1,524 matches
-
era acolo, îl simțise și acum îi transmitea un mesaj. O ură necuprinsă se scurgea din peșteră și era convins că dacă întindea mâna ar putea pipăi răul ca pe un corp material. Îl tenta să intre și să înfrunte bestia, avea toiagul la el și se simțea apărat. O mai învinsese o dată și nu se temea de ea. Se pregătea să pornească înainte dar toiagul începu să tremure în mâna lui. Inspectorul scutură din cap și se opri. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
paznic nu s-a aventurat în vizuină, îi răsunară în minte cuvintele lui Calistrat. Își amintea că mai încercase o dată să intre în peșteră, în urmă cu trei ani, în ziua în care, împreună cu prietenul său, aruncaseră în aer bârlogul bestiei. Stătuseră exact acolo unde se afla acum. El, plin de entuziasmul descoperirii secretului toiagului și gata să se arunce în necunoscut, Calistrat, cumpătat de experiența atâtor ani în care fusese singurul paznic al peșterii. Tot el îl învățase că bestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bestiei. Stătuseră exact acolo unde se afla acum. El, plin de entuziasmul descoperirii secretului toiagului și gata să se arunce în necunoscut, Calistrat, cumpătat de experiența atâtor ani în care fusese singurul paznic al peșterii. Tot el îl învățase că bestia i se poate strecura în minte ca să-l amăgească. Chiar asta se întâmpla și acum, încerca să-l atragă pe terenul ei și astfel să-l prindă în capca nă. Se întoarse cu spatele, recunoscător lui Calistrat care, așa cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceea ce vedea, se lăsă din nou pe spate cu ochii ațintiți spre cer. Reușise, muntele se prăbușise exact așa cum își dorise el, oricine ar fi trecut pe acolo, nu și-ar fi putut da seama că dedesubt se află bârlogul bestiei. Norocos mai ești, domnule inspector! rostise Calistrat care se tot foia pe lângă el, negăsindu-și locul. Ești ca o pisică, ai nouă vieți, de fapt ți-au mai rămas acum doar opt. No, dacă vrei să ții cont de părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui Calistrat care încercase să-l împiedice să se miște. No, deocamdată, totul pare a fi în regulă dar nu vom ști cu siguranță decât la noapte, îl liniști acesta. Imediat ce apune soarele, voi fi aici să mă asigur că bestia nu mai iese din bârlog. Bătrânul avea dreptate, chiar dacă la o examinare vizuală peretele de piatră părea etanș, numai la căderea nopții vor afla dacă reușiseră cu adevărat să o închidă pe vecie acolo. Vin și eu cu tine. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-a întâmplat? Nimic deosebit, câteva tone de bolovani s-au prăbușit peste tine, restul chiar nu merită să mai fie pomenit. Ah, ba da. Calistrat a fost la peștera vâlvei. Se pare că ai reușit să o închizi acolo, bestia nu a mai ieșit afară, nici atunci și nici în noaptea care tocmai a trecut. Îmi amintesc de explozie și de bolovanii căzuți peste mine. Întrebam ce s-a întâmplat de am dormit atât de mult și, mai ales, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
umeri. Dacă nu interveneam rapid, leacurile mele nu ar mai fi fost de nici un ajutor. N-ai făcut bine de loc. De ce? Trebuia să fiu acolo cu bătrânul. Nici nu știi cât de periculos este noaptea pe munte când iese bestia la vânătoare. Știu asta din nopțile celelalte când am fost acolo împreună. Da? Și ce s-ar fi întâmplat? Calistrat nu trebuia decât să-și facă datoria, asta este treaba lui, să țină bestia în frâu. În schimb, cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
este noaptea pe munte când iese bestia la vânătoare. Știu asta din nopțile celelalte când am fost acolo împreună. Da? Și ce s-ar fi întâmplat? Calistrat nu trebuia decât să-și facă datoria, asta este treaba lui, să țină bestia în frâu. În schimb, cu tine era altceva. Tu ești noul paznic, trebuia să te faci bine ca să-ți poți duce misiunea la capăt. Să presupunem că Moș Calistrat murea, îl prindea vâlva, dădea damblaua în el ori pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
te faci bine ca să-ți poți duce misiunea la capăt. Să presupunem că Moș Calistrat murea, îl prindea vâlva, dădea damblaua în el ori pur și simplu se stingea de bătrânețe. Cine îl înlocuia? Până te vindecai tu pe cale naturală, bestia ar fi făcut prăpăd. Nu, crede-mă că aceasta a fost singura alternativă pe care o aveam la dispoziție. În timp ce ea vorbea, Cristian Toma se îndreptă de spate și făcu câteva mișcări ușoare ale torsului. În loc de junghiurile ascuțite de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
grămadă uriașă de pietre și bolovani se afla în fața lui, dincolo de intrarea în peșteră. Tot materialul cu care obturaseră ei gura bârlogului vâlvei fusese îndepărtat și adunat acolo. Oare, ce Dumnezeu se întâmplase? Ce căutaseră oamenii aceia și de ce dăduseră drumul bestiei din nou? Își amintea eforturile depuse de el și Calistrat ca să o ferece în bârlogul subteran și convingerea bătrânului că acest lucru se petrecuse pentru totdeauna. Cum de ajunseseră aceștia să sape tocmai acolo? Din câte își amintea, pe Muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcut de aceasta rostogolindu-se pe pardoseala din interior. Însă nu percepu decât un pleoscăit îndepărtat, ca și cum, dincolo de intrare s-ar fi aflat o întindere de apă. Valul intens de ură răbufni din nou odată cu aerul rece din interior. Oare bestia era acolo? Sigur îl pândea din întunericul cavernei, așteptând numai să facă o greșeală. De acum ceața se ridicase de-a binelea, era convins că jos în vale, activitatea era în toi. Oricând puteau să apară muncitorii la lucru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dând târcoale pe acolo. Trebuia să plece, întoarse spatele peșterii și se îndreptă spre podul de lemn. Nu se putea întoarce pe același drum, era prea riscant. Lăsă podul în stânga și porni pe lângă Râpa Dracului. Urma calea pe care mergea bestia când ieșea seara din bârlog. Niciodată nu mai fusese pe acolo. Întotdeauna trecuse prăpastia pe bușteanul prăvălit de paznici peste ravena adâncă. Acum, în locul acestuia se ridica podul. Imediat ce îl depăși, urmele intervenției umane dispărură cu totul. Pădurea era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se atingeau unele de altele ori curentului de aer ce îi trecea pe la urechi. Dintr-o dată își dădu seama ce se întâmplase, păsările amuțiseră, ciripitul acestora nu se mai auzea. Tresări speriat, oprindu-se pe loc. Știa ce înseamnă asta, bestia era aproape, numai când se afla ea prin preajmă se întâmpla așa ceva. Refuza totuși să creadă, una ca asta. Era încă dimineață și vâlva nu ieșea din bârlog niciodată la lumina zilei. Un fior rece i se strecură pe șira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bârlog, nici nu-mi mai amintesc când a fost asta, mi-a spus o poveste. Era vorba despre un neamț, un prospector care venise aici să caute aur. Se pare că l-a și găsit, acolo, în peștera unde sălășluiește bestia. Mi-a dat de înțeles că, nu se știe cum, a pierit. Ucis de ea, fără îndoială. Urcase la peșteră împreună cu taică-său, care îl luase cu el pe Muntele Rău, fără să-i spună ce au de făcut acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nu l-ar fi oprit nimic să mă înlăture. Putea s-o facă de nenumărate ori, atunci când am dat piept cu vâlva. Nici n-avea mare lucru de făcut, pur și simplu mă lăsa singur, mai departe era treaba bestiei. Nimeni nu l-ar fi putut acuza de nimic. Aș fi fost o altă persoană dispărută din Baia de Sus. Nu-i așa, îl contrazise Ileana. Despre Calistrat se pot spune multe, dar nu era un ucigaș și nici prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de la Pinforest se mai ocupau și cu altceva în afară de exploatarea lemnului. Probabil că da, din moment ce Pop intrase la bănuieli. În orice caz, deocamdată, eventualele infracțiuni econo mice săvârșite de către cei de la firmă treceau pe planul doi. Primejdia o reprezenta acum bestia. Trebuia să înțeleagă ce se întâmplase și, înainte de orice, să o închidă la loc. N-avea nici un sens să-l implice și pe socrul său în asta. Dimpotrivă, chiar era indicat să-l țină cât mai departe de acțiunile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Voia să afle însă ce pun la cale basarabenii sus, la peșteră. Cu ani în urmă, Calistrat îl oprise să intre înăuntru, chiar și cu toiagul în mână. Oare nebunii aceia tocmai asta puneau la cale? Voiau să intre peste bestie? Fără îndoială că habar n-aveau cu cine se pun și ce îi așteaptă. Trebuia să urce și el după ei, ca să vadă cu ochii lui ce au de gând. Din păcate, acum, acest lucru nu mai era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
inițieze nu reușise să-l stăpânească din prima zi. Ardea de nerăbdare să verifice și celelalte însușiri ale toiagului. Ceva îi spunea că de acum se putea baza pe el. Nu își dorea deloc să dea nas în nas cu bestia dar știa că nu mai e mult până atunci. Am uitat cât de greu e să mergi pe aici. Știu drumul ăsta de când eram copil, rosti Pop, la un moment dat. Respira greu, gâfâind și se oprise puțin ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe platou? Dacă îl zăreau cei de la Pinforest și nu reușea să revină la socrul său? Ce se va întâmpla cu el? Odată cu căderea nopții, vâlva urma să iasă și acesta ar fi devenit o victimă sigură. E drept că bestia nu putea trece peste râpă, dar putea ajunge la el de jos, din vale, pe același drum pe care veniseră ei. Trebuia să facă ceva ca acest lucru să nu se întâmple. Se întoarse și îi puse din nou mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el. Un fior rece i se scurse pe șira spinării. Oare Ileana era factorul lipsă? Scutură cu putere din cap, nu voia s-o amestece și pe ea. Nu și de data aceasta, acum era mai periculos decât atunci. În afara bestiei, acum apăruseră și basarabenii aceștia despre care încă nu știa ce vor. No, ce faci, nu vii? întrebă Simion, care deja pornise înapoi. Se oprise lângă un bolovan mare, lipit de marginea din stânga a canionului. Chiar deasupra acestuia, crescut dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce crezi tu vor să facă? No, de unde să știu? Tocmai de aia spuneam să mai rămânem. Cristian pricepuse foarte bine ce făcea Boris acolo. Cumva, nu știa cum, se părea că basarabeanul își dăduse seama cum stăteau lucrurile cu bestia și pusese la cale un mod foarte ingenios de a o captura. Trebuia să recunoască că omul știa ce face. Cilindrul metalic era foarte bine gândit, iar modul în care plănuise să o prindă, cu acel capac care se închidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
omul știa ce face. Cilindrul metalic era foarte bine gândit, iar modul în care plănuise să o prindă, cu acel capac care se închidea acționat de la distanță, reprezenta o idee excelentă. Era convins că Godunov își luase toate măsurile ca bestia, odată intrată înăuntru să nu mai poată scăpa. Însuși locul unde așezase cilindrul arăta că totul fusese bine pus la cale. Singurul lucru pe care încă nu-l înțelegea era felul în care basarabeanul intenționa să determine vâlva să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
totul fusese bine pus la cale. Singurul lucru pe care încă nu-l înțelegea era felul în care basarabeanul intenționa să determine vâlva să intre în capcană. Cunoștea foarte bine felul în care se comporta aceasta. Odată ieșită din peșteră, bestia flămândă se îndrepta de îndată spre vale, acolo unde erau zonele locuite, în căutarea sufletelor pe care să le mistuie. În nici un caz n-ar fi pierdut vremea cercetând cilindrul, decât dacă ceva ar fi atras-o acolo. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care o aruncă apoi cu putere în peșteră. Cu urechile ciulite, ascultă sunetul provocat de aceasta în timp ce se rostogolea pe pardoseala grotei. Trecuseră deja câteva minute și nu se întâmpla nimic. Mai aruncase câteva pietre, în speranța că va stârni bestia, dar fără rezultat. Ce se petrecuse acolo cât timp fusese plecat, ieșise arătarea din peșteră și plecase? Oare Vlad avusese dreptate și nu era decât un animal? Dacă da, atunci unde se afla acesta acum, îl pândea de undeva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe această ipoteză, înainte de a o și verifica. Trebuia să se convingă că în subteran nu mai pândea nici o primejdie, iar pentru asta era necesar să intre acolo. Nu-i surâdea deloc acest gând. Șansele de nereușită erau enorme. Ori bestia era tot în galerie și, știa foarte bine ce e în stare să facă, ori ieșise afară și nimic n-ar fi putut-o opri să intre iarăși, caz în care s-ar fi trezit încolțit în galeria strâmtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]