741 matches
-
și actor de teatru liric. Cunoscând relația de prietenie autentică dintre David Ohasesian și Nicolae Herlea, am difuzat în acea emisiune Prologul din opera "Paiațe" de Leoncavallo, montând în succesiunea partiturii fragmente din înregistrările video realizate, separat, de cei doi baritoni. A fost, cred, o premieră de televiziune. Și un risc. Dar, pe cât de diferite, de personale, de reușite au fost interpretările vocal-actoricești ale celor doi artiști și prieteni de-o viață, pe-atât de mult au servit muzica lui Leoncavallo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
să spun, ne aflăm complet într-o altă stare. Până ce fiecare dintre noi intrăm în rolul respectiv este un drum destul de important. A.V. V-am adresat această întrebare ... A.G. Dacă m-am îndrăgostit, vă referiți? (râde) A.V. Nu, baritonul David Ohanesian îmi spunea că, odată, i s-a întâmplat să fie fermecat de Raina Kabainovska, de Marie Collier. În rest, bineînțeles, fiecare artist își face meseria, interpretându-și rolul, vocal și actoricește, în cel mai serios și expresiv mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
teatru de operă ca importanță din Viena. Și am încercat să-l conving să încerce să primească funcția de director al Operei Mari. Wechter este foarte cunoscut în Austria, este austriac de baștină, a fost un mare cântăreț, iubit, ca bariton, respectat ca director la Wolks Oper. La Opera de Stat era un alt director, nerespectat, neiubit, și lucrurile mergeau foarte prost, deci se știa că va veni o schimbare. În fine, i s-a făcut o ofertă lui Wechter, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
când eram la Timișoara, dar și la Viena, să devin într-adevăr, tenor. Însă am fost foarte fericit, și poate că a fost cea mai complexă mulțumire personală, când mi s-a propus angajarea la Opera din Klagenfurt, ca prim bariton, în anul 1965, cred, când aveam 30 de ani. Plătit prin cântul meu! A fost o împlinire totală! Și când am fost invitat să cânt la Opera din Timișoara, în septembrie 1966, în opera "Carmen", cu Zenaida Pally, apoi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
din acei ani cu tenorul Victor Popovici, cu basul Ion Prisăcaru. M.S. Îmi amintesc de cantata "Carmina Burana", cu domnul Prescornițoiu 3, de opereta "Liliacul" și "Boema", cu doamna Ella Urmă, "Tosca" și "Aida" cu Florica Mărieș, vocea caldă, de bariton, a lui Tiberiu Popovici, Ion Prisăcaru ca bas în "Bărbierul din Sevilla", mi-l amintesc în rolul lui Nilacanta din "Lakmé", baritonul Gheorghe Bădulescu... A.V. Florica Mărieș a fost prima Dumneavoastră profesoară? M.S. Mai întâi am urmat cursurile Școlii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de opereta "Liliacul" și "Boema", cu doamna Ella Urmă, "Tosca" și "Aida" cu Florica Mărieș, vocea caldă, de bariton, a lui Tiberiu Popovici, Ion Prisăcaru ca bas în "Bărbierul din Sevilla", mi-l amintesc în rolul lui Nilacanta din "Lakmé", baritonul Gheorghe Bădulescu... A.V. Florica Mărieș a fost prima Dumneavoastră profesoară? M.S. Mai întâi am urmat cursurile Școlii Populare de Artă, acolo au fost primele mele lecții cu Traian Uilecan, profesor de teorie și solfegii era Sorin Vânătoru, apoi am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
De ce lucrați numai cu voci feminine? M.S. Nu știu, aici sunt foarte sigură de ceea ce pot să le transmit. Am lucrat uneori și cu voci bărbătești, dar e mai complicat. Deoarece cânt în continuare, e dificil, când lucrezi cu un bariton, de exemplu, trebuie să exemplifici, să poți cânta într-un registru mai grav, și eu vreau să mai rămân soprană (râde). Acum lucrez cu un tenor, un băiat cu o voce foarte frumoasă, care se pregătește pentru admiterea la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
strat protector 6 coach în România, corepetitor, pianistul cu care studiază solistul de operă. În vestul Europei și în Statele Unite ale Americii, muzicianul care sfătuie solistul din toate punctele de vedere: muzical, estetic, al interpretării într-o limbă străină 7 Bariton italian (1926-2005), apreciat în special pentru interpretarea muzicii lui Verdi 8 Tenor canadian (n. în 1929), renumit pentru interpretarea rolurilor din repertoriul italian, german și francez. 9 Din opera "Lucia di Lammermoor" de G.Donizzetti 10 Aria Toscăi din actul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Slătinaru Nistor a susținut la Filarmonica "Moldova" din Iași împreună cu pianista Vasilica Stoiciu Frunză un recital de lied-uri care a cuprins ciclul "Dragoste și viață de femeie" de Robert Schumann. 5La postul tv Mezzo. 6 Gabriel Bacquier (n. 1924): bariton francez, specialist în repertoriul de operă francez și italian. 7Barbara Hendricks (n. 1948): soprană de origine afro-americană, innterpretă autentică a repertoriului european de operă, de lied, și a creației lui George Gershwin inspirată din jazz. 8Jean Rânzescu (1909-1996): regizor, autorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în toată puterea cuvântului. Are glasul cald, insinuant, are un timbru pe care natura nu l-a cheltuit cu prea mulți. Una din marile taine ale succeselor de tribună ale acestui mare frazeolog era timbrul vocii: Fleva era un incomparabil bariton politic. Bogatul lui debit de banalități oratorice era expectorat cu glas atât de cald, cu inflecțiuni atât de sonore și atât de armonic variate, încât erai silit să-l asculți. Era un torent care pornea, iar vorbele ieșeau năvală din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
terenului purtător de memorie - au reușit să-i convingă pe numeroșii interlocutori, iar cele peste 700 de scrisori primite confirmă respectul, prețuirea și, în unele cazuri, prietenia de care epistolierul sucevean s-a bucurat. Iată ce îi scria în 1973 baritonul Alexandru Alger: „Am primit documentele expediate, care au sosit intacte. A te ține de cuvântul adevăr este una dintre virtuțile alese ale oamenilor - așa cum ați dovedit prin atitudinea ireprosabilă ce vă caracterizează”. Un alt interlocutor, scriitorul Vasile Lovinescu, îl definește
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Solist 20 ani în Orchestra „George Enescu”, profesor și dirijor al Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, actualmente pensionar, decorat cu 349 Alexandru Alger; născ. la 1.IV.1898 în Fălticeni - m. 6.V.1982, București - cântăreț de operă, bariton. Debutează în public la vârsta de 17 ani întrun spectacol la Iași. Urmează Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București. Elevul lui Dimitrie Popovici Bayreuth. Activ la Operă 30 de ani, interpret în peste 3800 de spectacole; 25 de
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
succedat. Mi-aș permite - zic informativ -, dragă D-le Dimitriu că s-au omis359 unele informațiuni, în ce privește repertoriul. De exemplu, am cântat unele roluri care nu au fost enunțate în biografia din cartea primită, Muzica în Bucovina; am cântat rolul baritonului consul Sharples din Doamna Butterfly cu celebrități ca Iovita Fuentes, Lipkovska, Teicokira, Topales, Florica Cristoforeanu, Lucia Bercescu - care a cântat 4 ani la Scala (din Milano). Apoi prime roluri: Schaunard și Marcel; Manon Lescaut de Massenet, Albert Werter, Seara mare
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
carte Inquiries into Human Faculty and Its Development citează cazul unei femei, Miss Stones, care folosea audiția colorată pentru a remedia forma incorectă a cuvintelor din limba engleză și din câteva limbi străine. Subiectul american al lui Gruber, un distins bariton, recurgea la cromatisme pentru a distinge nuanțele fine ale vocii sale. Spre finalul articolului din Revue scientifique emite câteva opinii referitoare la faptul dacă audiția colorată este datorată elementului înnăscut sau celui achiziționat, datorat culturii intelectuale și influențelor sale. El
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
că așa o chema, de gît pînă cînd credea el că este destul. Abia cînd aceasta își revenea începea să o bată. Niciodată înainte! Om așezat, cu tabieturile lui. Dar cum vorbea Robert? Ei, bine, cu o voce plăcută de bariton, vorbea corect gramatical și-și presăra discursul cu picanterii de succes la publicul prost. Să creăm o societate... modernă, funcțională... Chiar dacă n-ar fi fost așa de urît, zău că nu l-aș fi votat. Mai mult, cînd îl vedeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în ochi și rămîneai pe gînduri, imaginîndu-ți diverse evenimente triste care puteau duce la o așa asociere nefirească. El, Carlos, licențiat în filozofie, atletic, cu piele măslinie, ochi negri, părul negru ondulat, mîini delicate, rafinat, cu o voce excepțională de bariton, era soțul. Vîrsta în jur de 35 de ani. Ea, Zaira, cu cîteva clase elementare, tuciurie, cu un corp pe care grăsimea era pusă cu lopata, păr și mai negru și mai ondulat și mai scurt, ochii negri pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-nțeleg cum l-a îmbârligat prăpădita de mă-sa. S-a păcălit, aia e! Și să vă mai zic o treabă, cică Șăfu n-are coaie, nenică! - Păi, are vocea groasă, băăăăă! Nu-l auzi cum cântă? Zici că-i bariton! I-a înnebunit p-ăia la bloc la el! - Da, bă, ăsta e un sandilău, să n-am parte. Când eram la Revelion la Costi, acu’ vreun an, știi că Costi stă exact peste drum de Șăfu, noi ca băieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
spre adolescență, lungindu-și alarmant sistemul osos, manifestând vădite semne de stinghereală și uimire dezarmantă, recunoscându-se cu greu în noua carapace, cu fața punctată de acnee jenante și inestetice, având o voce oscilatorie cu sonorități stridente: când tenor, când bariton, când alto sau bas pedală. Etapă de modificări hormonale vizibile și emoționante surprinse cu o adâncă sensibilitate de ochiul poetului: "Tinerilor, voi suavi lungani, Existența voastră cea melodioasă Iscălește farmecul acestor ani, Pâinea parc-o face mai gustoasă." (Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
special În teatru sau operă, o calitate obținută cu greu se pierde ușor. Cântăreții, ca și actorii, Își au fiecare ritmul lor, felul lor de a percepe, de a se mișca. La Cardiff, Oneghin fusese unul dintre cei mai buni baritoni englezi ai generației sale, Într-un tandem electrizant cu o tânără soprană galeză. Cum uneori se Întâmplă „accidente de parcurs“ chiar și pe scena operei, cei doi artiști, prinși de pasiunea irezistibilă a personajelor lui Pușkin, s-au Îndrăgostit. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
galeză. Cum uneori se Întâmplă „accidente de parcurs“ chiar și pe scena operei, cei doi artiști, prinși de pasiunea irezistibilă a personajelor lui Pușkin, s-au Îndrăgostit. Dar, cum și viața poate uneori să imite arta, tocmai În ziua premierei baritonul, ca și Oneghin, i-a lăsat sopranei un bilet În cabină, declarându-i că totul Între ei s-a sfârșit. Pe scenă, electricitatea dintre cei doi a atins vibrații de o intensitate neîntâlnită și, cum În sală nu se știa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Persia, Turcia, Peru și Indii, toate descrise ca desene animate miraculoase) Începe cu un prolog În cer, unde zeița Hebe celebrează iubirea, Înconjurată de cupluri de Îndrăgostiți. Totul e miere și senzualitate, până apare Bellone, zeița războiului (interpretată de un bariton, cu fustiță și barbă), care Îi incită pe bărbați să-și caute gloria acolo unde le e menirea, nu lenevind printre jupoanele femeilor, ci la război. Văzând că ideea războiului are priză la bărbați, Hebe Îl trimite pe Cupidon să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
publicistică și în calitatea mijloacelor satirice întrebuințate au fost G. Dem. Teodorescu (Ghedem), C. Cristescu (a semnat Cocris, Sir Kock, Zaplan), Demetru Constantinescu-Teleor, Constantin Gh. Hristodorescu și, bineînțeles, Caragiale, a cărui colaborare începe în decembrie 1873, cu un sonet dedicat baritonului italian Agostino Mazzoli. Caragiale continuă să scrie în anii următori cronici umoristice și literare, versuri, epigrame, știri și anunțuri; multe texte, nesemnate, nu-i pot fi atribuite cu toată siguranța, scriitorul aflându-se într-o perioadă de formare, de clarificare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287266_a_288595]
-
să mai treacă o dată prin sala mare, unde de dimineață se petrecuse ceva de necrezut. Ca și cum ar fi vrut să se convingă singur că, Într-adevăr, totul fusese aievea... * * * Domnul Walther, secretarul Înălțimii Sale, Începuse cu vocea sa sonoră de bariton să citească sărbătorește un document: „Satul de aici de la poalele castelului va deveni un oraș Înzestrat cu toate drepturile și libertățile...“ Pe măsură ce vorbele lui răsunau În sala mare, pe fețele celor prezenți se Întipărea o neliniște crescândă. În Încăpere Începea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nașei Măriuța, a șopti: "Asta trebuie să trăiască!". Două surori mai mari Aurelia și Cornelia muriseră la scurt timp de la naștere. În satul adormit, acoperit de umbrele nopții, doar o casă era luminată, iar pe uliță cineva cu glas de bariton a murmurat cu duioșie: Încă o fată în casa secretarului, Silvestru. (Trăia Oltea, care deja împlinise patru anișori). Tata, Silvestru Lavric (1900-1953) aștepta calm, pe sală, vestea nașterii mele; auzind că mai are o față lăcrimând cu bucurie: Am două
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
matrozi, femei, cu arme, numai sacii de nisip și lozincile în tot orașul, care aveau un caracter permanent. Grigore Mărăcuță ne-a oferit o masă la un hotel restaurant din oraș, unde ne-a cântat, cu o voce frumoasă de bariton, românește pe versurile lui Mihai Eminescu, într-o limbă română neaoșă. Apoi am plecat spre Chișinău (cale de cca. 60 km), fără întâmplări deosebite. A fost pentru prima dată și, probabil, pentru ultima, când l-am văzut pe Igor Smirnov
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]