441 matches
-
Merton (1957) de a schița noul domeniu de studiu reprezintă primele preocupări de delimitare conceptuală și metodologică a teoriei organizațiilor. Aproximativ În același timp, În economie, școala de la Carnegie Institute of Technology, coordonată de H. Simon, punea bazele unei teorii behavioriste a administrației (Simon, 1945), mai Întâi contestând asumpția antreprenorului perfect rațional prin invocarea limitărilor cognitive inerente actorilor umani (March și Simon, 1958) și apoi introducând modele ce arată divergența obiectivelor participanților dintr-o organizație (Cyert și March, 1963). Teoria behavioristă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
behavioriste a administrației (Simon, 1945), mai Întâi contestând asumpția antreprenorului perfect rațional prin invocarea limitărilor cognitive inerente actorilor umani (March și Simon, 1958) și apoi introducând modele ce arată divergența obiectivelor participanților dintr-o organizație (Cyert și March, 1963). Teoria behavioristă a firmei avea să Înlocuiască concepțiile neoclasice și manageriale, mult mai limitative, asupra firmelor. Aceste dezvoltări au Însemnat recunoașterea caracterului specific al organizațiilor pe scena socială și mai ales delimitarea conceptului de organizație ca obiect de studiu al științelor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
intrare și cele de ieșire. Nu Însă și procesele interne prin care se obțin acestea output-uri. De altfel, acest model neoclasic mai poartă și denumirea de modelul Input - Output sau abordarea organizației ca mașină (tehnologie) productivă. Odată cu dezvoltarea teoriilor behavioriste, procesele interne ale firmei (structura de guvernare a organizației, revendicările asupra organizației, raporturile de putere, normele etc.) devin esențiale În explicarea comportamentului, Îndeosebi a performanțelor economice ale firmelor. Firmele sunt structuri sociale care agregă o multitudine de interese și indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
devine parte integrantă a problematicii organizațiilor În general. De asemenea, În ciuda diviziunii epistemice clasice, abordările economice și sociologice devin convergente pe tărâmul organizațiilor. În economie, firmele sunt analizate prin prisma a trei teorii importante: teoria neoclasică, teoria managerială și teoria behavioristă. Teoria neoclasică considera firmele ca fiind funcții de producție unice ce desfășoară un singur tip de activitate. Firmele ar fi „cutii negre” a căror organizare internă nu ar conta și al căror comportament ar fi similar comportamentului unitar maximizator al
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
structura optimă de capital a firmei pentru a limita costurile agentului: o finanțare bazată pe credit sau pe capital social? Principala preocupare este aceea de a identifica modalități de aliniere a intereselor agenților cu cele ale principalilor (proprietarilor legitimi). Teoriile behavioriste ale firmei resping raționalitatea instrumentală pe care se bazează primele două teorii. H. Simon (1945) este cel care a introdus conceptul de raționalitate limitată, referindu-se la limitările indivizilor În capacitatea de prelucrare a informației. El propune Înlocuirea modelului de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
economie a costurilor tranzacționale presupune: Identificarea factorilor microanalitici responsabili de diferențele Între costurile de tranzacționare ale diferitelor tranzacții. Asocierea tranzacțiilor cu structuri de guvernare. Decelarea și respectarea caracteristicilor procesuale inter-temporale ale organizării economice. În ceea ce privește factorii microanalitici, Williamson identifică următoarele: Asumpții behavioriste: raționalitatea limitată și oportunismul actorilor. Dimensiunile tranzacției: frecvența, gradul și tipul de incertitudine și situația de specificitate a investiției. Caracteristici ale procesului de tranzacție: procesualitatea, prezența consecințelor neanticipate, caracterul subtil. Structurile de guvernare/alternativele de organizare economică/instituțiile sunt cadrele
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În care se manifestă o dependență bilaterală non-trivială a actorilor și care nu pot fi asimilate integral nici piețelor, dar nici ierarhiilor (francize, strategii comune de vânzare, parteneriate, schimburi bazate pe reciprocitate etc.) Tranzacțiile variază În cadrul dimensiunilor menționate, În timp ce asumpțiile behavioriste sunt universale. Procesul de tranzacție contează, de asemenea, sub aspectul temporalității, datorită faptului că oportunitatea se poate exercita atât ex-ante (asimetria de informații), cât și ex-post (distribuția profiturilor nu reflectă investițiile inițiale). Atunci când frecvența tranzacțiilor Între părți este scăzută (și
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sunt „blocați” (locked-in) să coopereze prin angajamente reciproce credibile (commitments), Într-o situație de dependență bilaterală, reciproc avantajoasă, pe termen lung. Noua economie instituțională, În general, și teoria lui Williamson, În special, resping asumpția raționalității instrumentale a actorilor, preluând teoria behavioristă a raționalității limitate. Comportamentul actorilor este, conform teoriei behavioriste, unul ce urmărește satisfacerea anumitor nevoi și nu maximizarea utilității (satisficient, nu maximizator). Conform concepției lui Williamson, oportunismul și raționalitatea limitată sunt mai aproape de „natura umană așa cum o știm” (1985:ix
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
commitments), Într-o situație de dependență bilaterală, reciproc avantajoasă, pe termen lung. Noua economie instituțională, În general, și teoria lui Williamson, În special, resping asumpția raționalității instrumentale a actorilor, preluând teoria behavioristă a raționalității limitate. Comportamentul actorilor este, conform teoriei behavioriste, unul ce urmărește satisfacerea anumitor nevoi și nu maximizarea utilității (satisficient, nu maximizator). Conform concepției lui Williamson, oportunismul și raționalitatea limitată sunt mai aproape de „natura umană așa cum o știm” (1985:ix, apud Rowlinson, 1997:26). Aceste caracteristici ale naturii umane
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
copiii cu devieri de conduită a căror etiologie este multifuncțională, ca și aspect simptomatic, de aceea diagnosticul diferențial va indica devieri de conduită; devieri de comportament; devieri de caracter; tulburări de comportament și nevrotice. Diagnosticarea lor trebuie să depășească cadrul behaviorist de totalitatea reacțiilor adaptative și să aibă în vedere actul de voință și trăsăturile de caracter formate prin educație. Profesorul dr. I. Străchinaru, diferențiază manifestările comportamentale din cadrul unor boli psihice cu etiologie și mecanisme proprii (tulburări nevrotice, oligofrenie, encefalită epidemică
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
susțin că, atunci când indivizii cooperează în mediu, apar conflicte ce generează dezechilibru cognitiv, care stimulează la rândul său dezvoltarea; cunoașterea are caracter social, se construiește prin efortul colectiv de a ști, de a înțelege și de a rezolva probleme; • teoriile behavioriste - se centrează pe impactul recompenselor și sancțiunilor grupului asupra celui ce învață: o Skinner pune accent pe condițiile și evenimentele petrecute în cadrul grupului; o Bandura pune accent pe imitație; o Homans, Thibault și Kelly - pe echilibrul dintre recompensele și costurile
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3035]
-
6. Tratamente psihologice pentru panică și agorafobie / 238 10.3. Fobiile specifice și fobia socială / 240 10.3.1. Fobiile specifice / 241 10.3.2. Fobia socială / 243 10.3.3. Teoriile psihodinamice ale fobiei / 244 10.3.4. Teorii behavioriste ale fobiilor / 245 10.3.5. Teoriile biologice asupra fobiilor / 248 10.3.6. Tratamentul pentru fobii / 249 10.4. Stresul post-traumatic / 252 10.4.1. Rolul traumei în tulburarea de stres post-traumatic / 253 10.4.2. Teoriile vulnerabilității la
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
altora. În plus, necesitatea acestei prezentări este legată de circumstanțele diverse în care simptomele se regăsesc, circumstanțe care nu sunt de cele mai multe ori ale bolii psihice (Tudose și colab., 2002). Modele teoretice în psihopatologie Din punctul de vedere al abordării behavioriste comportamentele anormale și normale sunt dobândite și menținute datorită legilor generale ale învățării. Behavioriștii resping orice cauză internă ca o cauză ultimă a comportamentului și susțin că apariția oricărui comportament este legată de mediul înconjurător al persoanei. Astfel clinicienii realizează
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
se regăsesc, circumstanțe care nu sunt de cele mai multe ori ale bolii psihice (Tudose și colab., 2002). Modele teoretice în psihopatologie Din punctul de vedere al abordării behavioriste comportamentele anormale și normale sunt dobândite și menținute datorită legilor generale ale învățării. Behavioriștii resping orice cauză internă ca o cauză ultimă a comportamentului și susțin că apariția oricărui comportament este legată de mediul înconjurător al persoanei. Astfel clinicienii realizează o analiză orientată în direcția precizării variabilelor de mediu, care sunt în relație cu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
supraestimarea posibilităților ca aceasta să aibă loc în realitate; * atitudinea disfuncțională, care este ilustrată prin convingerea pacientului că valoarea sa ar depinde de opinia celorlalți despre el. 8.7. Psihoterapia în depresie 8.7.1. Terapii psihosociale asupra depresiei Teoriile behavioriste, cognitive și psihodinamice ale depresiei au condus la două tratamente foarte eficiente împotriva depresiei: terapia cognitiv-comportamentală, și terapia interpersonală. Terapia cognitiv-comportamentală Există două scopuri generale în această teorie. În primul rând își propune să schimbe schemele cognitive negative și lipsa
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
studiile arată că atunci când IPT este asociată cu terapia medicamentoasă, pacienții primesc ce este mai bun din ambele tabere: rezultatele rapide datorate intervenției farmaceutice și o mai mare amploare în îmbunătățirea calității vieții lor interpersonale datorită terapiei. Terapiile cognitive și behavioriste, cunoscute sub denumirea de psihoterapie cognitiv-comportamentală (CBT) sau psihoterapia rațional emotivă și comportamentală (REBT), se pot compara ca rezultate obținute cu terapia medicamentoasă în majoritatea cazurilor, exceptând pacienții sever deprimați, deși le pot aduce beneficii chiar și celor din urmă
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
lung. Terapia cognitivă este probabil cea mai bine întemeiată abordare a CBT și REBT. Aceste terapii îi invață pe pacienți să examineze validitatea credințelor lor depresive disfuncționale și să schimbe modul în care procesează informațiile legate de ei înșiși. Terapia behavioristă a pierdut teren în fața abordării cognitive, dar și ea a adus rezultate bune în studiile recente, fiind treptat readusă în uz (Frank, 1990)206. Psihoterapia interpersonală se centrează pe problemele din relații. Terapeuții îi ajută pe pacienți să înțeleagă evenimentele
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de sustragere socială, oboseală și probleme de concentrare.Psihoterapia interpersonală subliniază faptul că simptomele sunt rezultatul unei tulburări de dispoziție și nu o creștere a eșecurilor personale, care ridică sentimentul de vină și autoînvinovățire comune în depresie. Terapiile cognitive și behavioriste susțin faptul că tulburările de dispoziție sunt cauzate sau exacerbate de credințe și comportamente învățate, care pot fi dezvățate sau cel puțin modificate prin experiență. Metodele predominant cognitive subliniază rolul credințelor iraționale și al procesării disfuncționale de informații, în timp ce abordările
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
susțin faptul că tulburările de dispoziție sunt cauzate sau exacerbate de credințe și comportamente învățate, care pot fi dezvățate sau cel puțin modificate prin experiență. Metodele predominant cognitive subliniază rolul credințelor iraționale și al procesării disfuncționale de informații, în timp ce abordările behavioriste se centrează pe modul în care evenimentele externe conturează răspunsul pacientului. Cele mai multe forme de terapie îmbină tehnici cognitiv comportamentale. Scopul terapiilor cognitiv comportamentale nu este să ne învețe "gânduri fericite", ci să devenim mai acurați în autoevaluări și mai eficienți
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Scopul terapiilor cognitiv comportamentale nu este să ne învețe "gânduri fericite", ci să devenim mai acurați în autoevaluări și mai eficienți în ce privește comportamentele. Terapiile predominant cognitive urmăresc îmbunătățirea abilităților, acceptarea necondiționată de sine și alții, reducerea distresului, în timp ce terapiile dominant behavioriste susțin că depresia survine din absența întăririlor pozitive și/ sau a abilităților sociale, sau din tendința de a evita situațiile noi, provocatoare. Nu se poate spune pur și simplu că fie medicamentele, fie psihoterapia este mai potrivită pentru persoanele cu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pe parcursul timpului, mai degrabă ca un răspuns instantaneu la un insight. În general, terapia psihodinamică pentru fobii nu este foarte eficientă, sugerând că acel insight al anxietății inconștiente nu e ceea ce este necesar în tratarea fobiilor. 10.3.4. Teorii behavioriste ale fobiilor În contrast cu teoriile psihodinamice, teoriile behavioriste au avut un succes foarte mare în explicarea cu asalt, a cel puțin câtorva fobii. Conform acestor teorii, condiționarea clasică joacă un rol important în frica pentru obiectele fobice, iar condiționarea operantă "ajută
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
instantaneu la un insight. În general, terapia psihodinamică pentru fobii nu este foarte eficientă, sugerând că acel insight al anxietății inconștiente nu e ceea ce este necesar în tratarea fobiilor. 10.3.4. Teorii behavioriste ale fobiilor În contrast cu teoriile psihodinamice, teoriile behavioriste au avut un succes foarte mare în explicarea cu asalt, a cel puțin câtorva fobii. Conform acestor teorii, condiționarea clasică joacă un rol important în frica pentru obiectele fobice, iar condiționarea operantă "ajută" ca acea frică să fie persistentă. Ne
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
electric este stimulul necondiționat, răspunsul necondiționat este anxietatea, ca răspuns la șoc, iar răspunsul condiționat este anxietatea -reacție la ton . Prima aplicație a acestor teorii a fost în diverse studii făcute cu 80 de ani în urmă de către filosoful devenit behaviorist, John Watson, și un student absolvent, pe nume Rosalie Raynor (1920)260. Subiectul acestora a fost un copil de 11 luni, numit Micul Albert. Într-o zi, Watson și Raynor au așezat un șobolan alb în fața copilului. Cum micuțul Albert
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de șobolani albi, ci și de alte animale cu blană albă nu putea să se apropie nici de iepuri albi. Deși, conform standardelor actuale, experimentul cu Micuțul Albert ar ridica mari probleme de etică, acesta a stat la baza teoriilor behavioriste asupra fobiilor demonstrând că fobia poate fi foarte ușor creată prin condiționarea clasică. În acest caz, stimului necondiționat (US, unconditioned stimulus) a fost zgomotul puternic creat de izbirea metalului, iar răspunsul necondiționat (UR, unconditioned response) a fost răspunsul copilului de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
au creat și mai mari dificultăți pentru Andrei, dar i-au redus anxietatea, de aceea au fost puternic încurajate. De asemenea, ca rezultat al evitării sale, Andrei nu a avut niciodată oportunitatea să își reducă anxietatea pentru situațiile sociale. Teoria behavioristă asupra fobiilor a fost una dintre cele mai elegante exemple de aplicare a principiilor de bază ale învățării, pentru a înțelege o tulburare psihologică misterioasă. Mulți oameni cu fobie pot relata experiențele specifice de traumă care le-au declanșat fobiile
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]