844 matches
-
de cele extatice prin modul de transcriere a fluxului trăirilor aflate la limita dintre conștient și inconștient, sunt însă aproape în exclusivitate formate din tresăriri ale eului încarcerat într-un coșmar lăuntric și absolut lipsite de sentimentul de libertate, de beatitudinea care ar trebui să caracterizeze o atare stare. Se încheagă însă prin aceleași mijloace, structuri repetitive, paralelisme sintactice sau semantice, construcții aproape pleonastice sau, dimpotrivă, contradictorii ori chiar absurde, ilogice. Dar într-o astfel de poezie "vibrația sonoră a cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Teodorescu, Raul, 63, 64, 78, 79, 83, 84, 85, 86, 92, 95 Teodorescu, Virgil, 43, 44, 50 Teodorescu. Virgil Ghimpii adoră, 45 Litera obsedantă, 45 Mâinile libere, 45 Munți de vise, 45 Poem în leopardă, 44 Un alt poem de beatitudine, 45 Teodosiu, Lucian, 118 Theodorescu, Cicerone, 47, 50 Thibaudet, Albert, 19, 25, 26, 34, 94, 241, 304 Timpul, 22, 27, 43, 54, 57, 62, 88, 109, 241, 244 Tinerețea, 62, 88, 99 Tiriug, Mircea, 74 Toma, Marin, 62, 80 Toma
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al persoanei libere și active, jubilația trăirii, aspirația spre esențializare și preferința pentru abstracțiune, trăirea aproape organică a orizontului ideatic. Poeta arborează o directețe tăioasă, consemnează eșecul, deruta, marasmul, aprehensiunile, angoasele, lirica ei fiind - în pofida peisajelor geometrice, reci ori a beatitudinii existențiale - una marcată de o melancolie de fond, fără încetare contracarată de elanuri controlat-inflamate, conjurând „triumful”: „Exersându-mi privirile/până ce n-ar mai arde decât/ triumful, strălucirea demnității mele de om liber. / O, și ce aripi pot închipui/ pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
1984), Furtuna unui anotimp (1989) ș.a. cuprind meditații prilejuite de amintiri și de presimțirea orizontului vesperal al vieții. Percepția proaspătă a lucrurilor nu e însă sufocată de asemenea evaziuni. Tot astfel, în peisajele poetului, nostalgica privire înapoi se îngână cu beatitudinea clipei prezente, rezultatul fiind crearea unui univers feeric. Lumina lunii, albul de nea, parfumul florilor de măr sunt imagini recurente uneori în poemele erotice, având inflexiuni de romanță. Zăpada, iarnă a sufletului, e totodată „oracol sfințit cu alb și lună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
cuvântul potrivit, să reușesc. O întâmplare fericită fusese decizia unor subiecte de sinteză în locul celor din anii precedenți constând din ,,chițibușuri", evaluate, după cum se spunea, la punct și virgulă după textul din manual. Anunțul acela a fost momentul meu de beatitudine. Dar într-o economie etatizată se produceau, după plan, și specialiștii. În deceniile 50-60 se investise prioritar în formarea lor. Deceniile următoare au fost, din acest punct de vedere, o epocă a stabilității specialiștilor din sectoarele sociale, sănătate, cultură, învățământ
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
dar sigure, te făcea să te simți ca în fața unui Arhanghel. Cu glas sobru, dar liniștit, ni s-a adresat: „Atențiune! Gardă, ascultă comanda la mine!” O tresărire generală a legat toate sufletele de unda glasului său. Ca într-o beatitudine repetam și răspundeam la fiecare cuvânt din Credo-ul legământului. Nu-mi mai era frig, nu mai tremuram. Parcă pluteam când am rostit pasajul final: „Cred în Biruința legionară, cum cred în Dumnezeu și în steaua neamului meu. Jur că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
magistrala 300. Ora 8,55, pe bancă în stația Războieni, limbaj setul de repere exacte, semnalele utile sînt cele despre repetarea sistematică, bravo țiganul! ajutor paraliticlui în două bețe să treacă peste linii. Ora 9,20, în personalul de Cluj, beatitudinea lărgimii de cum ieși din gări, aleargă din sat, stația în pantă, văi și dealuri încălecate pînă a nu se lăsa în bazinul Someșurilor, mînz, suge, parc zoologic, oi, în rînd un cîrd de gîște, cireada, cu mașina Aro la întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
exulte. Concertele sale erau ca un vis în care te lăsai pierdut între îndrăgosteală și deziluzie, între fericire și suferință cumplită totodată, iar când se terminau și ieșeai pe stradă, erai încă mult timp cufundat într-o stare inexplicabilă de beatitudine și fiecare mușchi încă îți tremura ușor, tot mai ușor, pe linia melodică a unui tango. Cristi apărea pe scenă, după celebra-i întârziere, atunci când forfota și nerăbdarea atingeau cote maxime, galant, ca un adevărat zeu, reducând toate mesele la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
bărbie și mă tăvăleam ca într-un joc de copil ce căpătase doar prin voința sa cea mai frumoasă jucărie. Când îmi era foame era de ajuns să împing puțin cu degetele picioarelor trotuarul ca să plutesc într-o stare de beatitudine deplină. Nici apa, nici alte băuturi nu mă tentau. Somnul meu era cel mai fericit când îl dormeam deasupra lucrurilor înconjurătoare. Chiar și acolo, în aer, mă odihneam stând la orizontală. N-aș putea să vă povestesc ce visam, întrucât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ce avantaje îți aduce celebritatea. Îl vedea pe Alias lucrând toată ziua, fără a se lămuri ce fel de distracție e asta și ce reprezintă mâzgălelile alea, "pictură degenerată", cum o numea. Sentimentul de mulțumire sufletească și infailibilitate, vecin cu beatitudinea trăită în insule paradiziace, s-a menținut netulburat mult timp. Creațiile artistice ale lui Alias umpleau expozițiile și pinacotecile. În atelier se găseau multe tablouri finisate și altele în lucru. Primea comenzi pe care le onora prompt. Viața lui se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
braț cu Mărioara lui și, la un moment dat, ochii i s-au fixat instantaneu asupra unei siluete trase prin inel, cu picioare lungi, perfecte, dăltuite parcă de un Phidias modern, emoționându-l ca pe un adolescent. Din starea de beatitudine în care se scufudase l-a trezit Mărioara printr-o ușoară strângere de braț. Surprins în flagrant, Dumitru Dascălu a încercat să-i explice consoartei că gestul său a fost reflex, că privirea i-a fost atrasă cu forță magnetică
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
aer, noapte, steaua etc., chaos, Doamne (din cunoscutele versuri: „Din chaos, Doamne-am apărut/Și m-aș întoarce-n chaos"). în același timp, „gândirea cosmogonică eminesciană" -cum o definește Mircea Eliade creează „figuri și imagini în care divinitatea, perfecția, puterea, beatitudinea sunt solidare de o durată infinită". Spațiul poetic eminescian (cosmic, terestru, neptunian, subpământean ori făurit în piatră, marmură sau granit) se identifică astfel cu o matrice în care se topesc laolaltă inflexiuni mitice, simboluri ancestrale sau de sorginte cosmică. încrezător
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
profund și l-a despărțit definitiv de amăgitoarele plăceri ale lumii, urcându-l spre sfințenie. Momentele acestea în care Cel Preaînalt se umilește într-atât încât coboară în sufletul smeritului său rob, l-au răsplătit pe Francisc cu extazul și beatitudinea supremă. Atunci nu mai exista pentru el nici spațiu, nici timp, el este răpit din această lume și cufundat în acea minunată și imensă prezență dumnezeiască, cu gingășie, bunătate, blândețe și lumină. Sărăcuțul a trăit multe experiențe mistice, din înflăcărata
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
să conchidem că avem de-a face cu o nouă metaforă a interpretării. Capul este un simbol ermetic, a cărui dezlegare promite o euforică împlinire, o cunoaștere extatică, ce ar pune capăt existenței istorice a lumii: "Capul era odihna și beatitudinea mea, a mea personală. Poate că dacă ar fi aparținut lumii întregi s-ar fi întâmplat o cumplită catastrofă. Un singur moment de fericire deplină ar fi fost capabil să încremenească lumea pe veci" (p. 209). Delirul din timpul bolii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
singur moment de fericire deplină ar fi fost capabil să încremenească lumea pe veci" (p. 209). Delirul din timpul bolii eroului exprimă efortul său de explicare a sensurilor ascunse ale realului, sub forma unei psihodrame: capul de ivoriu aducător de beatitudine este favorabil eroului, în timp ce lumea, ipostaziată prin "curgerea sleioasă a aerului", i se împotrivește, caută să-i reziste. Aflat în conflict cu realul, care-i pare absurd, eroul își găsește un aliat în acest emisar al "irealității imediate", capul de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Vă mai spun ceva: ignorantia non est argumentum!”. Starea În rândul activiștilor era de extaz Înfiorat. Pe undeva, situația se repetă: dacă Năstase le va spune activiștilor PSD-ului că ignorantia non est argumentum, vor rămâne Într-o stare de beatitudine. Mircea Mihăieș: Fiind un om destul de abil, Adrian Năstase Încearcă să folosească mai multe limbaje. Din păcate, ele nu-i ies atât de bine ca lui Iliescu, și atunci când coboară de la nivelul autentic al educației sale, premierul e mai grosolan
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
foarte important în conservarea tradiției și în definirea identității naționale și religioase a evreilor de pretutindeni. Cele mai cunoscute sărbători sunt: * Sabatul. Este considerată „cea mai importantă sărbătoare religioasă iudaică”. Simbolic, ea recapitulează ritualic scena egipteană. Anunță deopotrivă escatologia cu beatitudinea ultimă ce va urma. Timpul de după timp este unul al mântuirii. Această condiție postistorică și primordială e anticipată și simbolizată de ziua de Sabat. Există în iudaism și un ritual special al mesei de Sabat. vineri seara, mama aprinde lumânările
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
adevăr: Totul este suferință. „Nașterea este durere, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință. A fi unit cu ceea ce nu-ți place înseamnă suferință. A fi despărțit de ceea ce Îți place [...], a nu poseda ceea ce dorești înseamnă suferință.” Beatitudinea spirituală este efemeră. Eul, o simplă combinație de forțe fizice și psihice. * Al doilea adevăr: Originea suferinței este dorința. Această dorință sau sete caută noi satisfacții: plăceri, dorința de perpetuare, dorința de extincție, stăpânire, putere, control. Extincția sau sinuciderea nu
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Buddha refuză subtilitățile filosofice pentru că ar fi încurajat disputele metafizice, orgoliul intelectual. Ar fi Împiedicat Trezirea. Problemele filosofice erau, în fond, „insolubile prin gândire și la nivelul verbalizării”. Doar experiența Trezirii poate oferi răspunsul. Prin Trezire, călugărul budist atinge Nirvana, beatitudinea. Preafericirea este atinsă cu „ochiul sfinților” încă din viața de pe pământ. Ea se poate obține și prin meditații și concentrări de tip yoga. inițiatul își transmută experiența profană, se detașează de dorință, simțind bucurie și fericire. Apoi își liniștește activitatea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
meditații și concentrări de tip yoga. inițiatul își transmută experiența profană, se detașează de dorință, simțind bucurie și fericire. Apoi își liniștește activitatea intelectuală, obținând seninătatea și unificarea gândirii. Se detașează de bucurie, rămânând indiferent, dar conștient de corpul și beatitudinea sa. în final, el obține puritatea absolută și gândirea trează. Golită de conținut, gân direa se concentrează asupra infinității spațiului, conștiinței și asupra nihilității a ceea ce a existat. În final se obține oprirea oricărei percepții de idei. Fiziologic, ascetul intră
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
el o nevroză, zeii devenind reprezentări publice ale impulsurilor reprimate în copilărie, în această viziune negativistă civilizația nefiind altceva decât un surogat pentru dezamăgirile infantile.101 Această viziune reducționistă și sexualizantă a fost prompt contestată, însă ideea lui Freud a "beatitudinii începuturilor" și a posibilității regresiei temporale în vederea retrăirii momentului de ruptură, a "cataclismului personal" (scopul tehnicilor psihanalitice), ceea ce în societățile arhaice echivalează cu revenirea la origini, la matrice sau la haosul increatului, l-a inspirat, printre alții, pe Mircea Eliade
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ritualizată, euforia erotică este transpusă în sonuri moi, de descântec, rezonând în cadențele unui vers neobișnuit de amplu, iar în dialoguri, unde femeia și bărbatul își răspund sub vraja adorației, se distilează parcă arome orientale. Expansiunea, frenezia simțurilor, starea de beatitudine senzuală stau sub semnul panteismului și sunt exprimate într-o manieră francă, îndrăzneață. Câteodată, utilizând sugestii venite din basm ori dintr-o posibilă figurație medievală, poetul face ca aceste imnuri închinate iubirii să se deschidă către adâncurile sentimentului. B., care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285534_a_286863]
-
tânăr idealist doritor să se realizeze în teatru și o mamă cu vederi ultrapozitive. Comedia într-un act O amică e o simplă glumă, „amica” fiind o viespe care readuce înțelegerea între soți, în vreme ce piesa Lumină nouă vrea să surprindă beatitudinea încercată de o fată care, refuzând orice legătură sentimentală, se călugărește. Poezia depărtării, cu intriga generată de o cazuistică psihologică artificioasă, are în centru tot tribulațiile iubirii, ca și comedia Vochița, dar compusă cu mijloacele farsei, exploatând întâmplări senzaționale, coincidențe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Capek, Krakatit, București, 1967, Fabrica de absolut, București, 1969, Echipa întâi, București, 1974; L. Smocek, Labirintul, București, 1967; Josef Toman, După noi, potopul!, București, 1968, Don Juan. Viața și moartea lui Don Miguel de Mañara, București, 1970, Socrate: în căutarea beatitudinii (în colaborare cu Miroslava Tomanová), București, 1980; I. Klíma, Castelul, București, 1970; Ladislav Tazký, Amenmaria. Soldați unul și unul, București, 1970; Jan Burian, Bohumila Mouchová, Misterioșii etrusci, pref. Radu Florescu, București, 1973; Klára Jarunková, Singură la părinți, București, 1973; Jarmila
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
parcă ireale. El este un descriptiv, limpede și luminos, de peisaje cu linii clare, un solar ahotnic de a se desfăta în splendoarea calmă a spațiului în care spiritul său se regăsește, cel mediteranean. Contemplația nu se fixează în reverie, beatitudinea se perturbă lesne, căci memorialistul, înclinat să vadă lucrurile mai mult sub latura lor amuzantă, nu se lasă în voia extazelor. Cu o vorbă de duh, cu o glumă, sublimul este iute readus la proporțiile normale. Ca și la A. I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]