975 matches
-
amintesc de aceeși exprimare în filmului Înainte de tăcere, perfect susținută. Și de teatralitatea revelată cu care Sven Nikvist a filmat hieratismul Sacrificiul lui Tarkovski. Sacrificiul. Tema este acut prezentă și în Înghițitorul de săbii. În final, obligat să înghită o baionetă, maestrul Gherlaș acceptă provocarea al cărei final îl cunoaște. Dacă ar fi refuzat, el, înghițitorul de săbii și-ar fi pierdut onoarea numele de artist. [...] Manole a vrut să ridice biserica închinată lui Dumnezeu. De ce nu a reușit de la început
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
când sărată aripa vântului îți intră/ în nări/ când doar soarele lovește cu săgețile apei/ în ochi/ când doar glasul pescărușilor sfredelește-n/ urechi/ în rest... așteptarea". Pe aceeași linie, apare câteodată imaginea simbolică a unei "încercări de atac la baionetă/ luptă corp la corp", resimțită deci visceral, organic de poetul-soldat (rămășițe ale lecturii stănesciene?) care nu poate decât să își distrugă poemul închistat, înregimentat între atâtea "lejere/ poetici/ de o zi" Lăsarea la vatră. Agresivitatea este, aici și în alte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
românii rămași sub ocupație: „Of, Doamne, Doamne! Mare jale pe bieții români! Zilnic erau arestați zeci, sute de oameni nevinovați, chiar familii întregi uneori împovărate de o droaie de copii, apoi erau urcați în lovituri cu paturile armelor sau a baionetelor în trenurile cu vagoane pentru animale și duși cine știe pe unde! Ai mei n-au dormit nopți la rândul de teama arestării, însă Dumnezeu a avut grijă de noi”. Ce ați mai făcut după eliberarea Basarabiei? „În luna iulie
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
lăsat în voia lui președintele (subtilă gramatică! n.n.) întovărășirii Loghin Vasile de a făcut cum a vrut el bătând oamenii și fiind el stăpân pe totul (subl.ns.)”. Tov. Luca N. Vasile nu se lasă mai prejos și atacă la baionetă, numai în izmene și cămașă ca la Mărășești, întregul birou al organizației de bază spunând că: „... B.O.B. (biroul organizației de bază n.n.) nu a făcut nici un fel muncă pentru a ajuta comitetul de conducere la timp fără a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
După desființarea acestui parc în anul 1967, monumentul a fost mutat în grădina „Copou” care pe atunci fusese rebotezată de comuniști după numele anonimului Ilie Pintilie, probabil un erou al consumului de șprițuri. De aici, datorită vandalizării repetate prin furtul baionetei de la arma ostașului român turnat în bronz, statuia a fost din nou mutată în părculețul din fața Casei Armatei. În anul 1943, lipsa de materii prime strategice constituia o mare problemă pentru diriguitorii români ai războiului așa că Marele Stat Major a
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
lăzi de câte 1440 de ouă (nici mai mult, nici mai puțin!, n.n.) fiecare ladă. În lăzi se va pune talaș pentru a nu se strica”. Cum rușii n-ar fi mâncat păsări moarte de-a gata nici străpunși de baionetele dușmane, ditamai generalul Armatei române specificase modul de ambalare și al acestora: „Păsările se vor ambala în cuști construite în așa fel ca să fie mânuite ușor de 2 soldați”. Bravul „ghinărar” de manutanță nu ne-a transmis prin timp și
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Zilia, Dilia, Tedica, Helisa, Lurica, Adica...; la Caragiale putem vorbi însă de căutarea obstinată a unui astfel de efect vizibilă mai ales în producția gazetărească, dar nu numai pentru obținerea căruia se folosesc procedee aflate la periferia artisticului autentic: în Baioneta inteligentă ne întîmpină căpitanul în garda civică Guță Cotoi, în Urgent un semnatar al corespondenței este Al. Lingopolu, un statistician se numește Bob Schmeker (Statistică), pe fiica unui Mitică o cheamă Sisilica, o doamnă poartă numele Cuțopolu (O blană rară
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de eucalipt cu coajă albă, nevătămați de război. Vizitatorul va vedea antene parabolice, moschei pe vîrfuri de deal, taxiuri claxonînd, oameni jucînd table și sorbind cafea neagră la umbră și, desigur, soldați sirieni cu berete roșii și arme AK47, cu baionetele alături, urmărind și așteptînd, făcîndu-și serviciul de polițiști ai noii ordini, dacă aceasta se poate numi ordine. Acolo este o nouă și elegantă Pizza Hut. Mirosurile proastei canalizări vin dintr-o altă direcție. În unghiuri drepte se află mașini Datsun
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cel ce trădează sau pe cel care, neprăvăzător, repetă cu voce tare ceea ce spuneți, vreau ca aceste principii să le strigați în stradă, să le tipăriți la lumina zilei, să le răspîndiți în toată Europa prin misionarii pașnici sau prin baionetele celor o sută de mii de ostași ce se vor ridica la luptă pentru libertate, avînd aceste principii înscrise pe stindardul lor [...]. Ei bine, toate acestea nu se pot face decît după moartea nu a monarhului, ci a monarhiei, după
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
care pare de asemenea destul de plauzibilă și care a fost enunțată cu multă forță de Haldane în Callinicus 23. Putem susține că lupta modernă este mai puțin oribilă decât lupta din perioadele preștiințifice; că bombele sunt probabil mai milostive decât baionetele; că gazul lacrimogen și gazul asfixiant sunt poate cele mai umane arme concepute până acum de știința militară; și că opinia ortodoxă se bazează exclusiv pe argumente sentimentale. Ar putea, de asemenea, reieși (deși asta nu a fost vreuna din
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ezitare: "M-am născut creștină și voi muri creștină". Pistolul s-a descărcat, iar gâtul și coloana vertebrală a tinerei au fost străpunse de un glonț. Fără nici o urmă de remușcare, militantul i-a scrijelit o cruce pe piept cu baioneta, lăsând-o apoi să moară. A doua zi, grupul s-a întors, pregătindu-se să ocupe satul. În timp ce adunau cadavrele, câțiva dintre ei au găsit-o pe Mary, care trăia încă, dar care nu se putea mișca, fiind paralizată. În loc să
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
în portul Orșovei după o lungă călătorie cu vaporul în toamna anului 1860, descrierea sa din capitolul de debut al părții întâi fiind extrem de edificatoare: "primul lucru pe care l-am descoperit la capătul pasarelei a fost (...) un vârf de baionetă (...) arma nu fu îndepărtată decât la sosirea ofițerului comandant, care se lăsă așteptat: venea de departe, iar mersul său era încetinit de povara unui pântece enorm (...). Nu, nu ne mai aflam în Europa; ne apropiam de Orient, de ruinele și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de aceste lucrări, pe care nu vor să le facă nici austriecii, nici turcii. Vapoarele cu aburi se opresc aproape de un sat valah numit Rușava. Primul lucru pe care l-am descoperit la capătul pasarelei a fost... un vârf de baionetă pe care un paznic de frontieră o întorcea curajos asupra unor călători inofensivi; arma nu fu îndepărtată decât la sosirea ofițerului comandant, care se lăsă așteptat: venea de departe, iar mersul său era încetinit de povara unui pântece enorm. Impresiile
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și jertfea clasa inferioară împovărând-o cu impozite, că strivea țăranul care nu-și avea decât propriile brațe și îl exonera pe proprietarul care avea totul; în fine, acest regulament avu neajunsul de a fi impus cu forța, în prezența baionetelor străine. Astfel, sub aspectul unei aparente îmbunătățiri, tindea să instituie din nou sclavia, creând în același timp o stare politică similară ce ușura integrarea definitivă în Rusia. Se văzu curând care mâini interesate ajutaseră la redactarea acestui document: "E carta
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
împrăștiat și ne-am regăsit câteva săptămâni mai târziu la procesul lui. Intrasem în clădire fără nici o autorizație, sau poate aveam autorizație, nu știam nimic. Lume nu era, tribunalul gol. L-am zărit pe Filerot în dreapta estradei judecătorului între două baionete, precedat însă de câțiva dezertori, al căror proces, fără avocați, a fost scurt. Noi însă, prin strădaniile fratelui lui Filerot, știam că el, Filerot, avea ca apărător un celebru avocat în care ne pusesem mari speranțe și ale cărui teze
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nebărbierit al tatălui său se dădu după sticlă. Leu lătra, iar Lupu lu’ moș Vasile trăgea de lanțul de lângă ușă să-l rupă. Polixenia se duse la ușă, trase de ea, era încuiată. Se întoarse apoi și scoase de sub pat baioneta de la arma bunicului. O aduse de la pușca pe care o folosise în primul război mondial. Rămase cu ea în mână până dimineață. Ziua trece ușor, nor peste nor, soarele despărțitor, cald, senin, vânt și frumos, soare sus și soare jos
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
curat îi aminti că nu e singură. Păși ușor în odaie și ajunse la marginea patului, unde visa așteptarea ei. Razele moi ale lunii de dimineață luminară scurt lama care tăia aerul în căutarea cărnii. Pentru prima dată după război, baioneta bunicului își făcu din nou treaba. Polixenia hotărî atunci când își căra crucea că fără mama ei viața nu mai este la fel, și trebuie să rămână orfană. Brăzdă puternic aerul și își duse așteptarea ei visată la capăt, de mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sură, în coborârea grăbită a înserării, grosul convoiului se legăna încet. Condamnatul, înfășurat într-o mantie verzuie, cu gulerul ridicat, cu o pălărie civilă în capul plecat, pășea mașinal la brațul unui preot militar bătrân, înconjurat de patru soldați cu baioneta la armă. Urmau grupuri de ofițeri și soldați, de-a valma, aduși de pe front înadins ca să vază execuția, toți cu căști de război și în uniforme murdare, cu miros greu de tranșee, resfirați în voie, încît coada ajungea până aproape de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dădea direct spre popota mare, iar alta, în stânga, spre cuibul trecătorilor. Un soldat se repezi și deschise lui Bologa. În odăiță erau numai două mese lungi și o canapea hodorogită, pe care zăcea un morman de mantale, căști, revolvere, săbii, baionete, de-a valma. Masa din dreapta se golise; un soldat, cu capul țuguiat și cu fruntea de un deget, strângea alene tacâmurile și resturile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mâncăruri și de băuturi umpleau odaia până în tavanul cu grinzi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Cu atât mai mult i se părea azi că a sta cu mâinile în sân ar fi o crimă cel puțin egală cu plecarea la război. Închipuirea că ar putea merge acolo îi stătea totuși înțepată în creieri ca o baionetă vrăjmașă. Trebuie s-o smulgă! Altfel, nu mai poate trăi. Mai ales că, în lumina spaimei de azi, amintirile trecutului îl împresurau ca niște amenințări din ce în ce mai negre... Nădejdea în generalul de divizie îi risipea spaima. Și aceasta era o dovadă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
s-a zis că trebuie să fie pe aici spioni, iar spionii nu pot fi decât tocmai țăranii care, în ciuda poruncilor strașnice, se vâră mereu prin zona frontului. Așa au pus mâna azi-noapte pe trei și i-au adus între baionete la Făget. Generalul e atât de mânios, că a poruncit să-i spânzure pe toți trei, ca să dea o pildă strașnică. Mâine are să-i judece Curtea Marțială, și dacă generalul cel mare a poruncit, apoi de bună seamă că o să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
brusc locotenentul. ― Dincolo, șopti primarul, înțelegînd. Sunt doisprezece... O, Doamne, urgia lui Dumnezeu... Sunt români, săracii, și nici unul n-are să scape după cât e de înfocat căpitanul... Bologa urmări privirea primarului și, în fața unui hambar de piatră, văzu o santinelă cu baioneta la armă. ― Acolo? mormăi el, mai stins. Primarul dădu din cap. Pe urmă, cu glas care parcă voia să șteargă un gând, zise: ― Poate că s-o fi sculat domnul general... Apostol porni mașinal după primarul satului. Groparul se ținea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de plecare și sublocotenentul începu îndată să se tocmească cu un sergent și să-i arate pentru ce trebuie să-i cedeze o căruță până la Făget... Sergentul fusese odinioară în bateria lui Bologa și, văzând pe fostul său comandant între baionete, se zăpăci, nu înțelese deloc lămuririle sublocotenentului și bolborosi: ― Noi, mă rog cu supunere... ordinul, mă rog cu supunere... Sublocotenentul se înfurie și îl luă la înjurături pentru că "nu se poate să fie un sergent așa de prost și să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trecem negreșit printre spânzurații de care nu voi scăpa pînă-i lumea lume!" Soarele frigea din spate. Munții își tremurau pădurile în mângâierile razelor. Lângă șoseaua pietroasă, pârâul alerga în vale cu clipiri argintii, ca un copil zburdalnic. Din căruța hodorogită baionetele pe arme se înălțau spre cer, amenințătoare. Lângă podul de peste gârlă, cotind în șoseaua cea mare, Apostol întoarse ochii în dreapta, căutând barem casa Ilo-nei. Dar Lunca era ascunsă după coastă. Apoi se apropiară de braniștea cu spânzurații. Apostol nu voia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să înțeleagă și sublocotenentul cum stau lucrurile, ca și cum ar fi fost în fața unui judecător de care atârna soarta lui. 3 Cam în același loc unde aseară stătuse de vorbă cu pretorul și cu primarul, Apostol Bologa, între patru soldați cu baioneta la armă, aștepta acuma întoarcerea sublocotenentului care intrase să anunțe sosirea prizonierului. În fundul ogrăzii aceleași două automobile și parcul de motociclete, lângă hambarul cu arestații, parcă aceeași santinelă, în coridor și înaintea ușii din stânga, aceeași îngrămădire de soldați... Și pomii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]