1,128 matches
-
Străzile sunt punți de cositor fluid, catene ca de cupru, copacii relicve și întregul oraș ca o peșteră nesfârșită între cer și pământ. Pașii bărbatului singuratic se voalează și se pierd în hăul propriei umbre. Vine cu ploaia în față, biciuit de vântul rebel. - Bună dimineața, domnule doctor!... deschide cabina paznicul și iese în pragul ușii, trezit din moțăiala lui, din gândurile lui de paznic de noapte, alarmat de scrâșnetul porții de fier și de hărmălaia molcomă a câinilor uzi și
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
Petcu Publicat în: Ediția nr. 487 din 01 mai 2012 Toate Articolele Autorului Habar n-am dacă fiecare om are daimonul său sau nu, știu doar că dincolo de forme îmi place vîntul, toamna cînd deschizi ușile pereche și ploaia îți biciuiește obrazul obosit oricum e prea tîrziu să mă mai ascund după ceea ce vreau să aud ... "ceea ce se schimbă" poate că e un fel de înger care vine odată cu liniștea unei duminici de aprilie, deși cîteodată din prea multă admirație pentru
CU EXCEPŢIA CULORILOR RUSEŞTI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358562_a_359891]
-
care a ivit-o pământul acesta, pe marele poet și ganditor politic, pe Mihai Eminescu! Cel care le-a arătat românilor calea pe care să meargă și le-a arătat și greșelile și viciilor, ca să se îndrepte. Ce a mai biciuit el lichelismul și demagogia politicienilor! - Degeaba, Doamne, l-au asasinat și pe Eminescu ... - Ăhă-hăăă, să fie Sfinția ta sănătos... Doamne, cum l-au lucrat Titu Maiorescu și francmasonii lui pe sărmanul Eminescu! Și i-au înscenat cum că ar fi
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
valuri mari care vin cu uragane, valuri mici solare în care se răspândește argintul vieții și fericirea se plimbă pe plajele însorite ale verii, îmi număr bucuriile și durerile și moartea-mi tremură pe la ochi în foșniri diafane, visurile-mi biciuiesc vederea, în fiecare zi iau viața de la început ca pe o lecție pe care memoria n-o poate învăța, rătăcitor ca ulise prin viață, trec prin păduri neumblate și ies la lumină, hărțuit și flămând ca o felină, câteodată fericit
TURMA ORELOR ALBASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344621_a_345950]
-
pe prooroci. Dar voi întreceți măsura părinților voștri! Șerpi, pui de vipere, cum veți scăpa de osânda ghenei? De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni; dintre ei veți biciui în sinagogi și-i veți urmări din cetate în cetate. Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepților răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ați ucis între templu și altar
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
doi cântăreți din flaut și harpă. -Cum merge ancheta magistre Simbinacus? -Se pare că batem pasul pe loc Magister extraordinarii. Nimeni nu știe nimic, nimeni n-a văzut nimic! -Explică-mi pe larg. -Cei implicați au fost interogați. Apoi au fost biciuiți din ordinul procuratorului. Câte ceva s-a mai schimbat din declarațiile legionarilor care au fost de pază. Unul din aceștia, un veteran, a spus că a auzit totuși ceva. În timp ce vorbeau între ei în noaptea aceea s-a auzit un șuierat
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
împletire dintre spirit și suflet... ar fi o adevărată „nebunie” și aberație deoarece moartea e „sigură” oricum. A se lua aminte! Poeta nu șovăie în fața obstacolelor ce-i blochează drumul, ci dimpotrivă, cu abilitate, sustrage „carul reginei de alb” și biciuind „caii sălbatici”... pornește spre orizonturile visate, pe drumuri pline de lumină - la braț cu poezia și cu soarele-n priviri. „să privesc soarele / în adâncul luminii / căldura lui / mă învăluie și soare devin!” ( Dragoste de viață) Descoperim cu ușurință în
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
din 14 mai 2015 Toate Articolele Autorului Dormi iubito și nu-ți pasă, Că nu știi de bunăseamă, Cad în valuri pe terasa Din tei frunzele de-aramă, Cănd prin noapte vântul trece C-un urlet lung de lup turbat, Biciuind cu suflu-i rece Trunchiul ud și dezbrăcat. De parcă-i ieri nu pot uita, Verde-n haina-i de parada Cu parfumu-i îmbată Trecătorii de pe stradă. Acum iată-l stând în ploaie, Vântu-l bate neîncetat, Crengi îi rupe și-l
DORMI IUBITO de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360503_a_361832]
-
să trăiască. Câteva vecine miloase l-au acoperit cu paie și rogojini și i-au dat să bea apă. Cu câtă sete sorbea murgul din hârdăul pus la botul lui, de câte-o femeie! Apoi, veneau copiii țiganului și-l biciuiau cu nuiele. Într-o noapte i-au furat și rogojina cu care fusese învelit. Trebuie să spun că în toamna aceea am avut prima cădere psihică serioasă. Am căzut la pat și am refuzat să mă mai ridic. Nu mai
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
Iubirii, binecuvântate de Marele Duhovnic Părintele Arsenie Boca. Coborâtoare dintr-o glorioasă obârșie a venit în taină ca un acatist al voinței, pe un vălmășag de Doine. Te vindem iar cu sărutări viclene,/ prin nepăsare oarbă și prin lene./ Te biciuim cu vorbe de ocară,/ Te pălmuim cu ură ca de fiară./ Te adăpăm cu suc de-amărăciune,/ din pofte rele și din stricăciune./ Te țintuim pe cruci de nedreptate,/ prin cuiele uciderii de frate./ Iar împletim blestemele de tată,/ să
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
revelări notorii de mai târziu: „Poetul acesta n-a fost numai poet ... care să fii vânat tablouri, senzații, sunete. El a fost cel puțin în aceeași măsură un cugetător, un luptător, un profet - da, un profet ca profeții vechii Iudee, biciuind și arzând, de o parte sfătuind și revelând de alta, în numele aceluiași Dumnezeu al ințelepciunii” (1904). Sau altădată: „Eminescu e om mare al nației, ceea ce este poate mai mult decât un poet genial” (1911). Despre articolele din Curierul de Iași
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1362 din 23 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Picură șoaptele, se preling precum stropii de ploaie în liniștea nepătrunsă a visurilor. Ceasul numără clipele pașilor rătăciți pe caldarâmul ud și rece. Plouă în rafale biciuind obrajii pârguiți ai toamnei. Toamna dansează desculță, cu rochia udă lipită de coapsele pârguite ... de sănii cu gust de gutui coapte ... cu părul arămiu șiroind de apă .. Dans ritualic născut din pasiunea misterelor aascunse in culorile calde ale naturii . Cu
TOAMNA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360085_a_361414]
-
apare. Omul ar putea fi eventual beneficiar al unei Legi privind drepturi și îndatoriri, care încă nu a fost inventată de politicieni. Aș sugera una simplă: „Dacă nu muncă, nu mâncă”. Creangă asocia școala cu iapa a cărei șa este biciuită dar cu călărețul pe ea. Vai Doamne! Să tot înveți în aceste condiții. Unii maturii, nu le zic oameni că nu merită, pretind formule de politeță de forma: „înalt prea demnitatea Dumneavoastră” , „Mult stimate Domnule profesor” etc. Se și prezintă
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360208_a_361537]
-
alte câteva Vânturi Lățoase se buluciră ca orbeții pe coridoare și, de beți ce erau, suflau în prostie, spărgând ferestrele și policandrele de gheață, de erau să distrugă tot palatul dacă nu intervenea Iarna, cu un harapnic plumbuit în mână, biciuindu-i: - Ho, blestemaților, v-ați îmbătat ca niște imbecili și-acum îmi distrugeți palatul? Dar, în debandada și harababura ce s-a iscat, Mărțișor și Norocel izbutiră să se strecoare până-n turnul lui Nor Vânat, care dormea beat pe două
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
iar la unele răscruci, fulgere și tunete. Trecură prin niște hăuri în care norii se învârteau într-un vârtej și era cât pe ce să-l răstoarne pe Vultur. Apoi ajunseră pe alte cărări peste care zburau nori albi zdrențuiți, biciuiți de vânturi urlătoare. Vulturul zbura săgeată deasupra lor și abia scăpă de turbatele vânturi ce se luară după el, apoi intră printr-un coridor strâmt, împrejmuit de stânci ascuțite, zburând planat până în creierul munților, unde bat vânturile din mai multe
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
înșelătoare îți dau t â rcoale: « Aruncă-te ! Acum ! Hai, nu-ți fie teamă te prindem noi. » Râsete lugubre. « Ai grijă! Se hrănesc doar cu frica ta. » O greutate fierbinte îți mocnește în piept, inima crește, crește, sângele pulsează furios, biciuiește arterele trupului, adâncurile creierului. Explozia lichidului roșu iți inundă ochii, gura ... simți gustul metalic, iute. « Aruncă-te ... aruncă-te ... ce aștepți ? Lașule ! » « Nu asculta! Se prăbușea alunecând. Ceva îl susținea,căderea era lină. Mai jos de iadul remușcărilor nu era
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
în veac de veacuri Sântilie, prooroc. Pe pământ vei duce ploaia Și rodirea verii toată, Și vei da mere de aur Miere dulce și-aromata. Și-ți mai dau și un harapnic Și-un car mare-n roți zimțat, Ca să biciuiești amarnic Pe Cel Rău și-mpielițat. Iar ca vizitiu la caru-ți Va veni cu bucurie Cel ce-aprinde focu-n toate El, Ilie-al lui Palie. Dar aminte ia, Ilie, când pe draci vei pedepsi numai-n crucea care-i nouă nu
POVESTE DE SÂNTILIE 2 (URMARE) de LEONID IACOB în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340522_a_341851]
-
stare să articuleze un gând, necum să priceapă o arie. Cum știm cu toții, avem creierii chiseliță: nu mai putem judeca limpede și îi aruncăm pe săracii copii până și în bolgiile educației antreprenoriale, în tartarul judecăților de natură financiară, îi biciuim cu varii ideologii la modă, le spunem orice, numai adevărul nu. Le semnăm condamnarea cu un aer voios-dansant, abandonându-i în fața calculatorului, a tabletei, a smartphonului, când nu îi cărăm prin toate locurile amintite. Foto: Niculae Ardelean Umanitatea hiperconectată tehnologic
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
Ronaldo, iar Schiller ar fi avut lateralele capului cu vedere la scalp. Îmi aduc aminte că era o toamnă ploioasă, îmi făceam loc pe trotuar, printre bălți, ca prin pădure, înaintam cu greu spre unde aveam de ajuns. Picurii îmi biciuiau fața, basca îmi era leoarcă, iar pe sub ea se ițeau zulufi inegali de păr, îndesați cu furie sub greutatea fetrului. Treceam printr-o dramă, nu mai existau frizeri decenți pe lumea asta. M-aș fi tuns la frizeria de la colț
Olga, hair stylist-ul care m-a făcut să plâng. „- Aș vrea să am puţin din Monica Belluci, dar cum nu se poate, să mă tundeți măcar ca pe Charlize Theron...” () [Corola-blog/BlogPost/338959_a_340288]
-
Desteptați-vă români” Fierul scos din pieptul țării ne-a fost arma și necazul Și coroană pentru Doja, și baltag pentru Viteazul Munții noștri aur poartă, am putea să fim bogați Însă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădați Biciuiți de monștrii vremii și răpuși de neputință Am trecut peste milenii cu speranță si credință Și-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci... Astăzi... cine ni-s eroii? Cine
Lecția de istorie () [Corola-blog/BlogPost/339979_a_341308]
-
merge la secerat (că o înțeapă și o julește miriștea și pălămida)...în sfârșit, nu stă mult în bătaia arșiței și a gerului (să rămână veșnic frumoasă, ca așa-i place lui nea Dracu), nu mulge vacă (să n-o biciuiască, vai de mine, cu vârful cozii, ori să dea cu piciorul și să-i răstoarne șistarul cu lapte!)... Și, tot așa, un an, doi, șapte, noua...până când, într-o primăvară spre vară, nea Dracu da ortul popii. E ușor de
Ţaţa Anica şi norocul lui nea Ion () [Corola-blog/BlogPost/340009_a_341338]
-
cultură, progres, artă, politică de noblețe, nu oala cu sarmale. Cuvântul ridică din apatie, din tâmpenie, din răutate. Cuvântul este arma și scutul și stindardul Omului. Nu banii. Ne mai amintim să ne îmbrățișăm cu cuvinte, sau doar să ne biciuim unii pe alții cu ele? Ce lăsăm copiilor noștri? O țară fără Spirit? Spiritul Divin este prezent în orice act artistic care aduce o pace profundă și plină de sensuri, o plenitudine care nu ține de simțuri, o îmbrățișare față de
RECVIEM PENTRU UN VIS # COLECTIV. Mărturisirea unui ex-rocker () [Corola-blog/BlogPost/340035_a_341364]
-
dă impresia că este prea tolerant. Bunătatea a preocupat pe gânditori încă din Antichitate. De exemplu, Aristotel a încercat o definiție a ei, socotind-o în cele din urmă, pronie. Dar modelul elocvent a rămas Iisus, care prin blândețea superioară, biciuind răul cu pilde, a împărțit istoria în două: ante Christum și post Christum. Dacă s-ar fi ajuns la un imperiu al blândeții, fața lumii ar fi fost mai luminoasă: până și cei malefici s-ar fi transformat în agreabili
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339586_a_340915]
-
încet, încet, după ce-a dispărut și nu mai este decât în amintire, oribilă poveste, încep, din când în când, să îl regret. Nu-i uit privirea cruntă și ghearele de-oțel cu care-îmi sfâșia sufletu-ntruna, dar când mă biciuiește cu mult mai rău furtuna durerilor, parcă mi-e dor de el. Atunci slaba speranță că am să îl înving măcar prin legendara resemnare îmi lumina privirea și mai eram în stare ca rănile în liniște să-mi ling. Azi
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340996_a_342325]
-
La conac pregătirile erau în toi,încăperile îmbrăcau straie de sărbătoare. Dispoziția ei era o problema. *** Seara unui început de toamnă aducea o ploaie torențială caldă care împrospăta atmosfera. Privea pe geamul camerei sale cerul dezlănțuit. Rafale de vânt sălbatic biciuiau ferestrele și înclinau crengile copacilor. Un călăreț intra în galopul grăbit al unui armăsar. Descălecă și intră în conac. Lord M.Joseph avea curaj, să umble fără trăsura pe o vreme vitregă. Îi culcase pe copii și îi controlase. Erau
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]