3,424 matches
-
Costăchel, arde inima-n mine... Încep să fiu furat de ritm. - Tu din partea cui ești? se interesează un soi de contabil cu ochelari mari, cu multe dioptrii, în costum negru de mire. Are un carnețel într-o mână și-o batistă cu lumânare în cealaltă. - Din partea lui, Dumnezeu să-l ierte, a lui Costache, nepot de văr... iau lumânarea. - Aha, e bine! Ești avocatul? - Nu, profesorul. De ce? - Ai pus ceva bani pentru lumină și capelă? - Nu, dau acum... întind trei sute. - Ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu putere. - Habar n-aveți de nimic, merde..., cu un accent cvasi-parizian. Conținutul paharului zboară pe pantalonii criticului literar. - Vacă! pronunță acesta limpede. Scriitorul proaspăt prezentat publicului se lasă într-un genunchi în fața criticului și începe să-l șteargă cu batista. Un ziarist face poze. - Domnule, ești impertinent! De ce umbli cu insinuări? De ce umbli cu manipulări? se enervează comentatorul. Lumea poate să creadă altceva din această imagine echivocă! Scriitorul se scuză și șterge mai departe. Cucoana e dată jos de pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
meu... nu înțelege ajutorul lui Leonard să se oprească la timp. Prietenul meu apropie urechea de zid, pune amândouă palmele, ca un vindecător pe burta pacientului, să-i scoată tumoarea fără tăietură, își trece buricul degetelor peste pictura ștearsă, scoate batista și culege ceva. - Vezi, Voievoade? mi-arată batista cu un praf verde-negricios pe ea. Ăsta-i mai rău ca ateismul și ca buldozerele! Macină tot... Se-ntoarce spre călugăr: - Ne bate Dumnezeu, zici tu? S-a hotărât el, așa, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
oprească la timp. Prietenul meu apropie urechea de zid, pune amândouă palmele, ca un vindecător pe burta pacientului, să-i scoată tumoarea fără tăietură, își trece buricul degetelor peste pictura ștearsă, scoate batista și culege ceva. - Vezi, Voievoade? mi-arată batista cu un praf verde-negricios pe ea. Ăsta-i mai rău ca ateismul și ca buldozerele! Macină tot... Se-ntoarce spre călugăr: - Ne bate Dumnezeu, zici tu? S-a hotărât el, așa, să ne bată la tălpi, la palme? N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gînd să-mi Împart apa și mîncarea cu oameni inutili. Spre est! Niña Carmen se tîrÎ cu chiu, cu vai spre pupa, apucă timona, se uită la busolă cu ochii Înecați de lacrimi, Își suflă nasul, Își opri cu o batistă murdară sîngele care-i țîșnea din mîna rănită și Îndreptă prova Înspre est. Iguana Oberlus, care se uita la ea cu ochii Înroșiți de somn și oboseală, continuă să vîslească, mecanic, distant și inuman, ca un robot programat să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mea. Bum, și-i o situație în care n-ai cum să pierzi. Asta, plus faptul de-a o frecventa pe Brandy, a trezit în mine un mare apetit pentru dramă. Las impresia că aș plânge numai când vâr o batistă pe sub văl ca să respir prin ea. Să filtrez aerul, fiindcă abia se respira de atâta fum, având în vedere că impunătoarea vilă a lui Evie se face scrum în jurul nostru. Eu, în genunchi lângă Brandy, dacă mi-aș vârî mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
las pe fratele meu să fie Shannon McFarland. Nu-mi trebuie genul ăla de atenție. Nu-l mai vreau. — Contur de buze! zice Sofonda. — Luciu de buze! zice ea. Ea zice: — Avem o hemoragie! Și Vivienne se apropie cu o batistă de hârtie ca să tamponeze Plumbagoul în exces de pe bărbia lui Shane. Sora Katherine îmi aduce ce i-am cerut, te rog, și sunt fotografiile, pozele lucioase 20x25 cu mine în cămașa mea albă. Nu sunt bune sau rele, urâte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se afla sub cel mai mare secret, rezultatul investigației sale privindu-l doar pe Mihai Mihail. N-a schimbat decît cîteva cuvinte, dar a simțit că deja transpirase deasupra buzei, picurii sărați alunecînd încet pe la colțul gurii. Și-a scos batista, s-a șters îndelung, de parcă ar fi vrut să șteargă urmele unei slăbiciuni. Nu era nici un fel de slăbiciune, ci o emoție adevărată, adîncă. După aproape cinci ani Mihail socotise că putea fi de folos. Nu știa prea bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a sărit peste cal, ba chiar că e lipsit de tact și de simțul măsurii proprii. Pentru un funcționar al Serviciului era destul. Cafeaua își schimbă gustul, deveni leșioasă, dacă ar fi fost în altă parte ar fi scuipat în batistă și ar fi cerut apă rece să se clătească. Se foi pe scaun, clipi de cîteva ori, cuvintele îi stăteau în gît. Nu apucă să deschidă gura pentru că Mihai Mihail lovi cu palma în hârtiile din fața lui, încît se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că precedaseră cu cîteva zeci de secunde moartea lui Bîlbîie, găsise cheia întregii afaceri. Ca și cum s-ar fi rușinat de clipa de exaltare, profesional vorbind avusese o reușită pentru care merita să se bucure, Mihai Mihail se șterse îndelung cu batista, reveni la culoarea lui veche, pămîntie, de om obosit și bolnav. Și ce-a mai fost, excelență, ce naiba s-a mai întîmplat în magazia aia?" Șerban Pangratty simți că i se usucă gura, că tot sîngele coboară undeva în stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
câteva acte, ochelarii (lumina zilei se reflecta dureros În lentilele goale rămase lângă toc). Toate astea, deci, i‑au fost Înmânate mamei, la spital, a doua zi de la moartea lui. Totul era menționat cu minuție În Enciclopedie, nu lipsea nici măcar batista, nici cutia de țigări „Morava“ ori Politika ilustrată În care dezlegase parțial un careu de cuvinte Încrucișate. Urma apoi o listă cu numele medicilor, al infirmierelor, al vizitatorilor, ziua și ora când a fost operat (când doctorul Petrović l‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
buze, între dinții de plastic. Cea mai mare parte se adună pe jos într-o băltuță. Fata asta, acum o franțuzoaică. O fată care s-a înecat. O victimă a ei înseși. Stau toți acolo, respirând în dosul mâinii sau batistei. Clipesc și le dau lacrimile de la miros. Gâtlejurile le alunecă în jos și le saltă înapoi în timp ce înghit și înghit, încercând să forțeze papara și șunca și cafeaua și terciul de cereale cu lapte și iaurtul de piersici și brioșele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lui de catifea stacojie, legat cu șnur de aur. Încetând să mai fie un personaj, domnul Whittier a devenit recuzită. Păpușa noastră. O constelație căreia îi putem alipi o poveste ca să zicem c-am înțeles. Cu fața ascunsă într-o batistă de dantelă, Tovarășa Lătrău spune: — Nu știu de ce-ar trebui să-l plângem. Respiră prin parfumul vechi impregnat în batistă, încercând să nu simtă duhoarea. Spune: „Personajul meu n-ar plânge”. Spune: — Jur pe trandafirul tatuat pe fesă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noastră. O constelație căreia îi putem alipi o poveste ca să zicem c-am înțeles. Cu fața ascunsă într-o batistă de dantelă, Tovarășa Lătrău spune: — Nu știu de ce-ar trebui să-l plângem. Respiră prin parfumul vechi impregnat în batistă, încercând să nu simtă duhoarea. Spune: „Personajul meu n-ar plânge”. Spune: — Jur pe trandafirul tatuat pe fesă că bătrânul m-a violat. Și brusc cortegiul funerar se oprește. În clipa asta, Tovarășa Lătrău e victima numărul unu între victime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Dacă o supăra cineva, Vându îi sărea imediat în apărare. Când Sanda venea la școală, băiatul îi ieșea în întâmpinare râzând și striga un "Săru'mâna!" atât de puternic, încât ceilalți copii întorceau capul. Luana îi cumpără un set de batiste și-l obișnui să-și sufle nasul. Teodor avea momente când se agita teribil, câteodată respira sacadat, gata să se înăbușe, trecea prin perioade în care cădea pe gânduri, cu privirea fixă și absentă. Fata trebuia să-l ghiontească serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
șase. Când eleva Leon veni la școală răcită și începu să tușească, Gheorghița Vrăjitoru îi ordonă, scurt, să înceteze. Luana înghiți în sec dar peste cinci minute tuși iar. Profesoara se răsti enervată: Încetează! Fetei i se înroșiră obrajii, scoase batista și își ascunse fața în ea. Senzația puternică de tuse o sufoca, nu putea să respire. Tuși. Femeia sări de la catedră și-o lovi peste obraz. Mai fă asta o singură dată și te dau afară. Ieșită în aerul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Mami, i-a cerut el Înmuindu-și glasul, n-ai vrea tu să-mi mai spui câte ceva despre fratele meu? Nu, te rog, Johan, nu sunt În stare să vorbesc despre asta. Doamne! S-a șters la ochi cu o batistă fină. Îmi vine rău când Îmi aduc aminte cum, vai, vai, cum el... Îmi face rău... ce bine că tu n-ai văzut. Oricum, fratele tău e Bob, singurul tău frate. Să nu uiți asta, scumpul meu! Am Înțeles, Îmi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se căsătorește Elena, cum plecau așa cu lucrurile Elenei în geantă, fără să ajungă la o înțelegere anume? O apucase năduful, respira agitat, să-mi facă ea una ca asta, murmură și o apucă plânsul, își scoase din buzunarul capotului batista și se șterse la ochi, dar lacrimile-i izvorau mereu. Nu te mai cârâi atâta, țipă în urmă, la bărbatul ei, spune și tu ceva că doar om ești. Lasă, cuscră, nu te mai amărî, nu sunteți nici primii nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce s-ar mări între ele, distanțându-le și mai mult. Vorbiră pe băncuța de sub vișin, fructele erau date în pârg, din când în când Elena își ridica părul roșcat cu brațul și-și ștergea gâtul de transpirație cu o batistă albă, brodată. Avea unghiile colorate cu roșu. La plecare, în poartă, Elena i se așeză în cale și întrebă gâtuit: Tu ești sigură măcar cât de cât pe tine, știi tu, cu examenele astea pe care le ai de dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și doar cineva foarte atent i-ar fi observat cuta dintre sprâncene, o cercetase de sus, surâzător și o întrebase cântat: Ce, ai mai venit pe la mine, maman? Am mai venit, fată, îi răspunsese și din poșeta plic scoase o batistă brodată și-și șterse fruntea de sudoare. Ce cald e! Fana o ascultă străină, parcă nu realiza înțelesul cuvintelor. De undeva, de aproape se auzea guițând porcul. Apoi o revăzu la casa căsătoriilor, împreună cu agronomul ei, el într-un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
păi nu-i așa? Era varză câtă lumea și pământul numai el, ca înecatul, hai acum, hai, s-a răcit și mămăliga și brânza asta a fost realizarea zilei, că le-am mâncat pe toate reci... Viorel Angelescu își scoase batista, o duse la nas. Când suflă simți o înțepătură alarmantă în inimă, un semnal scurt, strident, care-l făcu să se strângă de teamă, se congestionă, simțea că-i ies pe urechi aburi. S-a întâmplat ceva? l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Să încerce s-o mintă, să-i spună că era timpul s-o pornească spre gară? Dar dacă ea cunoștea mersul trenurilor? Mă bucur că v-am fost de folos cu ceva, spuse în cele din urmă și-și scoase batista să-și tamponeze buzele. Gata, băuse și ultima picătură de citronadă. Acum ce avea să mai inventeze doamna avocat Trofin? Domnul meu, m-aș bucura dacă vreodată, aflat întâmplător prin târg mi-ați da un telefon. Ce scenă prost jucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
citit interviul pe care i l-ați luat. — A plâns și-n timpul interviului, zise ea. E-un mare plângăcios. Îi curg șiroaie de lacrimi la cel mai mic pretext. Tot încerca să mă pipăie - atunci când nu se smiorcaia în batistă. — În interviu n-ați menționat acest detaliu, o atenționă Adrian. — Ba l-am menționat, dar a fost tăiat. Avocații au început să se agite cum că n-am martori la scenă respectivă. Chestia asta, arată ea spre reportofon, nu înregistrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ultimii stropi de lumină în aroma gutuilor. Grădinile sunt dulci. Copacii par de miere. Oglinzile lor se întorc spre pământ. Toamna, Vântul hoinărește de la un geam la altul. Iată clasa mea! Perdelele au împrumutat ceva din nostalgia toamnei. Par mari batiste de lumină fluturate în urma vacanței. Florile își înalță capetele triste spre cer. Și totuși, ce frumoase sunt în acest ultim ceas al verii!... Băncile par aliniate într-un marș vesel, în frunte cu catedra, spre tabla neagră, gătită pentru drum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se schimbă ceva În noi. Și chiar În Univers. O schimbare cât de mică, domnule profesor, dar cu atât mai prețioasă. Brândușă simți că-și pierde suflul din pricina emoției și a efortului. Nu mai vorbise atât din școală. Își scoase batista și Începu să-și șteargă energic fruntea și ceafa. Un an Întreg Își punea Brândușă problema acelei schimbări care, uneori, nu trecea de, să zicem, kilogramele de cartofi pe care le cumpăra doamna Teglaș, bătrână și singură, sau de sacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]