611 matches
-
facultății, cu care era Îmbrăcată. — E frumoasă, nu crezi? rosti o voce care venea din direcția ușii de intrare În bibliotecă și care-l făcu pe Schemm să se ridice de pe sofa. Era o voce cântată, cu un ușor accent berlinez. M-am Întors ca să mă uit la posesorul ei și m-am trezit privind În față un bărbat foarte scund. Fața bucălată Îi plesnea de sănătate și avea pe ea o expresie atât de deznădăjduită, Încât era cât pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Strasse, am parcat mașina și am urmat-o pe bătrână la etajul al doilea al unui bloc de locuințe. Apartamentul lui Frau Schmidt era tipic pentru generația mai În vârstă din acest oraș. Mobila era solidă și plină de Înflorituri: berlinezii cheltuiesc mulți bani pe mese și scaune - iar În camera de zi mai era și o sobă din plăci mari de porțelan. O reproducere după o gravură de-a lui Dürer, care era la fel de des Întâlnită Într-un cămin berlinez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
berlinezii cheltuiesc mulți bani pe mese și scaune - iar În camera de zi mai era și o sobă din plăci mari de porțelan. O reproducere după o gravură de-a lui Dürer, care era la fel de des Întâlnită Într-un cămin berlinez ca și un acvariu În sala de așteptare a unui medic, atârna lipsită de strălucire deasupra unei servante Biedermeier pe care erau așezate diverse fotografii (inclusiv una a mult-iubitului nostru Führer) și o svastică mică din mătase montată Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
după orele de program, atunci când am ajuns eu Încă mai erau o mulțime de oameni care se Învârteau pe acolo, intrând și ieșind prin diferitele căi de acces În clădire. Era aglomerație mai ales la Intrarea 4, de la Biroul Pașapoarte. Berlinezi, majoritatea evrei, care stătuseră la coadă toată ziua pentru a obține o viză de ieșire din țară, ieșeau chiar și la ora asta din această parte a clădirii, cu chipurile fericite sau triste, În funcție de cum avuseseră noroc În demersul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o prințesă indiană. Asta era tot ce aveam nevoie să știu. Mi-am luat din mașină haina de ploaie și o lanternă. Cu lanterna sub haină, am mers pe jos cincizeci de metri Înapoi În Potsdamer Platz, pe lângă Regia Tramvaiului Berlinez și Ministerul Agriculturii, spre Columbus Haus. La etajele 5 și 7 era lumină, dar la etajul 8 nu. Am privit Înăuntru prin ușile masive din sticlă. Un agent de pază stătea la recepție și citea ziarul, iar pe coridor, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tu ai parte de toată distracția. Ai Înțeles? I-am zâmbit larg și am ridicat din umeri: — ’Nțeles. Kreuzberg, Dealul Crucii, este situat la sud de oraș, În Victoria Park, lângă aeroportul Tempelhof. Este locul În care se strâng artiștii berlinezi ca să-și vândă picturile. La doar o stradă depărtare de parc, Chamissoplatz este o piață Înconjurată de clădiri Înalte, gri, cu aspect de fortărețe. Pensiunea Tillessen era la nr. 17, dar obloanele trase, pe care erau lipite afișe de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
violentă În 1930 și cinstit ca atare de autoritățile naziste până la căderea acestui regim În 1945. A compus imnul Partidului Nazist, care Între 1933 și 1945 a fost parte a imnului național al Germaniei. . Theodor Friedländer era un vestit bijutier berlinez la Începutul secolului XX, furnizor al monarhului german. . Kit-Kat Klub este numele unui club de noapte fictiv plasat În Berlinul anilor ’30, În care se desfășoară acțiunea din „Cabaret“, un music-hall celebru. . Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cămașă, am numai cămăși albe și costume cu cravata pusă pe același umeraș, așa nu greșesc. Uneori, Elsa a încercat să mă convingă să mă îmbrac mai îndrăzneț, să-mi iau măcar cu o plălărie. Are un prieten, un scriitor berlinez care poartă bascuri, fesuri, pălării de panama, șepci, lui îi stau bine, este excentric, bisexual, foarte inteligent. Scriitorul berlinez cu siguranță ar fi făcut-o mai fericită. Se întâlnesc poate în vreo cafenea literară, el își așază umbrela sau căciula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
încercat să mă convingă să mă îmbrac mai îndrăzneț, să-mi iau măcar cu o plălărie. Are un prieten, un scriitor berlinez care poartă bascuri, fesuri, pălării de panama, șepci, lui îi stau bine, este excentric, bisexual, foarte inteligent. Scriitorul berlinez cu siguranță ar fi făcut-o mai fericită. Se întâlnesc poate în vreo cafenea literară, el își așază umbrela sau căciula pe scaun, îi citește din operele lui, iar ea se emoționează. Da, este matură exact atât cât trebuie, burgheză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ciao. — Ciao, plec. — Unde te duci? — La Lyon, ți-am spus. — Trimite-mi o vedere. — O vedere? — Da, mi-ar face plăcere. Ciao. Elsa râde, își ia sacoșa din piele de căprioară și iese din cameră. Cine știe dacă scriitorul berlinez are sexul fleșcăit ca o beretă sau dur ca un képi? Am sărutat buricul Italiei. Era un buric zbârcit și înfundat. Acel mic nod de carne mă atrăgea spre el. Acolo se strânsese legătura ei cu viața. Aveam senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de canalie. - Mă duc să deschid prăvălia, zice Matilda tresărind și pleacă în tropot prin tapet în urma Hildei. Cele patru fete violate în prima tinerețe apar la ușă, una după alta, în ordine cronologică. - Nemernicule! Spune cea dintâi cu accent berlinez, ținându-mi băiatul de mână. Hans îți seamănă leit. Pe băiat nu-l recunosc, așa cum stă în fața mea, desculț, cu picioarele degerate. Dar Wanda a rămas aceeași, cu ovalul chipului frământat ca din cocă. Era blândă în dragoste, ca oaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se consume la mare depărtare. Deoarece marile cinematografe funcționau cu aceeași regularitate ca pe timp de pace, consumatorul de filme se folosea de permisia de la sfârșitul săptămânii. Cu una dintre cele două gemene care continua să vorbească neabătut cu accent berlinez am văzut Pilotul Quax - aterizare forțată cu Heinz Rühmann și Patrie cu Zarah Leander. Poate că au mai fost și alte filme pe care le-am văzut strâns lipiți unul de altul. Verișoara mea era cu un an mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu o pușcă de asalt, era cu ceva ani mai mare și cu câțiva centimetri mai scund decât mine. Fără cască de oțel, sub un chipiu mototolit, în fața mea stătea un omuleț firav care a început să turuie cu accent berlinez, ca și când ar fi avut din naștere dispoziția asta molatică. Pe urmă spaima, fiindcă și-a aprins bricheta: țigara pe fața lui morocănoasă care nu spunea nimic. Și ce s-a putut afla mai târziu: pe parcursul războiului, de la campania din Polonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în timp ce scriam, prietenul mi-a murit. De atunci lipsește Lud. De atunci, Lud trăiește în memoria mea, motiv pentru care nu pot să mă rup de el. Și, așa cum apare el în descrierea mea, l-am cunoscut în primii ani berlinezi, pe când ne vedeam adeseori, iar câteodată ne apropiam prea mult: „Ca și când mergea cu vântul puternic în față. Aplecându-se morocănos de umeri, pe când intra în încăperi închise, în atelierul plin de elevi. Fruntea și maxilarele cocoșate, totul însă cizelat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mergeam - la apropiata facultate din Steinplatz sau la biroul de evidența populației - praful de cărămidă îmi scârțâia între dinți. Peste tot Berlinul - cel estic, cele trei zone de ocupație vestice se depunea praf de piatră. Dar atunci când cădea zăpada, aerul berlinez, asemenea adevăratului aer berlinez, cum era el cântat în melodii, părea să fie cu totul lipsit de praf; radioul gazdei mele, aflat în bucătărie, lălăia șlagărul nemuritor: „Așa este aerul, aerul, aerul, în Berlin...“ Abia peste un deceniu am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din Steinplatz sau la biroul de evidența populației - praful de cărămidă îmi scârțâia între dinți. Peste tot Berlinul - cel estic, cele trei zone de ocupație vestice se depunea praf de piatră. Dar atunci când cădea zăpada, aerul berlinez, asemenea adevăratului aer berlinez, cum era el cântat în melodii, părea să fie cu totul lipsit de praf; radioul gazdei mele, aflat în bucătărie, lălăia șlagărul nemuritor: „Așa este aerul, aerul, aerul, în Berlin...“ Abia peste un deceniu am scris poemul lung Marea femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca outsider, să rezist oricărui spirit al timpului. Asta a avut urmări: numai în expoziții individuale și mereu în afara modelor schimbătoare a putut să se afirme opera mea artistică; așa a și rămas până astăzi, marginală. Încă din primul an berlinez am mers pe drumuri proprii. Nu lucrul după model - obișnuitul nud de femeie cu picior de bază și picior activ, la care era de învățat ce mai trebuia învățat în continuare -, ci găina masivă, apoi un corp de păsăre alungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
edictul de Nantes nu ar fi fost niciodată abolit din proasta dispoziție a Regelui-Soare. Iar eu m-am supus, dar eram oricum sigur de posibilitatea încă neverificată a saltului și a evadării pe un teren familiar; în plus, urmașul pilotului berlinez de balon avea în minte, drept adăpost pe măsura lui, într-un mod care excludea toate celelalte opțiuni, cortul oranj-roșcat, cu care Anna și cu mine voiam să ajungem în Italia. Ziua plecării fusese stabilită. Ghiduri de modă veche se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
destul de în serios, căci tot ce s-a petrecut după aceea a fost decis ignorând suferința mamei mele. Abia întorși în Lenzburg, tatăl Annei m-a rugat să avem o discuție ca între bărbați. În timpul absenței noastre primise, de la gazda berlineză a fiicei sale, o scrisoare plină de acuzații dubioase. Ce-i drept, el nu dădea doi bani pe bârfele răuvoitoare, dar era în afară de orice îndoială că rămăsesem în repetate rânduri peste noapte în camera fiicei, așa că, după părerea soției lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceea ce scrisesem din simpla nevoie de a scrie. Pe cât de sigur de mine mă vedeam, în anii mei tineri, pe scenele viitorului, pe atât de sigur eram de neajunsurile tuturor produselor cernelii de până atunci. Abia poeziile născute în aerul berlinez au fos cu totul ale mele, au vrut să fie rostite, citite, tipărite. Și tot așa, acele desene în peniță pentru broșura englezească ce urma să devină, sub titlul Avantajele găinilor-giruetă, cea dintâi carte a mea, nu sunt de văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sociale ce este, știm bine că săgețile noastre ajung adesea sus, căci toate treptele societății sânt pline de plebe și de aceea sîntem și știm că vom fi combătuți cu toate armele posibile. Tot astfel trebuia să pată și profesorul berlinez, căci aruncând săgeata sa a lovit direct în relele apucături ale evreilor însăși, indirect în sferele atinse de influență evreiască. Sub titlul: Un cuvânt asupra jidovimei noastre adică a celei germane, d. de Treitschke publică în broșură atât revista sa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de altfel, și într-o scrisoare din acea perioadă, adresată "confratelui de breaslă" din Dessau 51. Chiar dacă originea (autoria) teoriei triadei subiective este până la urmă incertă (Dilthey, de pildă, o prezintă că pe un produs evolutiv al cercetărilor cercului psihologic berlinez 52), e limpede că orientarea gândirii germane în direcția formulei kantiene, în această temă, se bazează pe considerarea de facultăți adiționale celei intelectuale. Concepția baumgartiană (la rândul ei de sursa wolffiană) a unei facultăți unice, cea cognitivă, ramificata într-o
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
care am vorbit au abordat marile lecții ale teatrului pe care am vrut să le învăț, acolo unde el s-a constituit ca valoare și perenitate. I.L. Caragiale intrând în vizorul meu de editor, am dat publicității unul dintre caietele berlineze ale dramaturgului, înainte de a deceda, în care își manifesta interesul să continue subiectul din O noapte furtunoasă, scriind o comedie despre oligarhia românească în formare, la data aceea, deci să aducă personajele în atenție după 25 de ani. Acolo, în
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
dramaturgului, înainte de a deceda, în care își manifesta interesul să continue subiectul din O noapte furtunoasă, scriind o comedie despre oligarhia românească în formare, la data aceea, deci să aducă personajele în atenție după 25 de ani. Acolo, în teatrul berlinez menționează un nume, C.D. Pulcheria, sugerează că s-ar putea aduce personaje din O scrisoare pierdută și pornind de la aceste sugestii am căutat să-mi pun în propria grilă sugestiile lui, mai ales că piesa am scris-o într-un
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
care am vorbit au abordat marile lecții ale teatrului pe care am vrut să le învăț, acolo unde el s-a constituit ca valoare și perenitate. I.L. Caragiale intrând în vizorul meu de editor, am dat publicității unul dintre caietele berlineze ale dramaturgului, înainte de a deceda, în care își manifesta interesul să continue subiectul din O noapte furtunoasă, scriind o comedie despre oligarhia românească în formare, la data aceea, deci să aducă personajele în atenție după 25 de ani. Acolo, în
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]