2,247 matches
-
este mai mult o distilărie de droguri decât o filatură de bumbac. Prin urmare, a fost arestat pe loc și acuzat de implicare în activitatea criminală a transportului de materie primă pentru fabricarea drogurilor. Degeaba a încercat să se disculpe bietul Vasile! Ba că nu a știut! Ba că a fost păcălit! Ba că la el în contract scrie bumbac! Și se lamenta, și se jura, și se ruga, și blestema că poate-poate îi va îmbuna, că poate-poate vor înțelege situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se va face bine. Probabil că nu-i duce s-o vadă. Păi cum să-i ducă? Nici Matei nu este de acord. Ce păcat! —Mare păcat! Când am văzut-o nemișcată, cu ochii închiși, m-a cuprins jalea. Dar bietul Matei, cum se va simți săracu’?! îmi pare atât de rău de el. Ai văzut cât era de distrus? îl compătimea Gelu. Dacă stă tot timpul cu ea și zi și noapte, mâncat, nemâcat, dormit, nedormit, cum să arate bine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aducă binele”, ori „Viața este darul cel mai de preț ca și iubirea”. Tu spre care posibilitate înclini, Gelule? Nu știu ce să spun, Leontina, era îngândurat Gelu. După cum am văzut-o mi-e greu să mă pronunț. —Vezi? Poate de aceea bietul Matei este distrus, că el fiind medic își dă seama de toate implicațiile acestei come, deși ar trebui să gândească pozitiv. Cred că gândește pozitiv, cu toate că n-am putut să stau prea mult cu el de vorbă. Ar trebui să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). Istorisiri nesănătoase fericirii 19 îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de a stopa aceste excese, Biserica hotărăște, la Conciliul de la Braga, refuzul performării riturilor funerare în cazul tuturor sinucigașilor, indiferent de clasa socială din care aceștia proveneau și de motivul faptei. Fără un efort considerabil, ni-i putem imagina pe bieții suverani pontifi cu chipurile contorsionate de groază la vederea unui asemenea rătăcit, anticipând teribilele tablouri ale lui Francis Bacon. În fine, în 693, la Conciliul de la Toledo, s-a luat decizia excomunicării celor vinovați de tentativă de suicid. Începând de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și beau liniștiți ca cei șapte filosofi ai Eladei (neîndoielnic, pitarul Filimon are un fix cu referințele clasice plasate defectuos, n. m.), prinseră la limbă și deveniră mai zgomotoși decât nemții cei beți (încă de pe atunci li se dusese buhul bieților teutoni, n. m.)". Dulci sunt clipele de sărbătoare, îmi veți spune. De acord... Ei, trăiește omul ce trăiește, dar, la un moment dat, trebuie să și moară, din motive pe care spațiul restrâns nu-mi permite să le aprofundez. Cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
scripturistice văd, în acest citat, o poruncă expresă a lui Dumnezeu asupra felului cum trebuie să fie tratat stârvul omenesc după moarte, adică să fie dat pământului din care a fost luat, iar nu incinerat. Se-nțelege de la sine că bieții noștri credincioși, ce nu sunt obișnuiți cu citirea Scripturii, pe care, majoritatea, nici n-au văzut-o necum s-o mai înțeleagă sunt amețiți de aceste cuvinte, rostite de însuși Dumnezeu prin gura vorbăreață a preotului de pe amvon. Ca să dăm
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care nici În ziua de azi nu știu dacă a fost real sau imaginar. Iar eu am rămas În mijlocul drumului, Îndrăgostit până În ultima fibră a inimii, văzând cum se Îndepărtează mica domnișoară atât de asemănătoare unui Înger bălai și neștiind, bietul de mine, că tocmai făcusem cunoștință cu cea mai dulce, mai primejdioasă și mai mortală vrăjmașă a mea. Ambuscada În martie, noaptea se lasă devreme. Mai dăinuia o spuză de lumină sus pe cer; dar străzile strâmte, sub streșinile Întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-l pe Góngora troacă de porci: Omul acesta e-o asemenea scursură (lăsându-i Însă originea În pace), că niciodată, nu știu cum se face, nu i-a picat căcatul din gură. Gingășii pe care implacabilul don Francisco le extindea și asupra bietului Ruiz de Alarcón, de a cărui imperfecțiune fizică - era cocoșat - Își bătea joc În fel și chip: Cine-i scrofulosul care are-n față și-n spinare câte-o gâlcă deloc mică? Gheboșică. Versurile acestea circulau pasămite anonim, dar toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
desprinse din brațele bărbatului care avea despre sine o imagine atât de sumbră, îl privi lung și îi zâmbi cu îngăduință. Oooof, Doamne, dar ești ca un copil răsfățat și neascultător... Vrei să știi ce aș face cu el, cu bietul meu ologit și bolnav închipuit?... Uite: am să-mi pun mai întâi mâinile pe pieptul său, așa..., începu să-i explice, cred că nu o să-l doară prea tare de la ologeală, nu?... și se aplecă încet deasupra lui, în timp ce el
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
creează personaje cu porecle mai sofisticate. Trei intelectuali care formează un grup sînt numiți Cei trei dioscuri, unul dintre ei, Hagienuș, gonit periodic de copiii săi, e zis Regele Lear, iar Ioanei, amantă episodică a lui Ioanide, dinainte de a deveni "bietul" prin moartea ambilor săi copii, i se spune Indolenta. Unui ministru pe nume Ion, mama și soția mămoasă îi atribuie ca diminutiv pe Jean. În Cartea nunții, Ion Marinescu, deghizare a autorului, e poreclit americănește Jim, iar cumnatul său, licean
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
care descoperă plin de încîntare Europa și procedează apoi la amare comparații cu situația din țara sa. Există, fără îndoială, și o "latură Dinicu Golescu" în Peregrin..., dar ea rămîne marginală. Autorul e mult mai inteligent și mai modern decît bietul mare ban Golescu, baș-boier iremediabil. Infinit mai interesant decît ceea ce spune despre lumea vizitată este Codru Drăgușanu atunci cînd își schițează, involuntar și în filigran autoportretul. Doar citit ca un Bildungsroman, ca autobiografie, Peregrinul... își dobîndește adevărata semnificație, care depășește
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
Ca și în alte romane de ultimă generație, auto- sau pseudo-ficționale, prin stil indirect liber și diverse instanțe confuze logic și filologic, filele și capitolele compromițătoare circulă pe ruta autor-naratori-personaje, fiecare dând vina pe celălalt. Naratorul este necreditabil, personajul e, bietul, o creatură de hârtie, iar autorul, orice ar spune critica răuvoitoare, are teme majore. Să citim atunci romanul nu pentru valențele lui de expresivitate (aceasta fiind mai degrabă involuntară), ci pentru episoadele formării și deformării unei tinere provinciale, în malaxorul
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
aceleiași politici, a aceleiași greșeli. Adică un oarecare dogmatism sau abandon, o lichidare completă a principiilor leniniste". Pentru că nu se revine, și aici tonul devine vibrant, "la ceea ce înseamnă leninism, la ceea ce înseamnă democrație directă, acea democrație de masă veritabilă". Bieții intelighenți, disidenții cum au fost numiți nu puteau protesta decît printr-o "atitudine de tip umanist", deci cum ar veni burgheză. Ca și cum ar fi avut de ales. Ce contează opresiunea ideologică, cenzura, prigoana? Mesajul lor n-ar fi avut decît
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
care se afla pentru moment s-au agitat cu mișcări comice, ia te uită, ce părere aveți?, un cuvânt care vrea să se scrie singur, nu mai lipsește decât să vrea să se și vorbească, de parcă ar fi stăpânul lumii. Bietul de el a replicat că, de fapt, ele toate, cuvintele, sunt stăpânele lumii, văzuse și auzise deja fraze afirmând exact asta, așa încât cum să nu se accepte această realitate?, cuvântul era începutul și sfârșitul, era totul, știa de existența cuvintelor
Adeus, Antonio Olinto! by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6876_a_8201]
-
Graiul moldovenesc scoate la iveală un alt ritm, o relație fabuloasă între actori, o înmuiere a limbii, a reacțiilor. Între ei, se rătăcește un ungur, ambițiosul Fennek. Învolburat, plin de sine, dinamic în limba de neînțeles care se prăvale peste bieții și adormiții moldoveni, Fennek vrea să joace tot. Spre năuceala completă a celorlalți. Care nu pricep o iotă, dar înțeleg tot! Ambiguitatea sensurilor folosită din plin de Shakespeare și speculată în traducerea lui Andrei Marinescu este dublată pe de o
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
ejaculare precoce, testosteron etc..., ca să fie înțeleși de toți Ivanii și copiii din fața ecranelor. Apoi, după ce bagă groaza în oameni, hop! ca acadeaua de pe colivă, vine și una din duduițe cu salvarea, adică cu un număr de telefon, la care bieții „neerectili" vor fi consultați de specialiști și pot comanda elixirul bărbăției, care va face din ei adevărați giganți sexuali, mai ceva ca Giovanni Giacomo Casanova... În răstimpul a cincisprezece minute cuvântul Testosteron răsună cam de zece ori. S-ar putea
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
p. 215). Autorul omnipotent ne va oferi bucuria copilărească a happy-end-ului. La granița dintre realitatea ficțională și iluzia ei, scena atroce a autopsiei este dată de la început și modificată. Ultima pagină din carte consacră triumful neverosimil, de Poveste, al vieții. Bietul Ionel se ridică în capul oaselor din leagănul-copârșeu, zâmbește larg și face "să țâșnească din puțulica lui, cu mare putere, un arc lichid, limpede - care de obicei se numește pișat de copil!..." (p. 578). Un final memorabil de roman ratat
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
se mai poate vorbi despre merit, nu e rezervat vreunui autor - oricât de bine înrădăcinat în canon - înzestrat, cândva, cu carne și oase. Nici Cervantes, nici Balzac, nici Proust, nici Joyce nu fac pentru soarta acestui gen atâtea câte face bietul - și anonimul - cititor. Recunoaștem cu ușurință, în această listă restrânsă de principii, o simpatică vulgată a teoriilor ce abordează sistemul literar din perspectiva exclusivistă a receptării. Și, dacă zăbovim o clipă în plus asupra temei, un mai vechi scenariu de
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
îndoiesc că vor fi pedepsiți"; "România e o țară de nimic, cum frate să poți trăi având pe conștiința faptul că o viață ar putea să dispară pentru amuzamentul tău, cum să ai atâta prostie în tine să faci asta, bietul cățeluși, poate nu o să supraviețuiască din cauza bestiilor de oameni"; "Doamne,...îmi vine să urlu,...nu pot să cred că suntem atât de nemernici,atât de lipsiți de suflet,..nu pot să mai rezist,...e groaznic". Iată și o parte din
Un caz șocant din România a îngrozit lumea iubitorilor de animale by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78413_a_79738]
-
e fiul său, Zizi. Șeful de post l-a sfătuit să-și caute băiatul pe unde se afla fata lui Tefik. La moschee, cînd imamul le-a vorbit credincioșilor săi despre dispariția lui Radie s-a auzit un vaiet reținut. Bietul Tefik și iar bietul Tefik!! Altfel turcii știau că Radie, să fie sănătoasă, plecase acum cîteva nopți cu băiatul ceasornicarului. Unde trecea pe strada lor, noaptea, chiar și cu motorul stins, o ditamai mașina cu Zizi și Radie pe bancheta
Răpirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7585_a_8910]
-
Șeful de post l-a sfătuit să-și caute băiatul pe unde se afla fata lui Tefik. La moschee, cînd imamul le-a vorbit credincioșilor săi despre dispariția lui Radie s-a auzit un vaiet reținut. Bietul Tefik și iar bietul Tefik!! Altfel turcii știau că Radie, să fie sănătoasă, plecase acum cîteva nopți cu băiatul ceasornicarului. Unde trecea pe strada lor, noaptea, chiar și cu motorul stins, o ditamai mașina cu Zizi și Radie pe bancheta din spate?! Totuși, de dragul
Răpirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7585_a_8910]
-
să-și salveze soția. Iar cumnata zăcea acum acolo, doborâtă de aceeași boală fatală, urlând, speriind îngerii și arhanghelii de la porțile raiului. Dar pământurile soției sale, pământurile familiei Corval? Octávio trecea lupa enormă peste literele ziarului, care se contorsionau în fața bieților săi ochi. Se părea că ziarele nu erau scrise, că nu spuneau nimic, că literele erau acolo doar așa, fără nici o noimă, compacte sau răsucindu-se, în funcție de distanța de la care le privea. Ca și cum ziarele ar fi strigat fără ca să se
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
un domn cu carte, îi spune să strîngă repede cocoșul și ouăle, să le ducă acasă, să treacă pe la medicul veterinar să-i spună acela dacă nu cumva trebuie să arunce ouăle și să prăjească într-un foc de vreascuri, bietul pintenat. E gata, e sfîrșitul lumii, maică, gripă și cum i-ai mai spus? Trece și asta, lasă, cum au trecut toate, războiul, foametea, comuniștii, apele, seceta, vine ea vremea cînd oamenii de la oraș or să vrea, din nou, răcituri
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]
-
eram acolo. Ești știrbă de tot, Lil, să-ți pui unii frumoși, Așa a zis, ți-o jur, Nu pot să mă mai uit la tine Și nici eu nu mai pot, i-am zis, și gândește-te și la bietul Albert, După patru ani în armată, vrea și el să se simtă bine, Și daca tu nu-i poți da asta, sunt altele care-o s-o facă, i-am zis. Ai, zău, mi-a zis. Cam așa, i-am
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]