617 matches
-
creier, fiind ca niște țăruși, mai înalte decât coloanele templelor. Exersarea slovei este ritualică, așa cum ritualic construiește tatăl gardul din grădină, din secvențe cântărite cu grijă, pentru că între litere este respirația cititorului: cititorule, tu mănânci cireșele pentru mine / nu-i bai, dar mai întâi sari gardul și fură-le. Fulgerul - alt laitmotiv al volumului -, sub care se împreunează lupii, e chiar mai singur decât fiarele, dar are puterea de a lăsa arhive pe Pietrele Nordului, lângă care tatăl își inițiază fiul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Ioan Botezătorul”. Cu alte cuvinte, pe locul actualei biserici Sfântul Ioan Botezătorul a fost biserica de lemn a lui Samson, adusă aici de Nistor Ureche. ― La 25 iulie 1614, însă, călugăriii sinaiți își ridică frunțile din țărână și... ― Care-i baiul, dragule? ― Iaca ce pot să spună “veneticii sinaiți”: “Prin prezentul act declarăm noi părinții sinaiți, trăitori în Iașii Moldovei, la metohul nostru (iată că metohul este “al nostru”) Sfânta Parascheva... că, venind... episcop, chir Mitrofan fost al Romanului, să dea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Jos taxa pe întuneric. Plătiți și vă tai chitanța. Extraordinar! M-am luminat! Dumneata ești Dracul! Ești... Belzebut! Sigur, stimabile, că doar n-oi fi Traian Băsescu. Vă tai? Și dacă nu dăm și n-o tai, e vre-un bai? Este. Vă înzecește costul la neîntuneric ăl de Sus! S-o creadă mutul. Unde s-a văzut ca ăl de Sus să facă coaliție cu ăl de Jos?! Cum, unde, domnule? La noi! Ai uitat că suntem în plină campanie
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
De vină era pârdalnica de pălincă din care, înfierbântați de mișcare, flăcăii mai luau câte o porție. Am chemat un bătrân și l-am rugat să mă ajute să ascund sticlele. Or să ne omoare ăștia dacă află. Nu-i bai. Altfel o să-i omoare băutura. Și am ascuns sticlele. Le-au căutat în mai multe rânduri și negăsindu-le m-am bucurat să văd că irișii ochilor au căpătat blândețe, gesturile au devenit mai așezate. La sfârșit, când au apărut
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
26 zile.” Răsfoiesc mereu actele ce le am în față. În timp ce le citesc, unul mă pune pe gânduri. Atunci, vocea bătrânului mă trezește din nou din visare: „ După felul cum privești, îmi dau seama că te frământă ceva. Care-i baiul?” Tocmai am citit aici ceva ce seamănă leit cu necazul călugărițelor de la mănăstirea Socola. „Să auzim!” Uite ce spune vodă: „Io Radul voievod,...Iată au venit înaintea noastră...rugătorii noștri, călugări de la...Balica...și ni s-au jeluit cu mare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
S-a oprit din molfăit. „Acum se repede la mine!!!” mi-am zis eu îngrozit, tremurând ca varga. Ursul însă...m-a privit un răstimp, apoi, cu un clipit de ochi care putea să însemne: „Stai liniștit, vere. Nu-i bai. Este loc pentru toată lumea”, s-a apucat din nou să cotrobăie prin tufele de zmeură, fără să mă mai bage în seamă. În timp ce eu abia mai răsuflam de frică, un nou foșnet și o chițcăială prin crengile stejarului de lângă mine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
apropia, și încă mult după ce trecea de ei. Văzu că norii se spărseseră și în spărtură licăreau câteva stele. Stele, lumină? Fumul din hornuri se ridica drept în sus. Era semn sigur că mâine, duminică, e vreme bună. 7 — O bai’ di putină cu dușă, vă rog, spuse bărbatul cu un puternic accent moldovenesc și întinse doi lei, rămânând cu mâna întinsă, după rest. Arăta cam pârlit, dar la Băile Grivița veneau tot felul de nespălați. Băieșul era foarte mândru de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
alesei mânzul mai mare Și mă suii pe spinare Și eșii în drum de țară; Și mă făcui voinicel Mânai caii în Ardel Și pîn-într-unul i-am dat Bani frumoși am căpătat [ ] moara lumii [ ] moara * șubii * Și nici de un bai n-am dat- Iată-mă că-s om spălat. 210 Pe drumul Simandului Paște calul Iancului, Calul paște și nechează Iancu doarme și visează; Calul se apropia Și din grai așa grăia: Iancule, stăpânul meu, Nu dormi așa de greu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
că nu s-ar mai înțelege mare scofală de-atîta pisălogeală... dar dacă ești cum ești, de ce să nu fii și ca-n povești? Foaie verde fir de pai, dacă te preschimbi în strai ai alt trai și hai nu-i bai... foaie de cer înstelat este chiar adevărat... iată un soare-nsetat e deja verificat... semnat identificat... preschimbat eliberat... Foaie verde leuștean, ies ca murgul pe tăpșan și alerg cu mult elan, îmi caut mereu alean... de-oi găsi voi povesti
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
minunat să simtă că Ralph face din nou parte dintr-o familie, chiar și pe termen scurt. — Ben? — Mda? — Ar trebui să te asiguri că nu sunt sendvișuri cu detergent de vase și castraveți. Tata le mai amestecă. — Nu-i bai, o liniști Ben. Atâta timp cât e Fairy, detergent lichid, și nu vreo marcă din aia ieftină. — Vă descurcați în seara asta cu el? Mâine trebuie să mă sune cineva care va putea probabil să stea cu el la mine acasă. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Și vei avea sub tălpi de-a pururi Cenușa jarului învins.” Limba noastră Vedem că pe limba noastră Cei mai mulți o chinuiesc Ne-ntrebăm a mia oară: În ce limbă ei gândesc? C-o pocește doar țăranul, Ăsta nu-i așa bai mare, Dar n-o știe deputatul Și-o rostește-n gura mare. Unii mai și plagiază, Îi observăm tot mai des. Ne întrebăm cu emfază: Agramatismele le ies? Că nu știi ”gramaticește” A vorbi mai pe-nțeles, Să știi însă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ar mai fi avut de gând să se ridice, și atunci ne-am oprit cu toții din săpat și cu toții am început să ne ștergem frunțile și ne-am adunat cu toții în jurul lui Áronka, și Öcsi l-a întrebat care-i baiul, dar Áronka n-a zis nimic, și-a clătinat doar capul. Atunci unul dintre muncitori, ăla pe nume Feri, s-a ridicat, a venit la noi, s-a uitat la Áronka, sunteți niște prăpădiți, a zis, la Canal n-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu numai eu o să dau de bucluc, ci și toți ceilalți de pe strada noastră, dar dacă rezist până când îi zice el lui frate-su să înceteze, atunci o să-mi spună unde-i mingea, iar dacă nu, nici atunci nu-i bai, atunci trebuie să zic numai că-i destul și că mă predau, și în clipa aia cuțitul din mâna lui frate-su are să se oprească și eu o să fiu liber să plec, iar eu m-am gândit la lancea înfiptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de viață, apoi s-a auzit un zgomot de cioburi, și știam că dăduse cu paharul de pământ, și atunci chiar că m-am speriat de-a binelea, fiindcă știam, dacă mama dă cu ceva de pământ, atunci e mare bai, înainte, pe când tata mai era acasă, nu spărsese niciodată nimic, nici măcar o ușă nu trântise, nici în toiul celor mai mari certuri cu tata, ei, și atunci am auzit cum mama a trântit ușa de la bucătărie cu atâta furie, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de viață, că-i nedreaptă, bietul taică-su era silit să se otrăvească cu spirt verde, pe când el dădea cu litra pe gât cea mai bună pălincă de prune, mai are și acum rucsacul plin de sticle, dar nu-i bai, de-acum o să fie altfel, s-a sculat în picioare, a întors sticla cu fundu-n sus, vărsând-o cu atâta furie, încât era să și cadă de vreo două ori, când sticla s-a golit, i-a făcut și ăsteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-n hoardă, ca șobolanii, cu arme de huligani, e groaznic, m-a întrebat apoi câte-am încasat și dacă pot să mă ridic în picioare. M-am ridicat cu greu, zicându-i că, spre norocul meu, nu-i așa mare bai, m-am ales cu un șut, o zdrelitură la genunchi, și o cărămidă-n coaste, o nimica toată, m-am făcut eu bine și după bătăi mai serioase, mai grav e că mi s-au rupt pantalonii și mâneca de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe după gratii, și mai sunt și proaste, pe frigul ăsta de toamnă târzie cu siguranță ar îngheța și ar muri dacă nu le-ar purta el de grijă, uite ce gălăgie fac și-acuma, în loc să-i cânte frumos, nu-i bai, le face el să tacă, să fiu numai atent ce liniște o să se facă imediat, și spunând astea, și-a scos casca, a pus-o pe masa de bucătărie cu trei picioare, sprijinită pe niște cărămizi, apoi s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în căptușeala ei, atunci bunicul a oftat, spunând că-i pare rău, păcat, ar fi vrut s-o vadă, fiindcă el n-are nici o poză de-a tatei, dar n-are a face, dacă nu e, nu e, nu-i bai, oricum, își mai aduce el aminte de chipul lui, din fericire asta nu se uită, apoi bunicul a tăcut, a mai tras o gură de bere, sticla mai era plină pe sfert, și sprijinindu-se într-o mână, a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fiindcă n-a mai putut îndura faptul că a trebuit să trăiască atâția ani fără ea, și să mai aflăm că bunica-i cea care a ascuns scrisoarea de adio din care s-ar fi aflat adevărul, dar nu-i bai, nu-i bai, soarta o s-o răzbune, o să vedem noi, da, da, și spunând asta, a dat din cap atât de energic încât vălul i-a căzut peste față, ei, și atunci iarăși a început să plângă, apăsându-și batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai putut îndura faptul că a trebuit să trăiască atâția ani fără ea, și să mai aflăm că bunica-i cea care a ascuns scrisoarea de adio din care s-ar fi aflat adevărul, dar nu-i bai, nu-i bai, soarta o s-o răzbune, o să vedem noi, da, da, și spunând asta, a dat din cap atât de energic încât vălul i-a căzut peste față, ei, și atunci iarăși a început să plângă, apăsându-și batista pe ochi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Sau poate că soțul ei supradimensionat o face să arate plăpândă. Oricum, are o mutriță drăguță, englezească, și care privește mereu În sus. Cred că atunci când copiii se uită la ea, văd o față plăcută, Înțelegătoare... - Și deci care‑i baiul? - Baiul e că Îmbătrânesc. Toți oamenii Învățați comit aceeași greșeală - Își Închipuie că natura și solitudinea le face bine. Natura și solitudinea sunt o adevărată otravă. Bietul Battle și nevastă‑sa sunt deprimați de păduri. Asta‑i prima observație care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
poate că soțul ei supradimensionat o face să arate plăpândă. Oricum, are o mutriță drăguță, englezească, și care privește mereu În sus. Cred că atunci când copiii se uită la ea, văd o față plăcută, Înțelegătoare... - Și deci care‑i baiul? - Baiul e că Îmbătrânesc. Toți oamenii Învățați comit aceeași greșeală - Își Închipuie că natura și solitudinea le face bine. Natura și solitudinea sunt o adevărată otravă. Bietul Battle și nevastă‑sa sunt deprimați de păduri. Asta‑i prima observație care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
poate începe imediat. Așa s-a manifestat la mai multe cazuri, dar nu este obligatoriu. În plus, este bine să știi, dragul meu, până la vindecarea completă, care se poate întinde până la șase luni, vei purta ochelari de protecție. - Nu-i bai! Știi că îmi stă bine cu ochelari... - Da, am văzut pe pârtia de schi! Te-am admirat atunci și te voi admira și acum, dragul meu, îl asigură Laura, zâmbind. Dar... până atunci, nu începe să faci calcule. Nu știm
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-nșele/ și-s ca albina harnice n păcat;/ Din drumul drept mereu se tot abat./ [...] soața mea, măcar că nu-i chiabură/ În zestre, are-o gură cât o șură/ și-o groază de cusururi... Ce să-i fac?/ Nu-i bai de-atâta și mai bine tac./ Dar știți - în taină spus - pre legea mea,/ Îmi pare rău că m-am luat cu ea...” 1019 ), dar dezinvolte și sincere (slujnica Licisca, târgoveața din Bath, Sismonda și mama ei din nuvela a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-nșele/ și-s ca albina harnice n păcat;/ Din drumul drept mereu se tot abat./ [...] soața mea, măcar că nu-i chiabură/ În zestre, are-o gură cât o șură/ și-o groază de cusururi... Ce să-i fac?/ Nu-i bai de-atâta și mai bine tac./ Dar știți - în taină spus - pre legea mea,/ Îmi pare rău că m-am luat cu ea...” 1019 ), dar dezinvolte și sincere (slujnica Licisca, târgoveața din Bath, Sismonda și mama ei din nuvela a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]