831 matches
-
în eul cosmic (Brahman), rămîne să obținem cunoașterea pentru a face reală și operantă o atare identitate eternă și absolută: de aceea, obținerea "eliberării" înseamnă să devii brahman, "lăsînd această lume de diferențieri iluzorii și cufundîndu-te în acea stare de beatitudine nediferențiată de care ătman se bucură în individ în timpul somnului profund, lipsit de vise"; cu alte cuvinte "trebuie să dobîndești cunoașterea supremă ce numai ea poate să facă astfel ca omul să-și învingă dorințele și instinctele cu care este
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
mai alese sînt cele care subzistă prin intermediul inteligenței; dintre ființele inteligențe, cele mai bune sînt brahmanii; dintre aceștia, cei învățați; dintre învățați, cei care își împlinesc datoria; dintre aceștia, cei care trăiesc în virtute; iar dintre aceștia, cei care caută beatitudinea în cunoașterea deplină a Scripturii. Nașterea adevărată a brahmanilor este o continuă încarnare a lui Dumnezeu. Cînd un brahman vede lumina zilei, tot ceea ce se află pe acest pămînt este avuția lui, pentru că prin desăvîrșirea lui și dreptul lui de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
propriului gînd, momentul acestei concentrări pure este Brahman, unicul, în afara senzorialului, ființa supremă, cum îl numește omul: atunci eu sînt Brahman. Această retragere în cuget se verifică atît în religia, cît și în filozofia indienilor, care afirmă că aceasta este beatitudinea cea mai înaltă, căreia condiția zeilor înșiși îi este inferioară. De exemplu, Indra, zeul cerului vizibil, este cu mult mai prejos decît sufletul cufundat în această contemplare a sa însăși; multe mii de Indra au trecut, dar sufletul va rămîne
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
lui Buddha către misterioasele insule albe. Această transcedere mitică se va repeta întocmai și în roman, tot către o insulă situată în afara timpului. Mircea Eliade afirma despre acest spațiu că: „Este un tărâm paradiziac, calitativ deosebit de zona înconjurătoare, în care beatitudinea vieții adamice nu exclude beatitudinea «morții frumoase»; și una și alta sunt stări în care condiția umană drama, durerea, devenirea a fost suspendată [...]. Insula poate simboliza și un tărâm transcendent, participând la realitatea absolută și deosebindu-se, ca atare, de
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
albe. Această transcedere mitică se va repeta întocmai și în roman, tot către o insulă situată în afara timpului. Mircea Eliade afirma despre acest spațiu că: „Este un tărâm paradiziac, calitativ deosebit de zona înconjurătoare, în care beatitudinea vieții adamice nu exclude beatitudinea «morții frumoase»; și una și alta sunt stări în care condiția umană drama, durerea, devenirea a fost suspendată [...]. Insula poate simboliza și un tărâm transcendent, participând la realitatea absolută și deosebindu-se, ca atare, de restul Creației stăpânite de legile
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
El se află într-un labirint, din care sufletul său nu se poate elibera; mai întâi va rătăci prin porumbiște, apoi, ajuns la fluviu, aspiră să treacă dincolo. Gestul din final, acela de a fugi, „simțindu-se coplesit de o beatitudine totală, fără nume, fără înțeles“, spre fluviu, se traduce printr-o mare dorință a lui de a scăpa din labirintul vieții, însă își va aduce, prea târziu, aminte că nu și-a binecuvântat camarazii. Apoi, „șovăind câtva timp“, se va
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
senzația că timpul nu mai curge, că se oprise în loc: „Și parcă toiul se oprise pe loc. Parcă timpul nu mai curgea. Nu erau decât stelele“. Dorința lui obsesivă de a ieși din timp este un efort de a găsi beatitudinea copilăriei. Dar omul sacru nu se oprește doar la aceste aspecte ale timpului, el vrea să cunoască altă experiență, a „ieșirii din timp“. Eroul ar fi vrut ca pentru el timpul să se oprească pe loc, în vreme ce pentru restul muritorilor
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
camera Sambô, o ipostază a insulei lui Euthanasius, unde trăiește: întro continuă, inexplicabilă fericire. Fericirea supremă, dinaintea ieșirii din Timp, când îl orbiră farurile mașinii apărute pe neașteptate, apropiindu-se mult de Ileana: „Simți în acea unică, neșfârșită clipă, întreaga beatitudine după care tânjise atâția. India în conștiința culturală românească (109-180); 31 ani, dăruită în privirea ei înlăcrimată. Știuse de la început că așa va fi. Știuse că, simțindu-l foarte aproape de ea, Ileana va întoarce capul și-l va privi. Știuse
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
discuțiile dintr-o altă cameră, deși doctorii cred că el se află într-o stare de catalepsie. Orobete s-a instalat într-o durată personală, „fără controlul calendarului, nu pot face distincție între trecut și viitor“ și, în starea de beatitudine, el încearcă să dezlege misterul ecuația ultime. Ahasverus e un fel de anima mundi, de Spirit al Lumii, dar e mult mai simplu și mai profund, pentru că în realitate Ahsverus poate fi „oricine dintre noi“. Între timp apare o broșură
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
paradisiac, pe care, dacă ai avut norocul să-l cunoști, nu-l mai poți uita toată viața. Căci în Sambô simțeam că nu mai trăiesc așa cum trăisem până atunci; trăiam altfel, într-o continuă, inexprimabilă fericire. Nu știu de unde izvora beatitudinea asta fără nume. Mai târziu, amintindu-mi de Sambô, am fost sigur că acolo mă aștepta Dumnezeu și mă lua în brațe îndată ce-i călcam pragul. N-am mai simțit, apoi, nicăieri și niciodată, o asemenea fericire, în nici o biserică
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
încearcă să pătrundă și să înțeleagă propriul său proces psihopatologic, ceea ce este diferit de autoanaliză, care vizează cauzele inconștiente. Întâlnim acest tip de analiză în: Nopți la Serampore, Nouăsprezece mii de capete de vite, O fotografie veche de 14 ani... Beatitudine - (cf. lat. beatitudo „fericire“; și fr. béat „calm, fără grijă“) „Beatitudinea este o stare absolută de euforic, care include detașarea, pasivitatea față de obiectivismul realității din jur, realizând (fără a scăpa de sub controlul rațiunii) un echilibru spiritual superior“. P. Janet accentua
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
este diferit de autoanaliză, care vizează cauzele inconștiente. Întâlnim acest tip de analiză în: Nopți la Serampore, Nouăsprezece mii de capete de vite, O fotografie veche de 14 ani... Beatitudine - (cf. lat. beatitudo „fericire“; și fr. béat „calm, fără grijă“) „Beatitudinea este o stare absolută de euforic, care include detașarea, pasivitatea față de obiectivismul realității din jur, realizând (fără a scăpa de sub controlul rațiunii) un echilibru spiritual superior“. P. Janet accentua că această stare de bucurie este condiționată de uitare sau, mai
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cuvânt, ca de la un adevărat oracol din Delphi, toți așteaptă destinele lor din gura ilustrului augur. Un zgomot pusese într-adevăr ortaua partidului de la putere în neliniște. Ce fapt să fi fost oare acela care să fi neliniștit somnul și beatitudinea lor? Oare nu se întorsese d. Brătianu încunjurat de toată aureola vizitelor ce le făcuse pe la împărați și pe la ceilalți cancelari, oare pieptul său nu venise din nou încărcat cu decorații strălucite? Vai, toate acestea-i lăsară indiferenți față cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
numiri, adecă vorbe, cari cuprind în sine deja concluziunea și din a căror analiză lexicală să rezulte aceea ce mai întîi ar fi trebuit, după toată buna-cuviință, să se dovedească. Nepărtinitorul zice "cult" sau "religie", amicul cauzei zice "pietate" sau "beatitudine dumnezeiască", adversarul zice "bigoterie", "superstiție". Nepărtinitorul zice "preot", d. Sihleanu zice "pochi". Astfel cei ce discută trădează, prin chiar alegerea termenilor, intenția pe care o au. E într-adevăr trist ca niște apucături sofistice, atât de vechi și atât de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de în plin în apele politicei balcanice a uneia din puteri, s-au schimbat deodată la față, îndreptîndu-și simpatiile tot atât de hotărâte înspre altă parte. Constelațiunea anglo-germano-austriacă îi părea atât de fixă pe orizontul politic încît se încrezu ci cu o beatitudine nimic mai puțin decât prudentă. Deodată însă cu căderea lordului Beaconsfield se resimți în toate părțile că acea constelațiune nu fusese durabilă și c-ar fi fost mai bine de-a nu i se-ncrede orbește și de-a nu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu o naivă suficiență în piață, deși nu are curs legal. Lipsa lui de valoare nu-și afla alt egal decât în lipsa de valoare a însuși ilustrului d. ministru de finanțe, în care nu știm ce să admirăm mai mult, beatitudinea cu care se crede chemat a face lucruri ce nu le pricepe sau ignorarea celor mai elementare noțiuni de economie socială. [ 4 iulie 1880] {EminescuOpXI 236} ["DACA MULT OCUPATUL... Daca mult ocupatul și cu multe lefi înzestratul primar al capitalei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sânt roșii aci se uite. Patrie, datorie, lege? Mofturi. Lefuri, protecție, posturi, lemne, casă din spinarea patriei, iată adevărata țintă a democrației reversibile. [ 12 august 1880] ["CA SĂ SE VAZĂ CUM JUDECĂ OAMENII... Ca să se vază cum judecă oamenii în Franța beatitudinea reformatoare a d-lui Jules Ferry, care a găsit numaidecât imitatori la redacția "Romînului", reproducem următoarele din "Revue des deux mondes", scriere periodică care desigur nu poate fi bănuită nici că colaboratorii ei ar fi ignoranți, precum sânt gazetarii noștri
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Lucrul nu numai că se iartă, se recompensează chiar sub Carol îngăduitorul. Pentru a arăta ce anume merite caută cineva să-și câștige spre a fi sigur de recunoștința patriei mai reamintim un caz. Onor. nostru concetățean - e o adevărată beatitudine de-a avea o patrie plină de asemenea concetățeni și un spirit public care să-i încurajeze - onor. concetățean N. T. Orășeanu a primit medalia Bene-Merenti ca recompensă pentru scrierile sale umoristice și satirice. Sîntem departe de-a voi să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
la care se cuvin alăturate și câteva alte considerente: lipsa de experiență politică rusească în zona sud-estului european, de unde și creditul neverificat dat nu atât dorințelor (reale), cât promisiunilor de ridicare într-un singur șuvoi a popoarelor creștine, starea de beatitudine de după victoria de la Poltava, convingerea că Poarta se afla în pragul prăbușirii, pentru care nu era nevoie decât de o lovitură, impresie îngroșată de experiența cu zece ani în urmă a vaselor rusești, care, ajunse la Bosfor, au făcut să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de aur a Creației: Lovinescu: Vîrstă de aur este o lume în care toate elementele sînt resorbite într-un trăsnet devenit piatră, un trăsnet care e un cristal poros din cauza Aerului (Urizen) și translucid din cauza Apei (Tharmas)275. Stările de beatitudine ale lui Enitharmon sînt transcenderi de sine, prin poartă strimta, în planuri superioare cu care în fapt comunica în permanență, dar porțile strimte se deschid în conștiința spațiului numai în anumite cazuri: noi nașteri (atunci Enitharmon primește în sine noi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în vizibil. Cum se exprimă Blake: "mîngîiat fu Urizen să vadă/ Lucrarea minunată cum curge înainte precum cele văzute din cele nevăzute"276. Cînd invizibilul intra în vizibil Enitharmon se deschide pe șine spre înalt și starea ei este de beatitudine (bliss = fericire, extaz). Lovinescu spune: apele corozive trecute prin poartă strimta devin "Elixir de beatitudine, Balsam, Ulei supra-esențial" (în limaj hermetic)277 (uleiul este distilatul cel mai subtil al Spiritului 278). Urmează că Enitharmon se întoarce din beatitudine transmutata în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înainte precum cele văzute din cele nevăzute"276. Cînd invizibilul intra în vizibil Enitharmon se deschide pe șine spre înalt și starea ei este de beatitudine (bliss = fericire, extaz). Lovinescu spune: apele corozive trecute prin poartă strimta devin "Elixir de beatitudine, Balsam, Ulei supra-esențial" (în limaj hermetic)277 (uleiul este distilatul cel mai subtil al Spiritului 278). Urmează că Enitharmon se întoarce din beatitudine transmutata în anumite puncte esențiale din conștiința ei, ceea ce va avea un efect de atracție spre cer
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este de beatitudine (bliss = fericire, extaz). Lovinescu spune: apele corozive trecute prin poartă strimta devin "Elixir de beatitudine, Balsam, Ulei supra-esențial" (în limaj hermetic)277 (uleiul este distilatul cel mai subtil al Spiritului 278). Urmează că Enitharmon se întoarce din beatitudine transmutata în anumite puncte esențiale din conștiința ei, ceea ce va avea un efect de atracție spre cer a celor de jos, deci un efect răscumpărător 279. Spațiul contribuie astfel la operă de mîntuire, își dezvăluie sensul ca spațiu de răi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Creangă de Aur, 1989, pp. 295-96). Prin Makifim se creează o conștiință inversă celei profane: ce este mic înăuntru, e mare în afara; ce este mic în afara e mare înăuntru (V. Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 76.). Trăirea clipei este insuportabila din cauza beatitudinii ei, beatitudine din care și Los-Timpul a ieșit, murind mereu "destul pentru Enitharmon"-Spațiul (Vala, ÎI, 322 și VII, 420-21). Această moarte înseamnă o întoarcere în veșnicie, timpul (Los) urmînd spațiului (Enitharmon), căci Enitharmon va mărturisi: "deși sînt dizolvată în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Aur, 1989, pp. 295-96). Prin Makifim se creează o conștiință inversă celei profane: ce este mic înăuntru, e mare în afara; ce este mic în afara e mare înăuntru (V. Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 76.). Trăirea clipei este insuportabila din cauza beatitudinii ei, beatitudine din care și Los-Timpul a ieșit, murind mereu "destul pentru Enitharmon"-Spațiul (Vala, ÎI, 322 și VII, 420-21). Această moarte înseamnă o întoarcere în veșnicie, timpul (Los) urmînd spațiului (Enitharmon), căci Enitharmon va mărturisi: "deși sînt dizolvată în luminosul Dumnezeu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]