1,268 matches
-
-i ridice crucea iar înainte de a ajunge la ziduri am auzit strigătele și plânsetele de jale ale celor care l-au însoțit, rude și ucenici ai lui, mai mult femei. Printre plînsetele acestora se auzeau însă huiduielile și cuvintele de batjocură ale iudeilor, oamenii arhierului Caiafa Alioso. -De ce n-ai rămas până la sfârșit acolo? întrebă procuratorul. -M-am întors pentru noi porunci precum ați vorbit prin curierul nubian, răspunse centurionul. Ponțiu Pilat păru să-și amintească pentru ce îl chemase pe
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
fost plăcut lui Dumnezeu încă din tinerețe. A fost paracliser în biserica din Beirut, apoi la Constantinopol la Vlaherna, la Sofia, pe vremea împăratului Anastasie (491-518). Era neștiutor de carte, dar întrecea pe cărturarii cei neînțelepți. Spre a nu rămâne batjocura clericilor răutăcioși, Împărăteasa cerului îl inițiază în înțelepciunea Scripturii, dăruindu-i și sublimul muzicii psaltice. (Proloagele-Viețile Sfinților..., pe Luna Octombrie...) * Iosif Sihastrul ducându-se într-o vreme la Mormântul Domnului, devine un renumit pustnic al Iudeii, unde își alcătuiește o
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
obstacole. Nu se dovedise așa. Încă de la început, noii colegi o marginalizaseră și își bătuseră joc de ea. Nu îi spuseseră chiar pe față „țărancă”, dar în toate gesturile și limbajul lor, asta se înțelegea. Era subiectul lor preferat de batjocură și se părea că și profesorii găseau în ea țapul ispășitor potrivit pentru a găsi exemple negative de „așa nu”. O durea viața, dacă se putea spune asta la cei doisprezece ani ai săi. O dureau oamenii. Încercase să se
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]
-
Bărbatul care îi spusese acestea se făcu nevăzut imediat prin mulțime iar Baraba se întoarse și privi încă o dată dincolo de trepte unde cel numit Iisus cu mâinile legate era dus în curtea fortăreței unde avea să fie biciuit și supus batjocurii. I se păru că și acesta îl fixează cu privirea peste mulțime și dintr-o dată i se făcu frică, lui, care spusese tuturor în mai multe rânduri, că nu-i este frică de nimeni și de nimic. Și îi era
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
a dus vestea peste tot. Tetea Ion a lui Irimie, care nu scăpa nicio ocazie să facă glume pe seama altora, după întâmplarea cu mămaliga și acul, întâlnindu-l pe Nicolae a lui Horduc pe uliță, i-a spus râzând în batjocură: Bine măi, nea Nicolae, știu că ai fost în America, știu și că ești zgârcit, dar chiar așa, să mănânci ace? Obiceiuri, tradiții și...neuitare! Multe am vorbit în acea zi cu Dumitru Sinu despre locurile sale natale, despre Sebeșul
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
Caiafa să se încrunte. -Știi bine Pilat că trebuie să cooperăm din nou. Urcă în palanchin procuratorule și vom vorbi! -De ce m-aș urca luminate?! spuse din nou Pilat cu ironie, afișând zâmbetul său disprețuitor. Caiafa simți din plin batjocura prin atitudinea procuratorului. -Mărite procurator, ți-l voi da pe Baraba, spuse Caiafa arătându-i locul gol din palanchin. Pilat stătu câteva clipe gândindu-se iar apoi urcă încet în palanchin pe perna aflată în fața arhiereului. Unul din sclavi trase
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 6) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357378_a_358707]
-
ne urmează oriunde, oricând. Dorim sfințenia, ontologic. Asta este foamea și setea omului după desăvârșire, după har, după Duhul Sfânt, după Doamne, după îndumnezeire. Toți sfinții au suferit în felurite chipuri (dureri, amenințări, cercetări, judecăți, calomnieri, intrigi, ocări, dispreț, insulte, batjocuri, temnițe, săbii ascuțite, lanțuri, cete de dușmani, priviri tăioase, rânjete mascate în miere veninoasă), până au dobândit cununa răbdării. Examene ale vieții, curățire. Le depănăm mai târziu în minte și ne bucurăm de amintirea lor, în liniște și cu detașare
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
măsoară cu numărul anilor; înțelepciunea este la om adevărata căruntețe și vârsta bătrâneților - o viață fără prihană”. Împodobit, deci, cu înțelepciunea pe care o dăruiește Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, fericitul Ioan răbda cu smerenie robia cu toate batjocurile din partea otomanilor ce-l numeau „ghiaur”, adică „necredincios”. Bătut, lovit, scuipat, devenit ținta disprețului ienicerilor din tabăra militară ce se afla în Procopie, Sfântul răspundea celor ce-l îndemnau să-și lepede credința că ar prefera să moară decât să
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
stăpânului său și făcea priveghere, stând în picioare în pridvorul bisericii. Tot aici mergea în fiecare sâmbătă și se împărtășea cu Preacuratele Taine. Căutând asupra robului Său cel credincios, Domnul, Cel ce cercetează inimile și rărunchii, a făcut să înceteze batjocurile din partea celor ce erau împreună cu el robi și a celor de altă credință. A dat Domnul și multă bogăție stăpânului său turc, iar acesta a cunoscut de unde venise această binecuvântare peste casa sa și propovăduia tuturor despre virtuțile slugii sale
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
Sunt poate roată, ce n-am fost inventata Sau poate sunt copil,ce nu m-am născut încă, De-ar fi să fiu și să trăiesc încăodată... Dar să nu fiu eu iarbă ce mielul o mănâncă! Să nu fiu batjocură după ce-ai băut paharul Nici drumul pe care ții în brațe felinarul Eu vreau să fiu lumina soarelui răsare Sau poate, să fiu ce n-am fost încă! Aș vrea să fiu eu Timpul și,să aduc noroc Să
NICI NU MAI STIU CE SUNT de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1667 din 25 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/358501_a_359830]
-
-mi aminte de cuvintele: cine se înalță va fi smerit și cine se smerește va fi înălțat, m-am temut mai mult de propria mea trufie, al cărei germen îl purtăm toți pe subconștient, decât de ridicolul situației ori de batjocura concetățenilor. Unde încetează conștiința propriei valori și unde începe vanitatea? Cine sunt eu să-i privesc pe ceilalți de sus?! Și nu mi-am oferit acest privilegiu pe care îl voi jindui însă toată viața. Ce este destinul și cum
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
a vorbei românești: Cine râde de altul, de râs va avea parte. Cui îi mai stîrnește râsul, însă, situația fără precedent, la care a ajuns România în ultimele luni? Și totul pe fondul bășcăliei (un alt fel de râs), al batjocurei de care avem parte de ani buni și care, se pare că nu vom scăpa așa curând. Un râs vulgar, malițios, arogant, un râs prostesc, un râs zeflemitor, mârlănesc, un râs de mitocan din Obor, care duce în deriziune, tot
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358077_a_359406]
-
Mulțumeau și dădeau Slavă, cântând pentru Mântuitor ! Pe cea mai tânără, Irina, au dat-o spre dezonoare Dar ea știa că nu-i păcat ce nu e cu încuviințare. În Ajunul Paștelui, un ostaș, ca s-o salveze De la așa batjocură, s-a hotărât s-o săgeteze ; Luându-i viața, a salvat-o de sfârșitul odios Prin moartea Mucenicească și Raiul Veșnic cu CHRISTOS ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.
SF.MC.FEC.AGAPIA, IRINA ȘI HIONIA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357767_a_359096]
-
am mai zis nimic. Mă gândeam la cocioaba în care locuia probabil Daniela, singură cu un bătrân, lipsită de dragostea mamei, de grija tatălui, fără nicio bucurie. Parcă aerul îmi era greu la respirat și totul în jur suna a batjocură, a cruzime, a dispreț. O priveam pe Daniela cum aduna arahide, rebegită de frig, dar dârză, luptându-se să nu arate cât de mult se temea de desconsiderarea nemiloasă a colegilor și a profesorilor. La sfârșitul zilei de practică, nu
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
luat de pe stradă, din Brașov, în urma unei reclamații. Un vecin, din curtea unde am locuit în Brașov, de origine evreu și care-l ura pe tatăl meu m-a reclamat că am vrut să fug de armată. Îl numea în batjocură pe tatăl meu ,,Monte Cristo“. Vecinul se numea Cecman și se dădea drept armean. Pe maică-sa o chema Ida Vent și pe nevastă Nela, de la Cornelia. Heroiu l-a cunoscut pe tatăl meu când a venit în vacanță la
LA BĂIEŢII DE LA MĂNĂSTIREA SECU... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358844_a_360173]
-
întrebare mărite procurator! spuse mirat Comus Lucretius. -Vă ascult magistre. -Ce veți face dacă acest Iisus care se spune că a înviat va fi prins viu? Îl veți răstigni din nou? Pilat oftă insesizabil, descumpănit. Părea a fi una din batjocurile obișniuite ale lui Comus Lucrețius rostită însă pe un tot cât se poate de sobru. -Mda, zise el, este o variantă la care nu m-am gândit. Există totuși mărturia celor de pe Golgota că acesta era mort ca toți morții
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
domnul Herescu, se află și astăzi în orașul Chicago, alături de familia lui. L-am întâlnit de nenumărate ori în casa Eliade. Maestrul îl trata cu distanță, iar Christinel, care-l folosea pentru diferite treburi casnice, îl trata cu dispreț și batjocură. - Dintre universitarii americani cine îl vizită acasă? Cu cine colabora? - În casă, Eliade era vizitat de cei mai apropiați și dedicați profesori din departamentul Istoriei Religiilor. L-aș aminti în primul rând pe Joe Kitagawa, decanul facultății. Joe, de origine
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
Autorului Arome Siluete de ceară Din candelă picură Untdelemn sfințit Capcană Ieșirea din verb... Pe scara de incendiu S-a oprit apa ! Confuzie Aleargă ciute Pe domeniu de vânat Vânător țintit Trezire Uf, adeseori Istoria aleargă prin noi Trezind speranțe Batjocură Pe lizieră gonacii Alungă rănită victima Punându-i coarne Victimă colaterală Glonț pe țeavă Deget apăsă trăgaciul În cătare biet orb Destin După punct final Te retragi în astral E ultimul bal... Legătură Frate de cruce Sângele nu se mai
CAPCANĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360596_a_361925]
-
sub apoteoza Învierii. Poeții Crucii, ca Marii Sacerdoți ai Cuvântului dumnezeiesc și co-liturghisitori ai Suferinței Neamului, au plămădit în sângele, în crezul, în nădejdea, în jertfa și în dragostea lor, toată voința pătimirii, întrupată în: vânzarea, trădarea, prigoana, persecuția, defăimarea, batjocura, umilirea, biciuirea, amărăciunea, întemnițarea, calvarul Răstignirii, dar și în harul Slavei și al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Maica Teodosia (Zorica) Lațcu a fost fiorul și fascinația “Mișcării gândiriste” și Petala de dor a Marelui Poem al Iubirii, binecuvântate de
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
general. Pentru că acesta din urmă este invocat (și n-ar ar trebui să fie!) drept numitorul comun al tuturor luărilor de poziție, atitudinilor, ieșirilor în media, scrâșnirilor din dinți și uităturilor închiondurate, ocaziilor jenante și la limita încăierării, înjurăturilor laxe, batjocurii elaborate, qui-pro-quo-urilor pe care le etalăm zilnic, cu necesara doză de viclenie cât să permită bagatelizarea, desființarea, pulverizarea a tot ce mișună prin preajmă (adversari, fapte, procese, întâmplări etc). N-aș fi adus în discuție lucruri care se petrec la
CINE PE CINE VERIFICĂ !? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360105_a_361434]
-
aprilie 2011 Toate Articolele Autorului PĂRTĂȘIRE Hristoase, Tu, lumină nepătrunsă Tu, rege peste-ntunericul de-amurg - pune-Ți - pe pieptul meu - mâna-Ți străpunsă redă-mă Ție - din toate câte curg! Hristoase,-ncoronat de spini - lucind scuipați - și sânge și batjocură pogoară să împărțim și frângeri și puteri - ca frați acum - când lumea s-a aprins de seară... stinge-mi - Hristoase - peste ochi - mii stele prăvale - peste mine - de cer lespezi clopote bat ceas alb și ceasuri rele dar Tu de
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
jumătate de oră, a izbucnit în plâns. Se simțea umilită și murdărită de curiozitatea lor fără limită și de lipsa de interes în legătură cu suferința ei fizică și morală. Nu au întrebat‑o dacă a fost bătută, nu le‑a interesat batjocura la care a fost supusă, nu le‑a păsat că a stat nemâncată și că a fost amenințată cu moartea. Priveau totul ca pe o aventură cu ele-mente inedite pe care ele încă nu le cunoscuseră, dar le doreau într
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]
-
urbea aceea liniștită în care toată lumea știa despre toate și se pricepea la toate, judecându-le cu o atitudine care jignea, rănea și distrugea. Nu pot să cred!! Până nu demult nimeni nu știa că exist și acum am ajuns batjocura tuturor... Doamne, ....cu ce am greșit, Doamne? Dar eu știu că n-am făcut nimănui nici un rău... Nici un rău deși, pe mine viața m-a îngenuncheat... Pe nedrept, Doamne!!” Ceva în sufletul ei se răzvrătea dar, în același timp, o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
Nu vreau să spurc aceste arme cu sângele tău mizerabil! Te alung din conac și vei fi urmărită până în adâncurile pădurii. Acolo să te descurci cu puterile tale în fața fiarelor sălbatice și să ajungi în viața de dincolo desfătarea și batjocura diavolilor care te-au slujit în lumea asta! - Lasă-mă pe mine și ascultă cu atenție! Pentru că mi-ai dat un adăpost, iar acum îmi redai viața, am să-ți fiu recunoscătoare și n-am să abat necazurile asupra familiei
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
zeghea, tinere tovarăș!”, șuieră ironic, apăsat și imperativ unul mai șmecher, fără să mai țină seama că ne aflam totuși în prezența unor gură cască, atrași de ocazia de a chibița și de a-și lua porția de haz și batjocură fără nici un ban. Între două filme și-un tutun ori oranjadă în foaierul unui teatru sau concert se întărea serios sentimentul nostru de ironie și persiflare care va „chinui la greu” cu labila noastră fire pentru a o desăvârși Aceștia
CROCHIURI DIN VREMURI...PARŞIVE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340430_a_341759]