440 matches
-
și speriat, în mijlocul unui deranj cât casa, Ghiță a mai meditat o vreme, după care chiar că s-a culcat, lăsând dormitorul vraiște până mâine după orele de program, a hotărât el. * * * Sărut măna, prea cucernice! i-au răspuns la binețea matinală doi dintre colegii care se aflau la birou. Se pare că ai muncit pe brânci astă-noapte, i-adevărat? Ai răvășit casa și ai scotocit peste tot, dar n-ai dibuit ce căutai, amice. Mai ai încă multă treabă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prin a-și consulta cu atenție sporită cronometrul în semn de mare grabă. * * * Sărut mânuța, doamna doctor! A întâmpinat-o pacientul Geambașu pe cunoscuta doctoriță și doctor, cu zâmbetul pe buze la venirea matinală a acesteia la cabinet. Răspunzând la binețe, l-a fotografiat numaidecât și și-a dat seama că suferința trecuse. Nemaifiind alte programări pentru acea oră, l-a invitat în cabinet înaintea celor trei-patru studenți practicanți care o așteptau și ei. Ia loc pe canapea și, dezbrăcarea! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Starostele stătea jos, turcește, direct pe pământ, sorbind cu nesaț dintr-o pipă enormă. Din când în când arunca în văzduh un fum alburiu lăsându-l în voie să și aleagă drumul dorit. - Bună dimineața, bulibașă, zise avocatul, însoțindu-și binețea cu un zâmbet de bună voință și întinzându-i mâna prietenește. - Să fie bună, domnule, dacă spuneți dumneavoastră! Cum se arată, nu pare a aduce ploaie. Până și vântul s-a aciuat undeva, poate cu gândul de a se odihni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nimeni nu putea să precizeze. Se gândi că cel mai înțelept lucru este să părăsească șatra fără a isca suspiciuni. Timpul... numai timpul deținea răspunsul căutat. Locotenentul, care-și propusese să nu-și mărturisească deocamdată, cu glas tare bănuielile, dădu binețe celor prezenți, dar, după câțiva pași, se întoarse din drum, se apropie de stăpânul șatrei și-i spuse pe un ton ce nu putea fi socotit un ordin, dar nici o rugăminte: - Bulibașă, câteva zile ar fi bine să nu părăsiți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să aibă probleme cu traficul, fiindcă șoseaua nu era aglomerată la ora aceea. Cecilia admiră natura încremenită în haina argintie a zăpezii, împodobită ca pentru sărbătoare. Brazii se înălțau maiestoși, când aglomerându-se parcă într-o întrecere de a da binețe călătorilor, când lăsând loc liber soarelui de a da vești prin razele sale de o zi senină. Asfaltul șoselei șerpuinde contrasta cu albul dâmburilor de zăpadă de pe margine. Liniștea înghețată a acestui tablou de iarnă se completa cu tăcerea celor
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
până unde vorbește lumina și de fapt ce se întâmplă cu mine? Parcă...” gândesc, încercând să pricep unde mă aflu de fapt și dacă visez sau sunt treaz... Deschide ochii, dragule, că soarele te așteaptă de multișor să-i dai binețe. Uite-l colea. Și-a strecurat doar câteva raze printre perdele, să te întrebe de sănătate. Hai! Spune-le cum ai dormit și pe unde te-au mai purtat visele. Dacă m-ar fi întrebat pe mine, le-aș fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
piele tăbăcită în loc de urechi. Miroseam cu pielea și simțeam cu limba... Mă gândeam la trecut și, cu noua mea rațiune de a fi, era incredibil câte lucruri erau catalogate acum ca fiind josnice și anormale. Cum am putut eu da binețe atâtor oameni fără ca ei să fi făcut o piruetă în jurul meu și apoi să-mi fi cântat "Imnul umbrelor ce dispar"? Oare cum am îndrăznit să mănânc fără a sta în cap întâi și de a recita de cinci ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
totul părea că face parte dintr-o lume asupra căreia timpul nu-și pusese amprenta, am început amândoi să schițăm febril. în mai puțin de o oră era gata eboșa și începuserăm să punem luminile și umbrele, când, dându-ne binețe, trei țărani au început să încarce liniștiți într-o căruță fânul din căpițe. - Apăi, ce treabă-i asta dacă ne luați căpițele, oameni buni? - i-a certat în glumă prietenul Jan. La care, unul din cei trei, îndreptându-se agale
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
casele noastre anotimpul tristeții...” Pentru că „asemenea trenurilor ce trec prin gări nepăsătoare, trec peste noi anotimpurile.” Constantin Clisu este obsedat de trecerea ireversibilă, ca orice om, este viscolit de întrebări și le recită: „Când o căciulă oarecare nu răspunde la binețe, înseamnă că nu e nimeni sub ea?” „E neînțeles de ce, dacă jocul de șah are un rege, de ce sunt necesari și doi nebuni?” „Când răsfoim istoria găsim numai vitejia voievozilor! Nici un cuvânt despre Ion...” „E bine ce știm să știm
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
trecerea timpului, dar curată, încins cu un curmei de tei, peste mijlocul subțire al trupului, cu picioarele goale, care se apăra, de căldura soarelui, purtând, pe capul pleșuv, un potcap mănăstiresc, vechi de peste o sută de ani. Bună ziua, moșule! dădură binețe cei doi tineri. Bună ziua și dumneavoastră, vitejilor! răspunse cu glas stins bătrânul. Moșule, de unde ai apărut, că nu te-am mai văzut pe pământurile noastre? întrebă Ionică. Vin de departe, dar să știi că pământurile acestea m-au întâlnit și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
locuită de meșteri aduși din Ardeal pentru lucrul la sticlăria evreului Ițic Serat, și poposiră la o casă mare, al cărei stăpân se proptea într-o lopată lată, cu care făcuse loc altei pături de nea. Sara bună, gospodar! dădu binețe Fetea, smucind bucuros hățurile. Bună să vă fie, rusnacilor, răspunse țanțoș Ștefan, un muntean vânjos, venit de prin părțile Bucovinei. Dar devreme ați pornit a colinda? D-apoi, s-avem vreme să trecem pe la tine, răspunse una dintre femeile înfofolite
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de o vargă de alun. Pe la biserică, i se alătură Mihai a lui Ghiță Toader, cel mai mare fecior al pădurarului, care, bucuros nevoie mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu le mai știe, băiete și baba mea, care mă judecă! răspunse bătrânul, îndemnându-și boii. Dar, unde te-a trimis
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dans. La masa rezervată s-au așezat doi bărbați. Diana privi spre masă. Unul dintre ei era chiar bărbatul pe care Îl aștepta cu nerăbdare. Îi Întâlni privirea. Acesta Îi zâmbi și Înclină din cap ca și cum i- ar fi dat binețe, apoi Începu să se converseze cu bărbatul de lângă el. Ea nu i-a răspuns nici de data aceasta la flirt, s-a Înhibat, pur si simplu, ca și cum nu ar fi avut timp pentru acest lucru. Se concentră mai bine și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
lume, care la cosit iarba și otava, care la adunat fânul uscat și bun pentru animale. Pasărea, măiastra ciocârlie, era acasă la ea, desfătându-și ascultătorii, lucrătorii câmpului cu trilurile ei fermecate și călătoriile ei către cer, unde după ce dădea binețe îngerilor, cobora în picaj peste pământ, de unde revenea la vizita ei la cer după o scurtă pauză. În escaladarea lor prin păducei, porumbari și măceși, brotăceii anunțau ascultătorii că timpul urmează să fie frumos, tocmai bun pentru lucrul pe ogoare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că era milos din naștere, l-a prins pe străin bine cu o mână de sub braț și cu privirea înainte să vadă pe unde calcă, fiind ajutat de lumina de la lanternă, a atacat panta dealului din fața lor. Cât ai da binețe au urcat panta aceea și când au ajuns în vârf s-au așezat pe o buturugă pentru a-și trage sufletul. După aceea insul a vrut să-i sărute mâna, drept răsplată pentru ajutorul dat. Norocel, ca ars de ceva
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
supăra. Dar dacă nu am dreptate? Dacă săracul greierul este bolnav? Dacă, ferească Dumnezeu, este mort? Mai bine intru și gata. -Bună ziua, vecine! zise furnica surprinsă, găsindu-l pe greier tolănindu-se în așternut, dar să-i răspundă la binețe nici că se deranja. Stătu furnica și se gândi: -Ce-o fi cu el? Să încerc să-i vorbesc mai de-aproape. -Bună ziua, cântărețule! -A! bună să-ți fie inima! Te rog, vorbește mai tare și mai aproape de mine. Ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
afară din adăpost cu ajutorul devotatei lor, furnica, unde toate vietățile se zbenguiau în aerul curat, sub cupola albastră a cerului, în lumina caldă a soarelui ce-și întindea razele peste tot. O pasăre micuță a aterizat lângă ei dându-le binețe cu un ciripit abia perceptibil: -Cip! Cirip! Rănile nu v-au trecut? Ce rău îmi pare! ... -Cum se numește această pasăre, mică și frumoasă, vecino? a întrebat greierul pe furnică. -Colibri, a răspuns păianjenul. -Deși pasărea Colibri cântărește doar trei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la sfârșitul celei de a opta nopți și nu va dura mult până când sfântul soare ne va călăuzi drumul spre casă..... Nu a terminat Căiță să-și spună gândul că, dintr-o dată norii s-au risipit, ziua le-a dat binețe, iar raze blânde și mângâietoare de soare le-au strălucit calea. Fata pustiului, l-a rugat pe Trotinel să se oprească pentru că are să-i spună ceva lui Căiță. -Înălțimea ta, spune ce să fac acum pentru a-mi arăta recunoștința
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cules de nuci, voi putea pătrunde cu câteva întrebări în singurătatea lui, dar pentru că era început de an școlar, nu puteam să lipsesc de la școală chiar din prima zi și mi-am văzut de drum, doar după ce i-am dat binețe. Am mers la școală, dar pentru că sălile de clasă încă nu erau pregătite pentru începerea cursurilor noului an școlar, directorul școlii, domnul profesor Cohal, ne-a anunțat să plecăm acasă și să revenim peste două zile. Chita mea, am motivat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la gustul mașinilor de vată când te-am cunoscut respiram contururi de tablă, pășeam pe cuie și schele eram numai o formă a aerului dansam, nebun, pe plopi înalți, de carton, de funingine când ți-am dat, pentru prima oară, binețe scriam pentru fete frumoase înalte și scunde, cu carnea tare, hotărâte unele să se bucure altele să fie triste cu mine fiecare zi era o surpriză de chewing gum când te-am cunoscut. tu ai schimbat poleiala mea în armură
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Dar o făcea mai departe. Cât despre mine, eu n-aș fi putut da vina nici măcar pe bani. Cum vine treaba asta, să vezi diferența dintre bine și rău și să alegi răul - sau să accepți răul, să dai răului binețe? Nu s-a întâmplat nimic. I-am dat zece dolari pentru mașină. Ea a plecat în căutare de alți bărbați și de alți bani. M-am întors la hotel și m-am trântit pe pat, așa îmbrăcat cum eram. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încredere în mine! - Omule, înțelege o dată, pentru totdeauna, că eu nu mă mai întorc. Haide, să terminam în mod civilizat, să nu ne mai trebuiască și martori la proces! Fii de acord cu divorțul și să rămână să ne dăm binețe când ne întâlnim pe stradă. - Te rog, mai gândește-te, nu te grăbi, nu știu dacă vei mai întâlni un bărbat așa ca mine, să te iubească, cum te iubesc eu! Frusina nu se lăsă înduplecată de cuvintele mari pe
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
locul și trase îndelung cu urechea. Abia după aceea el împinse încet, cu vârful degetelor, ușa putredă din lemn, care se căscă cu un scheunat jalnic. Înăuntru nu era nici o mișcare și nu se întrezărea nimic deslușit. Totuși Culae dădu binețe și întrebă dacă putea să fie și el primit acolo. Din golul căscat ca o gură știrbă al ușii nu veni nici un răspuns și nu se ivi nici țipenie de om. Atunci copilul își luă inima în dinți și păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pragul de multă vreme, omul lăsă din mână maiul cu care bătea în pământ un bulumac nou lângă gardul dinspre mănăstire și veni cu pași săltați și țanțoși ca să-l întâmpine. Servus, mă Virgile, ce mai faci? îi dădu el binețe de departe. Ai uitat să mai treci pe la mine!... N-am avut timp, că aș fi venit, se scuză Virgil, intrând în curte și îi întinse ardeleanului mâna. Dar ce, te-ai făcut șef de moară sau tată de albine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în colț, surprinzător, E-o bancă cu un dor Și e tare mititel Și milă mi-am făcut de el. Pe banca din colț eu stam Și-n balta de jos vedeam Două broaște săltărețe Care, zău, mi-au dat binețe. Veste de toamnă Astăzi am ieșit afară Și un sunet de chitară Îmi șoptea ușor, ușor Uite, toamna vine-n zbor! Frunze galbene-aurii Roșcate portocalii Se joacă și se-mbulzesc Toamna mie mi-o vestesc. Iftode Roxana-Marina, clasa a VI-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]