731 matches
-
bucătărie. Odată s-a întâmplat însă ceva neașteptat. Pe scala aparatului Gloria, sub geamul mic și pătat, se agita un gândac roșu. Am țipat și am sărit de pe scaun, prilejuindu-i ofițerului, care avea și el aliații lui, un râs batjocoritor. Tremurând de neputință, m-am rugat ca mâna lui Neculai Constantin Munteanu să se ivească de sub carcasa radioului și, blând, dar autoritar, să-l tragă pe nenea de nas. Mâna nu s-a ivit. Într-o după-amiază cu ploaie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-i dau vouă...? Am să opțin totul pe cale legală, iar excrocul de maior Huzum să fie aruncat afară din slujba lui. Dreptatea e de partea mea...!! Iar tu, dispari, să nu mă mai contactezi În viața ta, excrocule...!” Mingoti zâmbi batjocoritor, făcând efort să nu-i administreze un pumn În plină figură, reușind să articuleze. „Te așteaptă zile grele băiete...! Pentru micul ajutor oferit, am conștiința Împăcată, eu te-am prevenit. Pe curând...!” Firesc, Tony Pavone nu dădu prea mare atenție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
altui procuror care-l privea În zeflemea, ridicând vocea fără alte cuvinte protocolare. “Recunoști delapidarea...!?” “Stupidă Întrebare...! Iar pe dumneta nu te recunosc. Doresc să fiu prezentat procurorului anterior, care a promis punerea mea În libertate...!!” Procurorul afișă o figură batjocoritoare. “Ce, nu-ți place mutra mea...?” Nu-i plăcea, era foarte adevărat. Poate prea tânăr pentru a fi procuror cu fața tuciurie și ochii bulbucați afișa permanent un zâmbet flegmatic, avea să constate cu ușurință de fapt, acest individ era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe când Papa și Angeru își reluaseră duetul obsedant: Sus, muncitori, și-nainte/ Pe drumul marii biruinți, al cărui refren, îngînat vicios de mai toți cei din 164 dormitor, suna ca un răspuns în falsetto, nici măcar polemic, mai curând indiferent și batjocoritor, dat oceanului de propagandă în care trăiam și care nu reușea să ne ude: Inți, inți, ia-o-n dinți... Am mai băut o ultimă oară ceaiul de zahăr ars și ne-am apucat să ne facem bagajele. Le-am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fi în sunetul meu nu voi putea avea tăria de a nu-ți scrie. Știu foarte bine cât risc, // simt foarte bine toată umilința pe care o încearcă sărmanele mele scrisori, și prin ele eu, simt și parcă văz râsul batjocoritor cu care întîmpini orice frază, și cu toate acestea, sub chiar povara zdrobitoare a acestor simțiri, uite, îți scriu și-ți spun că mi-ești drag, că te doresc, c-aș vrea să te văz macar pe stradă, o clipă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
el pe Sean Penn. Este o scenă elocventă din viața lui Brando, în ultima ei parte. Îl vedem pe Brando, în această scenă filmată, stând în picioare, în fața unei mulțimi care, plină de entuziasm, se supune jocului impus, ironic și batjocoritor, de actor. Brando patronează această adunare și oficiază, cu gesturi de pontif, gesturi pe care adunarea le primește și cărora i se supune așa cum se supun credincioșii când preotul săvârșește liturghia în fața lor. Și, brusc, în această atmosferă de reculegere
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
câte o privire spre casă pentru a te asigura că la vreo fereastră nu s-a ivit cineva. Și iarăși te întrebi : cât adevăr există în imaginile prin care ceilalți ne descriu - unii, altora - cu o tandră sau cu o batjocoritoare ironie ? Căci să nu ne facem iluzii : în permanență se vorbește despre noi ! Conversația lacomă a prietenilor, flecăreala servitorilor, evaluarea noastră ca oameni, eficienți sau nu, de partid, nouveautés-urile din saloane unde niciodată nu am pus piciorul... Așadar, te întrebi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
intenție de ironie ! Lăcomia femeiască ce o face să nu se îngrețoșeze nici măcar de o asemenea galanterie desuetă și demagogică ! Sigur însă că la prima discuție în tête-à-tête are să se lepede de amicul Victor și are să izbucnească într-un râs batjocoritor... Până atunci însă : — Ei, și dumneata, nene Victore, cum simplifici ! Diplomatul nostru l-a întrebat pe ministrul Germaniei dacă ne am putea considera mai apărați cât avem un rege german... El doar avusese o ipoteză de viitor mai neplăcută, surpriza
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
colț al grădinii, unde se auzea prost, după ce că atât de rar o scot în lume ca să se amuze, să îi stric, cu nacafalele mele, puținele ore când ea, la fel ca tot Bucureștiul, petrecea, încercând să uite relele războiului ! Hohote batjocoritoare de râs, voci irascibile, voci atotștiutoare. A arunca, domnilor, un popor mic într-o conflagrație mondială ! La mauvaise humeur de la Russie se manifestă față de noi, în aceste zile, deschis și fără reținere. Opinia publică, s-o recunoaștem, nu se arată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la care ea poate ajunge la noi tocmai aceasta arată : un înspăimântător, da, da, un înspăimântător dispreț de sine. Noi înșine găsim cuvenit să spunem despre un lucru prost făcut : treabă românească ! Cu acea inimitabilă intonație, cu acel inimitabil zâmbet batjocoritor... Făcând să-i scârțâie botinele de lac, Margot se ridică de pe canapeluță. Ce rost are să mai rămâie la această conversație, lungită ca o peltea ? Blague ennuyeuse ! Doar vorbe goale, printre care nu ai voie să plasezi niciun cuvânt ! Sophie se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de regim politic. Vica știe însă să observe și are o memorie corectă, dar procesul rememorării nu rămâne doar la ea. Toate personajele cu care își încrucișează drumul în această dimineață sunt prinse de febra amintirilor și a povestirii. Monologul batjocoritor sau ursuz al Vicăi trezește ecouri și această polifonie a naratorilor care se succedă multiplică ecourile, epocile, punctele de vedere. Ne vedem transportați și în ajunul intrării în război a României, într-un salon mic-burghez unde considerațiile pe tema conveniențelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ecranul televizorului. Ia... stai așa. Nu știu de ce, dar toate astea Îmi sună ciudat de familiar. — E exact ce faci tu, Emma, spune Artemis. Ți-am găsit revista OK ascunsă În Marketing Week. Se Întoarce spre mine cu un rînjet batjocoritor și Îi cade privirea pe batonul de Flake din mîna mea. — Îi plac hainele, dar nu e o victimă a modei, spune Jack pe ecran. Cel mai adesea, o vezi În blugi... Artemis se uită siderată la jeanșii mei Levis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Își fac semne prin oglindă. Desigur că s-a adus tortul cu lumînările care trebuie stinse, deși Rafaelito ar fi preferat să treacă peste acest număr de data asta, fiindcă, lîngă el, Martin privea Întreaga ceremonie cu un zîmbet puțin batjocoritor și plictisit; dar Victor n-ar fi pierdut prilejul ăsta pentru nimic În lume și acum aprindea toate lumînările cu un singur băț de chibrit, Vilma se temea să nu se ardă la degete, dar nu s-a ars, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea tot povestea, nici nu-și dădea seama că ei și-au Întors capul Într-o parte, se uitau cu zîmbete stînjenite spre ușa din pragul căreia Juan Lucas, Santiago și Bobby, care veneau direct de la golf, urmăreau scena ironici, batjocoritori, făcînd-o să se simtă puțin rușinată. Acum hotărîrea era luată. În primele zile după călătorie, avusese multe Întîlniri de afaceri și nu se putuse ocupa de asta. Dar acum Își reluase antrenamentele de golf și avea mai mult timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fericită, părea că-i spune, Îmbrățișînd-o și ea se cuibări la pieptul lui topindu-se de dragoste și adoptând pentru totdeauna rolul de grav bolnavă cu brațul umflat. „E o chestiune de cîteva zile“, explică medicul și Juan Lucas adăugă batjocoritor: „Susan și ușile ei“. Atunci ea Îl rugă să-i spună adevărul, să-i spună că arăta Îngrozitor așa umflată cum era și că o să divorțeze de un monstru ca ea... „Ha, ha! Frumoasa Înveninată! Asta-i bună! Celso, adu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mine, domnule, Îi spuse: o să ne ajutați la colecta de dimineață“. Juan Lucas ar fi vrut să-i spună, ușurel părinte, cum a-i Încerca să potolești un bețiv, dar Susan, Bobby și Julius, surprinși și totodată Încîntați și puțintel batjocoritori, se trăgeau Înapoi lipindu-se de speteaza băncii și-i făceau loc să poată ieși. Și preoțelul Își rotunjea buzele Într-un cerc asemeni tonsurii și-i zîmbea recunoscător, făcîndu-i semn să-l urmeze pînă la măsuța pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nou o insultă pe Guadalupe, care nu Înțelege și e surdă și de aceea el crede că-l urăște. Să se uite la Carlos poate că n-ar fi o insultă, dar Carlos a uitat de el, are un aer batjocoritor, Își freacă mîinile și se uită peste tot cu un zîmbet fluturînd În colțul gurii, de parcă ar spune: și cu tavanul ăsta ce mai e, coană-mare? Arminda Îi invită să se așeze și se apropie cu ceainicul fierbinte, Îl pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la conacul cu clape germane“, Îi spuse Carlos. Julius se uită la el parcă vrînd să-i spună că e nepoata lui Beethoven, fii mai respectuos, dar preferă să nu facă nici un comentariu, fiindcă Întotdeauna Carlos se uita la el batjocoritor. Și pe urmă ăsta nu era conac, ci un palat vechi al Limei coloniale. Susan Îi explicase. Îi povestise că, fără Îndoială, hardughia asta fusese locuită de o familie de viță veche ai cărei descendenți locuiau azi În San Isidro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îmbrăcăminte domnul În negru semăna leit cu tatăl lui și acum toți izbucneau din nou În rîs, fiindcă tocmai se urcase pe taburet după trei Încercări nereușite și, din pricină că se uita la un copil care-l observa cu un zîmbet batjocoritor pe buze, Încercînd să-l săgeteze cu o privire ca a lui Al Capone, Își pierduse echilibrul și căzuse din nou și acum Încerca iar să se urce pe taburet, dar unul din lănțișoarele de imitație de aur de la vestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nu te-am mai auzit plângându-te până acum. Îmi pare rău, Joy. Probabil că sunt puțin nervoasă din cauza noii slujbe. —Vin eu cu tine, se oferi Ted. Dacă nu-ți e teamă că îți sperii bărbații. —Tu! râse Joy batjocoritor. Nu cred. Dylan ajunse acasă puțin înainte de ora nouă. Clodagh reușise să îi bage în pat și pe Molly, și pe Craig, ceea ce era aproape miraculos. Salut, spuse Dylan obosit, sprijinindu-și servieta de perete și desfăcându-și nodul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bună. Mereu am crezut asta. Eu..., spuse el, apoi făcu o pauză, căutând cuvântul potrivit. Te admir, te respect... —Dar? îl întrebă Lisa dur. — Dar viața înseamnă și altceva decât a încerca încontinuu să fii cel mai bun. Un râs batjocoritor. Ba nu, nu înseamnă. — Dar tu ești cea mai bună. Ești atât de tânără și ai atât de mult succes, de ce nu îți ajunge? Asta este problema cu succesul, bombăni Lisa. Trebuie să te chinui să faci lucrurile din ce în ce mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
făcut-o fără să vreau; pur și simplu așa a venit vorba. Am zis că Aglaia e aproape la fel de frumoasă ca Nastasia Filippovna. Ganea îl rugă să-i relateze totul mai în amănunțime; prințul îi povesti. Ganea îl privi iarăși batjocoritor. — Vi s-a pus pata pe Nastasia Filippovna... mormăi el și, fără să-și termine fraza, căzu pe gânduri. Era vizibil îngrijorat. Prințul îi aminti de portret. — Ascultați, prințe, spuse deodată Ganea, parcă fulgerat de o idee neașteptată, am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mi-o cedezi? Nu te înțeleg. Sau n-o mai iubești deloc? Mai înainte erai, totuși, întristat; doar am văzut. Atunci de ce ai venit aici, mâncând pământul de-atâta fugă? Din milă? (Și fața i se strâmbă într-un zâmbet batjocoritor.) He-he! — Crezi că vreau să te înșel? îl întrebă prințul. — Nu, te cred, numai că nu pricep nimic. Cu siguranță, mila ta e, probabil, mai mare decât dragostea mea! Pe fața lui se aprinse ceva răutăcios, care dorea neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mă bucur dacă-i așa; ne facem frați de cruce! Prințul își scoase crucea de cositor, Parfion pe a lui, de aur, și făcură schimb. Parfion tăcea. Prințul observă, cu grea uimire, că fosta neîncredere, fostul zâmbet amar și aproape batjocoritor încă nu se ștergeau de pe fața fratelui său de cruce, măcar din când în când manifestându-se foarte puternic. În cele din urmă, tăcut, Rogojin îl luă pe prinț de mână și stătu câtva timp, parcă neputându-se hotărî să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vorbi orice“... și că prințesa Maria Alexeevna 51 n-o să te dojenească, ha-ha!... Nu râdeți? întrebă el, rotindu-și spre toți ceilalți privirea nedumerită... Știți, pe pernă mi-au venit multe idei... știți, m-am convins că natura e foarte batjocoritoare... Mai înainte ați spus că sunt ateu, dar știți că această natură e... De ce râdeți iar? Sunteți îngrozitor de cruzi! rosti el deodată, cu revoltă tristă, privindu-i pe toți. Nu l-am corupt pe Kolea, încheie pe un cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]