742 matches
-
haotice: Aici este Armata! După codul de luptă, aveți dreptul la capitulare! Prin urmare, aveți trei minute să vă predați și să îi eliberați imediat pe piloții elicopterului pe care l-ați doborât! Altfel, suferiți consecințele acțiunilor voastre! Vocea de bariton se opri, lăsând în urma ei numai tăcere și așteptare. Ne puteam cu toții închipui cum obuzele sunt încărcate în țeavă chiar acum și cum secundele se scurg una după alta, chinuitor de încet. Ne mai puteam închipui și cu câtă milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ca să-și găsească coafura perfectă înainte de întâlnirea cu foarfeca. Geraldine merge direct spre un bărbat tânăr, cu părul închis la culoare, castaniu și lucios, prins pe spate într-o coadă de cal. ― Geraldine! spune el, cu un timbru puternic de bariton, oprind föhnul și plecând imediat de lângă clientul lui. Ce mai faci? O sărută pe ambii obraji, e evident că Geraldine e o clientă specială, că vine aici de ani de zile. ― Ea e Jemima, îi explică Geraldine. Simt nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
alătur, cuibărindu-mă În adâncurile minților lor și trăgând cu urechea. În timp ce dădeam ocol piațetei, Harry Bailley a adus În discuție posibilitatea de a contramanda excursia. Ce rost va mai avea fără Bibi? spuse el cu vocea lui gravă de bariton pe care-mi plăcea atât de mult s-o ascult când mă uitam la emisiunea lui. Cine ne va mai spune cu ce să ne delectăm, ce să vedem? Două Întrebări care mă mișcară profund. Marlena Chu se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oameni, Își potrivi vocea să fie cât mai sonoră, monologând,cu vocea Încordată la maximum. „Tatiana, Tatiana...! Jur, te iubesc și... doresc, să fii amanta mea...!!” Rostind aceste jignitoare cuvinte, marele Îndrăgostit avu o secundă de luciditate. Vocea lui de bariton, izbuti să stopeze activitatea din curtea depozitului de vinuri iar toți ce-i prezenți să holbeze ochii la el, Într’o liniște stânjenitoare. Realizând grosolonia debitată, le Întoarse spatele pierzându-se În labirintul străzilor. Multe zile la rând după comiterea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de suportat pe spinarea bieților băștinași Însă, mai rămânea destul pentru a duce o viață decentă. Pe cîtă vreme În prezent...!” Comentariile fură Întrerupte de o laterală ușă ce se deschise făcând ușor zgomot iar un individ cu voce de bariton rosti.. „Tovarășul Tony Pavone e așteptat...” Cu o exagerată politețe fu condus printr-un labirint de coridoare când Însfârșit Însoțitorul se opri În dreptul unei uși pe care nu scria nimic, articulând. „Intrați, tovarășul colonel vă așteaptă...” Presupusul colonel de securitate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la incarnare și la naștere cu calitățile dominante ab initio. În cazul lui Bruch vocea ar fi fost semnificativă din prima. Era un om de voce, din butoiul de suflete. Cânta În coruri, În coruri de templu. De profesie era bariton și muzicolog. Găsea manuscrise vechi și le adapta sau le făcea aranjamentul pentru grupuri de muzică veche și barocă. Avea și el găinăria lui, după cum spunea. Cânta bine. Vocea de cântat era În regulă, dar vocea de vorbit era gâjâită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
matrozi, femei, cu arme, numai sacii de nisip și lozincile în tot orașul, care aveau un caracter permanent. Grigore Mărăcuță ne-a oferit o masă la un hotel restaurant din oraș, unde ne-a cântat, cu o voce frumoasă de bariton, românește pe versurile lui Mihai Eminescu, într-o limbă română neaoșă. Apoi am plecat spre Chișinău (cale de cca. 60 km), fără întâmplări deosebite. A fost pentru prima dată și, probabil, pentru ultima, când l-am văzut pe Igor Smirnov
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
părțile. Într-una mai multe doamne în vârstă cântau Dacă aș fi un om bogat, în alta patru persoane erau adunate în jurul a ceea ce părea să fie un scenariu și, într-o alta, un bărbat cu o voce frumoasă de bariton cânta Orașul vânturilor ar fi tare frumușel în timp ce altcineva îl acompania la un pian dezacordat. Locul aducea a un club de teatru pentru amatori. Trebuia să fi greșit adresa. Cum se putea să fie o biserică aici? Dar m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un alb de moartea lui José Diaz, dar nimeni nu le dăduse crezare. Benavides îl trase la adăpost. Mal îl prinse pe Dudley de braț. Vlăjganul irlandez îl împinse la o parte și își coborî vocea la o tonalitate de bariton: — Ți-a plăcut cum și-au bătut joc de justiție cei de la Sleepy Lagoon, Mondo? Te-ai bucurat de favorurile lui Claire De Haven, capitalista putred de bogată care-i amică cu tot Consiliul Municipal, amanta perfectă pentru puța lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
talie mijlocie, cu trăsături regulate, ochi căprui, păr tuns scurt, castaniu, și câteva tăieturi de la bărbierit pe pielea palidă. Arăta suplu și musculos. Ceva de la el amintea de băieții chipeși din fotografiile lui Claire De Haven. Vocea îi era de bariton. — Dă-o peste cap și scuipă tot ce știi, Vincent. Destăinuiri. Confesiuni. Requiescat en pace. Scoppettone bău apa cu nesaț, apoi își linse buzele. — Ești catolic? Upshaw se așeză pe scaunul din fața deținutului. — Nu sunt nimic. Mama e la Martorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dă-i doamnei de colo o hârtie de douăzeci, iar eu îi dau tipului un telefon. Mal scose portmoneul. Buzz intră în casă și găsi telefonul lângă ușa de la bucătărie. Sună la informații, află numărul și îl formă. Vocea de bariton slinos a lui Johnny Stompanato se revărsă la celălalt capăt al firului. — Vorbește-mi. Aici e Meeks. Vrei să faci niște bani? Am pe cineva de scuturat, iar tu ești cel mai tare din parcare. Dar tre’ să ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
începu cu biroul - era cel mai îndepărtat de Stompanato și de curlangiu. Se auzi cum pornește un aparat de radio, cum scala alunecă peste jazz, peste niște reclame, peste știri, și se oprește la o piesă de operă cu un bariton și o soprană se se oțărau unul la altul și cu o orchestră zgomotoasă pe fundal. Mal avu impresia că-l aude pe Minear țipând, dar muzica era dată la maximum. Mal muncea. În birou - masa de lucru, fișetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
voce subțire și stridentă, nesigur pe câteva cuvinte, cu un rictus. Jonathan nu înțelege ce spune omul, dar nu-și poate lua ochii de la el. Unul după altul, apar personajele pe care le întruchipează. Unul cu o voce profundă de bariton. Altul cu o șapcă mică și un fel autoritar de a vorbi. Fiecare durează câteva secunde, un minut. Fiecare îl șterge pe cel dinaintea sa. Omul mic de statură se transformă în toți acești oameni, identificându-se atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mizerie! Alcoolici, boemi, nebuni, bolnavi de sifilis și de SIDA... părăsiți de toți, aruncați la groapa comună! — Ca Amadeus... Ca Eminescu. — Victor, care e de-o vârstă cu Traian, Își aduce aminte că mama lui Traian a fugit cu un bariton, tatăl i-a murit În duel și pe el l-au crescut strâmtorat bunicii... — Tatăl lui plecase În America, mama se recăsătorise, avea alți frați vitregi, altă familie. — A fost orfan, ți-am mai spus! A crescut din mila familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ținea detașat o cheie de aur încrustată cu safire, iar în picioare încălțase sandale romane, de la asediul Massadei, ceea ce conferea întregii sale apariții, o notă pronunțat eclectică. Sunt Arhanghelul Uriel! vorbește Epifania, cu un glas mlădios, melodios și grav, de bariton, în momentul în care tăcerea prelungită căpăta accente vădit necuviincioase. Cunoașterea Divină! Bine...! răsuflă oarecum ușurat Bursucul. Eu, Călăuza, am fost trimis să vă îndrum, să vă susțin și să vă apăr. Gărzi credincioase, pace vouă! Asemenea și ție! îi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lucruri pe care nu le asculta nimeni. O figură incoloră se pierdea pe banca ministerială. Apoi glasul expeditiv al președintelui anunță: ― Domnul raportor are cuvîntul! Un domn mustăcios și vânjos se urcă la tribună și citi cu voce mândră de bariton proiectul de lege pentru scutirea de orice taxe a benzinei întrebuințată de automobile. Deputații din bănci, cu convorbirile lor zeloase, înăbușeau cuvintele raportorului, ca și când le-ar fi fost rușine de ele. ― Uite de ce le arde dumnealor în momentele astea, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bonomia lui Scarlett-Taylor, îl luă de braț, dar fără să fie prea dezamăgit când prietenul său, căci așa îl socotea acum, își desprinse brațul. Atunci, Tom începu să fredoneze, aproape cu voce tare. Avea un glas modest, dar plăcut de bariton, cu care se mândrea și pe care, ferindu-se să dea impresia de ostentație, se amuza să și-l facă auzit. Începu apoi să îndruge un cântec elisabetan: Dacă mă părăsește, am să pier. Oare să-i spun? La cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
multe scaune, o soră câinoasă lângă un pechinez nesanitar. Cabinetul are două uși: una de intrare și cealaltă tot de intrare dar la scaunul de osândă stomatologică. Ușa de ieșire, deci a treia, lasă să intre intempestiv al treilea personaj, Baritonul. Al doilea, că era să uit, e Tenorul. B Deranjez ? T Cu mine discutați ? B Exact. T Inexact. Eu nu discut. Sunt un taciturn care tace. B Voiam să știu cum stăm cu scaunul... S Dumneata stai prost cu scaunul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Auuua-aua-uuuuuuuu ! T Aaaaaaaaa ! S Pardon, domnu ! T Tenor. Formație mixtă pe patru voci. S Profesionistă ? T Nu. De pasionați. Aau...nați. S Și-ți permiți să țipi în halul ăsta?! Dar ce-i aici,mussiu, balamuc ?!? Ssssă taci ! Dumneata, domnu bariton artist te rog, continuă. B Permiteți ? S E o mare plăcere ! BENZI DESENATE Domnule Președinte, vă felicit. Ați ajuns în runda a doua. Aveți emoții? Emoții nu, că nu-mi dă voie doctorul, din cauza tensiunii care e-n creștere ca
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
gură de șarpe, apoi tipul deschidea fereastra și începea să urle romanța lui preferată: Femei, cât sunteți de frumoase! "Se întrec cu gluma", spuneau vecinii. Dar vă întreb eu, adică de ce se întreceau cu gluma? Bun, toate aparențele erau împotriva baritonului nostru precum și împotriva portăresei. Dar nimic nu dovedește că nu se iubeau. Nimic nu dovedește, pe de altă parte! că nu-și iubea soțul. Când fantele își luă zborul, cu gâtlejul si cu brațele obosite, ea, ca o nevastă credincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
că era stăpân absolut al unei hoarde imense, indisciplinate. Marele om făcu un pas în față. - Doamnă, - spuse el - ai cerut să mă vezi. Astfel ea îi cunoscu puterea. În întreaga și lunga ei viață, nu auzise nici o voce de bariton atât de vibrantă, atât de minunat de frumoasă, atât de sigură pe autoritatea ei. Și dintr-o dată l-a văzut într-o lumină diferită. Și-a dat seama că se înșelase în privința modului în care arăta. Căutase o distincție firească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
aer. —Cum Dumnezeu...? Ce coincidență bizară. — Nu există coincidență, spuse Bonnie, iar vorbele îi ieșiră ca un nimb. Nu există decât coincidență, ripostă Karin. Mark chicoti. —Cum adică? Stai așa, stai așa: adică... Își coborî tonul, maimuțărind vocea autoritară de bariton a lui Weber. Voiam să zic: „adică în ce fel“? —Fiica mea e astronom. Asta-i meseria ei. Caută noi planete. Moșule, spuse Mark, tărăgănat, mi-ai mai spus o dată. Asta-l șocă mai mult decât presupusa coincidență. Noaptea nedormită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vine imediat: după o clipă de tăcere se stîrnește un adevărat val de proteste, de rîsete batjocoritoare, de exclamații potrivnice, o Încîlceală de glasuri care-și strigă nemulțumirea și, deasupra tuturor, se face auzit În cele din urmă glasul de bariton al lui Joe: Păi cum, Jim! strigă el. N-am auzit În viața mea o logică mai afurisită. Am fost Încredințat că ai să ne prezinți măcar o pricină chioară, dar să fiu al dracului dacă pricina ta nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era să aștepte încă puțin, măcar, în speranța de a obține ceva informații mai consistente. Trebuia cu adevărat să afle ce se întâmplase înainte, și ce se întâmpla acum. Nu avu mult de așteptat. O voce mai profundă, ca de bariton, spuse, tot în engleză: - Spune-mi împrejurările exacte în care ați luat această persoană la bord? - Domnule, urmă răspunsul politicos, am detectat o capsulă care plutea în spațiu Razele cu care am cercetat-o ne-au dezvăluit că înăuntru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ar fi făcut decât să zădărnicească rezultatul, se relaxă și rămase tăcut. Cel care sparse tăcerea fu al doilea adjutant. El vorbi din celalalt capăt al camerei, de unde se aflaseră mai înainte indivizii înarmați, și spuse cu o voce de bariton: - Domnule, am putea să ne mutăm, acolo, departe de zona de Distorsiune? Expresia lui Blayney, care fusese până atunci cât se poate de stăpânită, se înăspri. - Cred că e nevoie de o soluție mai radicală, spuse. Arătă spre Gosseyn: - Veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]