498 matches
-
mai instabilă. În memoria publicului au rămas cel mai bine întipărite piesele din prima perioadă: "Romanță fără ecou" (cunoscută și prin primul ei vers, „Iubire, bibelou de porțelan”), "Primăvara", "Atît de fragedă" ș.a. Formația a fost înființată în 1966 de către basistul Filip Merca, originar din Tulcea (și poreclit „grecul” de colegii săi). Numele a fost tot alegerea sa; Merca a rămas singurul membru care nu a părăsit vreodată formația. Student al Politehnicii bucureștene, Merca a fost însoțit inițial de câțiva colegi
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]
-
să nu se prindă. În 1988 componența grupului se schimbă complet datorită dorinței lui Sterian de a avea un sound pur rock. La tobe apare Marius Keseri (actualul toboșar al Direcției 5), la chitară vine Cristian Luca, pe post de basist este cooptat Laurențiu Cristea, iar segmentul instrumentelor cu clape este acoperit de Radu Bacalu și Lucian Blaga. În această formulă, în 1989 apare cel mai de succes album realizat de Vali Sterian înainte de Revoluție și ultimul editat la Electrecord, "Nimic
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
Universității, cântat de multe ori de întreaga mulțime în genunchi și cu lumânări aprinse. În anul 1991 Sterian înființează Compania de Sunet S.R.L., cu scopul de a-și putea produce singur albumele. Formația de acompaniament se schimbă din nou, cu excepția basistului Laurențiu Cristea. Astfel, sunt cooptați toboșarul Dan Incrosnatu, claviaturistul Cristian Păunescu și chitaristul Dan Cimpoeru, fost membru în Voltaj și Florian din Transilvania, care va rămâne alături de Vali Sterian până la mijlocul anilor ’90. În această componență este lansat în 1991
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
aceasta a cântat cu Ion Piper, zis Piperuș, fiul lui Ion Piper bătrânul, cu țambalistul N. Sasu și cu vioristul I. Lăpădat din Tălpășești. După câțiva ani s-a recăsătorit și a făcut un taraf cu soțul Vasile Firoiu (vioară), basistul Ion Bălănescu și cu țambalistul N. Sasu. În timpul vieții, ea s-a preocupat să-și formeze urmași, inițiind pe nepoata sa Maria Piper, cântăreață căsătorită cu lăutarul Aristică Bobirci. În septembrie 1938, Constantin Brăiloiu a început cercetările și în celelalte
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
a născut la Tulcea, pe 18 aprilie 1893, într-o veche familie de lăutari, fiind fiul lui Vasile Pantazi, poreclit "Boulanger" din pricina unei anumite asemănări fizice (mai ales barbișonul) cu generalul francez . Mare parte a membrilor familiei sale erau violoniști, basiști și chitariști. Împreuna cu tatăl său, George obișnuia să cânte la toate aceste instrumente. La vârsta de 12 ani, începe să studieze la Conservatorul de Muzică din București, prin intermediul unei burse. Peste trei ani este auzit de către renumitul violonist si
Georges Boulanger () [Corola-website/Science/325797_a_327126]
-
Marea Britanie a debutat pe locul 47 în UK Albums Chart, cu vânzări de 7,423 exemplare în prima săptămână. Pentru promovarea albumului, D'Angelo a anunțat turneul "The Second Coming". Din trupa sa, The Vanguard, fac parte toboșarul Chris Dave, basistul Pino Palladino, chitariștii Jesse Johnson și Isaiah Sharkey, vocaliștii Kendra Foster, Jermaine Holmes și Charles „Redd” Middleton, respectiv Cleo „Pookie” Sample la clape. Partea europeană a turneului a început la Zurich pe 11 februarie 2015 și s-a terminat la
D'Angelo () [Corola-website/Science/336821_a_338150]
-
Fir de Nisip și susține nenumărate de concerte de club. În august înregistrările pentru album sunt gata, iar pe 12 octombrie 2007 noul album byron este lansat în clubul Fabrică. Începutul anului 2008 aduce o primă schimbare în componență formației, basistul Gyergyay Szabolcs alegând să se retragă din proiect în favoarea studiilor sale de Medicină. În scurt timp este găsit un înlocuitor în persoana lui Jacob Glick. Un nou proiect al trupei byron se conturează în februarie 2008 - un concert unplugged în
Byron (formație) () [Corola-website/Science/320574_a_321903]
-
pot auzi bătăile inimii fiului lui Matt când încă nici nu se născuse. Pentru realizarea ei, trupa a colaborat cu o altă trupă din Marea Britanie, "Nero". "Panic Station" are influențe de funk rock și din discografia lui Michael Jackson. Și basistul a scris pentru acest al șaselea album. Cele două melodii compuse de el sunt "Liquid State" și "Save me" și vorbesc despre încercările sale de a învinge dependența de alcool. Pentru promovarea albumului, trupa susține un turneu de promovare numit
The 2nd Law () [Corola-website/Science/329394_a_330723]
-
John Francis Anthony Pastorius III (n. 1 decembrie 1951 - d. 21 septembrie 1987), cunoscut sub numele de , a fost un important muzician american de jazz, compozitor și instrumentist. S-a afirmat prin colaborarea în calitate de basist cu celebrul grup de jazz fusion Weather Report, între 1976 - 1981, dar și prin proiecte proprii sau în colaborare cu alți artiști. A rămas în istoria jazzului prin interpretările sale extrem de tehnice la ghitară bass electrică fără tastatură și prin
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
alți artiști. A rămas în istoria jazzului prin interpretările sale extrem de tehnice la ghitară bass electrică fără tastatură și prin utilizarea inovatoare a armonicilor. În 1988 a fost inclus în Down Beat Jazz Hall of Fame, unul din cei șapte basiști incluși și singurul care a utilizat ghitara bas electrică. este probabil ultimul mare muzician al sec. 20, a cărui activitate muzicală, atât interpretativă cât și componistică, a avut un impact major asupra muzicii de jazz. De asemenea, este probabil singurul
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
muzicale sistematice, talentul său nativ fiindu-i mai mult decât suficient. Fratele său, Greg (Gregory) își amintește despre adolescentul Jaco: La 13 ani, Jaco Pastorius devine bateristul trupei de jazz, compuse din liceeni, Las Olas Brass. În momentul în care basistul trupei, David Neubauer, se hotărăște să părăsească grupul, Jaco Pastorius se decide să-l înlocuiască, influențat și de accidentul suferit, fiind la rândul său înlocuit la baterie cu Rich Franks. Jaco Pastorius a cumpărat un instrument la un preț modic
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
zi, când în club și-a făcut apariția Bobby Colomby, baterist și membru fondator al celebrului grup Blood, Sweat & Tears, aceasta l-a abordat, spunându-i că trebuie neapărat să-l asculte pe soțul ei, deoarece "este cel mai mare basist din lume". Puțin contrariat, acesta a acceptat, astfel că a doua zi, singur pe scena clubului, Jaco Pastorius făcea o demonstrație în fața lui Bobby Colomby. Fascinat, acesta a semnat pe loc un contract pentru Epic Records, și l-a trimis
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
că ar putea să dezvolte muzica grupului, dat fiindcă este “the greatest bass player in the world”. Deloc încântat de afirmațiile exagerate ale lui Pastorius, Joe Zawinul l-a trimis “la plimbare”, ulterior acceptând însă să asculte câteva înregistrări ale basistului. Conform declarațiilor lui Zawinul, consemnate în cartea biografică a lui Milkowski, Jaco i-a trimis a doua zi la hotel, o bandă cu înregistrări brute pentru primul său album. Muzicianul austriac a ascultat banda, realizând imediat potențialul tânărului artist. Zawinul
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
muzicieni americani de marcă, cum ar fi de exemplu, Ian Hunter de la Mott the Hoople, cu solista și compozitoarea Joni Mitchell la albumul Hejira și la un album solo al lui Al di Meola, toate apărute în 1976. În 1976, basistul Weather Report, Alphonso Johnson, și-a anunțat intenția de a părăsi grupul, pentru a lucra pe cont propriu, astfel că Joe Zawinul l-a invitat pe Pastorius să-l înlocuiască. Activitatea alături de Joe Zawinul și Wayne Shorter a continuat până în
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
apoi se remarcă interpretarea vocală și la bas în propria piesă, intitulată "Las Olas". Spre sfârșitul carierei, a colaborat cu ghitariștii Mike Stern și Biréli Lagrène. De asemenea, în 1985 a înregistrat un video didactic, intitulat Modern Electric Bass, împreună cu basistul Jerry Jemmott. Pe la începutul lui 1981, obsedat de ideea unui album solo propriu, intitulat Word of Mouth, Jaco Pastorius a renunțat la colaborarea cu Weather Report. Albumul, apărut în 1981, reunește multe nume de primă mărime ale jazzului, precum Herbie
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
fiind extrem de bine plătit. În 1987 s-a întors acasă, în Fort Lauderdale, având în cont mai mulți bani ca niciodată. Medicația îi provoca însă tremurături ale mâinilor. Jaco Pastorius, muzicianul de geniu, cel care se considera cel mai mare basist al tuturor timpurilor, incapabil să accepte o atare situație, a început să înlocuiască medicația cu alcoolul, comportamentul său devenind tot mai greu de acceptat de cei din jur, într-un anume fel, toate acestea precipitând sfârșitul său tragic. În data
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
casă în Deerfield Beach, în care s-a instalat împreună cu a doua sa soție. Ingrid i-a dăruit doi fii, gemenii Julius Josef și Felix Xavier, născuți în 9 iunie 1982. Amândoi sunt muzicieni, primul este percuționist, al doilea este basist. Ingrid a divorțat de Jaco Pastorius în 1985. S-a stins din viață în 2011, în urma complicațiilor produse de un anevrism aortic. Descris adesea în termeni hiperbolici, ca un personaj de legendă al jazzului, Jaco Pastorius rămâne indiscutabil unul din
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
2011, în urma complicațiilor produse de un anevrism aortic. Descris adesea în termeni hiperbolici, ca un personaj de legendă al jazzului, Jaco Pastorius rămâne indiscutabil unul din cei mai importanți muzicieni ai sec.20, și este unul din cei mai influenți basiști ai epocii sale. William C. Banfield, director de Africana Studies, Music and Society la Berklee College, îl descrie pe muzician drept unul din puținii americani care au definit o mișcare muzicală, categorie în care îi include pe Jimi Hendrix, Louis
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
după ce o dăduse la reparat în 1986. În 1993, ghitara se găsea într-un magazin de instrumente muzicale din New York, proprietarul amintindu-și că ar fi cumpărat-o de la un necunoscut. Instrumentul a fost achiziționat în 2008 de către Robert Trujillo, basistul de la Metallica, care îl utilizează uneori în concerte. Acesta a afirmat că ar fi dispus să-l cedeze familiei Pastorius, cu condiția ca aceștia să-i plătească suma cu care l-a achiziționat. Jaco Pastorius utiliza două amplificatoare Acoustic 360
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
Soloist), pentru "Donna Lee". A urmat o altă nominalizare în 1978, Best Jazz Performance By A Soloist, pentru prestația de pe albumul Heavz Weather. În 1988, cititorii Down Beat au decis includerea sa în Down Beat Hall of Fame, al doilea basist onorat cu acest titlu. Până în prezent doar 7 basiști au fost incluși în acest adevărat panteon al muzicii de jazz, respectiv restul de șase fiind Jimmy Blanton, Ray Brown, Ron Carter, Charles Mingus, Charlie Haden și Milt Hinton. Numeroși artiști
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
în 1978, Best Jazz Performance By A Soloist, pentru prestația de pe albumul Heavz Weather. În 1988, cititorii Down Beat au decis includerea sa în Down Beat Hall of Fame, al doilea basist onorat cu acest titlu. Până în prezent doar 7 basiști au fost incluși în acest adevărat panteon al muzicii de jazz, respectiv restul de șase fiind Jimmy Blanton, Ray Brown, Ron Carter, Charles Mingus, Charlie Haden și Milt Hinton. Numeroși artiști au compus piese în amintirea muzicianului, cum ar fi
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
doar că fata B a single-ului "Warm Ways" din 1975. Fotografia de coperta emulează toate albumele formației, în sensul că niciodată nu au apărut pe coperta vreunui album toți membri formației. Pe coperta acestui album toboșarul Mick Fleetwood și basistul John McVie sunt singurii membri ai formației care apar, desi formația mai includea pe Christine McVie, Lindsey Buckingham și Ștevie Nicks.
Fleetwood Mac (album din 1975) () [Corola-website/Science/334272_a_335601]
-
este o trupă britanică și se confundă de fapt, cu David Coverdale, membru al trupei Deep Purple în perioada 1973-1976. Împreună cu basistul Roger Glover, chitaristul Micky Moody, clăparul Tim Hinckley și bateristul Simon Philips, David Coverdale înregistrează albumul de debut . Acesta a apărut în mai 1977, dar din cauză că în acea perioada muzica punk era în vogă, albumul nu a avut mare succes
Whitesnake () [Corola-website/Science/316093_a_317422]
-
DIN VAL.si după plecarea lui VALENTIN POPESCU că și chitarist la IMPLANT PENTRU REFUZ.Este adus un nou chitarist ,ADRIAN “COACĂZA” ULMEANU (EX-ERA TICĂLOȘILOR) ȘI POPOVICI SERGIU TRECE ȘI LA VOCE,TITULATURA SCHIMBÂNDU-SE ÎN STONE FICTION DUPĂ PLECAREA BASISTULUI INIȚIAL,DORIAN PETROV,NEMULȚUMIT DE NOUĂ ORIENTARE MUZICALA.ESTE ADUS UN NOU BĂSIST,TUDOR MARISESCU EX-BLAME După câteva repetiții au apărut primele piese proprii și au urmat primele concerte și înregistrarea primului material al formației numit “FIXION” care conține 3
Stone Fixion () [Corola-website/Science/302665_a_303994]
-
a început să ia forme proprii, nemaifiind ca până atunci o simplă copie a idolilor americani. Până spre sfârșitul anilor 1940, cei doi care au dezvoltat jazzul suedez într-o direcție proprie au fost trompetistul și compozitorul Gösta Törner și basistul și compozitorul Thore Jederby. Alți doi jazzmeni care au venit în atenția publicului în timpul și după cel de al doilea război mondial au fost clarinetistul Åke Hasselgård și șeful de orchestră (inițial basist) Simon Brehm. Anii 1950 vor fi anii
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]