968 matches
-
sărbătoare măreață a nașterii Domnului ca pe o revelație a binelui omenirii, voi da curs unei povestiri pe care am auzit-o, într-o seară de iarnă, în Săliștea Sibiului, în ajunul Crăciunului. Undeva, în munții Cibinului, am cunoscut un bătrânel firav și cam scump la vorbă, însă cu toată această zgârcenie mi-a istorisit o întâmplare pe care am să încerc să v-o relatez, pe scurt. Într-o seară neagră, ca acelea petrecute în zonele unde munții cu păduri
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
să încerc să v-o relatez, pe scurt. Într-o seară neagră, ca acelea petrecute în zonele unde munții cu păduri dese stăpânesc așezările, demult, pe când moșul lui, bătrânul celui care îmi spunea întâmplarea, urca munții fără toiag, iar tatăl bătrânelului de acum, pe atunci copil de vreo nouă - zece ani, îl ținea strâns de mână să nu alunece pe zăpada care îi scârțâia sub opincile alunecoase, se întâlniră, în drumul lor de întoarcere spre casă, cu un tânăr voinic cu
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
cuprins de incendiul apusului se stingea treptat lăsând în urma lui o trena umedă de întuneric ce îmbracă totul într-o aroma mistica cu o ușoară tentă amara.În cameră decorată cu mobilă veche,lumina devenea tot mai sărăcăcioasa. Gheroghe,un bătrânel cu trupul slăbit de oboseală vieți cu părul albit și privirea tristă,închise cartea pe care o citea și o așeza pe măsuța din apropiere apoi se ridică de pe fotoliul așezat în fața șemineului și se opri lângă masă din centrul
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
parcă norii de pe tavan o ținteau și s-a simțit învăluită de ei. Oboseala? Nu numai. Niciodată nu a mai avut simțăminte asemenea. Președintele nu apucase să dea cuvântul unui comesean când, prin una din ușile mari săli intră un bătrânel, complet alb, care se apropie, de masa de tratative. Ca din pământ, la unul din capetele ei, apare un scaun pe care, la invitația președintelui, ia loc noul participant. El purta o servietă pe care a așezat-o în fața sa
ENERGIA ZETA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352701_a_354030]
-
și îl auzeai, și mai ales copiii râdeau de mama focului. Copiii strigau la el ,,Căpitaneee!" sau ,,Căpitan Vasile de la cavalerie". Deși nu era atât de bătrân, să fi avut în jur de șaizeci de ani, toți îl considerau un bătrânel care își pierduse mințile de când murise Maria fata lui, într-un accident de mașină. Soția lui Tanța, după o vreme s-a aruncat în Dunăre. Nu mai suportase biata femeie, când a văzut că după moartea fetei, Vasile o luase
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
băiețandrul acela care s-a împotrivit să îmbătrânească în ascunzișul lăuntric al celui ce-l purta. Cu el stătea de vorbă batrânul acum, în cuvinte nerostite. Mărunțel, uscățiv, cu bărbuța tunsă scurt și cu ochii ațintiți într-un loc nedefinit, bătrânelul, încă nu destul de bătrân, se apropia ușor de portretul bunicului desprins din povestirile lui Delavrancea. Și în întoarcerea aceasta a lui prin anii de demult, părea că nu-i dă nici un semn de revenire dragei lui nepoate. Diana știa că
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
lângă care am crescut anii copilăriei, îl chema Ion Oancea, zis Niță Oancea ăl bătrân, în sat lumea-l știa de Niță al Grancii, nu știu de unde până unde. Probabil că era singurul copil al Tânei, o fi diminutivul de la bătrânei sau așa o fi chemat-o pe străbunica, nu am prea multă cunoștință în acest sens. În monografia cărturarului Gheorghe Pârnuță, om de valoare al satului, numele de Oancea este pomenit din vechime iar o ramură se întinde în familia
AMINTIRI DE ION DOREL ENACHE -ANTREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357022_a_358351]
-
fie zdrobit de lovitură... N-a simțit durerea. Timpul se oprise în loc pentru băiat și o liniște nefirească a făcut să-i țiuie urechile. Strângea pleoapele mai tare decât își strânsese pumnii săi micuți. Într-un târziu a auzit fornăitul Bătrânei lângă el. „N-am murit dacă o aud” a fost singurul lui gând. A simțit apoi cum îl împinge cu botul în coapsă. „Chiar nu mă doare nimic. Oare nu m-a călcat cu copitele?” S-a încurajat și a
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
mut de uimire: nu mai văzuse pe cineva care să ascută coasa fără să arunce măcar o privire spre lama oțelită. Apoi i-a cerut voie să cosească și mânuind-o cu îndemânare, a câștigat de îndată simpatia și prietenia bătrânelului. Mărturisindu-i că dorește să se stabilească în Saint Gervais împreună cu soția și cei doi copii, nea Mitică primește pe loc invitația de a locui în casa omului. S-a instalat în locuința francezului și a rămas acolo timp de
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
se mai întâmplă. Afară, pregătirile erau în plină desfășurare. Câteva mese întinse la umbra brazilor din curte, își așteptau încărcate oaspeții. M-am așezat într-un colț și mi-am scos agenda. Oamenii locului mișunau în jurul meu, cu treabă. Un bătrânel cu fața brăzdată de vreme și cu barba albă și lungă, schimba câteva vorbe cu o altă persoană: „Omul acesta ne vrea binele, mai mult decât ni-l vrem noi. Este cu adevărat Omul lui Dumnezeu. Este un sfânt." Am
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]
-
care le-am avut cu ei și cu oamenii din județpe care i-am întâlnit. Evident căam participat sila acțiuni organizate de către conducerea CDR Constantă, dar parcăacestea nu aveau simplitatea și farmecul celor în care îi însoțeam pe cei doi bătrânei. Dupăuna din aceste acțiuni , domnul Ivan mi-a cerut să-l însoțesc în drumul spre casași a făcut-o special pentru a putea vorbii cu mine. Fărăprea multe vorbe m-a intrebat dacăn-așvrea săcandidez pentru CDR Constantă la postul de
ALEGERILE TREC, ALESII SI OBICEIURILE RAMAN de TUDOR URLEA în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357554_a_358883]
-
cu ei și cu oamenii din județ pe care i-am întâlnit. Evident că am participat și la acțiuni organizate de către conducerea CDR Constanța, dar parcă acestea nu aveau simplitatea și farmecul celor în care îi însoțeam pe cei doi bătrânei. După una din aceste acțiuni , domnul Ivan mi-a cerut să-l însoțesc în drumul spre casă și a făcut-o special pentru a putea vorbii cu mine. Fără prea multe vorbe m-a întrebat dacă n-aș vrea să
ANOTIMPUL ALEGERILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357661_a_358990]
-
-te".Uimit de o astfel de apariție, bătrânul întinse mâna omului de ordine și se ridică. După ce-i luă sacoșele cu cumpărături, omul de ordine se oferii să îl conducă până la autobuzul ce mergea spre casa lui Ion. Pe drum bătrânelul se tot gândea, trăgând pe furiș cu ochii spre însoțitorul său. "Ce minune mai poate fi si asta?". Mergând în tăcere pe drumul spre casă, bătrânul Ion își aminti de vremurile când - în putere fiind - petrecea zilele de Paști,acasă
IN AJUN DE SĂRBĂTORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358868_a_360197]
-
de bucate: alături de Sfânta Pască adusă de la Biserică era friptura de porc și pui, salate, sarmale, friptură de miel, drob de miel,prăjituri și cozonaci, pălincă, vin și coșulețul cu tradiționalele ouă roșii. Ajungând, deschise încet ușa de la casă și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșiatice prin zăbrelele ușii de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă imprăștiind în jur pace si liniște. Masa era gătită ca de sărbătoare și în jurul mesei, oaspeți: fiul cel mic, nora și
IN AJUN DE SĂRBĂTORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358868_a_360197]
-
Era în fericirea-i, mai frumoasă / Ca somnul unui prunc, la răsărit. // Și am plecat prea plin de bogăție, / Lăsându-i ei, în palme, pe Maria / Cu pruncul, sărutându-i veșnicia. / De-un leu, o iconiță de hârtie ... // Dar ei, bătrânei, toată bucuria ... / 12 august 2008”. Multe poeme au în centru figura din icoană a Prea Sfintei Fecioare Maria, Măicuța lui Dumnezeu și Măicuța noastră, a tuturor. Rezonăm la atingerea cuvintelor la încheietura sufletului cu inima, cum să nu rezonăm? Poemele
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
trei persoane: Adam și Eva, deja bătrâni de-a binelea, împreună cu flăcăiandrul Set, ultimul lor născut. Scena 1 Adam: Și iac-așa trecură anii, iar noi trecutu-ne-am cu ei, încât din junii de-altădată, azi am ajuns doi bătrânei. Dar nu din bătrânețe vine durerea noastră, scumpă Eva, - știut fiind că-i inerentă -, ci seva-i vine din altceva: pierduți sunt primii doi născuți - Abel ucis din invidie, Cain ucigașul dus în lume - și-n veci cu noi n-
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
schimb scurt de priviri, o îndrumaseră spre secția de sector a poliției. Se luminase deja de ziuă. Ștefania pășea ezitând pe o străduță necunoscută, căutând din ochi un indiciu care ar fi putut să o ajute să gasească adresa. Un bătrânel cu o voce firavă, îi arătă clădirea ponosită a secției. I se părea că traversează un labirint. În sfârșit, cineva care se recomandase a fi căpitan, după ce își înăbuși un căscat - era doar așa de dimineață - îi oferi un loc
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
Virilitate și asceza”. Printr-o întâmplare - deși, așa cum spunea Maestrul, nu există hazard - Stelian Plesoiu a trait experiență vieții sale. Fusese acceptat la Universitatea din Chicago când un doctor în fizică, auzindu-i accentul, l-a rugat să ajute niște bătrânei români care locuiau în zona campusului universitar. Erau chiar soții Eliade, insă tânărul student nu stia încă unde a nimerit. Iată o întâmplare demnă de povestit nepoților, si nu numai: proaspătul imigrant s-a prezentat la casa familiei de români
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
Iată o întâmplare demnă de povestit nepoților, si nu numai: proaspătul imigrant s-a prezentat la casa familiei de români, le-a reparat radioul și le-a schimbat becurile arse, căci nu se pricepeau deloc la cele tehnice. La plecare “bătrânelul” i-a dăruit o carte proaspăt ieșită de sub tipar, fiindcă tânărul a refuzat, politicos, să fie recompensat în bani. “Ia uite, eu nu cunosc pe nimeni în America, nu stiu destul limba, si mosul asta îmi dă să citesc cărți
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
spus «domnule», am fost corectat imediat de doamna Eliade: «Ori îi spui Maestre, ori direct, Mircea; mie poți să-mi spui oricum, dar să mă strigi Christinel», deși în acte o chema Georgette. Am constatat destul de repede că erau niște bătrânei foarte dulci, foarte modești, foarte mamoși. Nu aveau copii - el a avut o fată din prima căsătorie, care s-a prăpădit acum doi ani - și le lipsea foarte mult atmosferă din țară. Vorbeau românește, acea română curată, fără cuvinte sau
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
de învățat de la ei. Venisem din Italia, nu știam o boabă engleză, astfel încât în avion, neînțelegând nimic din ce spuneau stewarzii americani, nici macar jumătate de cuvânt, m-a bufnit plânsul. Și la nici câteva săptămâni îi găsesc pe acesti adorabili bătrânei, cu vrerea sau fără vrerea lor, dar sigur cu voia lui Dumnezeu. M-au introdus într-o lume superacademica, unde am văzut multe, am înțeles multe, dar mai ales am învățat să separ făcutul banilor de modul de a gândi
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
dorință mai veche a dvs.? - Printr-o întâmplare absolut banală am ajuns în casa Eliade. Acceptat fiind la Universitatea din Chicago, acolo am cunoscut (tot întâmplător) un doctor în fizica; acesta vorbea românește. El m-a rugat să ajut niște bătrânei (soții Eliade - n.n.) care locuiau în zona campusului universitar, aceștia vorbind și ei românește. - Cu ce v-ați ales, moralmente, din această experiență unică, irepetabila? - Într-adevăr a fost o experiență unică în viața mea. Datorită acestei experiențe, planurile, gândurile
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
unică în viața mea. Datorită acestei experiențe, planurile, gândurile și extazul meu de începător în lumea americană au luat o cu totul altă întorsătură. Deși mă luptăm cu o limbă necunoscută mie (engleză), altă țară, alte obiceiuri, în casa acestor bătrânei neputincioși mă simțeam în siguranță și că la mine acasă, în România. Se vorbea românește curat, fără jargoane, fără cuvinte și expresii pretențioase, se vorbea cu un ușor accent moldovenesc, destul de nou mie (fiind bucureștean); mă distrau grozav povestioarele lor
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
Prin felul lor de comportare atât în societate cât și în casă, familia Eliade nu avea nimic de ascuns sau ceva anume/special ce ar fi trebuit să existe, conform speculațiilor ce se făceau în jurul lor. Aveau un program de bătrânei, adică mai mult de casă, fiind mai toată după-amiază ocupați cu vizite de tot felul: de la postaș la femeie de serviciu, vizita vreunui profesor nedumerit sau ceva studenți întârziați și confuzi în prepararea cursurilor, după care Maestrul se deplasa adeseori
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
ce dintr-o dată prinde viață datorită tovarășului meu de drum, gândul, care mi-a simțit slăbiciunea și dorul de o copilărie fericită plină de clipe minunate, când la această casă se adunau atâția copii. Moș Ghețu și mătușa Rubina, doi bătrânei care nu au avut niciodată copii, ai lor, dar care au avut casa plină de copii tot timpul, de nepoți și nu numai. Ei au fost proprietarii acestei case. Ea, mătușa Rubina, soră cu mama tatălui meu, o femeie ce
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]