1,298 matches
-
dom' Bacaloglu, gata cu distracția, acuma trebuie să lipești și dumneata cu noi. Nu și-a lăsat el facultatea fără vreo misiune! Nu e așa, dom' șef? Puneți-l pe dom' Bacaloglu la treabă!" Umil și acoperit, țiganul își strecura batjocura în auzul celorlalți, care rânjeau. Vintilă se răsuci să-i răspundă, dar îl oprii: "Lasă-l în pace!". În aceeași clipă auzii un zgomot ciudat, o plescăitură înfundată, apoi alte două și îl văzui pe Bacaloglu agitîndu-se în colțul lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din popor, care ai limba deslegată, nu te îngîmfa, Vintilă, că și tăcerea e de aur! Uite, așa-zisul nostru șef tace, dar și când o vorbi! Așa că ia aminte, învață să și taci, fiindcă unii te pot asculta în batjocură, Vintilă, nu cum crezi tu!" Adică eu eram acela! Vroia să-l îndepărteze pe Vintilă de mine, abia apărusem printre ei, și Bacologlu, care era de fapt șeful lor neinvestit, vroia să mă anuleze din capul locului. Mă lăsai anulat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dreaptă îi lipseau ultimele două degete. Infamia expresiei era însoțită de bunăvoință, când mă luă la întrebări: "Ascultă, mă Petrini, începu el, tu ai fost universitar, mă?!" Da", îi răspunsei. "Și chiar așa, continuă el degradîndu-și bunăvoința printr-o fină batjocură, ai fost pe catedră și ai predat filozofia?" " Da", răspunsei. "Și studenții te ascultau?" "Bineînțeles!" "Bineînțeles? repetă el tărăgănat și pleoapele i se închiseră și din gâtlej îi ieși aceeași exclamație indescriptibilă: Aîîîaaa!" Ai fi zis că glumea asemeni golanilor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acoperit cu o pătură, iar pe mine m-a obligat să stau în fața hîrdăului și să fac sfînta slujbă a împărtășaniei cu trupul și sîngele lui Hristos. Și ai cîntat? Am cîntat... Torționarii cunoșteau cîntecele bisericești și îmi ziceau în batjocură: Ia-o, părinte, pe glasul al patrulea sau al cincilea. Eu cîntam popește, iar ceilalți torturați constituiau corul culmea blasfemiei pe patru voci. În acest timp, Țurcanu și ajutoarele lui se distrau pe socoteala noastră. După ce am terminat slujba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pasă lor de alte seminții? De-un fir de iarbă, Sau de-un ghiocel plăpând De-un fluture, de-un gând Ce zboară vesel pe pământ? Dar eu n-am să te las În voia sorții! Și nici să fii batjocura La toți netoții! - Copii! Copii! Un ghiocel e cam firav Îl ajutăm? Copiii: - Cu drag! Cu drag! Cât timp PUTEREA E ÎN NOI! Să nu te temi De vânt și-acide ploi. Și.. OAMENI MARI, Nu mai lăsați să moară
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93491]
-
legăturile morții, ca să mi se deschidă porțile cerului, ca să piară blestemul, ca să se desființeze întâia osândă, ca să înveți răbdarea, ca să fi învățat tăria, ca nimic din viața de față să nu te întristeze, nici moartea, nici insulta, nici ocările, nici batjocurile, nici bicele, nici uneltirile vrăjmașilor, nici calomniile, nici atacuril defăimările, nici bănuielile rele, nici orice altceva din unele ca acestea. Pentru că El Însuși a trecut prin toate acestea, s-a împărtășit de toate acestea împreună cu tine și a răbdat cu
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
provincie. Televiziunile storc bani cu ghiotura lovind direct la creier, anihilând instinctul de conservare al individului, profitând de prostia și incultura sa. Normalitatea a devenit în aceste vremuri un concept lax, dacă nu chiar inutil, și în orice caz supus batjocurii. Ești normal? Ești plicticos și, prin urmare, n-ai ce căuta în lumea noastră de pleziriști și exhibiționiști! Tot ce vrem noi e diferența, diversitatea, neobișnuitul, extraordinarul. Aceste aspirații ale copilăriei și adolescenței timpurii au devenit valorile de căpătâi ale
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
și cu metafore ardelenește cumpănite. Dar, recitindu-l, se vor convinge că nu greșesc. Ironia e învăluita, cum e carnea în șnițelul vienez, dar mușcătoare. Nu lipsesc jocurile de cuvinte, răsucirile de limbă care plesnesc pe neașteptate, pivotările etimologice, ghilimelele batjocurii. Și, una peste alta, Cornel Regman lasă despre literatura anilor '60-'90, pe care a comentat-o, o imagine personală și plauzibilă. Cronicarul literar merită un loc de frunte în bibliografia actualității. El este unul dintre cei mai de încredere
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
de "tribun", a fost propulsat direct în Senatul României. Ce mai conta că nu și-a plătit vreo doi ani chiria și întreținerea la bloc? Pe cine impresiona că singura formă prin care a ieșit în evidență a fost permanenta batjocură la adresa vecinilor și a comunității locale? în fine, după un șir de procese (dovadă că atunci când justiția nu e obstrucționată P.R.M.-ul poate fi învins!), marele senator de Banat a fost zvârlit în stradă. E păcat că au de suferit
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
pildă în "Capcanele" limbii române (București, 1976, p. 48-49): condescendenta "se folosește cînd un om în vîrstă se pleacă la problemele unui copil, cînd un superior arată interes și bunăvoință unui subaltern. Verbul a condescinde are totdeauna o nuanță de batjocură (mai de mult se spunea a catadicsi)". După Graur, folosirea incorectă a substantivului, cu sensul "respect", ar avea drept cauză prețiozitatea, "goana după cuvinte pompoase". Folosirea cuvintelor condescendent și condescendenta cu sensuri schimbate, care le transformă în simple sinonime pentru
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
despotism), fiind realizat sub influența ideilor lui John Locke. Voltaire (n. 21 noiembrie 1694, la Paris - d. 30 mai 1778, la Paris), a fost un scriitor și filozof al Iluminismului francez. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le redă în batjocură, a fost întemnițat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke, "Empirismus," și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Woolf și Blecher. Un serial plin de partinică revoltă din „Scânteia”, semnat de Traian Șelmaru, unul din politrucii de tristă amintire ai vremii, punea degetul pe rana a patru versuri din poemul intitulat Tumefiere, interpretându-le ca pe o inadmisibilă batjocură la adresa exigențelor realismului socialist. Iată blestematele versuri: „Pentru ca umilința jocului/să-mi fie lăsată,/m-am deplasat la fața locului;/fața locului era umflată”. Autoarea însăși va remarca, în prefața menționată la antologia din care toate poeziile dintre 1948 și
O poetă (aproape) uitată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2809_a_4134]
-
cum spuneam, la lumea secundă a Momentelor și comediilor lui nenea Iancu. Pe de alta, e un simbol al condiției umane frecvent umil-eroice, purtîndu-și crucea nu doar în anonimat, ci și într-o atmosferă a desconsiderării, a ironiei și a batjocurii: "Unii se cred Einstein și sînt nebuni./ Alții se cred Napoleon și sînt și mai nebuni./ Și alții se cred din sticlă și au grijă să nu se spargă,/ și alții se cred din hîrtie și au grijă să nu
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
rândul tău. Supărat, Hugo s-a ridicat în picioare. Până atunci presupusese că privirile furișe pe care i le aruncaseră cei din clasă, în special femeile, fuseseră aprobatoare, ba chiar avuseseră o nuanță de flirt. Conștientizarea faptului că ajunsese obiectul batjocurii celorlalți era în egală măsură neobișnuită și neplăcută. —Ăăăă, păi, a început el cu o senzație de disconfort, primul lucru pe care ar trebui să-l spun este că ecusonul ăsta nu e corect. Numele meu nu e Yogi. Vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Merritt, numai că nu costase mii de dolari cât era unul original. În calitate de proaspătă soție, Îl bătuse la cap despre bucătăria ei și toate defectele și neajunsurile ei. O, nu, nu putea fi de acord cu ceea ce numea ea În batjocură „o spoială“. Nici nu voia să audă de refasonarea dulapurilor; bucătăria trebuia desfăcută până la ultimul șurub. Voia mobilă de comandă, o mașină de gătit La Cornue cu o plită care se Înfierbânta atât de tare că putea suda camioane pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu le-a cântat nici un poet, care n-a inspirat pe nici un pictor, care n-a încântat pe nici un compozitor. Căci pe câte știu, singurul poet care a pomenit de Bahlui în opera sa, Vasile Alecsandri, a făcut-o în batjocură, o singură dată, în vechea sa "Oda către Bahluiu" din care amintesc distihul acesta: ...Bahluiu locaș de broaște, râu tainic fără maluri, Ce dormi chiar ca un pașă pe patul tău de glod. Cu timpul însă m-am deprins. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Pictorul fu străfulgerat de această idee. Dar nu, nu era posibil. Cerșetorul era acoperit de haine subțiri și roase, n-avea nici un loc În care ar fi putut ține o armă și nici nu putea scăpa de loviturile date În batjocură de ienicerii din patrule. Nu, Îngerul n-ar risca să stea acolo, În mijlocul pieței, fără nici o armă. Era doar un om bolnav și disperat, care cerșea un bănuț pentru o felie de kebap. 27 decembrie ora 12.30, conacul Brănești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
în timpul clăcii. Statul le-a cerut într-o bună dimineață o dare înzecită de ceea ce-o plăteau înainte. Pentru a o plăti trebuiau să se împrumute. Dar nimeni nu le dădea bani decât pe muncă, calculîndu-o pe prețuri de batjocură, pe prețuri zilnice din cari un lucrător nu se poate hrăni. Astfel țăranul a fost dat pe mâna unei înspăimîntătoare uzure. Pururea dator, pururea scos la muncă manu militari, el vedea traduse toate trebuințele lui în muncă foarte rău plătită
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în bani și tradus în muncă. Am cunoscut liberali cari pentru pășunea unei oi cereau fruptul de la patru oi. Economicește absurd, dar aceste pretenții absurde se traduceau în cerere de bani, cerere de bani în prestațiuni calculate pe prețuri de batjocură. Și cu toate acestea e o țară asta care are un rege, are legi civile și penale, are administrație, se zice. Astfel poporul incult, dar încolo sănătos și foarte inteligent e dat în prada tuturor acelora care știau a înșira
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
caz. Există undeva - nu în vecinătatea Marei Brititanii, ci în apropierea celei mai neînsemnate colonii a ei - un popor mic, dar obraznic, căruia Anglia i-au adus cele mai mari servicii și care, drept mulțămită, urmărește cu cea mai îndrăzneață batjocură tot ce e englez. Presa acestei mici țărișoare (Kleines Landchen ) batjocorește într-una Anglia; guvernul ei nu lasă să treacă nici o ocazie pentru a face guvernului, englez orice năzbutie imaginabilă și afară de aceasta micul poporaș (Kleines Volkchen ) întreține un cârd
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prin proclamația sa: Voi. prietenii mei patrioți pe câți întîmplările și nevoia i-au târât într-aceste pământuri ale Moldovei și Valachiei, siliți fiind de întîmplările împrotivitoare, ați ajuns să stați până și dindărătul trăsurilor boierilor pământeni ai acestor țări, batjocură și rușine încă neauzită de locuitorii Eladei. Câți însă veți rămânea surzi la această sfântă chemare a patriei și veți voi a rămânea slugi boierilor acestor două țări, stând dinapoia trăsurilor lor, să cunoașteți că de azi nu mai puteți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
acum 60 de ani. Au îmbrăcat haina pământenilor și s-au așezat între noi. Ordinul de zi dat de Ypsilanti la Cozia descrie în modul următor pe vitejii pe cari - i adunase sub streaguri: Ostașilor! Dar ce zic? Blestem și batjocură! Nu voi mânji niciodată acest frumos și glorios nume adresîndu-mă cătră voi, cari sînteți niște cirezi de nebărbate și nevrednice gloate, de adunături, fricoși, dobitoace, leneși și tot ceea ce se poate numi mai prost etc., etc. Sunt șaizeci de ani
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Azi arendașii jidani [î]i biciuiesc pe țărani, înjugă fetele la plug, deschid gura moșnegilor și le scuipă în gură, [î]i țin cu fața deasupra focului. Toate astea sub Constituție, sub regimul greco - bulgarilor, unit cu al jidanilor. De batjocura urdorilor și spurcăciunilor universului a ajuns poporul românesc. Și aceste rele strigătoare la cer d. C. A. Rosetti le lecuiește cu decoct de mușățel? Ridicol! [20 august 1881] {EminescuOpXII 301} [""ROMÎNUL" ESTE DE-O UȘURINȚĂ... "] Romînul" este de-o ușurință
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
îndoială, dar mai puțin venală și cupidă ca cea de azi, judecătorii, mai puțin străini decât cei de azi, și mâna de cenușeri și coate goale, mai puțin exigenți și mai modești decât cei de azi. Țăranul nu era de batjocura subprefectului, a primarului, a notarului, a perceptorului, tot oameni din oraș, tot lepădături ale ulițelor, tot esploatatori direcți ori indirecți ai lui. Vornicul, care nu știa nici scrie nici citi, vătămanii, bătrânii satului adunau darea repărțită în proporție cu venitul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și, dacă peste noapte n-au găsit să plătească banii, ei [î]i bagă cu picioarele goale prin pâraie, prin spini, încalică pe gâtul lor, [î]i ung pe obraz cu baligă, cu noroi, în fine iscodesc tot feliul de batjocuri, tot feliul de schingiuri. Copiii, femeile umblă și ele sărmanele împrejurul bărbaților, se smulg de păr, se bocesc, cad în genunchi; sărută picioarele dorobanților, călărașilor, primarilor, perceptorilor, se roagă să-i mai păsuiască până vor putea vinde ceva. Ei le
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]