943 matches
-
pronunțându-se pentru "rescrierea modernității". Postmodernismul consideră că ființa ca "Dasein" nu mai are nevoie de nici un fel de transcendență care să o susțină. Departajându-se de tradiționalism și modernism, exegetul a încercat să propună un temei antropologic nou, omul concret bacovian, trăind într-un "gol istoric", într-un vid sufletesc, pândit de nebunie. Or, am putea recurge la sintagma "omul recent" propusă de H.-R. Patapievici, pentru a dezvălui inconsistența ființei umane, căderea sa în banal și derizoriu. Omul concret se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ultimele decenii este cel al hușeanului Theodor Codreanu. Reputat exeget eminescian, preocupările literare ale criticului nu se mărginesc doar la studiul vieții și operei Marelui Romantic, ci abordează în egală măsură direcții noi în literatura română ca, de pildă, universul bacovian, teatrul lui Caragiale sau, recent, opera barbiană, care a fost pe rând contestată, neînțeleasă sau ignorată. Astfel, în volumul recent apărut la Editura Curtea Veche din București și intitulat Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic, criticul purcede spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
barbian, dar și în pitorescul balcanic și în structura pentadică a ciclului Isarlîk. Însă, așa cum există o serie de afinități între concepția despre poezie a lui Barbu și cea a lui Eminescu, tot așa, rigurozitatea poetului matematician contravine poeziei elegiace bacoviene și poeziei leneșe argheziene pe care acesta le-a respins cu desăvârșire. Un loc important în cadrul acestui studiu îl ocupă analiza relației dintre poet și creația lirică văzută ca un joc al oglinzilor. Astfel, în opinia criticului care realizează o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Theodor Codreanu: "Controverse eminesciene" 111 Ștefan MUNTEANU Modernitatea gândului eminescian 112 Viorel DINESCU De-a curmezișul 113 Adrian VOICA "Cartea lui Eminescu" 116 Constantin TRANDAFIR Eminescologie 118 Gheorghe LUPU "Controverse eminesciene" 120 Adrian COSTACHE Domnul profesor de la Huși 123 COMPLEXUL BACOVIAN, IAȘI, EDITURA JUNIMEA, 2002; COMPLEXUL BACOVIA, BUCUREȘTI-CHIȘINĂU, EDITURA LITERA INTERNAȚIONAL, 2003, ED. A II-A, COLECȚIA "BIBLIOTECA ȘCOLARULUI" Constantin CĂLIN Calea ontologică 125 Dan MĂNUCĂ Complexe cu probleme 127 Aureliu GOCI Un eveniment de excepție în critica și istoria literară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
COMPLEXUL BACOVIA, BUCUREȘTI-CHIȘINĂU, EDITURA LITERA INTERNAȚIONAL, 2003, ED. A II-A, COLECȚIA "BIBLIOTECA ȘCOLARULUI" Constantin CĂLIN Calea ontologică 125 Dan MĂNUCĂ Complexe cu probleme 127 Aureliu GOCI Un eveniment de excepție în critica și istoria literară Descrierea fenomenologică a operei bacoviene 130 Constantin TRANDAFIR Bacovia într-o tălmăcire impunătoare 132 Mircea DINUTZ O carte de referință "Complexul Bacovia" 135 Carletta Elena BREBU Matricea alchimiei negative 139 Virginia BLAGA "Complexul bacovian" 141 Ion IACHIM "Complexul Bacovia" sau Fenomenul Codreanu 144 Șerban CODRIN
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de excepție în critica și istoria literară Descrierea fenomenologică a operei bacoviene 130 Constantin TRANDAFIR Bacovia într-o tălmăcire impunătoare 132 Mircea DINUTZ O carte de referință "Complexul Bacovia" 135 Carletta Elena BREBU Matricea alchimiei negative 139 Virginia BLAGA "Complexul bacovian" 141 Ion IACHIM "Complexul Bacovia" sau Fenomenul Codreanu 144 Șerban CODRIN Theodor Codreanu și "Complexul Bacovia" 145 FRAGMENTELE LUI LAMPARIA, CRAIOVA, FUNDAȚIA "SCRISUL ROMÂNESC", 2002 Edgar PAPU Un gânditor aforistic 150 Teodor PRACSIU Un intelectual atipic 152 Ion BELDEANU Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aer fierbinte. Simt că mă sufoc de căldură, schimb batistele una după alta, mă gândesc cu nostalgie la toți ghețarii pe care i-am visat pe vremea când doream să fac parte dintr-o expediție la polul nord, la ploile bacoviene din toamnele noastre... Zadarnic. Căldura devine din ce în ce mai insuportabilă. Din când în când, zeilor maya (în al căror imperiu am intrat) li se face milă de noi, trimit un nor, ploaia se prăbușește pe autobuz ca un bivol de apă, urmează
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fiind un virtuoz al catrenului și un meșteșugar al terținei; el cultivă puritatea formală și tradiția madrigalescă. Pe rând și cu egală participare poetul dă glas melancoliei nocturn-autumnale într-un peisaj urban sumbru și ostil; se poate recunoaște o melancolie bacoviană (fără tragismul lui Bacovia), contemplativă. Trăiește însă și stări de jubilație în peisaj marin și însorit, stăruind în descripția, de un erotism rafinat, estetizant, a nudului feminin. Peisajul rustic, silvestru sau montan e valorizat liric fără idilizări convenționale, fiind corelat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
ridică de la pământ și, iarăși, cât de ușor glosează apoi pe marginea ideilor de curaj, iubirea pentru aproape și cavalerism! Când plouă, Ladima, în paltonul său greoi și demodat, simte râme pe tot corpul, care îl descompun sufletește, aidoma personajului bacovian. Și totuși, continuă să meargă, în căutarea unui împrumut pentru plinuța, pământeana Emilia. Cât despre Eminescu, acesta trasează o coincidentia indubitabilă între condiția sa existențială și povara eticului, imanentă destinului său unic: " Voi nu-nțelegeți că pentru unii din noi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe care Ladima i le trimite în momentele de delir erotic? Într-o abordare mai profundă, Golemul simbolizează chiar imaginea artistului, a idealurilor și năzuințelor sale, care riscă să-l strivească. Opera, prin măreția sa, devine cavoul, sicriul de plumb bacovian, al Creatorului. Explicația rezidă în mimesis: dacă Dumnezeu l-a făurit pe Adam frământând îndelung și gânditor lutul roșu, gestul va fi repetat de Artist, dar îndrăzneala lui e pedepsită prin opera care îl devorează până la descompunere: Va geme de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
peisajul feeric al naturii se estompează. Indiferent de genul literar în care ne situăm, susține creatorul Spiritului critic...,psihologismul exclude natura.294 În ultima sa parte, afirmația pare discutabilă, dacă invocăm un sonet ca Afară-i toamnă... sau întreaga lirică bacoviană, în care natura devine factor consubstanțial al angoaselor poetului. Judicioasă rămâne observația dispariției treptate a erosului de tip idilic, în consonanță cu natura, explicația constând, credem noi, nu doar în deplina maturizare artistică a lui Eminescu, ci și despărțirii ireversibile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
esențiale ale viziunii poetice, de la punctul de pornire simbolist până la renunțarea la artificiu din Stanțe burgheze, insistându-se asupra apropierii de Mihai Eminescu sau Al. Macedonski, de Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé și, în sfârșit, pune în lumină calitățile prozei bacoviene - apreciată de estet -, cum ar fi gustul pentru senzațiile rare și reverii, pentru armoniile muzicale și scenele plastice. De asemenea, cele patru serii epistolare, distincte tematic și ca tonalitate din Corespondență. Sinuciderea din Grădina Botanică (2000), adresate lui Petru Creția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
umanității carnivore” (Civilizație) sau „Oraș sepulcral, cu toamne târzii,/ Cu lungi bulevarde,/ - Grele cascade, / De melancolii” (Provincială), accentul pus pe starea autumnală: „E toamnă afară... și-i frig.../ Te caut... prin beznă te strig...” (Melodii de toamnă) trimit la motive bacoviene. Singurătatea revine în cartea de poeme în proză Omul din vis (1973), unde domină confesiunea îndurerată și invocarea ființelor apropiate trecute în neființă. „Parfumul sufletului sacru al mamei” dispărute se simte și în paginile memorialistice intitulate ...Din umbra umbrelor (1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
climatului de sensibilitate (nevroze, claviruri, parcuri solitare, ploaie, margini de cale ferată, fum de uzine, violet, cloroze etc.) la Bacovia își anulează artificiul tocmai prin epuizarea lui și prin reducția la substanța cea mai rezistentă și mai opacă, anume plumbul bacovian. Despre acesta, Svetlana Matta, autoarea celei dintâi cărți despre Bacovia, face următoarea observație: „Plumbul lui Bacovia este prototipul, expresia cea mai completă a ponderii, a celui de al patrulea element: Pământul mort. În radioactivitate se declanșează o serie de transformări
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fulgurante, dar riguros coherente, mergând drept în miezul lucrurilor (carte care va trebui neîntârziat tradusă la noi), concordă în viziunea și referințele ei cu excelenta monografie a lui M. Petroveanu. Amândoi autorii fac foarte justa apropiere între inhibiția și abulia bacoviană, pe de o parte, și alienarea lui Meursault, personajul din L’Etranger al lui Camus. Petroveanu adaugă o îndreptățită analogie între poezia lui Bacovia și lumea din teatrul și proza lui Samuel Beckett. Și în poezia lui Bacovia se așteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Provocarea valorilor, Galați, 1997; Dubla sacrificare a lui Eminescu, Târgoviște, 1997; Eseu despre Cezar Ivănescu, Târgoviște, 1998; Varvarienii, Galați, 1998; Dubla sacrificare a lui Eminescu, Brașov, 1999; Controverse eminesciene, București, 2000; Fragmentele lui Lamparia, pref. Edgar Papu, Craiova, 2002; Complexul bacovian, Iași, 2002; Caragiale-abisal, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Eugen Todoran, Cosmologia poetică a lui Eminescu, T, 1984, 6; Dan C. Mihăilescu, Eminescu și fervoarea asociativă, RL, 1984, 24; Edgar Papu, Interesul pentru știință, CNT, 1984, 25; Cristian Livescu, „Eminescu - Dialectica stilului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
a unor idei pe care scriitorul le accentuează tocmai pentru a sublinia ,,enunțarea" însăși a textului său. Aceste idei, pasaje, devin conținuturi integrate care ajută la interpretarea ,,deschisă" a textului blecherian. Astfel, concepția eminesciană asupra femeii ,,femiea icoană/ statuie", perspectiva bacoviană și heideggeriană asupra morții, lipsa afectului și cunoașterea lumii prin senzații atât de specifice prozei bengesciene, metamorfozările kafkiene ale personajului, imposibilitatea kierkegaardiană a eu-lui de a fi altceva decât ceea ce i-a fost dat să fie și nu în ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mai tragic decât orice moarte adevărată... o femeie îmbrăcată în dantele negre, cu fața lucioasă și palidă... și ochii albaștri limpezi ca sticla"248 nu produc asupra personajului blecherian efectul pe care-l au figurinele de ceară asupra eului liric bacovian: ,, Și atunci am fugit plin de groază/ Din sumbrul muzeu fioros"249, ci dimpotrivă, personajul blecherian este convins că ,,în panopticum, și numai acolo, nu există nicio contradicție între ceea ce făceam și ceea ce se întâmplă"250. Nostalgia panopticului o va
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Emanuel, la fel ca și celelalte personaje blecheriene, are un văz cultivat pe care nu l-a obținut foarte ușor, reușind ,,să smulgă fenomenul din ascunderea lui"264. O astfel de percepție intențională o are, fără îndoială, și eul liric bacovian: ,, Vedeam ce nu se vede, vorbeam ce nu era"265. Analizând teoria lui Husserl, Heidegger observa că toate fenomenele care apar și pe care le percepem sunt în strânsă legătură cu verbul ,,a fi". Obiectul fenomenologiei, în opinia lui Heidegger
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
exterior, orice experiență nou trăită, în afara celei la care a fost condamnat, nu înseamnă decât o închidere și mai mare. 4.3. Vizuina luminată sau discurs despre degradare și descompunere ca efecte ale suferinței Incipitul Vizuinii luminate pare un poem bacovian. Eul narativ se ia pe sine, asemenea eului bacovian, ca subiect și obiect al discursului literar: ,,regăsesc întotdeauna aceeași cavernă intimă și necunoscută, aceeași viziune călduță și iluminată de pete și imagini neclare, care este interiorul trupului meu, conținutul persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a fost condamnat, nu înseamnă decât o închidere și mai mare. 4.3. Vizuina luminată sau discurs despre degradare și descompunere ca efecte ale suferinței Incipitul Vizuinii luminate pare un poem bacovian. Eul narativ se ia pe sine, asemenea eului bacovian, ca subiect și obiect al discursului literar: ,,regăsesc întotdeauna aceeași cavernă intimă și necunoscută, aceeași viziune călduță și iluminată de pete și imagini neclare, care este interiorul trupului meu, conținutul persoanei mele de dincoace de piele 305. Primele două romane
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fapte și oameni, în care căderea mea nu este decât o simplă traiectorie în vid, constituind totuși ceea ce bizar și fără justificare s-ar putea numi ,,a-mi trăi viața proprie"310. Senzația de cădere repetitivă o întâlnim în sonetul bacovian: ,, Și cad, recad, și nu mai tac din gură"311. O altă metaforă a textului este visul, somnul pe care Lichtenberg îl definea ca fiind o a doua realitate, o prefigurare a morții. În planul experienței onirice, sau mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
toată melancolia ce răbufnesc în rafalele de apă și voalurile ei duse de vânt, și aruncate în fereastră, în șuvoaie ce memorează sticla cu rădăcini și copaci de picături lunecânde 324. Căderea ploii ca metaforă a morții amintește de textul bacovian. Visul revine ca alternativă la existență, ca realitate dezirabilă. Atracția pentru elementul nocrurn se justifică exprimând chemarea thanatosului. Această atracție se va estompa în momentul în care personajul va trăi, pentru scurtă durată, o nouă experiență erotică. Practic, acest momenent
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în spirit postmodern, o întreagă evoluție literară, de la exuberanța bahică a stihurilor antonpannești („! Nu mă-mbăt de beutură/ De durerea mea mă-mbăt/ Beau otravă și pe gură/ Vorbe dulci ca mierea scot!”) la tonalitatea gravă și monocordă a lirismului bacovian („! merg și scriu - și scriu! -/ și că te caut nu-ți promit,/ iar compun mintal,/ de când hârtia s-a scumpit,/ scriu pe creier,/ cu negreala de pe suflet,/ negru negru negru negru”). Ultim reprezentant al unei istorii ilustre, poetul contemplă cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
articolele lui, scrise cu duh încrâncenat și cârtitor. Polemismul, revers al unor frustrări, imprimă publicisticii o tentă pamfletară. Și în versurile cu accente sociale, și în lirica erotică, prezente în volumul Aliquid (1933), B. eminescianizează. Pe alocuri, câte o notă bacoviană. Serenada, romanța nu formează registrul liric cel mai potrivit pentru acest spirit zbuciumat, captiv al unor stări de anxietate. Elegiacul alternează cu grotescul, litania alunecă în umor negru. Lui B. îi place, evident, să filosofeze. Dar cugetările lui, amare, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]