4,866 matches
-
mai rar decît pe ea și-l vedeau destul de des beat, gălăgios, dar de bună seamă că și el era al lor și avea rolul lui, bine stabilit, căci mama ținea uneori să le amintească că-i tatăl lor, chiar dacă beat și vorbind în dodii. Să se ducă la el să-l liniștească, să-l pupe, să-l mîngîie, să-l iubească, e și el al lor... Și el și mai cine? Zbuciumată cum era, armonia familiei lor își trăgea vlaga
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
brusc, își mai turnă un pahar, îi turnă și femeii. Oftă prelung și apoi încremeni cu privirea în tavan. Lasă, frate, bine că nu te-au închis... Să închidă pe aia a mă-sii, nu pe mine ! Ce dacă eram beat, ce dacă au murit doi oameni, nu puteau să fie atenți, să se ferească? În milițieni să nu ai încredere niciodată, frate, șiar regula și părinții dacă primesc ordin de la șefi. La mine a fost altceva, am fost sancționat pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
La un moment dat, ridică receptorul, dar îl așeză imediat la loc. Își mai turnă un pahar, aprinse a nu știu câta țigară, apoi se întoarse la telefon. Sărut mâna, Elena, iartă-mă că te-am trezit... nu, nu sunt beat... am vrut să te aud, să văd ce mai faci... Eu... ce pot face, nimic și de toate. Simt că se va duce totul dracului, așa cum s-a dus și căsnicia noastră... Cum să nu mai telefonez? Cum, te măriți
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
putea citi nimic... Tocmai când renunțase să mai sune, ușa se deschise încet. Elena nu părea mirată, figura ei nu spunea nimic, nici bucurie, nici măcar curiozitate. Îl privi în ochi câteva clipe, să se convingă poate dacă fostul soț este beat sau nu, apoi îi zâmbi nedefinit, observând buchetul de flori albe, pe care Gheorghe îl trecea dintr-o mână în alta. Sărut mâna, Elena, am trecut pe aici și... am vrut să văd dacă ești acasă. Aceste garoafe... poftim, sunt
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a primarului, iar de șefi era văzut bine, cu toate că avea inspecții aproape în fiecare lună. Ofițeri superiori, procurori veneau la Florin ca la ei acasă. De regulă, inspecțiile durau câte o zi și o noapte și toți plecau mulțumiți... Era beat bine, fără epoleți la vestonul descheiat... Văzându-și fratele, Gheorghe râse cumva ușurat, apoi se crispă la față. Cine-i tovarășu’? Ce caută la noi? Stai liniștit, e băiat bun, m-a adus cu mașina, e mormânt... Pune televizorul pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
am putut-o iubi. Știi, în afară de ea, nu am iubit pe nimeni. Pentru mine... cei din jur nu existau, lumea eram eu, numai eu, înțelegi asta? Acum nici eu nu mai exist. Nu te uita așa la mine, nu-s beat și nici nebun. Pe tine te-am disprețuit întotdeauna. Ai reușit în viață, fără să faci nimic, dacă nu era Revoluția ajungeai și mai sus... Nu ți-ai tocit coatele învățând, nu ai avut nopți nedormite, că trebuie să plătești
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
scos afară din combinat. A fost și frate-tu, ca reprezentant al noii puteri. Am fost învinuit de necompetență, că am dat salarii prea mici, că am avut mașină și secretară... Erau vreo zece golani, cu banderole la mână, unii beți. Când i-am întrebat cine sunt, de ce nu sunt la muncă dacă vor salarii mai mari, unul, ce fusese dat afară din combinat pentru furturi, multe absențe nemotivate și beții, m-a pălmuit. „Noi suntem puterea! Dumnezeii mă-tii de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
încă un pahar de pălincă, nu știu al câtelea în noaptea aceea, și, mieros, m-a întrebat: „Ce faci, nu vrei plata?”. Nu i-am răspuns. M-am apucat și eu zdravăn de băut, iar nu peste mult timp eram beți turtă cu toții. La un moment dat, am început să ne certăm cu privire la procedura votului secret, iar doi dintre noi erau cât pe ce să se și bată. Atunci i-am cerut să-și achite datoria. Ceilalți au început să aplaude
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și secretarul primăriei, care apărură doar după înmormântare, la poarta cimitirului. Și, desigur, șeful de post. Directorul școlii nu mai putu să meargă. Unii spuneau, chicotind, că nu l-a lăsat nevastă-sa. Băuse de dimineață, la înmormântare era deja beat și plânsese de râdeau copiii... Când intrară în local, sala era deja plină. Petrache își invitase foștii colegi de partid, să-i fie alături în momentele triste prin care trecea. Și i-au fost... Se mâncă și se bău mai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
se holbează la mine: — Io v-am zis că-i o femeie în lift. — Vai, o fată, i-e rău. Ți-e rău, donșoară? — Aiurea, n-o vezi că fumează? — Dădeai, idioata dracului, foc la bloc! — E o zdreanță. E beată, nenorocita. — Boschetaro! — O drogată. — Cine ești, fă, aurolaco? — Nea Gică, cheamă, bre, poliția. — N-am credit. Manuela Mureșan Dosarul Deschid ochii. Gresie albă. Niște vârfuri de cizme maro de piele, necunoscute. Ridic capul. Faianță albă, uși de termopan alb, o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că ar pofti înăuntru, ceea ce și face în scurt timp, 111 iar Vasile rămâne locului și își freacă mâinile de frig, cu privirea în gol. Mi-e greu să citesc pe fața lui ceva: politețe? precauție? Mă gândesc că e beat și vrea să mă pocnească pentru cine știe ce și-o fi adus acum aminte; se apropie de mine, eu îmi încleștez pumnii în buzunare, îmi încordez tot trupul și mă pregătesc pentru o eventuală lovitură. — Dragoș, trebuie să-ți spun ceva
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Încordat ca un arc, îl încurajez să spună. Ca și cum ar crede-o. Ninge și mi-e foame, iar berea s-a terminat. — Dragoș, e vorba de tatăl tău. Zăpada care cade din cer îmi aduce imagini cu tata, rostogolindu-se beat prin vreun șanț, sau la poliție, ori în vreun necaz. Și nici n-am aflat cum o cheamă pe fata care tocmai a plecat, cu tot cu miros după ea. — Dragoș, tatăl tău a murit. Este la morgă, la spital în Negrești
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Adi. Și colegul lui de cameră, Liviu. Crezi că mergem cu ele acasă? întreabă Liviu. Adi nu răspunde sau, cel puțin, eu nu aud nimic. Asta doarme cu capul pe masă, cealaltă nu se poate ține pe picioare. Amândouă sunt bete. Vorbesc despre mine și despre Alexandra. Încep să tremur din nou. Alexandra vine la masă și pune mâna pe spatele meu. Mă strigă. Eu tremur în con tinuare și cred că s-a speriat. Liviu spune ironic: Uite, iese alcoolul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
într-o mângâiere, până ce vârfurile degetelor trec de linia blugilor, apoi, se oprește. Nu știe dacă să continue, cred că e surprins că nu-l oprește nimeni. Și eu sunt la fel de surprinsă. Ia uite, îi aud vocea hârșâită, chiar e beată. Stăm câteva clipe nemișcați. Mi se pare că tot universul se reduce la mâna aia pe mine. De ce nu reacționez? Apoi, nu știu cum, cheile îmi cad din geantă sau, poate, din buzunar. Cineva le ridică. Mâna taximetristu lui încă e pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu peturi în cap la oameni așa pe stradă. Oameni pe care nu-i cunoaște și care ar putea, cine știe, să i rupă capu ăla de punkist mic. Acum bag de seamă că am un accent de basara bean beat. Ăsta cu petul se cam fâstâcește un pic și io mă distrez de minune. M-am pus în rolul ăsta de mare luptător trecut prin lupte îngrozitoare și punkistu ăsta mic ia petul și îl aruncă la gunoi. În sinea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Ce faci, dragă? Vii odată cu fierul cela? Ți-a sosit amorezu, tu! Îi aruncă o privire scurtă strâmbându-se la el și urcă scara. Miluță se luă după ea. În ușă, sus, fata mai întoarse o dată fața. Arăți de parcă ești beat! îi strigă și izbucni în râs. Să vezi ce-o să-ți facă maică-ta! Sssst! se rugă Miluță. Parcă ești beat, sau vii de la femei! continuă fata, fără să se sinchisească, nepăsătoare chiar, c-un fel de bruschețe în glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și urcă scara. Miluță se luă după ea. În ușă, sus, fata mai întoarse o dată fața. Arăți de parcă ești beat! îi strigă și izbucni în râs. Să vezi ce-o să-ți facă maică-ta! Sssst! se rugă Miluță. Parcă ești beat, sau vii de la femei! continuă fata, fără să se sinchisească, nepăsătoare chiar, c-un fel de bruschețe în glas, lipindu-se de ușă să-i facă loc. Chicotind nerușinat, mărunt, îl lovi cu genunchiul în spate. Spune-ne, nene, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ce nu puteau să înghită, ce nu le încăpea în grohotișurile gurilor, striveau și aruncau pe jos, călcând în picioare, într-o plăcere barbară, să se desfete ca porcii, excitați de parfumuri, mirodenii și vin și de privirile-nfierbântate ale femeilor bete stăpânite de chiotul cărnii. Mirosuri acidulate se-ncrucișau prin aer cu vagi efluvii de suave parfumuri franțuzești. Râsul clocotea în gâtlejuri, șampania pocnea țâșnind până-n bărbile de celofibră ale ghirlandelor, bucile nădușite ale fețelor congestionate, gata de apoplexie, se scuturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de coacăză. Ești frumoasă! Ești și mai frumoasă! constată el, fericit. Dacă m-am gândit tot timpul și mi-am dorit ceva, a fost să te găsesc neschimbată! Când colo, tu ești și mai frumoasă! M-ai năucit. Sunt ca beată. Nici nu te văd bine. Pe mine n-ai de ce să mă vezi. Vino aproape, să mă simți. Cerboaica se rezemă cu toată greutatea trupului de el aruncându-și brațele pe umerii lui puternici, și-abia atunci se regăsiră însetați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Întrebarea, de un retorism nedisimulat, deschide drumul unei situații absurde: pierderea timpului este o dramă și regăsirea lui un supliciu. Aventura poetului nu este alta decât a unui Sisif deplorabil: Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Dar cum s-ar defini sentimentul aventurii? "Ce sentiment d'aventure ne vient décidé-ment pas des événements: la preuve en este faite. C'est plutôt la façon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
l'aventure serait, tout simplement, celui de l' irréversibilité du temps.15 "Sentimentul aventurii" este un sentiment al absurdului, al neverosimilului: Noaptea vrăjită va străluci ca brațul iubitei mele, pumnalul singurătății mă va străpunge până la os, până-n plăsele. Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: Unde e viața mea, unde e viața mea? Întrebarea sună neverosimil subiectului însuși, care o amplifică nemăsurat (într-o parabolă gestuală), știind că răspunsul nu poate fi altul decât propriul ei ecou: Și o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
clopot de alamă. Dar veghind peste atelierul acesta, Barbă-Rară, cu amnezia lui, a devenit un strigoi și jumătate. Nu te mira, eu sunt doctor, medicul teatrului. Am văzut cum șovăiai pe scenă, cum te clătinai ca un om lovit sau beat. Cei mulți au crezut că e modul dumitale, manierat și exagerat, de a mulțumi la aplauze, însă eu (și mă scrutează viclean ca judecătorul care intuiește crima), eu știu, e vorba de altceva... (Aplauze) Oximoronul "tăcere asurzitoare" (ales și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
gesturi, imagini, nu le amplifică, nu râde de ele, nu le ironizează, ci le dă o libertate duminicală, după zile și nopți torturante, în care imaginile se loveau unele de altele, cu scrâșnet: Ferestrele se dăruiau soarelui, care lua totul, beat de senzualitate. (...) Fereastra era liniștită, exactă. Fereastra era, totodată, și duminicală, o sărbătoare cu oblonul vopsit alb: un geam ca un târgoveț binecrescut, care nu vede, nu aude și surâde stereotip. (Hop-la!) Fereastra este geometrie explozivă: Carlos ajunse la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sau cu araci și via pe sârme. Totul era făcut ca la carte. Când Îl mai năpădeau amintirile, lua o sticlă de rachiu și câțiva pești afumați din pod și-și Îneca amarul cu asta. Nimeni nu l-a văzut beat niciodată și nici cu altă femeie. Când pleca cu barca la pescuit, Îi plăcea să stea mai mult singur undeva În stufăriș. Când rămânea acasă trebăluia tot timpul fie la casă fie În grădină. Duminica mergea și la biserică. Uneori
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
noaptea ce acoperă albiile firești ale morții. Bărbatul era înalt, masiv și puternic. Sufletul fiară minunată! Cânta argintul ce tremura în rouă în negura nopții atât de luminată și bruma ce acoperea pielea goală a toamnelor sfâșiate de ghearele ploii, beată de alcool, de viscol întors, spre iarna ce-a fost. În ce grote ale memoriei stă adânc năluca strigoiului? Versul dansa fără grai, râu ce curgea leșios și negru, greu de pești așteptând doi ochi ai luminii oare mai trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]