488 matches
-
pustiu, Doamne, fără tine, fără ea! Gândurile lui Petru, revoltă într-un sine de împrumut. Îl invoca des pe Dumnezeu. Când era mic, Moșul cu barbă albă zâmbea de sub grindă. Părinții plecau dimineața, el rămânea toată ziua cu zâmbetul bătrânului. Biberonul, un fel de ploaie albă și acră peste scutece, ținea laptele cald toată ziua. Moșul cea mai pricepută bonă. Primul cuvânt rostit către cer Tată. (Când s-a făcut mare, mare cât să-l inunde toată nostalgia grinzilor, a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îngroașe conturul. O stare de strabism cosmic împletea nimicul. Proiectorul geam deschis în icoană, Dumnezeu ștergea lentilele de praf. Vezi, cât adevăr în culoare? Au ochi verzi, căprui, negri, albaștri; au mameloanele țurțure de gheață, pară, gutuie, măr, cupă, strugure, biberon; au pistrui pe sfârcuri, alunițe pe fund, semne din naștere. Privește blonda: pe umărul drept, îngerul i-a desenat o frunză de pătrunjel. Suedeza nu este epilată, flocii sunt precum grâul copt într-o dimineață cu rouă. Unguroaica are curul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
3 nasturi de la halat desfăcuți, următorii 3 dispuși să se desfacă singuri. Pantalonii albi, strâmți acolo unde trebuie, chiloți albaștri, un fel de contur senin sub care se suprapuneau două emisfere identice. Sandale portocalii, degete alungite, toate zece precum niște biberoane grupate câte cinci în gura borcanului cu miere, ojă roșie. Mai mult actriță decât asistentă, dansatoare de cabaret, jucătoare de baschet, contabilă S.A. Ladorna, menajeră hotel 5*****, director de bancă, stewardesă, curvă de lux, poetă. Ana, dacă mai greșești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
între clovni, vinovat de următorul spectacol va fi dresorul! Lume, păsările primăverii s-au aprins în zbor, printre cochilii de melci, încă o dată vom învăța mersul în vârful iluziilor. Lume, ninge peste câmpii cu fulgi de îngeri, hrănesc femeile pruncii, biberoanele sunt pline cu îngeri călduți, petale de îngeri în jurul florii de romaniță. Lume, este ca un blestem să ne spălăm obsesiile cu clăbucii lui Dumnezeu! Nene Matei, deschide-ți ușa într-o icoană ce nu-și rostește singură rugăciuni. Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
avut premiera un film la care scrisesem voice-over-ul, Crulic, și m-am dus să l văd, la vizionarea de presă. A fost prima mea ieșire și a fost foarte apăsătoare. Îi lăsasem lapte acasă, dar știam că Eva nu lua biberonul, mi se părea că se prăbușește lumea în cele trei ore cât aș fi lipsit. Am stat ca pe ghimpi, am ieșit din sală de cum a început să curgă genericul. Nu s-a întâmplat nimic, dar acest sentiment de panică
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
dragoste. Când își deschid ochii, le e atât de bine încât cred în continuare că visează.Iarăși cântă stomacul meu, se plânge Pit cu voce tare. -Și mie, frățioare, ce vom face oare? Lasă că vă alin eu foamea cu biberonul acesta cu lapte călduț, le îndeamnă doamna cea bună.Piiit, dar eu nu știu să beau din sticlă! -Dar nici eu, Pet! Poate murim de foame până ne întâlnim cu mămuca! -Nu puteți să beți din sticlă? Vai dar ar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
care doi sau prăpădit imediat. Ce ar fi să încerc să-i pun puii de veveriță să sugă de la pisica-mamă, doar ea are lapte din belșug? Haideți dragilor mei, poate laptele de pisică vă place mai mult decât laptele din biberon. Și să vezi minune! Puii de veveriță încep să sugă pe loc. Corpul cald al pisicii li se pare ceva nemaipomenit ca și laptele ei, dealtfel. Mâncând, prind puteri și parcă n-ar mai vrea să se despartă de mama
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
în formă de scoică, pe șifonierul lăcuit pe care se aflau o mulțime de bibelouri, pe divanul vechi înviorat de o pânză înflorită. Pe perete era agățat un poster înfățișând o maimuță cu bonețică de nou-născut pe cap și un biberon între labe, fotografiată în lumina falsă a flash-urilor și a umbreluțelor de polietilenă ale unui atelier fotografic. Se întoarse imediat. Telefonul este dincolo, în cameră, spuse arătând spre o perdea din fâșii de plastic aflată chiar în spatele meu. — Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
poate plângea. Stătea ghemuită pe jos, strângându-și genunchii cu brațele. Eu eram mult dincolo de mine, retras în cealaltă parte a camerei. De sub divan apărea botul câinelui orb, cu urechile pleoștite și ochii albi. Pe perete maimuța sugea nemișcată din biberon. Ochelarii mei se aflau pe jos, lângă ușă, cu o lentilă spartă. Am făcut câțiva pași și m-am aplecat să-i ridic. Am apucat marginea udă a cămășii, am vârât-o în pantaloni și am ieșit fără să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ei rămasă pe mânerul plaselor. Am coborât scările ruginite, am ajuns pe prag. Ea a deschis ușa, eu am închis-o în spatele nostru. Totul era învăluit în aceeași neschimbată dezolare, cuvertura cu flori de pe micul divan, posterul cu maimuța ținând biberonul între labe, același miros de clor și otravă. Am simțit cum ceva se năruia în mine, o pastă moale și caldă se insinua încetișor sub carapacea mea. Impulsul sexual nu se grăbea, era slab, de-abia se făcea simțit. Așezai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
închise în baie, am auzit-o dând drumul la duș. Am scuturat pernele în jurul meu pe divan. Un miros plăcut de sos proaspăt invadase camera și-mi stârnise apetitul. Am dat cu ochii peste cimpanzeul care, pe perete, își îmbrățișa biberonul. Era identic cu Manlio. I-am zâmbit așa cum se zâmbește unui prieten puțin prostuț. În baie apa curgea zgomotos, apoi se opri. Câteva zgomote și ea era deja afară. Ud, părul ei galben părea de lemn. Avea un halat bej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de viață, căreia nu-i aparținea nimic, departe de casa mea cu parchet și whisky. Pentru mine așa era dragostea, orfană și lipită de piele, dragostea nevoii extreme, când destinului i se face milă de noi și ne dăruiește un biberon. Vrei să bei? A scos de sub cartoane o sticlă de vin și mi-a întins-o. Am băut fără să mă gândesc la gura care se așezase mai înainte pe marginea ciobită, am băut gândindu-mă la tata. Tata care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
demon peste noi, atunci să ne ardă! Nu putem sfârși pe pământul ăsta neutru. Poate ar fi suficient să schimbăm scenariul. Mă sperie casa ei, cuvertura aceea de culoarea tutunului, șemineul gol, câinele ei orb și maimuța de pe perete cu biberonul între labe, ca o bătaie de joc. Așa că, într-o după-amiază, o întreb dacă are chef să stăm puțin singuri într-un hotel. — Ca să nu stăm mereu în mijlocul traficului, spun. Și așa, iată-ne într-o cameră care nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
deșirată. — Ce cauți? Nimic. Dar ceva îi reține privirea. Atunci îmi amintesc de câine, de botul lui ieșind în permanență de sub marginea divanului desfundat. — Unde e Crevalcore? — L-am făcut cadou. — Cui? — Țiganilor. Posterul însă a rămas acolo, maimuța cu biberonul ei nu s-a mișcat de pe perete. În stradă am observat că era neobișnuit de nesigură pe tocuri. Slăbiciunea părea să-i pornească din piept, care era curbat și ușor împins înainte, în afara liniei corecte a corpului, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din stofă ecosez de culoarea lămâii? Obligatoriu șosețelele alea ca niște pantofiori cu baretuță, la fel și hălățelul minuscul din pluș. N-o să cumpere lucruri din acelea funcționale sau pretențioase — lasă să cumpere alții pernuțe Boppy pentru sprijin, încălzitor pentru biberoane sau lingurițe gravate Tiffany. Ea va avea grijă ca bebelușului să nu-i lipsească nicunul din lucrurile necesare care se găseau în Manhattan. Dacă n-avea ea, atunci cine? În niciun caz viitorii părinți ai acestui copil, care cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
uitară una la alta. Pe fruntea tipului ăstuia ar putea foarte bine să scrie VIITORUL TATĂ AL COPIILOR LUI EMMY. — Oh, ce drăguț! făcu Emmy uitând imediat de toată furia și dezamăgirea. Cumnata ta se mulge și pune laptele în biberoane să i-l dai tu? Bebelușul e cuminte? Pun pariu că are colici dacă nu doarme noaptea. Și sora mea tocmai a născut și al ei e un mic ticălos. — Da, îi e cam greu cu alăptatul — zicea că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mea tocmai a născut și al ei e un mic ticălos. — Da, îi e cam greu cu alăptatul — zicea că e cel mai greu lucru pe care l-a făcut vreodată — așa că îl hrănește la sân sau îi dă cu biberonul. Dar micuța — Stella, așa o cheamă — este chiar cuminte. E atât de micuță, știți? Se trezește din două în două ore. — Auuuu, făcu Emmy privindu-l pe Paul fără să-și ascundă admirația. Pare a fi adorabilă. — Da, așa că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
el le știe pe toate ca un om mare... Mai citește și tu, Gore, fă lecturi, lasă pariurile la fotbal, că te tâmpești și mai tare. Plus mintea copiilor... Nasol... Ce dracu’ mai facem cu tine, Îți dăm bere din biberon și te legănăm pe picioare? Să vii la mine să-ți dau cartea lu’ braun, a avut mare succes, s-a făcut film cu hencs după ea, și hencs e bun. M-am prăpădit după el În gamp, atunci când alerga
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu-i sclav, ci e liber; l-am găsit. — A, vasăzică e de pripas. Toți suntem de pripas, Domingo. Adu laptele. Îi aduse lapte și un mic burete ca să-i înlesnească suptul. Apoi Antonio ceru să i se aducă un biberon pentru cățeluș, pentru Orfeu, căci așa îl boteză, nu se știe de ce, și el cu atât mai puțin. Și de atunci încolo Orfeu deveni confidentul solilocviilor, cel care-i primi secretele iubirii pentru Eugenia. „Vezi, Orfeule, îi spune el tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ușor încins. La capătul patului se află o căciulă din blană merinos, plină cu pui. Câteodată ies pe salteaua mea și mă ciugulesc de degetele de la picioare. Mielul e adus în casă fiindcă mama lui nu are lapte. Suge din biberonul meu. Mie mi se spunea „Puiu’ bunii”. Nu prea înțelegeam eu că aparțin unei specii privilegiate, de „stăpâni”. Mă credeam un pui ca toți ceilalți, doar că vorbeam ca specia mea. Acum nu mai mănânc decât pește. Îți spun drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am îndrăgostit la prima vedere de IU: Krassimira Daskalova de la Sofia și Carmen Popescu de la Paris. Ceea ce a creat brusc o ligă balcanică foarte drăguță. Aseară, la ideea Mariei am făcut o „muierească”. Dan a rămas acasă cu copii și biberoane, iar noi am fost în grup de opt femei la două cârciumi: una de mâncat și una de cântat. La cea de mâncat am spus și ceva bancuri. Eu l-am spus pe cel cu dacă nu te-ai însurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
subțire, o față îngustă și palidă și mari ochi verzi și buze moi, murmur, lipite de buzele sale, murmur, murmurând: iartă-mă. Întindea sânii sticloși, stângul, dreptul, să-i recunoască, să-i sărute. Superbe, delicate fructe, palid-violacee, tari, zemoase, cu biberonul lung și amar. „Iartă-mă, Dominic.“ Își lipise gura de lobul urechii lui clăpăuge. „Da, m-am uitat în portofel. Să-ți aflu numele. Iartă-mă, Dominic“, și reluă ritualul, să-l trezească. Apatic, însă, stors, plăpândul Dominic, deloc grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu el în culise, cu el în marsupiu, cu el la lecturi de poezie, ale mele sau ale altora, cu el peste mări și țări. Și scrisul s-a amestecat în toți acești ani cu mâncarea, cu aburii bucătăriei, cu biberoanele răsfierte, cu tentativele de chec și cozonaci, cu rufele întinse pe sârmă pe categorii, cu vaccinurile, cu gustul de Panadol roz, cu șosețelele cu oțet, cu textura piureurilor și cu mirosul de șnițel proaspăt, apoi cu gustul năutului și al
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
într-un mod bizar care îmi zgârâia urechile, cu reflexivul). Îmi amintesc cât de greu procurasem cămășuțele de pânză, căciulițele de bumbac și păturile (urâte, dar, în sfârșit, de dimensiuni potrivite pentru un nou-născut). Soacra mea obținuse o sticlă cu biberon ușoară, din plastic, cu mici desene viu colorate, care nu semăna mai deloc cu surata ei din sticlă groasă (asemănătoare cu cea în care se vindea laptele) care se găsea (uneori) la farmacie. Eram foarte tânără, nu avusesem în grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Zorro, cu tristețea și suferința întregii lumi pe față: „Aici în casă nimeni nu mă înțelege!“ Apoi am mai avut ca prieten un țap mic, Țipiri, salvat din brațele unui asasin care îl ducea la abator. Sergiu îl hrănea cu biberonul. La un moment dat Țipiri a plecat și el într-un borș, în farfuria altui criminal. Mai târziu a apărut Balthazar, motanul stufos alb și negru, cu o coadă pămătuf care năștea invidia tuturor pisicilor din sat. După moartea lui
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]