429 matches
-
fiică-mea de la școală, în anul ăla, 2005, era a IX-a, crescuse victoria mea, ce ai, mami? Mi-e rău, stai lângă mine! Așa-mi place mie: când mi-e rău, toți să stea lângă mine, e ca la beduini, toată lumea jelește când mă doare ceva... După un timp, ne-am sincronizat. Eu și mai tânărul meu coleg de birou. N-am mai văzut niciodată ochii lui Cristi deasupra mea, n-au mai apărut niciodată cuplurile alea, făcând dragoste în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
era surprins. În Merzouga, cei doi merseră la un magazin cu specific popular plin cu Îmbrăcăminte și Încălțăminte purtate de beduinii din deșert. Cu un surâs de neascuns, Amina Îl rugă să probeze unul din cele mai scumpe costume de beduin, o cămașă lungă din bumbac, prinsă cu centură, denumită thawb, peste care Îmbrăcă o haină largă, abaya, iar pentru cap primi un Shamagh cu cordon dublu. Amina se Împodobi cu o rochie lungă până la glezne, pe sub care Îmbrăcă o pereche
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o pereche de pantaloni lungi, iar pe cap Își așeză o tarha. Fața și-o acoperi cu Burga, niște văluri foarte fine, brodate și fixate cu bănuți de aur. Tot Amina a avut inițiativa să se fotografieze Împreună, ca doi beduini sadea, iar Ștefan rămase interzis când Amina ceru să plece așa Îmbrăcați pentru a face cunoștință poate cu cea mai frumoasă tradiție a lor, viața beduinilor, acești seminomazi care vin de departe și care ar fi vreo 10-12 milioane. Merseră
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
bănuți de aur. Tot Amina a avut inițiativa să se fotografieze Împreună, ca doi beduini sadea, iar Ștefan rămase interzis când Amina ceru să plece așa Îmbrăcați pentru a face cunoștință poate cu cea mai frumoasă tradiție a lor, viața beduinilor, acești seminomazi care vin de departe și care ar fi vreo 10-12 milioane. Merseră cu mașina până la nisipuri, acolo Închirie o cămilă albă și urcară, Amina În față și Ștefan În spatele ei. Ghidul lor era un puști de vreo 15
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
frumoasei Amina, cald și primitor și sărutările fetei care din când În când se Întorcea spre Fănică al ei, ridicându-și vălurile cu bănuți auriți. Timpul trecu ușor și ajunse la marginea unei oaze unde fură Întâmpinați de mai mulți beduini, bărbați și femei, deosebit de ospitalieri. Gazdele erau foarte vorbărețe și Îi informau cu plăcere despre viața În deșert, despre cai, cămile și corturi, despre credința și istoria lor. Admirau un frumos apus de soare și mâncau din bucatele lor tradiționale
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că, deși ne-am deprins cu originalitățile lui, Theo ne uimește, de fiecare dată, cu ceva nou. "Libertățile" sale vestimentare mă trimit, cumva, spre extravaganțele lui Pierre Loti care adora să poarte pantofi cu tocur înalte, să se deghizeze în beduin, în turc, în indian ori s organizeze dineuri la care invitații purtau costume de timpul lui Ludovic al XI-lea și vorbeau franceza din secolul al XV-lea. Și e limpede că nu-i pasă de noi. Ne îngăduie să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o așează pe ultima sa pânză prieteni eu doar pășesc prin deșert spre Marea Oază pe care cei mai puțin înțelepți o numesc moarte vă zic mâine o să plouă peste uitări Fata Morgana soarele își răsfiră degetele peste deșertul roșu beduinii dansează pe câmpul semănat cu ariditate și tigve de toreadori uciși acum șapte veacuri de tauri fantastici și tristeți un concert de Bach se aude printre dune îmi scot inima și o privesc cum tresaltă și apoi face o piruetă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu se ducă acolo. Rugă pe un copil care mergea călare pe un măgăruș spre Țoar să-l caute pe Abraam și să-l cheme spunîndu-i că vrea să-l vadă Enoh. Băiatul părea de alt neam, poate din neamul beduinilor de la miazăzi. - Ai să-l poți găsi pe Abraam? îl întrebă Auta. - Cum să nu-l găsesc! zise mândru băiatul. Cine nu-l cunoaște în Țoar! Nu trecură multe ceasuri și călărind un asin voinic se ivi Abraam. Auta îi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rămână și biblioteca și Comentariile. Dar e prea târziu pentru preferințe. Totuși, cu totul ireparabilă pierderea nu e. Mereu se mai găsesc papirusuri, copii ale celor arse. Păcat că multe se găsesc numai din întîmplare, fără să se caute. Dacă beduinul Muhammed nu și-ar fi pierdut o oaie, cine știe când și dacă s-ar fi găsit sulurile de lângă Marea Moartă! Știi ce mulțumiți ar fi arheologii din lume dacă li s-ar da măcar banii necesari construirii unui singur
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fără viață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pîn-ce caii lui îi crapă? Și în Nil numai pustiul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste câmpii cei odată înfloriți; - Memphis, Theba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, Prin pustiu străbat sălbatec mari familii beduine Sorind viața lor de basme prin câmpie nisipiți. Dar și-acum, turburând stele pe-ale Nilului lungi unde, Noaptea, flamingo cel roșu, apa-ncet-încet pătrunde Și-acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, Glasuri din trecut
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, Glasuri din trecut străbate l-a presentului ureche - Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. Și-atunci Memphis se ridică, argintos gând al pustiei, Închegare măiestrită din suflarea vijeliei - Beduini ce stau în lună, o minune o privesc, Povestindu-și basme mândre mestecate numa-n stele Despre-orașul care iese din pustiile de jele. Din pământ și de sub mare, s-aud sunete ce cresc. {EminescuOpIV 115} Marea-n fund clopote are
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stropii. {EminescuOpIV 214} Pe scări de marmur ne suim cu toții Și morți-și caut-prin coloane soții: Sunt tineri unii ca iubirea moartă, 60Iar alți au barbe albe ca preoții. Dar toți cu toții sunt de om ruine Și risipiți din cârduri beduine Au fost găsit amara, cruda moarte, Într-un pustiu arzând și fără fine. Vorbesc încet... ca-n somn... și vorba sună Ca frunze-uscate cari vîntu-adună, Sau ca murmurul cel vrăjit de ape Când peste codri-apare blonda lună. De-odată-n două șirul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-mi să plec peste trei zile, dădeam o ultimă raită prin oraș pentru a pune în ordine câteva treburi, când un zvon mi-a ajuns la urechi: Tumanbay ar fi fost, pare-se, capturat, trădat fiind de șeful unui trib beduin. Spre amiază, răsunară strigăte care se confundau cu chemarea la rugăciune. Un nume a fost rostit lângă mine, Bab Zuwaila. Într-adevăr, mii de orășeni se grăbeau în direcția acestei porți, bărbați și femei, tineri și bătrâni. M-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de la hamada până la erg sau munții cei înalți biciuiți de vânt, căci adevăratul deșert nu însemna puțurile presărate pe întinderea lui, ci miile de kilometri pătrați care le înconjurau, și departe de apă nu existau francezi, áscari senegalezi și nici măcar beduini, fiindcă aceștia din urmă, cunoscători și ei ai nisipurilor și întinderilor de piatră, se mișcau doar pe drumurile știute, temători de marile suprafețe necunoscute. Doar tuaregii, și mai ales tuaregii solitari, înfruntau fără teamă „pământul pustiu“, ce nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
glonț pe șacalul împuțit care încerca să-i ucidă feciorul. Mubarrak întinse mâna cu un gest autoritar și nimeni nu se mișcă. Codul de onoare al „Fiilor Vântului“, atât de diferit de al lumii alcătuite din trădări și josnicii a beduinilor, „fiii norilor“, cerea ca lupta între doi războinici să fie curată și nobilă, chiar dacă era pe viață și pe moarte. Fusese provocat pe față și avea să ucidă pe față. Căută pământ tare sub picioare, trase aer, scoase un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
alb și care înainta fără grabă, croindu-și drum în direcția postului. Se întrebă ce face un targuí pe coclaurile acelea, căci trecuseră șase ani de când nu mai veneau la puțurile din Adoras, evitând orice contact cu ocupanții săi. Caravanele beduinilor soseau tot mai rar, se aprovizionau cu apă, se odihneau două zile la capătul cel mai îndepărtat al oazei, străduindu-se să-și ascundă femeile și să nu intre în contact cu soldații, și porneau iarăși la drum, oftând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mine, dacă dorești. în schimbul apei. Sergentul major Malik simți o tresărire în stomac. De mai bine de cincisprezece zile vânătorii nu prinseseră nici un animal, căci, cu anii, acestea se îndepărtaseră de acel loc, și printre soldații săi nu era nici un beduin autentic, cunoscător al deșertului și al locuitorilor săi. — Apa e a tuturor, răspunse. Dar accept cu plăcere invitația ta. Unde ai vânat-o? Gacel zâmbi în sinea lui văzând capcana grosolană. — în nord, răspunse. Strânsese vreascurile de care avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
serviciu scăpându-mă de el. Deschise micuța casă de bani zidită în podea și ascunsă sub dușumele chiar lângă masa lui; numără banii care se aflau în ea și clătină din cap. Va trebui să rechiziționezi cămilele de la triburile de beduini, zise. Nu am bani și nu le poți lua pe-ale noastre. — Mubarrak o să mă ajute să fac rost de ele. Se îndreptă spre ușă. Cu permisul dumneavoastră, o să vorbesc cu oamenii mei. Răspunse cu un gest la salutul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și independentă, unde toți trebuie să fim egali, pentru că dacă fiecare s-ar conduce după propriile sale obiceiuri, n-am mai putea fi cârmuiți. Cum să împaci obiceiurile locuitorilor de la țărmul mării cu cele ale muntenilor sau cu cele ale beduinilor și tuaregilor din deșert? Trebuie să punem punct și să începem din nou, impunând o legislație comună; altfel, ne prăbușim într-o prăpastie. Nu înțelegi? — Ba da. Se poate înțelege când ți-ai făcut studiile într-o academie militară, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de război ne purtăm asemeni colonialiștilor, dar în timp de pace nu suntem în stare să-i imităm. — Tu îi imiți, spuse Souad cu blândețe și vădită dragoste în glas. Te străduiești să-i ajuți și să-i înțelegi pe beduini, te preocupă problemele lor și scoți și bani din buzunar pentru asta - dădu din cap cu neîncredere. Cât îți datorează și când or să-ți dea banii înapoi? De luni de zile nu văd un cent din solda ta, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oameni. Saud, spre sud... Eu o să acopăr zona asta, iar Malik e cu oamenii lui în est - dădu din cap. Dacă deschidem bine ochii, n-o să scape. Sergentul nu răspunse, dar era clar că nu împărtășea optimismul superiorului său. Era beduin, îi cunoștea bine pe tuaregi, dar îi cunoștea bine și pe soldații săi, oameni de la munte ce-și făceau serviciul militar obligatoriu într-un deșert pe care nu-l înțelegeau și nici nu doreau să-l înțeleagă. îl admira pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
soldaților, dar există situații, și aceasta este una din ele - sublinie intenționat - , în care acești soldați trebuie în primul rând să-și facă datoria, pentru că e în joc onoarea armatei din care fac parte. Faptul că ați permis ca un beduin să omoare un căpitan și pe una din călăuzele noastre, să dezbrace soldații și să fie însoțit de un locotenent prin deșert înseamnă discreditarea dumneavoastră ca militar și a mea ca maximă autoritate în provincie. Locotenentul Razman încuviință în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Asta ar fi trebuit s-o decid eu, și din zvonurile care mi-au ajuns la ureche, ne-ar fi prins mai bine cinci cadavre. Noi moștenisem respectul impus de francezi triburilor nomade și acum, pentru prima dată, din cauza acestui beduin și a prostiei de care ați dat dovadă dumneavoastră, acest respect se clatină. Nu e bine, zise sentențios. Nu. Nu e bine. — îmi pare rău... — Și o să vă pară și mai rău, vă asigur. începând de azi, sunteți detașat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Anuhar dădu câteva ordine și coborî scările în fugă, ajungându-l în clipa când se urca în automobilul negru, în care șoferul dăduse aerul condiționat la maxim. Străbătură scurtul drum în liniște, apoi se rugară unul lângă celălalt, înconjurați de beduini respectuoși, ce lăsaseră un spațiu considerabil în jurul lor. La ieșire, guvernatorul admiră cu satisfacție pădurea de palmieri întunecați. îi plăcea ceasul acela. Era, neîndoielnic, cel mai frumos în oază, așa cum zorii erau cele mai frumoase momente în deșert, și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
jumătăți și o puse pe cealaltă în portofel pe care îl lăsă lângă foc. — O să caut un nomad, o să-i dau jumătatea asta și o să-i explic unde poate găsi cealaltă jumătate - surâse pe sub văl. Pentru o asemenea sumă, orice beduin și-ar călări cămila o lună întreagă. Nu-ți face griji, îl liniști. Va veni cineva după tine. Acum, scoate-ți pantalonii. — De ce? se alarmă. — O să petreci zece zile în peștera asta, legat de mâini și de picioare... Dacă urinezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]