437 matches
-
care picurau în inimi fericire adevărată și mii de speranțe. Sufletul lui Apostol sorbea vraja primăverii, nesăturat. Ochii lui priveau, dar nu vedeau, precum urechile lui nu auzeau decât chemările care fâlfâiau în ceruri. Oamenii treceau pe uliță, îi dădeau binețe, și el nu-i lua în seamă, împrejurul său roiau amintirile copilăriei, care parcă-l strămutau în trecut. Și vremea trecea peste dânsul, nemăsurată și nepătrunsă, cum trece peste oamenii lecuiți de ispitele fericirii. Apoi deodată îi plesni auzul o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
casele noastre anotimpul tristeții...” Pentru că „asemenea trenurilor ce trec prin gări nepăsătoare, trec peste noi anotimpurile.” Constantin Clisu este obsedat de trecerea ireversibilă, ca orice om, este viscolit de întrebări și le recită: „Când o căciulă oarecare nu răspunde la binețe, înseamnă că nu e nimeni sub ea?” „E neînțeles de ce, dacă jocul de șah are un rege, de ce sunt necesari și doi nebuni?” „Când răsfoim istoria găsim numai vitejia voievozilor! Nici un cuvânt despre Ion...” „E bine ce știm să știm
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
aici. Ora șapte e potrivită? Cred că da, dar dacă vezi că nu apar, asta înseamnă că am fost băgat la arest... hă, hă, hă! Nici o grijă, vere. Am glumit. Pe mâine! Dimineața, soarele primenit de roua dimineții îmi dă binețe, zâmbindu-mi galeș. Hodorogit de căruțe împietează gingășia aerului înrourat. Până să mă obișnuiesc cu răcoarea de afară, mă trezesc salutat de ieșean, aflat pe celălalt trotuar. Bună dimineața, vere! Ai făcut ochi? Dacă da, fă-te-ncoa’! Când ne-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și încă unele din ele mai sunt, am dormit ca un prunc. În zori, când luceafărul de ziuă încă mai clipea deasupra orizontului, eram gata de plecare. Cu pas proaspăt, am pornit la drum... Când Hanul Trei Sarmale îmi dădea binețe, soarele încă nu se ițise deasupra Repedii... Doar o geană trandafirie ca o părere tremura pe creasta dealului. Înfășurat în răcoarea dimineții, mergeam cu spor. Priveam cu băgare de seamă la tot ce se arăta pe marginea stângă a drumului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
han m-au luat în brațe și legănându-mă molatec m-au purtat pe drumuri ici cunoscute, dincolo nevăzute nici când... Din depărtare, cu mers bătrânesc, se apropie un călugăr prefirându-și mătăniile printre degete... Când ajunge aproape, îmi dă binețe ca unei vechi cunoștințe.... Îi răspund, dar nu mă pot opri să nu-l întreb: „Da’ cine ești, părinte?” „Suntem vechi cunoștințe, fiule, și dacă stau bine și mă gândesc chiar un pic de... prietini. Am hălăduit cândva împreună pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
amarul unei vieți îndurerate, nădejdile neîmplinite... credințele nelămurite, nădejdea care-l stăpânește. Fruntea-i acoperită pe jumătate de căciulă, când se luminează de un gând mântuitor, când se întunecă, ca un vis rău. - Bună zâua, moș‟ Costan! .. Anuca îi dădu binețe, când ajunse în dreptul lui. El se oprește o clipă, ca să răsufle, dar mai ales pentru vite, la care ține mai mult ca la viața lui. Își ridică puțin căciula și-i zâmbește fetei, luminându-i-se toată fața. - Sî trăiești
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trecerea timpului, dar curată, încins cu un curmei de tei, peste mijlocul subțire al trupului, cu picioarele goale, care se apăra, de căldura soarelui, purtând, pe capul pleșuv, un potcap mănăstiresc, vechi de peste o sută de ani. Bună ziua, moșule! dădură binețe cei doi tineri. Bună ziua și dumneavoastră, vitejilor! răspunse cu glas stins bătrânul. Moșule, de unde ai apărut, că nu te-am mai văzut pe pământurile noastre? întrebă Ionică. Vin de departe, dar să știi că pământurile acestea m-au întâlnit și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
locuită de meșteri aduși din Ardeal pentru lucrul la sticlăria evreului Ițic Serat, și poposiră la o casă mare, al cărei stăpân se proptea într-o lopată lată, cu care făcuse loc altei pături de nea. Sara bună, gospodar! dădu binețe Fetea, smucind bucuros hățurile. Bună să vă fie, rusnacilor, răspunse țanțoș Ștefan, un muntean vânjos, venit de prin părțile Bucovinei. Dar devreme ați pornit a colinda? D-apoi, s-avem vreme să trecem pe la tine, răspunse una dintre femeile înfofolite
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de o vargă de alun. Pe la biserică, i se alătură Mihai a lui Ghiță Toader, cel mai mare fecior al pădurarului, care, bucuros nevoie mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu le mai știe, băiete și baba mea, care mă judecă! răspunse bătrânul, îndemnându-și boii. Dar, unde te-a trimis
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Protopopul de, precum și foarte mulți preoți, femeile știu mai ales că un preot tânăr va fi sfințit la mănăstire, oamenii din sat au ieșit pe la porți minunându-se de atâta popor, îi recunosc pe unii dintre ei și le dau binețe, grăbit, părăsesc drumul obișnuit și o iau peste grădini, pe scurtătură, ceea ce mă face să mai câștig timp, foloseam același traseu cu Theo când ne întorceam de la școală la mănăstire, acum mai liber să respir aerul încă încins al verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe mine și mă îndrept spre casa părintelui, trebuie să-i vorbesc, dau să intru la el, dar văd că are iarăși străini cu care stă de vorbă, mă vede prin ușa deschisă și-mi face semn să poftesc, dau binețe și-mi caut un loc să mă așez, într-un târziu încep să-mi dau seama despre ce e vorba între părintele Ioan și cei doi străini așezați la masă, Unul dintre ei mai în vârstă, cu barbă și celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
simțeam pulsând, gata să-mi spargă trupul, toate sevele pământului. Acum, sunt ciudat de stingherită atunci când, cu gesturi mecanice, moarte, repet mersul de atunci al dragostei. Ce iute mă Împotmolesc! Adică trec direct la păcat, fără a mai da măcar binețe sublimului. Și rămân mereu acolo... copleșită de visul cel fără de păcat... mereu... 13 septembrie 1964 Gol de gânduri, stiloul a uitat să mai alerge pe foaie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Goală de gânduri, biata peniță nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
orbitoare și pustie, până la pădurea întunecoasă care-ți sărea brusc în față. În B., zăpada nu exista decât în cuvinte: Chiar cură de-adevăratelea bumbac de sus? Toarnă cu ghiotura pe grădini și pe case; dară ninge, e cum dai binețe... ... zăpada în cuvintele unui dialect pe care îl vorbeam eu însumi. Tonalitatea lui deschidea o priveliște care te ducea cu gândul la vremuri de-a dreptul risipitoare în comoditatea lor, când în mijlocul grădinilor se afla „Here Hus“, casa boierească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Domecq vede lumina zilei În localitatea Pujato (din provincia Santa Fe), În anul 1893. După interesante studii primare, se mută cu Întreaga familie În orașul argentinian Chicago. În 1907, fără să bănuiască măcar ce vârstă avea, presa din Rosario dă binețe În coloanele sale primelor creații ale acestui modest prieten al muzelor. De atunci datează lucrările Vanitas, Cuceririle Progresului, Patria Albastră și Albă, Dedicată ei, Paznici. În 1915, Își citește În fața publicului select de la Centrul Balear Odă «Elegiei la moartea tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca să taie din rădăcini răul oricărei tentative de evadare a protejatului său, a dat buzna În strada Deán Funes, de parcă aștrii l-ar fi Înzestrat cu mai mult de-un picior și o vâslă. În casă, așteptau să-i dea binețe două surprize: prima, că n-a dat de Fang She; a doua, că a dat de Nemirovsky. El i-a istorisit că niște neguțători din mahala văzuseră cum Fang She urcase Într-o birjă trasă de cai un cufăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
După ploaie Elena Marin Alexe Se-ascund fluierarii,"hoții", intre frunze zgribulite, teiul dă binețe nopții printre ramuri umezite. Împletite în buchete, stelele din policandru intonează noi sonete, luna mă privește tandru. Norii, fug mâncând pământul și se-ascund în noaptea vie, cerul dă mâna cu vântul prins în vraja aurie. Plânge noaptea, luminată cu
Dup? ploaie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83281_a_84606]
-
nefericite efecte secundare În viața mea de zi cu zi, dar cel mai nefiresc dintre acestea era aversiunea mea totală și pătimașă față de telefoane. Pentru majoritatea oamenilor, sunetul telefonului este binevenit. Cineva Încearcă să dea de ei, să le dea binețe, să-i Întrebe de sănătate sau să aranjeze să meargă undeva Împreună. Pentru mine el era generator de teamă, adâncă neliniște și o panică ce-mi oprea inima-n loc. Unii oameni considerau toate acele servicii oferite În ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și întorcându-se dimineața pe la 10.00. Când s-a aflat că are viață dublă, că mai are o soție cu care locuiește pe alta stradă, oamenii nu l-au mai privit cu simpatie și nu i-au mai dat binețe. Așa-i lumea! Parcă el avea vreo vină? Nu. Vina o purta războiul, dar într-un orașel mic toată lumea "are grijă" de toată lumea.. Aici zvonurile circulau cu viteză amețitoare, deși încă nu se inventase telefonul mobil. Doar noi, adolescenți pe
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
fiii mei în timpul liber. Doar că aici, de regulă, vin altfel de persoane..., a mai spus el, privindu-mă meditativ. Mă miram ce cauți aici. M-am simțit cam prost, noroc că atunci a apărut Eduard, care mi-a dat binețe grăbit și m-a tras imediat la el în cameră. Intram pentru prima oară în camera lui. Apartamentul avea trei camere, dar am constatat cu această ocazie, spre surprinderea mea, că doar sufrageria era mare și lu minoasă. încăperea lui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lume multă. Numeroși țărani, printre ei femei și copii, discută cu voce scăzută, tainică. Au aerul că-și împărtășesc unii altora un secret teribil. Murmurele se opresc la apariția lui. Îl privesc cu atenție, unii dintre ei îi dau cuviincios binețe, iar el le răspunde "Bună ziua". Împinge portița legată de gardul maro cu un cerc metalic. Două bănci de lemn, o fântână, un cireș încărcat cu rod copt, plin de arome. Sub coroana enormă, un câine jigărit, plin de scaieți, picotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu încetul am izbutit să stau de vorbă cu ei și nu le ascundeam nimic; le-am povestit tot. Mă ascultau foarte curioși și curând li s-a făcut milă de Marie. Unii, întâlnind-o, au început să-i dea binețe; acolo există obiceiul că oamenii, întâlnindu-se, chiar dacă nu se cunosc, se înclină și își spun: „Bună ziua“. Îmi imaginez ce uimită era Marie. Odată, două fetițe au făcut rost de mâncare, i-au dus-o, i-au dat-o, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
verb și pot fi scrise cu liniuța de unire: Mi-a spus; Spune-mi! Ți-a dat; Datu-ti? Te-ai speriat; Speriatu-te-ai? L-am vazut; Vazandu-l ... Am găsit-o; Gasind-o... Ne-ai văzut? Vazutu-ne-ai? V-am dat binețe. Datu-v-am binețe Le-am SPUS Spune-le! b) Pronumele forme neaccentuate: -1. -o. -i, mi. -ți, se pot rosti împreună cu orice cuvânt aflat înaintea lor, dacă acesta se termină cu o vocală: Alte pronume: a) Pronumele de politețe
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
scrise cu liniuța de unire: Mi-a spus; Spune-mi! Ți-a dat; Datu-ti? Te-ai speriat; Speriatu-te-ai? L-am vazut; Vazandu-l ... Am găsit-o; Gasind-o... Ne-ai văzut? Vazutu-ne-ai? V-am dat binețe. Datu-v-am binețe Le-am SPUS Spune-le! b) Pronumele forme neaccentuate: -1. -o. -i, mi. -ți, se pot rosti împreună cu orice cuvânt aflat înaintea lor, dacă acesta se termină cu o vocală: Alte pronume: a) Pronumele de politețe: (are forme numai pentru
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
După aproape patru decenii, am revăzut satul Dodești. Încetîncet derulam împreună amintirile, în timp ce coboram în sat și revedeam locurile. Sătenii ne dădeau, ca dintotdeauna, „bună ziua!”, chiar dacă nu aveau habar cine suntem. Le răspundeam, și, cum cunoaștem regula satelor, dădeam noi binețe, înainte de a o face ei. Cine i-a învățat? Din străfund de vreme, un strat moral al bunei cuviințe... Am fost așteptați cu o căldură specială, așa am simțit-o noi, de primarul satului Victor Popa, de domnu’ profesor Bucureșteanu
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
simțit parcă o mână caldă pe umărul meu, cu o ușoară strângere de încurajare. - Mergi sănătos, fiule! - Mulțumesc, mărite Spirit. Îndată voi fi și eu pe creasta Pietrăriei... Mergeam cu spor, deși urcam dealul Repedii. Din loc în loc, îmi dădeau binețe stejarii seculari din vechii codri ai Iașilor. Am intrat pe drumeagul satului. De departe se ivesc cu vârfurile spre soare doi brazi făloși. Când am ajuns aproape, am băgat de seamă că un al treilea brad își plângea jumătatea ruptă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]