1,747 matches
-
Sau mai bine sub influența unei lecturi recente: om aruncat de viu în templul ploșnițelor.") 277, imaginea transferându-se prin izotopie în versul rimbaudian "Des serpents géants dévorés par des punaises", adevărată metaforă obsedantă pentru poetul Ladima. La Eminescu, asemenea banalități și amănunte insignifiante, care converg spre birocrație și îl copleșesc vor deveni ideea-pivot a articolului Icoane vechi și icoane nouă. În România epocii sale, constată gazetarul, singura clasă producătoare de bunuri este țărănimea, lipsește din societate clasa de mijloc. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
familie al scriitorului. Câmpul arhetipal Don Quijote are ca enunț emergent secvența "În craniul meu se mișcă spezele unei mori de vânt". Reprezentările arhetipale consecutive acestui câmp sunt moartea ca panaceu al nebuniei, eroismul ca formă a credulității, târfa angelică și banalitatea fatală. Ladima, am conchis noi, este dublul arhetipal al celebrului Hidalgo, un cavaler utopic din Bucureștiul interbelic. Următorul câmp este cel al lui Hamlet. Enunțul emergent sugerează un vag complex al Ofeliei: "Mă trag gândurile ca o apă", recunoaște Fred
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
poate dilua orice analiză de acest tip, ce tinde să impună ideea caracterului deosebit al regimului social pe care l-am traversat. Cu toate acestea, orice situație anormală poate deveni, în timp, familiară. În acest sens, se vorbește uneori de „banalitatea răului”. Această expresie a fost creată de Hannah Arendt (1991) și este relativă la ceea ce se petrece în domeniul totalitar. Dar ea are în vedere capacitatea omului obișnuit de a comite fapte negative, la cererea puterii totalitare - de exemplu, devenind
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a sistemului pe care informatorii înșiși îl construiau, fără vreun interes ideologic, dar într-un mod nu mai puțin eficient. Prețul unei astfel de complicități e accesibil și, aparent, nevinovat. Nu trebuie decât să înșiri oral sau în scris câteva banalități despre colegi, rude sau prieteni: ce probleme de familie au, cum și cu cine se distrează, ce citesc, ce posturi de radio sau ce muzică ascultă, ce planuri de viitor își fac, cu cine sunt în conflict și de ce... Aparent
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Dinamica grupurilor. Texte de bază (La dynamique des groupes. Textes de base), Polirom, Iași. Deletant, D. (2001), Teroarea comunistă în România (La terreur communiste en Roumanie), Polirom, Iași (traducere din limba engleză). Deletant, D. (2002), „Studiu introductiv” la M. Oprea, Banalitatea răului. O istorie a Securității prin documente („Étude introductive” à M. Oprea, La banalité du mal. Une histoire de la Sécurité par documents), Polirom, Iași. Doise, W. (1982), L’explication en psychologie sociale, PUF, Paris. Doise, W. (1990), „Les représentations sociales
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
reprezentărilor sociale” („Le contrôle du contexte et la manipulation des représentations sociales”), Psihologia Socială, nr. 5. Neculau, A. (2001), „Cum se construiește azi memoria socială” („Comment on construit aujourd’hui la mémoire sociale”), Psihologia Socială, nr. 7. Oprea, M. (2002), Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente (La banalité du mal. Une histoire de la Sécurité par documents), Polirom, Iași. Pavlovici, F.C. (2001), Tortura pe înțelesul tuturor (La torture pour tous), Cartier, Chișinau. Popescu, T. (2002), „Din nou despre experimentul Pitești
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
coord.), Violența. Aspecte psihosociale, Polirom, Iași. Norris, F.H., Kaniasty, K. (1996), „Received and perceived social support in times of stress: a test of the social support deterioration deterrence model”, Journal of Personality and Social Psychology, nr. 71. Oprea, M. (2002), Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente, Polirom, Iași. Schützwohl, M., Maercker, A. (2000), „Anger in Former East German Political Prisoners. Relationship to Posttraumatic Stress Reactions and Social Support”, The Journal of Nervous and Mental Disease, vol. 188, nr. 8
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
au spus mai mult decât au știut numai ca să scape de tortură. Din întrebările ce urmau îmi dădeam seama care dintre colegii sau prietenii mei au demascat anumite discuții. A.N.: știați cui ați spus? N.I.: Da, știam. Oricum, erau banalități și răspunsul pe care îl dădeam nu era incriminatoriu nici pentru mine și nici pentru colegul respectiv - totul a depins de inteligența fiecăruia, de modul de interpretare... Mulți dintre colegii mei, depășiți de evenimente, pierduseră din abilități și, timorați, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Până la un anumit punct, frustrarea poate fi stimulativă. Evoluția umană a fost condiționată de doi factori: presiunea exteriorului, frustrarea impusă de mediu, și motivația internă, spirituală. Să nu crezi acum că mă gândesc la ceva divin - e vorba despre o banalitate, comoditatea sau economia efortului spre care tindem. De multe ori doar tirania unor „conducători” ne-a scos din așa-zisa sălbăticie și a „forțat” evoluția. Până la apariția acestora, favorizată și de evoluția limbajului, omul primitiv a spart cu îndărătnicie pietre
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
intenția de a ,,ghida” cititorul oferindu-i aceste cuvinte drept reper în interiorul discursului, scriitorul utilizează acest procedeu pentru a accentua ideea că, în tot ceea ce fac, personajele sale sunt călăuzite de niște semne-simboluri care aparțin unei alte lumi, camuflată în banalitatea existenței. Ideea va fi exploatată pe larg în Noaptea de Sânziene, unde cuvintele subliniate ambiguizează și mai mult discursul provocându-l pe cititor la descoperirea sensurilor ascunse ale romanului. Tot valoare simbolică au și anumite detalii asupra cărora autorul se
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
la altul este de cele mai multe ori bruscă și creează o anumită dificultate de receptare. Autorul mărturisea însă că, în majoritatea operelor sale cu subiecte ,,mitice”, ,,narațiunea se desfășoară pe mai multe planuri, ca să dezvolte în mod progresiv «fantasticul» ascuns în banalitatea cotidiană.” Delimitarea clară care apare între paragrafele din interiorul capitolelor fragmentează discursul narativ, lăsând mereu impresia unui scenariu cinematografic în care camera de filmat se mută brusc de la un decor la altul: ,, Îi plăcea să prelungească, măcar câteva clipe, pauza
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
de la individul contaminat la cei sănătoși”. Frica aceasta generalizată nu putea fi obținută dacât prin organizarea unui climat de violență instituționalizată, prin ideea generalizării represiunii, cotidianizării brutalității, a terorizării populației prin violența gestionată de stat. Sintagma propusă de Hannah Arend - “ banalitatea răului” - pare să se potrivească perfect pe realitatea la care ne referim. ”Răul” devenise o caracteristică “banală”, curentă, un mod de existență pentru majoritatea populației. O trăsătură esențială a contextului social și “cultural”. “Răul impregnase universul cotidian, se banalizase” (Oprea
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
și Charles Baudelaire. Maghernița veche și alte versuri din anii tineri, întâiul lui volum, fructifică amintirea copilăriei, cu ambianța atelierului de fierărie, în care o muzică ,,infernală”, împletită cu efortul, dar și cu un anume elan vital patetic scot din banalitate și imprimă contur poetic unor ustensile prin excelență antilirice: nicovala, ciocanele, sfredelul, foalele. În chip arghezian, poezia își propune să prefacă fierul în aur și scânteile forjei în nestemate. Contorsionat, cu sonuri ce traduc scrâșnetul metalic, versul are un aspect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
ale spiritului feminin” prin confruntarea a două personaje antitetice, niște studente în ultimul an, care fac și un pas decisiv căsătorindu-se. Romanul reabilitează sărbătorescul existenței și transcrie, cu un realism stilistic expresiv, atmosfera juvenil-confuză dintr-un grup studențesc. Topografia banalității este și ea prezentă în limbajul semidoct, cu pretenții eseistice, din unele dezbateri la care sunt prezenți studenți și profesori. Ieșirea la mare (1985) se vrea o parabolă romanescă despre zbuciumul sufletesc provocat de înlănțuirea amețitoare a unor fapte excepționale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
trimeteau unde spre fereștile sălii, iar el stătea liniștit, străin de toate aceste deșănțări ale unei vremi triste și chinuite și în colțul gurii zâmbea o ușoară lumină răsfrântă din Atena lui Pericle.” CAZUL ALECSANDRI Paradoxal caz, Alecsandri! Paradoxal prin banalitate. Tot ce e în legătură cu el e de o desăvârșită banalitate; vreau să spun: toate judecățile ce-l privesc, fie pro fie contra, sunt locuri comune de un adevăr incontestabil și cu totul istovit ca interes. Fără îndoială că Maiorescu avea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de toate aceste deșănțări ale unei vremi triste și chinuite și în colțul gurii zâmbea o ușoară lumină răsfrântă din Atena lui Pericle.” CAZUL ALECSANDRI Paradoxal caz, Alecsandri! Paradoxal prin banalitate. Tot ce e în legătură cu el e de o desăvârșită banalitate; vreau să spun: toate judecățile ce-l privesc, fie pro fie contra, sunt locuri comune de un adevăr incontestabil și cu totul istovit ca interes. Fără îndoială că Maiorescu avea dreptate în articolul acela în care luându-i apărarea arăta
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
E un stil de conversație, atașant, plin de farmec și la urma urmei excelent. Cei patru cultivă paradoxul și îl administrează provocator, ca o comoție a inteligenței. Ralea întâlnește netulburat paradoxul aproape fără să bage de seamă, cum întâlnește și banalitatea, de care are libertatea și eleganța să nu se sfiască (și cum tot fără jenă și fără ocol întâlnește cacofonia). Citează totdeauna din memorie, ca în conversație și, firește, de obicei aproximativ. Cei patru au un fond de nihilism, de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
vibra minunat Într-o undă oarecare a ființei. Găsești În X o parteneră desăvârșită de dans - deși În mod normal nici unul nu e prea strălucit În domeniu; alături de Y ai descoperit, să zicem, liniștea excursiilor, pe jos, În afara orașului, vorbind banalități; alături de Z scrii ficțiune, creezi personaje și fapte, când, iarăși, fiecare dintre voi luat singur e relativ lipsit de imaginație narativ-descriptivă. Așa cum cititorul meu a Înțeles deja, toate aceste relații nu sunt reglate de comerțul cotidian al adaptării comune la
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
al XIX-lea cultivă imperfectul. În Educația sentimentală, acțiunea de prim plan, relatată la perfectul simplu, este dominată de descrierea de ansamblu: "Flaubert, cu o conștiință vie de savant și de artist, lasă acțiunea principală să se stingă în propria banalitate. Raportul se inversează între planul secund, a cărui importanță crește neâncetat, și prim-planul care se estompează în fața lui."23 Ultimele pagini ale romanului constituie "o surprindere sinoptică post rem". Georg Lukàcs vede în modul în care se scurge timpul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pretexte pentru descrierea locurilor și obiceiurilor (Între pescari). Altundeva se creionează personaje de o bunătate cristică, negustori, muncitori portuari, ca în schița În jurul lui Muratacai, o oarecare reușită în sugerarea atmosferei. Alte secvențe, cu un mic nucleu senzațional, suferă de banalitate. În Idylle din viața antică (1935), așa cum spune T. în prefață, încearcă să restituie cât mai fidel aspecte „din antichitatea orientală, greacă, romană, creștină și chiar românească”, „obiceiuri dispărute”, „evenimente istorice puțin cunoscute”, mai mult chiar, să analizeze „sufletul antic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
care nu și-a epuizat resursele, care ascunde încă valențe nebănuite și neexplorate. „Multe și mărunte”151 - nu sunt lucruri esențiale, de o gravitate căutată, cele pe care și le spun femeile, ci sunt pline de omenesc în aparenta lor banalitate. Prin această cozerie se creează o notă de intimidate, de confort al discuției, de bună cuviință și glumă. Se întâlnesc într-o biserică, deoarece locașurile sfinte erau unele din puținele locuri accesibile femeii medievale și unde putea să apară singură
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
puteți să-mi spuneți mie, dar vă sfătuiesc ei să nu-i spuneți. Fragmente de scrisori 22 martie ... Aș fi contrariată o clipă, dacă aș ști că m-am prezentat aidoma acelor doamne care țin să-și etaleze inteligența înșirând banalități și bătându-și joc în public de dificultățile de lectură. Fac eforturi considerabile și, la fel ca toți care li se aseamănă, se afișează, pentru că niciodată nu înghiți săbii și nu mesteci sticlă doar pentru tine însuți (Martha Bibescu). 28
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
spirit teoretic. Ca poet, C. este, în îngânările lui epigonice, de un eminescianism impenitent (Din taina vieții, I-IV, 1915-1935). Versificând lejer, el se menține într-un minorat al expresivității, fluența molcomă a romanțelor sale smulgându-se arareori din făgașul banalității. Mai suspinând, mai îngândurându-se adică filosoficește, poetul cultivă o suită de stări din care nu lipsesc refugiul în visare și înseninările în sânul naturii prietene, jalea după iubirea care s-a stins, resemnarea. „Cântecele”, urzite în dorul făpturii îndrăgite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
ultimă soluție: modificarea radicală a lumii. Demersul acestuia este transcendent. Astfel, asistăm la o selecție calculată a informațiilor din real, la integrarea lor în sensul explicării lumii/ lumilor în care eroul trăiește. Personajul inserează anumite fapte din cotidian, de o banalitate indiscutabilă, care-l ajută însă să dea o interpretare corectă universului său. Semnificativ în acest sens este fragmentul din Vizuina luminată în care naratorul-personaj descrie, după operația suferită, evenimente care aparent sunt fără nicio importanță: Există lucruri elementar de simple
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
polemică a ideilor și pentru exprimarea nestigherită a unor teoretizări în domenii din cele mai diverse. Acest flux epistolar care impune constituirea unui gen aparte, ridicându-se cu mult, atât prin stil cât și prin conținut, deasupra unui schimb de banalități cotidiene, este rodul, dar și una din sursele acestei efervescențe intelectuale aparte despre care am menționat. Acesta este așadar contextul cel mai propice pentru dezvoltarea poeticilor care au reprezentat pârghiile de bază ale neoclasicismelor. Capitolul de față va avea astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]