806 matches
-
să spun „noi“, dar mi-am dat seama la timp: — Musulmanii învață că „cel mai bun dintre oameni este cel mai util oamenilor“, dar, în pofida unor asemenea cuvinte, li se întâmplă să cinstească falși cucernici mai mult decât pe adevărații binefăcători. — Și adevărul unde își are locul în toate astea? — E o întrebare pe care nu mi-o mai pun: între adevăr și viață, eu am făcut deja o alegere. — Trebuie totuși să existe o Credință adevărată! Ceea ce îi unește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
viață nouă, se gândi Vultur-în-Zbor în timp ce se îmbăia. O noapte în cearșafuri scumpe, pe o saltea din puf. Trebuia să facă treaba să meargă. Ceva tot mergea mai bine: cei din familia Gribb erau mult mai înstăriți decât ultimii săi binefăcători, Virgil Jones și Dolores O’Toole. Apa din baie se făcu neagră. Probabil că fusese complet jegos. Părul îi fusese o claie încâlcită și spălăcită. A hotărât să facă o a doua baie. De data aceasta a avut doar apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dintr-o familie bună și știa că oamenii rafinați apreciau, la fetele bune de măritiș, anumite calități extravagante, pe lîngă docilitate și fertilitatea exuberantă a unei tinereți În floare. Aici l-a cunoscut Sophie pe unul dintre cei mai mari binefăcători și nași financiari ai domnului Valls: don Ricardo Aldaya, moștenitor al imperiului Aldaya, Încă de pe atunci marea speranță albă a plutocrației catalane de sfîrșit de secol. Cu cîteva luni În urmă, Ricardo Aldaya se căsătorise cu o bogată moștenitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Leacul acesta a refăcut curând, într-o oarecare măsură, puterile rănitului, care, înainte de a se lăsa ridicat de acolo, i-a pus să acopere cu pământ și iarbă trupul prietenului său și al prințului. Pe urmă lăsându-se în voia binefăcătorilor lui, le-a îngăduit să-l urce pe calul păstorului și să-l ducă la căsuța acestuia, om care avea o gospodărie închegată la marginea pădurii unde trăia cu nevasta și copii săi. Aici Angelica l-a îngrijit pe Medor
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nimicite de spada cavalerului străin. Mandricardo, care încă nu luase parte la bătălie a auzit de aceste isprăvi ale lui și a hotărât să pună la încercare valoarea vestitului campion. El era acela care întrerupse convorbirea dintre Zabrino, Isabela și binefăcătorul lor, după fericita regăsire a îndrăgostițișor, prin vitejia paladinului. Mandricardo, după o scurtă contemplare a grupului,s-a adresat lui Roland cu aceste cuvinte: “ Tu trebuie să fii omul pe care-l caut eu. De zece zile și mai bine
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dată. „Lasă-l pe băiatul meu la telefon, fir-ar să fie!” Tăcere, apoi urmă replica de final emisă de Celeste Heisteke Considine: „Nu e băiatul tău, Malcolm. Tatăl lui a fost Jan Heisteke, iar Stefan știe asta. Tu ești binefăcătorul și soțul meu, iar băiatul are unsprezece ani și știe că educația lui nu cuprinde texte de poliție amerikanisch sau de baseball și—” „Dă-l pe băiat la telefon, fir-ai tu să fii. Celeste chicoti încet. Mal știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
închipu iam că zburam, sora mea era pilotul, iar eu învârteam de o elice imaginară, dar cu zgomotul perfect. — Ce îți mai amintești de la Câmpulung? — La Câmpulung aveam o casă mare de lemn, ca o cabană de munte, pe care „binefăcătorii“ din perioada comunistă au transformat-o în butuci de ars în sobă iarna. În copilărie, acest loc era paradisul nostru de joacă. Mer geam acolo cu guvernanta și cu iubita noastră bunică maternă, căreia îi spuneam Bonnie. După ploaie, ne
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
închipu iam că zburam, sora mea era pilotul, iar eu învârteam de o elice imaginară, dar cu zgomotul perfect. — Ce îți mai amintești de la Câmpulung? — La Câmpulung aveam o casă mare de lemn, ca o cabană de munte, pe care „binefăcătorii“ din perioada comunistă au transformat-o în butuci de ars în sobă iarna. În copilărie, acest loc era paradisul nostru de joacă. Mer geam acolo cu guvernanta și cu iubita noastră bunică maternă, căreia îi spuneam Bonnie. După ploaie, ne
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
În joaca lui nestăvilită, sub roțile unei căruțe. Iedul - așa Îi spuneau cei cărora le era Îngăduit să-l vadă - rămăsese, În urma căzăturii, cu o slăbiciune la genunchi și nu putea merge de unul singur. Așa că se ținea de umerii binefăcătorului său și-l Însoțea peste tot, ferindu-l, recunoscător, de rele. Nea Mitu nu se număra printre cei cărora le era dat să-l vadă pe Ied. Însă mulți aproape că Îl convinseseră că el aievea umbla cu un drac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
La cap Îi ardea o lumânare din ceară curată adusă de Director. Într-un colț, privind atent și nedumerit la toată vânzoleala din jurul mortului, stătuse, fără să Încurce pe cei care Îl puteau vedea, Iedul. Pe măsură ce Își dădea seama că binefăcătorul său nu mai era viu, se chircea În sine din ce În ce, apoi se topise Încet și dispăruse. „A plecat...” șopti o femeie către celelalte. Apoi ieșise și ea afară - lăsând mortul În grija a două babe care, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmat de câțiva dintre însoțitori. Doi sau trei iezuiți îi ieșiră grabnic în întâmpinare, însă Nobunaga înainta deja prin casă cu pași mari. — Domnia Voastră! exclamară preoții, surprinși. Aceea era școala care fusese construită lângă Biserica Înălțării. Nobunaga fusese unul dintre binefăcătorii școlii, dar toate materialele de construcție, de la cherestea și până la mobilier, erau contribuții din partea seniorilor provinciali care se convertiseră la creștinism. Aș dori să văd cum țineți cursurile, anunță Nobunaga. Presupun că toți copiii sunt aici. Auzind ce voia Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
străzi plecaseră. Ostașii, ducând arme de foc, stindarde și lănci, ieșeau din oraș într-o coloană prelungă, cu capetele încinse în căștile de fier. Orășenii se îmbulzeau pe marginile drumurilor pentru a privi plecarea armatei. Căutându-i din ochi pe binefăcătorii care le vizitaseră prăvăliile în trecut, le urau noroc cât puteau de tare și-i încurajau să facă fapte mari. Dar nici soldații în marș, și nici mulțimile care ovaționau nu știau că acel tablou nu era începutul unei campanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
istorie!”. Noi de fiecare dată, n-am îngropat sub lespezi mari istoria și fiecare nou tartor, ajuns în fruntea țării, ar dori ca istoria să înceapă cu el. Măcar elevii maghiari din Ardeal, învață la școală la istoria Ungariei, despre binefăcătorul și întregitorul țării lor, amiralul Horthy, pe când la noi un Antonescu, nu are nici măcar un bust, de parcă și acum ar dicta în fruntea statului Vâșinski. Oricât bine ar fi făcut un conducător țării, noi tot îl pisăm mărunt în picioare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
imputare caragialescă, precum că aș fi mult prea-prea, sau foarte foarte, ci totul la el se reduce la procedură, mânca-l-ar nenea de cititor cu tot cu ochelari. Mi-a imputat, că mă iau prea mult de preacinstitul, preablândul, preabunul, preaomenosul binefăcător al poporului român, care până va fi sanctificat de adepții lui, locuiește temporar la Palatul Cotroceni și poartă mult preapământescul nume de Traian Băsescu. Poate ai dreptate stimate cititor, dar ce poate face un simplu muritor ca mine, care simte
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu auru și cu mărgărintari, un policandru de aramă, 2 sfeșnice de aramă, 2 urice cu cutii de argintu, tij pentru anaforă, o candilă mică, tij de argintu la mir, o Evanghelie ferecată cu argintu”. „Cum se vede treaba, acest binefăcător nu era unul oarecare! Era <cuprins>, cum se spune” - mă bătea gândul. Apoi, dintr-un hrisov al lui Grigorie Ghica voievod, făcut la 20 martie 1740 (7248), am putut afla o mulțime de noutăți. Întâi că între mănăstirea Galata din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de zile pe an și alta-i „la toate cele ce vor fi trebuință mănăstirii” c-apoi sfințiile lor nu mai ridicau un pai de jos, ci totul trebuia să facă „șezătorii pe moșiiea ce are mănăstirea”... Acum ascultă cum un binefăcător dăruiește la 1 februarie 1753 „casăle și vie din dealu” în folosul mănăstirii Barnovschi dar cu anumite condiții: „Într-o casă să șadă preutul Ignat, iar celelalte și pivnița să fie pentru oaspeți creștini. Și ce s-a câștiga di
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cei de la mănăstirea Sfântul Spiridon să se bucure de praznic. Îi pune să dea samă de ce-au făcut timp de un an de zile cu mâncarea-n gât, cum se spune... Dar să nu-i uităm și pe ceilalți binefăcători. De pildă, Iftodi și soția sa Anița dăruiesc mănăstirii Spiridoniei la 3 august 1760 (7268) o bucată de loc de pe Ulița Hagioaiei „ca să mă pomenească la jirtăvnic” - cum spune binefăcătorul. Acolo îi mai rămâne însă încă o bucată de loc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se spune... Dar să nu-i uităm și pe ceilalți binefăcători. De pildă, Iftodi și soția sa Anița dăruiesc mănăstirii Spiridoniei la 3 august 1760 (7268) o bucată de loc de pe Ulița Hagioaiei „ca să mă pomenească la jirtăvnic” - cum spune binefăcătorul. Acolo îi mai rămâne însă încă o bucată de loc pe care o vinde mănăstirii cu „43 pol lei”. A făcut și omul un ban acolo. Ce-i rău în asta? Uite că mi-am amintit, părinte, și de hrisovul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
capul. Îl recunoscu pe intrus, dar nu îl onoră cu vreun gest. Musafirul rămase în ușă, nesigur dacă să intre. Așteptarea nu dură decât o clipă. Tolea forfecă aerul cu picioarele și sări drept în prag, în fața fantomeu. — Deci, dumneata, binefăcătorule! Ceas bun... Reverență până la pământ. Apoi, un pas în lături, să facă loc înaltului oaspete. Acesta se decise, în cele din urmă, la singura acțiune posibilă: zâmbi. Îl privi pe profesor și lăți zâmbetul. Da, chiriașul era același. Pantaloni reiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la noi nici flori nu mai sunt decât pentru eroi. Vai, păcatele mele, numai ’mneavoastră țineți sufletul meu cătrănit... Și-ar șterge palmele de șorțul albastru încă și încă o dată, până s-ar apleca brusc de mijloc, să sărute mâna binefăcătorului. Ce faci, ți-am mai spus că nu sunt popă, pfui, fui, să nu te mai ploconești așa, doar ți-am spus. Mai bine cântăm noi doina aceea care zici că te rupe și după aia te lipește la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deci și numărul. Dacă perfectul handicapat, concentrat, disciplinat, subordonat, cum se cere omului nou, nu aude și nu vorbește, cum prevedea Statutul, atunci o fi în preajmă nevasta, sora, menajera, fiul care să răspundă. Nu răspundea nimeni. Dacă nu vrea Binefăcătorul, Marele Măsluitor, n-ai ce face, nu poți forța roata norocului. Ba poți, uite că poți... perseverezi. Până și Marele Nevăzut se plictisește, cedează, doar e facut după chipul și asemănarea noastră, așa scrie în Cartea Cărților noastre de identitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ai propus să mă escrochezi, nu-i așa? Nu-mi place când lumea încearcă să mă fure de bani. Mă irită. — Cine e omul ăsta, Gordon? a întrebat Harry, cu glasul deodată tremurând nestăpânit. — Myron Trumbell, i-a răspuns Gordon. Binefăcătorul meu. Prietenul meu. Omul pe care îl iubesc. — Deci el e, a zis Harry. Celălalt n-a existat niciodată. — Doar unul, i-a răspuns Gordon. Doar unul, mereu. — Nathan a avut dreptate, a gemut Harry. Nathan a avut dreptate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de prinț al Moldovei, seniorul negoțului din trei imperii și nu numai, cel mai bogat și mai influent om din Balcani, zaraful vizirilor, sultanilor, domnitorilor, mitropoliților și boierilor divaniți, prietenul generos al generalilor, susținătorul armatelor rusă și turcă, miluitorul și binefăcătorul săracilor, ocrotitorul cumunităților de armeni, oriunde s-ar fi aflat ele, din Orientul Mijlociu până la Viena și Sankt Petersburg, ctitor al mai multor biserici armenești. Acum stătea față în față cu singurul om din această parte a lumii care avusese curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Tolstoi, bătrânul..., mustăcește tata. - Nu crezi că e timpul să ne Întoarcem la... Ba contra Be? - Ba... ne-ntoarcem - după ce mai adăugăm că Rusul nu e un tâlhar cinstit, Rusul e un tâlhar rus: ține morțiș să fie luat de binefăcător (nu de răufăcător, Doamne ferește!). Rusul e un ocupant, combinație Între sălbătăcia vareagă și bestialitatea mongolă - sau invers - așezată pe o gândire de mlaștină... - Dar ești reacționar, bătrâne tată al meu, zic. Și rasist. - Fac și eu ce pot, ridică, modest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Eu mi-am dat seama că ăștia Înghit orice, numai să fie hermetic, cum ziceai dumneata, numai să scrie acolo contrariul a ceea ce au găsit În cărțile de școală. Și cred că este o datorie culturală; eu nu sunt un binefăcător din vocație, dar În vremurile astea atât de Întunecate, să oferi cuiva o credință, o mică fereastră spre supranatural... Editura Garamond a avut și are În permanență o misiune științifică...” Belbo deveni rigid. „Mi s-a părut că dumneavoastră vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]