460 matches
-
cuceri independența în 1815, dar va face parte dintr-o uniune monarhică alături de Belgia până în 1830. Ocupația germană din timpul celor două războaie mondiale a avut urmări catastrofale pe plan material și uman. Olanda este o monarhie constituțională, cu parlamentul bicameral (Senat, 75 de membri aleși pe 6 ani și Camera Deputaților, 150 de membri aleși pe 4 ani). Un moment de referință îl reprezintă constituirea uniunii vamale și economice Benelux (1947) care include Olanda, Belgia și Luxemburgul cât și participarea
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
apărut două versiuni pentru constutuție, funcție de tabăra care ale cărei interese le reprezentau: a executivului, respectiv a legislativului. Aproximativ 700 de reprezentanți la conferință au adoptat o versiune a proiectului de constituție pe 12 iulie, care prevedea înființarea unui parlament bicameral și dizolvarea vechiului Congres. Dar, datorită faptului că acest proiect prevedea dizolvarea Congresului Deputaților Poporului, devenea evident că deputații nu vor vota împotriva intereselor proprii. Sovietul Suprem a respins imediat proiectul de constituție și a declarat că Congresul Deputaților Poporului
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
considerat că poziția lui este suficient de sigură. Elțin a declarat într-un discurs la televizuine în noiembrie, când și-a prezentat proiecatul de constituție: "Rusia are nevoie de ordine!" Noua lege fundamentală asigura concentrarea puterii în mâinile președintelui. Legislativul bicameral, care urma să fie ales numai pentru un mandat de doi ani, avea puterile puternic limitate în chestiunile cele mai importante. Președintele putea alege un prim-ministru, chiar dacă Parlamentul nu era de acord cu candidatul desemnat și, de asemenea, putea
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
Sardiniei. În 1861 ca urmare a unificării Regatului Sardiniei, a fost succedat Regatul Italiei, statul nu a fost modificat(nu era prevazută o revizie a Constituție),a constituit piatra de temelie căruia se supunea noul stat național. Prevedea un sistem bicameral cu Parlamentul format din Camera Deputaților și Senat. Factorul inovativ fundamental pentru această lucrare era definirea strictă a drepturilor și obligațiilor a instituțiilor(inclusiv a Regelui)reducând puterea de apreciere a alegerilor făcute de înalții oficiali ai Statului introducând un
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
Parlamentul federal belgian este bicameral format din Senat (, , ) și Camera Reprezentanților (, , ). Lucrările parlamentului se desfășoară în Palatul Națiunii, situat în centrul Bruxelles-ului în vecinătatea Palatului Regal. Camera inferioară este formată din 150 reprezentanți aleși în 11 circumscripții electorale, prin vot proporțional. Camera Reprezentanților este
Parlamentul Belgiei () [Corola-website/Science/311768_a_313097]
-
în republică, cunoscută de atunci până în prezent ca Republica Africa de Sud. Spre deosebire de Canada sau Australia, era mai degrabă un stat unitar, nu o federație. Parlamentele coloniilor devenite provicii au fost desființate și înlocuite cu consilii provinciale. A fost creat un parlament bicameral, cu membrii aleși în special din rândul minorității albe. Legea electorală din Uniune s-a schimbat de mai multe ori, de cele mai multe ori numai pentru a apăra interesele partidelor la putere. Date fiind neînțelegerile cu privire la capitala Uniunii, a fost realizat
Uniunea Africii de Sud () [Corola-website/Science/312453_a_313782]
-
Indiei Britanice, crearea unui guvern central, care să aibă control atât asupra Indiei Britancie cât și asupra pricipatelor autonome și protejarea minorității musulmane. Viitoarea Constituție a Indiei va datora mult aceste ultime legi. Legea sus-numită prevedea crearea unui parlament național bicameral și a unei ramuri executive aflate sub controlul britanic. Deși federația națională nu a fost realizată niciodată, au fost organizate alegeri pentru parlamentelele provinciale în 1937. În ciuda unor rețineri inițiale, Congresul Național Indian a participat la alegeri și a câștigat
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
libertatea culturilor, au început eliberarea unui mare număr de prizonieri și, cel mai important, au inițiat alegeri pentru un nou corp legislativ. Pe 3 noiembrie 1795, Directoratul a fost recunoscut. Sub acest sistem, Franța a fost condusă de un Parlament bicameral, format dintr-o cameră mai înaltă numită "Consiliul bătrânilor" (cu 250 de membri) și o altă cameră numită "Consiliul celor cinci sute" (cu 500 de membri), și de un colectiv Executiv guvernamental format din cinci membri, numit "Directoratul" (de unde și
Prima Republică Franceză () [Corola-website/Science/309688_a_311017]
-
deoarece acestea au rang echivalent de ministru, fără a fi specificate. Corespunde [[Congresului Argentinei]], alcătuit din [[Camera Deputaților din Argentina]] și [[Senatul din Argentina]], ocupându-se de emiterea și punerea în aplicare a legilor. Congresul, ales prin vot universal, este bicameral. Camera Deputaților este formată din 257 deputați aleși pentru patru ani, cu înlocuirea parțială a acestora la fiecare doi ani. Fiecare provincie reprezintă o circumscripție electorală, fiind ales ca reprezentant al [[sistemului D'Hont]] din numărul deputaților care corespunde fiecareia
Politica Argentinei () [Corola-website/Science/309105_a_310434]
-
patru ani. Printre sarcinile sale se numără și îndeplinirea Constituției și a legilor statului, de unde Constituția se referă la aceștia ca agenți naturali ai guvernului federal. Puterea legislativă provincială este exercitată de corespondentul legislaturii provinciale care poate fi unicameral sau bicameral, conform fiecărei constituții provinciale. Fiecare provincie are la randul ei subdiviziuni teritoriale numite departamente, cu excepția provinciei [[Buenos Aires]] unde sunt numite partidos. Astfel în funcție de deciziile fiecărei provincii, departamentele pot fi subdivizate în districte, parohii sau barăci și pot avea sau nu
Politica Argentinei () [Corola-website/Science/309105_a_310434]
-
fiind preluate de cele trei stări nenobile active în parlamentul suedez: a preoților, țăranilor și orășenilor. Acest palat a rămas în linii mari neschimbat până în 1865, când a avut loc reforma parlamentară, prin care s-a trecut la un parlament bicameral. Cu această ocazie palatul a fost renovat și unit cu casa Hebbe, alăturată. Parlamentul s-a mutat într-o nouă clădire în 1905. Vechiul palat Horn a fost în 1913 extins spre lacul Mälaren și amenajat pentru birourile unor instituții
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
este organul reprezentativ suprem și unica autoritate legiuitoare a României. Parlamentul este bicameral, fiind alcătuit din Senat și Camera Deputaților. În comparație cu alte țări cu parlamente bicamerale, diferența dintre atributele celor două camere este mică, o lege trebuind să fie votată de ambele camere pentru a fi promulgată. În articolul 75, Constituția României definește
Parlamentul României () [Corola-website/Science/305019_a_306348]
-
este organul reprezentativ suprem și unica autoritate legiuitoare a României. Parlamentul este bicameral, fiind alcătuit din Senat și Camera Deputaților. În comparație cu alte țări cu parlamente bicamerale, diferența dintre atributele celor două camere este mică, o lege trebuind să fie votată de ambele camere pentru a fi promulgată. În articolul 75, Constituția României definește situațiile în care Camera Deputaților este prima cameră sesizată, și astfel cea care
Parlamentul României () [Corola-website/Science/305019_a_306348]
-
se baza pe separarea puterilor în stat-un principiu modern ce stă la baza construcției statale moderne. Nu era însă o separare strictă. Puterea executivă era deținută de șeful statului și de guvern, puterea legislativă era deținută de un parlament bicameral, iar puterea judecătorească era deținută de sistemul juridic. Puterea executivă avea însă tangențe legislative. Regele numea un guvern, iar guvernul răspundea în fața sa. În Franța anului 1814 era o monarhie constituțională, dar nu era un regim parlamentar pentru că guvernul nu
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
era reeligibil, era șeful puterii executive, numea guvernul, dar era responsabil în fața sa, și numai cu acordul Senatului putea să dizolve Camera Deputaților. Era comandantul armatei, numea fucționarii superiori și militarii de rang înalt. Puterea legislativă era reprezentată de Parlament bicameral, format din Senat și Camera Deputaților. Senatul avea condiții de alegere și eligibilitate, reprezentând interesele provinciilor și departamentelor. Senatorii erau aleși la nouă ani, dar se reînnoiau câte o treime din ei o dată la trei ani. Există o categorie de
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Vamale Germane (Zollverein) din 1834, care excludea Imperiul Austriac, a dus la creșterea influenței Prusiei asupra statelor membre. Constituția Regatului Prusia din 1850, editată de Frederic Wilhelm III, a dus la formarea unei monarhii constituționale și la crearea unui parlament bicameral, "Landtag," ales de plătitorii de taxe și "Herrenhaus" ("Camera Lorzilor"), era numită de rege. Regele era singura autoritate executivă iar miniștrii erau responsabili doar în fața acestuia. În 1862, Otto von Bismarck a fost numit de către Regele Wilhelm I în poziția
Regatul Prusiei () [Corola-website/Science/306080_a_307409]
-
șeful Armatei, avea drept de veto, putea bate monedă, conferea decorații, avea drept de amnistie și grațiere, convoca și dizolva Parlamentul, încheia tratate (acestea devenind valabile după ce erau aprobate de Parlament). Parlamentul constituia puterea legislativă în cadrul regimului democratic. El era bicameral (Senatul și Adunarea deputaților) și avea rolul de a vota legile, de a le abroga și avea drept de control asupra activității guvernului. Această constituție legifera principiul separării puterilor statului: Această constituție a contribuit la consolidarea Marii Uniri și a
Constituția României din 1923 () [Corola-website/Science/306176_a_307505]
-
Franța pentru a justifica eșuarea ratificării. Corolar la această Comunitate Europeană a Apărării a fost un proiect politic, prezentat în 1953, prin care se propunea crearea unei Comunități Europene Politice. Această structură confederativa ar fi avut la dispoziție un legislativ bicameral, un Consiliu European, Executiv, un Consiliu de Miniștri și o Curte de Justiție. Comunitatea Politică urma să aibă puteri și responsabilități extrem de extinse și urma să absoarbă Comunitatea Europeană a Apărării. Proiectul nu a devenit însă niciodată realitate. Mai mult
Comunitatea Europeană pentru Apărare () [Corola-website/Science/306191_a_307520]
-
în ciuda protestelor opoziției, guvernul prosovietic al lui Groza și-a permis să amâne alegerile, promulgând pe 17 iunie un decret pentru stabilirea noii proceduri electorale. În aceeași zi, primul ministru a semnat un decret de desființare a Senatului, transformând Parlamentul bicameral în "Adunarea Deputaților", legislativ unicameral. Ultimul legislativ, care funcționase ca expresie a Frontului Renașterii Naționale, fusese dizolvat în 1941. PCR-ul considera Senatul în mod tradițional ca reacționar, iar desființarea lui a fost considerată ca un pas spre ușurarea controlului
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
de Președinte, ales prin sufragiu universal pe o durată de 5 ani (până în 2002 durata mandatului era de 7 ani) și de guvern, condus de un Prim Ministru numit de către președinte. Puterea legislativă este exercitată de către guvern și de către parlament, bicameral, format din Adunarea Națională () și Senat (franceză: "Sénat"). Sistemul politic este pluripartit, iar membrii parlamentului sunt aleși prin vot: deputații prin vot universal direct uninominal pe o durată de 5 ani iar senatorii sunt aleși de către un colegiu electoral. Puterea
Politica Franței () [Corola-website/Science/305951_a_307280]
-
diferite orientări și 16 octombriști. În aprilie 1906, guvernul a prezentat proiectul noii constituții. Țarul era confirmat ca autocrat, având controlul total asupra guvernului, politicii externe, bisericii și forțelor armate. Rolul Dumei a fost schimbat, devenind camera inferiaoră a parlamentului bicameral, camera superioară fiind Consiliul de Stat numit de țar. Proiectele legislative, pentru a căpăta putere de lege, trebuiau aprobate în ordine de Dumă, Consiliul de Stat și de țar. Numai în condiții excepționale, guvernul putea ocoli discutarea în Parlament a
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
Această îi conferă regelui Victor Emanuel o poziție importantă în stat. Acesta putea să numească și să revoce miniștrii, să semneze tratatele de pace și comerț, să convoace și să dizolve parlamentul. Guvernul, alături de rege, deținea puterea executivă. Parlamentul era bicameral: Camera Deputaților și Senatul (membrii acestuia erau numiți de rege). Regimul noului stat era destul de autoritar. Contele de Cavour și adepții săi au încercat să guverneze cu sprijinul Parlamentului pentru a-și crea o majoritate parlamentară pentru a nu permite
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
polarizată, având la stânga comuniștii, iar la dreapta catolicii, o adevărata replică internă a tensiunilor generate de Războiul Rece. La 2 iunie 1946, italienii au votat în favoarea republicii, respingând monarhia instaurata în 1861. De asemenea, a mai fost ales un parlament bicameral (Camera Deputaților și Senat), care îngrădea puterea prezidențială, iar guvernarea locală, regională era repartizată în cele 20 de state italiene. S-a creat un sistem juridic independent. Într-un astfel de sistem politic multipartinic, premierul este ales prin negociere între
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
, în original, Österreichisches Parlament, este organul legislativ federal al Republicii Austria. Instituția este una bicamerală. Consiliul național al Austriei este alcătuit din 183 de membri aleși proporțional într-o alegere generală, care are loc o dată la cinci ani sau mai devreme dacă Consiliul național decide să se autodizolve. Nationalrat este camera dominantă (sau "joasă") a
Parlamentul Austriei () [Corola-website/Science/313927_a_315256]
-
intenționa să o creeze urma să fie alcătuită din unități naționale, regionale și locale, cu intenția de a face recrutări în stilul Partidului Comunist Sovietic. Ca și "" a dreptei franceze, susținea schimbări constituționale radicale. Parlamentul Norvegiei ("Storting"), urma să devină bicameral, a doua cameră fiind formată din reprezentanți aleși din rândul clasei muncitoare, după model sovietic. Quisling s-a concentrat mai mult pe organizare decât pe aspectele practice ale guvernării; de exemplu, toți membrii "Norsk Aktion" urmau să aibă un rang
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]