1,539 matches
-
auzit tropăind prin hol. Trage jaluzelele astea păduchioase. — Da, da, sunt aici, strigă Ignatius. Trase de jaluzele și le deschise rupându-le. Mulțumesc Fortunei c-ai venit. — Isuse! Arăți îngrozitor! Parcă ai fi epuizat nervos, sau ceva asemănător. De ce porți bandajul? Ignatius, ce-ai pățit? Uite ce mult te-ai îngrășat. Tocmai citeam anunțurile puse aici pe verandă. Doamne, ai pățit-o. — Am trecut prin infern, bolborosi Ignatius, apucând-o pe Myrna de mâneca hainei și trăgând-o în antreu. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
artificiale la nivelul urechii, stimulatoare cardiace și șolduri prostetice. Chirurgia estetică, ale cărei rezultate se materializează în corpuri „perfecte”, chiar și numai pentru a fi atractive, este o altă formă a îmbunătățirilor cibernetice. La fel sunt și aparatele dentare și bandajele aplicate contra consumului de nicotină (vezi HYPERLINK "http://www.medtronic.com" www.medtronic.com). Dar adevăratul avantaj pe care îl vom înregistra de pe urma ciberneticii va fi în momentul în care dispozitivele microscopice și cele la nanoscară vor fi utilizate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
vânate ... Cred că am înțeles această problemă. Trebuie să înțeleg legea. Ne vedem mâine, domnilor avocați. Capitolul 87 Familia Kendall începu să țipe, când Hummer-ul țâșni în față, dar Vasco Borden, mârâind printre dinții strânși și ținând cu o mână bandajul peste urechea sângerândă, știa ce făcea. Urcă cu mașina pe peluză și frână brusc, blocând ușa din față a casei. Apoi, sări împreună cu Dolly din mașină, îl înhățară pe Jamie al lui Alex, o împinseră pe mama șocată a băiatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fata menajerei au devenit prietene bune, chiar s-au tăiat la degetul arătător și și-au amestecat sângele ca să devină surori de cruce pe viață. O săptămână Întreagă cele două fete s-au fâțâit peste tot cu aratătoarele Înfășurate În bandaje Însângerate, acela fiind semnul Înfrățirii lor. Pe vremea aia, de fiecare dată când se ruga, Zeliha se gândea la bandajul ăla Însângerat - dacă Allah ar fi putut la rândul lui să se facă soră de cruce... soră de cruce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
surori de cruce pe viață. O săptămână Întreagă cele două fete s-au fâțâit peste tot cu aratătoarele Înfășurate În bandaje Însângerate, acela fiind semnul Înfrățirii lor. Pe vremea aia, de fiecare dată când se ruga, Zeliha se gândea la bandajul ăla Însângerat - dacă Allah ar fi putut la rândul lui să se facă soră de cruce... soră de cruce cu ea... Iartă-mă, Își cerea imediat iertare și repeta rugămintea aia o dată și Încă o dată fiindcă de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trebuia să Înveți să te gândești la el - adică El - fără să te gândești la El ca el. E posibil ca lucrul ăla să n-o fi deranjat atât de tare dacă Într-o după-amiază nu ar fi zărit un bandaj pătat de sânge Înfășurat În jurul arătătorului surorii ei mai mari, Feride. Se părea că fata de origine kurdă se făcuse soră de cruce și cu ea. Zeliha s-a simțit trădată. Abia atunci și-a dat seama că adevărata ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pur și simplu. Gaze lacrimogene, grenade, bastoane. Crimă! Una dintre doctorițe scutură din cap. — Și la ce vă așteptați? Voi ați spart vitrinele la Maxdrip, cel mai mare lanț de cafenele din lume. — Tocmai, rîde unul dintre băieți, cu un bandaj peste un ochi. Maxdrip pune cafea În rețelele de apă. Ecranul plat din hol difuzează În surdină relatări În direct de la locul revoltelor de stradă Împotriva Grupului Mondial de Afaceri. În plus față de așteptatele proteste pașnice Împotriva acordurilor comerciale globale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield refugiu este construit pe locul unui spital din timpul Războiului Civil și seară de seară ascultă poveștile cu stafii ale ghizilor care trec, cu grupurile lor, pe sub ferestrele lui. Apoi, Într-o noapte, chiar vede un soldat spectral cu bandaje Îmbibate de sînge și o soră nurlie plutind deasupra patului lui. „De ce ați venit aici?“, Întreabă el telepatic și ei dispar Într-o pală de fum alb. CÎnd adoarme, visează că limbi de foc ling pereții clădirii și curînd plutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
arăta ca un bou. Și un punct în plus câștigat ar fi fost dat de faptul că omul era străin. — Americani afurisiți! Vă plimbați prin Japonia de parc-ar fi a voastră! Nishino își scoase din buzunare mâinile înfășurate în bandaj alb și luă o poziție de karate. La revedere! strigă Gaston, cu un zâmbet ce părea lipit pe chipul lui. La revedere! Nishino se repezi la el dintr-o săritură și îl lovi în stomac și în genunchi cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în hotel împreună cu bărbatul care semăna cu generalul Tōjō. Văzându-l pe Gaston, a început să dea-ndărăt, speriată. La picioarele ei se zărea o bocceluță destul de voluminoasă, dar Gaston nu-și putea imagina ce conținea. În jurul gâtului avea un bandaj soios. Era scundă și slabă. Gaston era de părere că fețele japonezilor erau la fel de lipsite de expresie ca și măștile pentru teatrul Nō. Nici această femeie nu făcea excepție. Femeia, speriată, s-a uitat câteva clipe la acest străin monstruos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cineva adresându-i-se în șoaptă. — Hei, tinere! E încă devreme. Nu vii cu mine? Vocea venea dinspre un gang întunecat dintre cinema și magazin. Privind într-acolo, a zărit în gang silueta fantomatică a unei femei. Era femeia cu bandajul în jurul gâtului. — Sfinte Dumnezeule! strigă ea, surprinsă. Ame-chan de la hotel! Gaston clipi trist. Deși fusese dat afară din hotel, în toiul nopții, din cauza acestei femei, nu-i purta deloc pică. În inima pură a lui Gaton era imposibil să găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-a scuzat pentru lipsa de maniere: — Vă rog să scuzați la mine. — A! Vorbește japoneză! exclamă surprinsă femeia cu pantofi roșii cu toc. Kimie a început să râdă cu poftă. — Nu mai faceți atâta gălăgie! le avertiză cea cu bandajul în jurul gâtului, care-l luase pe Gaston sub aripa ei protectoare. A întins apoi un ziar în fața lui, pe care a pus o farfurie ciobită, cu mâncare. A identificat obiectele rotunde și galbene ca fiind gălbenușuri, dar oare ce erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai avea, bineînțeles, biletul de întoarcere... dar nimic altceva în portofel. Dacă are trei mii de yeni, poate trage oriunde, nu? sugeră femeia cu pantofi roșii. — Nu fi proastă! Ce-o să facă mâine? Trebuie să mănânce și mâine. Femeia cu bandajul era cea mai în vârstă dintre cele trei și părea mai omenoasă. S-a întors spre Gaston și i-a spus: — Pune-i bine și ai grijă de ei. I-a luat portofelul din mână și i l-a vârât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ușa din față, ci au ocolit clădirea și Gaston a văzut o scară îngustă care ducea la etaj. Era atât de îngustă, încât nu-și putea imagina cum va încăpea el. — Așteaptă aici o clipă, i-a spus femeia cu bandajul. A luat-o pe scară-n sus, urmată de celelalte două. Zgomotul pașilor pe scara de lemn răsuna puternic în tăcerea nopții. — Sensei! Sensei! Încercau să trezească pe cineva dinăuntru. S-a aprins o lumină la o fereastră de la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trăia însă. Când a ieșit din pasarela subterană, l-a zărit pe Higurashitei la lumina palidă a lumânării. Bătrânul stătea aplecat deasupra mâinilor unei femei care venise să-i ceară sfatul. Părea o mamă doborâtă de greutățile vieții. Avea un bandaj în jurul gâtului și un copilaș în cârcă. „Chiar în seara aceasta“, reflectă Takamori, „mai sunt multe altele în aceeași situație. Sunt toate copleșite de durerea și tristețea vieții.“ Takamori s-a ascuns după un stâlp și așteptă să termine Higurashitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu mai bine de doi ani și patru luni În urmă. — Mama, scâncea Kevin, s-s-s-a-ntâmplat. M-m-m-am mmurat. S-s-s-a ud-udat tot. Emma abandonă romanul din care oricum nu citise nici măcar un rând și-și privi fiul care apăruse În pragul băii. Bandajul de pe ochi, bluzița ridicată deasupra buricului, și dedesubt nimic - gol. Cocoșelul lipit de coapsele umede. — N-am făcut-o anume. Se scuză, Întinzându-și pantalonii de la pijama. Se străduia să arate cât mai demn posibil. Cu greu, reprimându-și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei. — Dar vezi, noi nu mai locuim Împreună cu tatăl lui Kevin, de aceea nu poate să-l aducă el acasă, e de-a dreptul imposibil. Deci, e nu. Camilla, cu buzele tremurânde, aproape să plângă - privirea Îi este fixată pe bandajul care desfigurează chipul rotofei al lui Kevin și-l face să pară dezorientat și orb. Maja Își dădu seama, În clipa aceea, că tocmai acel bandaj reprezenta motivul interesului arzător și secret pe care Îl simțea Camilla față de acel copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
e nu. Camilla, cu buzele tremurânde, aproape să plângă - privirea Îi este fixată pe bandajul care desfigurează chipul rotofei al lui Kevin și-l face să pară dezorientat și orb. Maja Își dădu seama, În clipa aceea, că tocmai acel bandaj reprezenta motivul interesului arzător și secret pe care Îl simțea Camilla față de acel copil nefericit și ridicol și lipsit de relații sociale. Camilla, dezamăgită. Dezamăgirea ei, prima din viață, o găsește cu totul nepregătită și-i va strica petrecerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bușilea, căutându-și ochelarii. Îi păreau nespus de Îndepărtați. Pardoseala era umedă, căci e greu să nimerești gaura când faci pipi. Anzalone Îi legănă În fața ochilor un cilindru roșu, dar Kevin, fără ochelari și cu ochiul cel bun acoperit de bandaj, nu vedea bine și nu-și dădea seama despre ce era vorba. Gemenii Îl prinseseră de picioare și Îi trăgeau jos pantalonii. Kevin Începu să țipe, dar scutierul lui Anzalone Îl prinse de cap și Îl Împinse În closet. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scuipă, ridică o clipă capul și fu din nou Împins spre apă - nasul atinse luciul pătat cu maro al vasului, cineva făcuse caca și nu nimerise gaura. Apa i se scurgea din nas, din urechi, din ochiul deschis și din bandaj. Îi bag un fitil În curul ilotului ăstuia și-l fac să se bășească, spunea Anzalone. Ceilalți, excitați, țipau ca niște corbi. Camilla renunță să explice prietenelor avantajele de a fi pește - prea erau gâște pentru acele povestiri de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ideea că trebuie să-i arate Camillei cât era de curajos. Poate că așa avea să Înceteze să-l mai sâcâie și să-l considere un nenorocit, pentru că locuia În cartierul acela nenorocit - ba mai mult, un nenorocit urât din cauza bandajului de pe ochi. Și astfel, pe când papa Ioan Paul II se arăta alb, tremurător și Îndepărtat În fața marelui altar, printre coloanele răsucite ca niște lumânări, Kevin se cuibărise Într-adevăr pe scăfârlia lui San Pietro și Îl scărpina În cap, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ajut, Îi spun lui tati, nu ți se va mai Întâmpla nimic, te rog, nu muri. În vârful picioarelor, se apropie de el - Kevin avea fața zgâriată și părul ud. Chiar dacă purta ochelari mari și urâți din plastic, și avea bandajul pe ochi, și era gras, și mânca prea mult, pentru ea, Kevin fusese Întotdeauna foarte frumos. Era foarte frumos și așa mort. Dar era un lucru prea trist. Kevin răsuflă din greu. Atunci Camilla Își dădu seama că era viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bandajat? — Nu, cel Închis e ochiul sănătos. Celălalt e leneș și trebuie să-l forțez, explică pentru a nu știu câta oară Kevin. Doar când explica, povestea aceea Îi părea și lui convingătoare. De fiecare dată când mama Îi schimba bandajul protesta pentru că nu-l mai voia, oricum nu cred că funcționează. Mama Însă jura că peste câtva timp, nu știa când, ochiul strâmb avea să se vindece, iar el urma să vadă foarte bine. El ar fi preferat să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
voia, oricum nu cred că funcționează. Mama Însă jura că peste câtva timp, nu știa când, ochiul strâmb avea să se vindece, iar el urma să vadă foarte bine. El ar fi preferat să fie orb și să nu poarte bandaj. — Ești prieten cu Camilla? Îl Întrebă verișorul Camillei, purceluș roșu Încins În smoching. Da, răspunse Kevin. Ar fi vrut să precizeze că era ceva mai mult: soțul ei. De câteva ore doar, Însă pentru totdeauna. Așa stabiliseră. De fapt, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mult apusă și intangibilă. Trebuise să-i telefoneze pentru a-i spune că nu putea merge astăzi. E groaznic să dezamăgești pe cineva care ar putea muri și mâine. Toaleta de la postul de poliție mirosea a clor. Când Își Îndepărtă bandajul, observă că sângele Închegat avea aceeași culoare cu lacrimile ruginite de pe scurgerea chiuvetei. În urma unui examen superficial, concluzionă că rana de la gură era chiar mai profundă decât se așteptase. Tăietura Îi traversa buza inferioară - În linie dreaptă ca o lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]