2,371 matches
-
veverițele, ori cu ciocănitorile, copacule, sau corbii cei bătrâni, și alți chiriași de-ai tăi, copacule. Să ne uităm la soarele dimineții, să-i zâmbim oacheș, copacule, și să ne încălzim la căldura lui, să ne bucurăm de înc-o zi binecuvântată, că facem parte din viață, copacule. Mihail-Mircea Matei, București, 24.02.2016 ... Citește mai mult COPACULEAm să-mi fac în scoarța tao casă, copacule,ca să intru în ea pe furiș,să-ți fiu mai aproape, copacule,chiar dacă frunzele-ți vor
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
veverițele,ori cu ciocănitorile, copacule,sau corbii cei bătrâni,și alți chiriași de-ai tăi, copacule.Să ne uităm la soarele dimineții,să-i zâmbim oacheș, copacule,și să ne încălzim la căldura lui,să ne bucurăm de înc-o zi binecuvântată,că facem parte din viață, copacule.Mihail-Mircea Matei, București, 24.02.2016... V. ÎNTRE ALBE ȘI NEGRE, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016. Mi-am adunat gândurile, În nonculori,ca la șah. Cele
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
renaștem. Eu fac tic,tu taci, Facem ceva cu noi, Hai să ne trăim timpul împreună, Să plămădim viitorul din noi, Să veghem la noi, Să ne întindem mâinile, Să cuprindem ziua de mâine. Care să ne aducă starea, Cea binecuvântată , Transfomându-ne în clipe veșnice. Eu fac tic,tu faci tic, ... Citește mai mult A trecut ora exactă,Eu fac tic,tu taci,Numărăm doar clipele,E bine că le numărăm, Și nu le numără alții în locul nostru.Clepsidra-mi este
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
renaștem.Eu fac tic,tu taci,Facem ceva cu noi,Hai să ne trăim timpul împreună,Să plămădim viitorul din noi,Să veghem la noi,Să ne întindem mâinile,Să cuprindem ziua de mâine.Care să ne aducă starea,Cea binecuvântată ,Transfomându-ne în clipe veșnice.Eu fac tic,tu faci tic,... IX. AȘ VREA, DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015. Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
nu suportă o anumită vibrație; Universul tot din pricina asta o să piară. Ceea ce s-a născut printr-un Cuvânt nu va sfârși decât prin altul. Într-o stare de grație absolută, te poți volatiliza. Mulți spun că Stațiunea este un loc binecuvântat, alții că este unul blestemat. Cu toții, de vreo două săptămâni, caută aur în râul din vale. A venit, nu se știe de unde, o veste. Până acum, în ciururi nu a rămas decât prund. Piatră. Oamenii cară, de colo-colo, site, hârlețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ȘI EL OM — Prezintă-mă lui Vodă! - șopti atunci Huruzuma, trăgându-l pe Iovănuț de mânecă. — Nu știu dacă se cade... șopti călugărul tânăr, când simți deodată degetele fierbinți ale tătăroaicei suindu-i pe sub mâneca sutanei, dincolo de încheietură. O dată cu o binecuvântată căldură, sufletul îi fu cuprins de o mare cutezanță, cum nu mai avuse de demult, din vremea când, băiet fiind, o fugărise și-o șmotrise pe Ienăchița, fata boierului Havuz, cel care, sub pretext că le ia partea împotriva răzășilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sări de pe genunchiul lui Sima-Vodă și se plecă în fața lui Metodiu. — Binecuvântează-mă, părinte - gânguri ea. „Piei, drace” gândi brusc Metodiu simțind cum urcă spre el un excepțional miros de caisă coaptă. Dar cu glas tare, pe nas, zise: — Fii binecuvântată, Doamnă! Domnul să te aibă în pază! — Care domn? - chirăi papagalul. Că sunt doi. Cel de Sus și Cel de jos. — Cel de Sus prin Cel de Jos - răspunse liniștit Metodiu, obișnuit cu astfel de capcane laice. — Bine zis - murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acoperit de o mâzgă puturoasă în care ciubotele domnești intrară până la glezne. Barzovie-Vodă se uită în jur, căutând o bucată de pământ mai zbicită, dar nu găsi. Atunci se hotărî: căzu în genunchi și strigând cu glas înalt tremurat: „Fii binecuvântată, glie străbună!”, plecă barba în noroi. Mișcare sublimă, dar stângace: pierzându-și firescul centru de greutate aflat în zona masivă a stomacului, corpul ilustrissim se răsturnă într-o rână și Barzovie-Vodă păru câteva clipe, cât dădu din mâini și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
călătoare s-au întors toate din țările calde, apucându-se grăbite să-și construiască frumoase, spațioase cuiburi. Pe ogoare duduie tractoarele, între blocuri duduie covoarele. Soarele râde vesel, încălzind fețele trecătoarelor. Să-ngăduie măritul Cetitor umililor naratori ca-ntr-această binecuvântată zi să lase deoparte firul subțire al poveștii pe care-o deapănă de-atâta vreme și să se cuprindă și ei de farmecul firii din jur, căci, orice s-ar spune, naratorii sunt și ei oameni. Din apartamentul modest, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să schimbe bancnotele în monede mici de metal și așa portretul meu a ajuns, contrar intențiilor autorului, în tovărășia icoanelor. Caricatura mea a fost prinsă cu pioneze pe ușa bisericii, alături de anunțurile matrimoniale și ale familiilor de mai multe ori binecuvântate. Mai întâi eu bulversam sufletele vizitatorilor și doar apoi pășeau ei în fața Domnului, ca să se spovedească. Și, în felul acesta, contribuția mea la bugetul orfanilor a fost mai mare decât dacă aș fi cântat în gura mare. În prima lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe stradă, venind din direcția unei zone cu magazine; ținea în mână o sacoșă de plastic verde cu numele unui magazin cu delicatese, deschis non-stop, care taxează clienții dublu pentru acest privilegiu. S-a îndreptat către intrarea din bloc, fie binecuvântat. în timp ce descuia ușa am ajuns la câțiva pași în spatele lui și am început să cotrobăi prin geantă agitând cheile de la mașină ca să fac zgomot ca și când aș fi căutat și eu cheile. între timp, tânărul deschisese ușa aruncându-mi un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu Tora, deși m-am încăpățânat să cred că sunt capabil să o fac. Cu toate că sunt bătrân, nu sunt pregătit sufletește pentru asta. Nu sunt smerit și nici generos. Uneori mi se pare că Judit este o străină. Ca și cum El, binecuvântat să fie numele Lui, vrea să lupte cu mine prin soția mea! Ea vrea să mă împingă la moarte, cât mai repede! - Stă scris în sfânta Cabala că o coborâre grabnică în moarte e necesară pentru un om pios. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acum ne-am întâlnit pentru a trăi și muri împreunăă Spunând aceste cuvinte, Rudi se așezase pe banca numărul opt. Cantorul începuse deja să cânte: - Adonai, Adonai, Dumnezeu sfânt al îndurării! Slăvit să fie Cel Veșnic, în vecii veciilor, amin! Binecuvântat să fie numele Tău, înălțat, glorificat, slăvit, iubit, lăudat să fie numele Tău sfânt, deasupra tuturor binecuvântărilor, peste toate imnurile și psalmii care se pot auzi în această lume, amin! Rudi nu se mai putea concentra ca de obicei. Gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mireasa“. Era Sabat și eu aprinsesem menora, ca să-i fac plăcere prietenului nostru binecuvântând lumânările. Purtam un șal alb brodat pe cap, care-mi cădea și pe umeri, și cu mâinile întinse peste vin și pâinea împletită recitasem cu emoție: Binecuvântat să fie numele Domnului, de acum și în vecii vecilor! De la răsăritul soarelui până la apusul lui- slăvit să fie numele Domnului! Prietenul nostru era foarte mirat. - Semeni cu o logodnică evreică, Matilda! - Când îmi spui numele se face și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
descrie mai bine importanța a ceea ce se întâmplă în această încăpere. La biroul de lucru se află însuși Ionel Dumitrescu, acum în vârstă de 43 de ani, unul dintre cei mai importanți oameni din lume, președinte al Statelor Unite ale Americii, împărat al binecuvântatului Ionescu Land, insula celor luminați, ce plutește deasupra Californiei, și întâiul președinte al planetei Pământ. Ne vine să credem sau nu, dar, da, iată, bănuielile noastre se adeveresc, este vorba despre același băiat răsfățat toată copilăria cu prăjiturele. Destinul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a răcnit, desființând tăcerea maiestuoasă ce se înstăpânise peste noi toți: - Mi-ați stricat cenaclul, domnilor, urlă, dându-i probabil fără să vrea un pumn Aurorei Sticlaru, v-ați bătut joc de strălucirea și măreția celui mai important cenaclu al binecuvântatului nostru oraș! Ueeeah... bleeaaah!!! grohăi apoi, eliminând resturi de vomă ce mă făcură să-mi mut privirea în cu totul altă parte, scârbit. Cuvintele și puținele idei pe care mai fusese în stare să ni le comunice din acea postură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dizgrațios, dar nicidecum caraghios, exprimând cu glasul lui o grabă care-l purta înainte prin prisosul de cunoștințe și sugerând un neglijent dispreț pentru întrebările ce i se puneau, Stein își răpăia plin de sine răspunsurile excelente. Cu gândul la binecuvântatul „treci la loc“, încerca să privească mereu dincolo de clasă - pe fereastră -, mestecând parcă ceva sau șoptind nu știu ce. Tot așa de dezarticulat trecea apoi la loc, pășind pe parchetul lunecos, se așeza în bancă la fel de zgomotos precum se ridicase și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
își primesc suferințele cu atâta smerenie, sub influența personajelor pe care le vede pe scenă și pentru fericirea cărora tremură, acest spectator, Ivanov, vibrează ca un cristal, cuprins fiind de cele mai umane și mai nobile sentimente, în aceste clipe binecuvântate bunul tânăr Ivanov nu poate simți nici calculul meschin de fiecare zi, nici dorință, nici răutate. Stă în liniștea desăvârșită a sălii de spectacol, stă cu fața îmbujorată, stă și simte cu bucurie cum inima lui tânjește dulce sub povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
prăfuite, ce-și țineau brațele Încrucișate pe piept, glăsuind cu o voce feciorelnică și cu ochii Înălțați la cer. Le dădeau apă rece și un coltuc de pîine, iar ei le mulțumeau, promițîndu-le, În schimb, viață veșnică, Înfățișîndu-le un ținut binecuvîntat unde aveau să ajungă după moarte: nu mai era pustiul nisipos, cu șerpi și păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă pînă la genunchi, cu un soare ce strălucea blînd, căci ziua era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sugrumîndu-l, Înjunghiindu-l, trimițîndu-i boli și fiare sălbatice, șerpi și tarantule, lei și tigri, tunete și fulgere, ciumă, lepră și sifilis, furtuni și uragane, secetă și inundații, coșmaruri și insomnii, patima tinereții și neputința bătrîneții. CÎnd l-a așezat În binecuvîntata grădină a raiului, l-a lipsit de cel mai dulce fruct, și care i se cuvenea de drept, căci numai așa s-ar fi deosebit de cîine, măgar și maimuță - prin aflarea binelui și răului. „Și cînd nefericitul nostru strămoș, izgonit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite de atîta somn și lîncezeală, mirosul reavăn al pămîntului și al ierbii, binecuvîntata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvîntata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea de care nu se Încumeta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nările amorțite de atîta somn și lîncezeală, mirosul reavăn al pămîntului și al ierbii, binecuvîntata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvîntata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea de care nu se Încumeta să deschidă ochii, pentru că-l pălea În frunte cu atîta silnicie, Încît văzul i se Înnegura În rumeniu și gălbui, În sineliu și rumeniu și verzui, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rusă, primul volum din Război și pace și cartea lui Nilus (ediția a treia, din 1917), pe care țarina, bănuindu-și inevitabilul sfîrșit, desenase zvastica, simbolul fericirii și binecuvîntării Domnului. 6. Surprinzătoarea descoperire a Conspirației, cu zvastica desenată de mîna binecuvîntată a Împărătesei, a Însemnat pentru mulți o revelație. După mărturia ofițierilor englezi din armata lui Denikin, se va lansa o ediție populară adresată „tuturor soldaților care știau carte“, menită să susțină moralul și așa labil al ostașilor, și, totodată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
moșit deci, domnule, toată truda sa literară (a se vedea În acest sens poezia „Ea a spus amin“, vol. II, p. 94). Tot timpul a trăit cu geamantanul făcut, ca la primul lui semn s-o pornesc imediat. Am petrecut „binecuvîntate nopți Într-o febră mistuitoare“ prin hoteluri de provincie, camere cu chirie colcăind de ploșnițe. Îmi amintesc, dacă am dreptul să-mi amintesc, tulburarea cînd, pentru prima oară, ne vom amesteca lucrurile de-a valma Într-un hotel din Baku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de atâta lucru, nu sunt oameni care să rămână în casă din cauza a patru picături amărâte de apă care cad din nori. De fapt, nu erau patru picături amărâte, erau găleți, erau căldări, erau niluri, iguazú-uri și yangtse-uri, dar credința, binecuvântată fie ea în veci, pe lângă că îndepărtează munții din calea celor care se bucură de puterea ei, e în stare să înfrunte apele cele mai torențiale și să iasă din ele fără să se ude. Se întruni prezidiul, fiecare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]