționau pe bătrânelul însoțit de îngerii păzitori Baruțu și Mițura, iar eu, strivit de balustrada unuia dintre balcoane de nenumărații doritori măcar să-l zărească pe marele poet, făceam o periculoasă echilibristică ce se putea solda cu un dezastru pentru mine și pentru cei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ei a lăsat-o să moară de foame și de sete. Bătrâna gemea și bolborosea, dar nimeni nu a deschis ușa. E vina fiului? Și a mai cui? Scrisoarea 35 — Hai în garaj! mi-a spus într-o zi un bătrânel de vreo 70 de ani venit la Concetta să vândă carne. Se gândea să și cumpere poate. — De ce? Hai, vino, și-așa nu te știe nimeni! Nu te cunoaște nimeni aici, poți face ce vrei! La început m-am blocat
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]