1,239 matches
-
Acasa > Cultural > Marturii > A AVUT EMINESCU COPII? Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Despre poetul național Eminescu orice notă biografică trebuie luată în seamă. O întrebare care a stârnit interesul biografilor lui a fost și aceasta: a avut Eminescu copii? Știm din însemnările contemporanilor și din poezia lui că Eminescu a fost un copil precoce și presupunem că și-a început viața sexuală de timpuriu. Ne aducem aminte de idilele lui
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347293_a_348622]
-
lui Dumnezeu și cu nădejdea că vor fi spre mântuire!... Acum, în încheiere, redau cuvintele marelui teolog român Teodor M. Popescu care afirma despre Sfântul Vasile cel Mare: „Cu un simț al realităților, ce i-a fost recunoscut de toți biografii și comentatorii, un bun simț care este una din marile lui calități, el evită excesele retorice, nu cade în exagerări inutile, temperează impresiile. Apostolul idealist privește înțelegător la realități sociale și nu ia atitudini de tribun; el ceartă pentru a
DESPRE OMILIA A XXII-A CĂTRE TINERI SAU AUTORITATEA SFÂNTULUI IERARH VASILE CEL MARE ÎN RECOMANDĂRILE FĂCUTE CELOR TINERI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347276_a_348605]
-
au scris poezii. Veronica disprețuia distracțiile ușoare și festivitățile, pe care le ocolea, cu toată poziția socială înaltă pe care o avea. Urmând sugestia lui Maiorescu că Veronica ar fi născută pentru a zăpăci destinele marilor bărbați, diferiți istorici literări, biografi și publiciști, în cursa pentru spectaculos, au creat Veronicăi Micle efigia unei femei ușuratice, nestatornice și indiferență la sentimentele înalte ale poetului. Realitatea a fost tocmai invers, dar clișeul impus de o societate nedreaptă, grăbita și superficială este greu de
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
1806), putem să credem și faptul menționat de Gheorghe Duncea că la 18 ani i-a încolțit lui Tudor Vladimirescu ideea unei răscoale împotriva stăpânirii fanariote în urma „întâlnirilor dese care le făcea cu Horea Albac în târgul Hațegului” . Toate supozițiile biografilor lui Tudor Vladimirescu privind nașterea lui în 1780, sau 1775, 1770 (după amintirile verilor săi la întrebările lui C. D. Aricescu) sunt înlăturate de Gheorghe Duncea care menționează (după spusele fratelui său, călugărul Gherasim) fără echivoc anul 1766 și locul
OPINII PRIVIND PORTRETUL, VÂRSTA ŞI GENEALOGIA LUI TUDOR VLADIMIRESCU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376349_a_377678]
-
41 de ani pentru care a potrivit trăsăturile fizice Thedor Aman în tabloul care a fost alăturat operei lui C. D. Aricescu publicată în 1874 la Craiova. Ceea ce ne determină să-l credităm pe Gheorghe Duncea ca cel mai exact biograf al lui Tudor Vladimirescu nu este numai apropierea și colaborarea prietenească dintre cei doi, dar și fixarea unei vârste concordante cu poziția lui Tudor în societate și în calitatea lui recunoscută de personalitate politică și militară a vremii sale. La
OPINII PRIVIND PORTRETUL, VÂRSTA ŞI GENEALOGIA LUI TUDOR VLADIMIRESCU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376349_a_377678]
-
tendințele expansioniste ale burgheziei germane sub masca „civilizării” regiunii balcanice. Asupra însemnătății Dunării pentru comerțul țărilor germane cu Orientul în înfăptuirea planurilor sale de cucerire economică a Balcanilor și a Principatelor Române, Bruck s-a exprimat foarte limpede. Unul „din biografii săi a scris că „de pe buzele” lui Bruck „izvora” principiul că acest fluviu este firul conducător al viitoarei istorii a Austriei. Prin ardoarea și perseverența cu care și-a susținut ideile relative la poziția Austriei față de țările balcanice, Bruck se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
elaborat în acest scop. Acest plan a fost publicat, după cum vom vedea, mai întâi în presă și anume în coloanele ziarului „Oesterreichische Zeitung” oficiosul Ministerului de Finanțe austriac, minister în fruntea căruia se afla Karl von Bruck. Aceasta confirmă constatarea biografului său că „Bruck a știut să folosească excelent instrumentul presei” și că se poate chiar spune că el a fost primul dintre miniștrii austrieci care a folosit ziarele „pentru răspândirea ideilor sale în stil mare”. Dată fiind funcția sa în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o copilărie liniștită, lucru certificat o dată în plus și de faptul că nu a fost dat la scoala, astfel fiind liber să hoinărească prin Londra, de multe ori ajungînd în zonele rurale din imediata apropiere a Londrei. Alexander Gilchrist, primul biograf al lui Blake (Life of William Blake, 1863), povestește că tocmai într-una dintre aceste hoinăreli a avut Blake experiență să neobișnuită din Peckam Rye: a fost uimit "să vadă un copac plin cu îngeri, aripi angelice strălucitoare smăltuind toate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de cercetare cu Introducere în opera lui Grigore Alexandrescu (1973) și mai ales cu monografia Ion Heliade-Rădulescu. O biografie a omului și a operei (1986; Premiul Academiei Române). De la început se remarcă bogăția informației, spiritul sobru, echilibrat, refuzul oricărei literaturizări. Ca biograf, A. lasă documentele să vorbească, situându-se în tradiția lui Șerban Cioculescu și nu a lui G. Călinescu. Portretul se deduce din discursul biografic, în care viața se împletește foarte strâns cu opera. Sagacele cercetător umple mari lacune de istorie
ANGHELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
și corespondența purtată cu numeroșii săi prieteni și cunoscuți, între care mari nume ale culturii române și universale. Scrierile filosofice ale lui A., dincolo de noutatea repede remarcată a punctelor de vedere, atrag atenția și asupra unor însușiri care prefigurează pe biograful personalităților Renașterii italiene. Gânditor matur, familiarizat cu istoria doctrinelor filosofice și a culturii europene, A. posedă capacitatea de a expune fidel, dar atașant un sistem de cugetare. Studiile despre Thomas Carlyle și Henri Bergson, mai curând modele de lectură comprehensivă
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
libertate individuală, cucerire care, transmisă și omului modern, deschide nu numai perspectiva împlinirii, ci și pe aceea a eșecului de sine. Nu doar studii de istorie a culturii sunt încercările sale, cât, mai ales, biografii exemplare. Convertind istoria în epică, biograful este dublat de un moralist superior, interesat de condiția umană a individului surprins în tentativa de a-și construi singur destinul. Machiavelli, Guicciardini, Pietro Aretino, Benvenuto Cellini, Baltasare Castiglione, Isabella d’Este sunt figuri reprezentative pentru tiposociologia Renașterii. Contemporane, aceste
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
un dialog subtil, luminându-se reciproc. Se ilustrează astfel ipostaza individualismului impenitent, infinit adaptabil și indiferent la sensul transcendent al valorilor. Amoralitatea personajelor, deși senină ca a zeilor, îi aliniază unui destin comun, epoca însăși fiind astfel. Cu zâmbet detașat, biograful își urmărește eroii, integrând acțiunile lor în mentalitatea timpului, pe pânza căruia, refăcută în detalii semnificative, le proiectează. Omul, opera și epoca sunt reprezentate în interferențele lor permanente, portretul final fiind o suprapunere de schițe creionate succesiv. Abilitatea autorului de
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
scoate în relief resorturile psihice ale diferitelor atitudini și reacții, ca și harul înscenării epice a unor fapte controlabile, desprinse dintr-o documentare amplă, conferă narațiunilor o convingătoare veridicitate, încât până și aspectele inevitabil aride capătă cursivitatea tensionată a trăitului. Biograf autentic, A. își domină subiectele de la înălțimea unei viziuni coerente despre om și lume. SCRIERI: Thomas Carlyle, București, 1909; Filosofia lui Henri Bergson, București, 1910; Imperialismul culturii germane, București, 1915; Machiavelli. Omul, timpurile, opera, I-II, București, 1933-1934; ed. 3
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
deja rege al dandy-lor, celălalt - viitor rege al Angliei, rămâne antologică. Ea spune totul despre ceea ce a Însemnat apariția meteorică a lui Brummell pe cerul Angliei. Sunt, de fapt, două Întâlniri despre care martorii vor relata multă vreme, pentru ca viitorii biografi 3 să le preia, Îmbogățindu-le cu câte un detaliu, unul de la altul. Prima, la Windsor, pe terasa castelului, când Brummell e Încă un foarte tânăr studios. O Întâlnire care Îl lasă pe prinț uluit (și, În secret, fascinat) de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu Îl omite. Nu o vom face nici noi, deoarece prin câteva din aspectele biografiei și operei sale el se lasă, fără Împotrivire, chemat la apel Într-un catalog imaginar al dandysmului. Am reconstituit, alături de Jean-Yves Tadié, cel mai important biograf al lui Proust, nu mai mult de patru luni (ianuarie-aprilie 1895) din viața marelui scriitor. Proust are deja 24 de ani. Amintirea revistelor dandy, scoase Împreună cu Jacques Bizet și Daniel Halévy, colegii lui de la liceul Condorcet, trecuse de mult. Revue
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a consumat cei 33 de ani (1887-1920) paroxistic. Anarhist convins, el trece prin primul război mondial ca o cometă, Încălcând granițe cu pașapoarte false, dând lovituri de maestru, cu arma În mână (mai toate aceste fapte de vitejie fiind, spun biografii săi, pure mistificări) sau provocându-l pe campionul mondial la categoria grea, gest de o gratuitate totală. Ludicul, absurdul, superfluul sunt trăite de Cravan cu o grație și o eleganță care Îl fac repede idolul unei Întregi generații de tineri
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sunt ireproșabile. Familia Brummell duce, de altfel, o viață mai mult decât selectă, deschizându-și saloanele lumii bune, care nu Încetează să-l fascineze pe micul George Bryan cu distincția și manierele sale elegante. Sheridan și Fox sunt - după spusele biografilor - „zânele bune” ale copilăriei. Iar tot ceea ce urmează rămâne la fel de select și plin de strălucire măcar pentru un sfert de veac: studii la Eton și Oxford, prietenia și protecția prințului de Wales, viitorul George al IV-lea, apoi o ascensiune
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Revue d’Edinburgh prin satira Barzi englezi și critici scoțieni - și scrise, fără speranță, nepăsător, așa cum un om pierdut Își Încearcă soarta, scrisoarea pe care am pomenit-o deja.”1 Scrisoarea la care face referire Barbey d’Aurevilly, devotatul său biograf, Îi este adresată unui alt mare dandy al epocii, Scrope Davies. Cererea pentru un infim Împrumut de bani Îi e refuzată lui Brummell laconic, ba chiar cu un anumit cinism. Barbey continuă, cu pană de prozator: „Brummell era prea dandy
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de vikingi, nepotul amiralului John Byron, supranumit „Jack cel nebun”, fiu al căpitanului John Byron, aventurier notoriu, care Îi aduce copilului doar un șir de suferințe: o soră, Augusta, din prima căsătorie (iubită multă vreme cu pasiune incestuoasă, spun unii biografi), o mamă prea tiranică (pe care o detestă nu doar pentru că l-a născut cu piciorul chircit), o ereditate destul de grea, o sărăcie jalnică În clipa când Îl lasă orfan la trei ani. Și totuși, la numai 10 ani, moștenind
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu ne-am putut Înfrâna dorința de a-l descrie drept fiu al tatălui său. Oare de ce? Întâi, pentru că are un genitor celebru. Și apoi, deoarece relația cu acest tată mult prea puternic Îl marchează până În adânc și, după unii biografi, Îi determină măcar În parte stilul dandy. O legătură tensionată, desprinsă parcă dintr-un „roman familial”, trăit prin toate fibrele de către un fiu bastard, recunoscut târziu, când Ion Luca Îi dăruiește patronimul, nu Însă și afecțiunea, ținându-l la relativă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de Kaunitz la cel al contelui d’Orsay sau al lui Stendhal. Respectul pentru balenele vestei nu poate fi Întrecut, cel puțin În cazul lui Barbey, nici măcar de stima pentru o femeie. În fond, sunt unul și același lucru. Astfel Încât biograful lui Brummell ajunge să mănânce uneori la cină sau prânz doar câțiva biscuiți și să bea apă. Acest regim ascetic ni-l amintește pe Byron, despre a cărui dietă s-au scris cărți Întregi. Între ele, mai cunoscută, cea a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dintre frumoasele inele de care era atât de mândru și care foloseau pentru a pune În evidență modelarea fină a mâinilor lui delicate, de culoarea fildeșului, obișnuia să poarte cristale de nux vomica indian, o otravă, după cum ne spune un biograf al lui, „aproape fără gust, greu de descoperit și aptă să se dilueze aproape la nesfârșit”. Crimele sale, comentează De Quincey, au reprezentat mai mult decât orice a ajuns la urechile justiției... Mircea Mihăieștc "Mircea Mihăieș" Narcis & Co. Oscar Wilde
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Minor și-au desfășurat activitatea și alți cărturari și teologi, care, prin operele lor, și-au adus o contribuție substanțială la îmbogățirea tezaurului creștin patristic. Vom aminti pe cei mai însemnați dintre ei. Ioan Cassian era de "neam scit", cf. biografului său Ghenadie din Marsilia. Vasile Pârvan a descoperit două inscripții în pădurea Șeremetului (Casian, jud. Constanța), care făceau referire la "Casieni", locuri considerate drept patria sa. Ioan Casian s-a născut pe la 360, în Scythia Minor, a primit o educație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Prin opera sa, el reprezintă o punte între cele două părți ale creștinătății, Apus și Răsărit, prin regulile vieții monahale și prin hristologia sa.42 Un alt cărturar și teolog de seamă din Scythia Minor este Dionisie Exiguul, pe care biograful și prietenul său Cassiodor îl prezintă ca fiind "de neam scit, dar de maniere întru totul romane". Dionisie însuși, în prefața unei traduceri, scria că Sciția este patria sa, iar într-o altă prefață își arăta recunoștința pentru binefacerile unui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dacia, trebuiau retrase altminteri riscau să fie izolate printre barbarii care organizau incursiuni în sudul Dunării. Dar ceea ce este mai dificil de evaluat este proporția (numărul) acelor provinciales, care au părăsit provincia după plecarea armatei și administrației. După Leo Homo, biograful lui Aurelian, formulările "provinciales", în opoziție cu "armata", "populi Romani", se aplică întregii populații urbane și rurale. V. Pârvan estima populația Daciei la un milion, iar L. Tamas o aprecia la circa trei sute de mii, cifră mai credibilă într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]