1,241 matches
-
la Schönefeld, în apropiere de Leipzig. Anul 1840 poate fi considerat drept cel mai prolific an al carierei lui Schumann. Până acum compuse aproape exclusiv pentru pianoforte, dar în acest singur an compune aproape o sută și cincizeci de piese. Biografii lui Schumann îl reprezintă ca fiind cuprins într-o furtună de melodii, dulceața, dubiul și disperarea acestora fiind atribuite sentimentelor variate stârnite de dragostea sa pentru Clara. Însă ar fi nefondat să spunem că numai această influență a stat la
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
1854, Schumann merge la Hannover, unde audiază o interpretare a operei sale "Das Paradies und die Peri" La 27 februarie 1854 se aruncă în Rin. Este salvat de niște luntrași, dar odată adus la mal se confirmă nebunia sa. Deși biografii timpurii concluzionau că acest comportament al lui Schumann era datorat sifilisului, cercetări ulterioare au arătat improbabilitatea acestei ipoteze. Mai mult, multe dintre simptomele pe care le manifesta, inclusiv crize de activitate maniacă susținută alternând cu perioade de depresie profundă, indică
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
Nicolae Scurtu OPERA lui Nicolae Labiș, restrânsă ca dimensiuni, este astăzi neglijată, aproape necunoscută și, în logica aceasta, citită și recitită doar de un grup de specialiști, care cercetează și interpretează valorile estetice ale poeziei române de la mijlocul secolului trecut. Biografii și exegeții poeziei lui Nicolae Labiș au întâmpinat, în cei unsprezece luștri care au trecut de la dispariția sa fizică, câteva piedici greu de înlăturat, datorate unor împrejurări ce se cuvin a fi elucidate. Absența unei ediții complete a operei, necunoașterea
Încă o poezie inedită a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5888_a_7213]
-
i-a provocat pierderea ochiului său drept. Alt veteran din Expediția Nimrod, Ernest Joyce, a cărui experiență a început cu Expediția Discovery, condusă de căpitanul Scott, a fost numit să răspundă de sănii și câini. Joyce a fost descris de biograful lui Shackleton, Ronald Huntford, ca „un amestec de falsitate, originalitate și abilitate”, dar serviciile sale în plasarea posturilor de aprovizionare în timpul Expediției Nimrod i-au atras atenția lui Shackleton. Ernest Wild, un maistru de marină din Marina Regală, a fost
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
cianhidric ("cianură de hidrogen", care este în același timp substanța biologic activă din "Ziklon B", alt insecticid și el comercializat de industria chimică germană, și care a fost mai târziu folosit de către naziști ca mijloc de exterminare în lagăre). Unii biografi ai savantului (Thomas Hager) subliniază că nici azi, folosind chiar cele mai avansate metode agricole, întreaga suprafața cultivabilă a planetei nu poate hrăni mai mult de patru miliarde de oameni din cele aproximativ șapte cât numără în 2013 umanitatea, explicația
Fritz Haber () [Corola-website/Science/308769_a_310098]
-
27 mai 1976, p. 11. 4 Valeria Sadoveanu (1907-1985), publicistă și traducătoare, soția lui Mihail Sadoveanu. 5 Ion Dodu Bălan (n. 1929), istoric și critic literar. Autorul unor excelente reconsiderări și restituiri - Octavian Goga și Aron Cotruș. 6 Constantin Mitru, biograf și editor al operei lui Mihail Sadoveanu. 7 Eugen Barbu - Principele. Roman. Prefață de Const. Ciopraga. Tabel cronologic de Liviu Călin. București, Editura Minerva, 1977, XXIX + 401 pagini. (Biblioteca pentru toți. Serie nouă, nr. 943). 8 Const. Ciopraga - Scriitorul și
Însemnări despre Const. Ciopraga și discipolii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2528_a_3853]
-
sine față de cei care au nevoi de noi, ne pot apropia de Dumnezeu... Am dorit să le dau copiilor spiritul cel mai curat și idealurile cel mai înalte în ce proveste morală și iubirea. Dumnezeu mi-a binecuvântat strădaniile". După biograful Melvin Urofsky, Brandeis a fost influențat în mare măsură de unchiul său Lewis Naphtali Dembitz. Acesta era un evreu practicant al religiei și era foarte activ în mișcarea sionistă.Mai târziu Brandeis și-a schimbat numele de mijloc din David
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
părăsit universitatea fără să-și ia diploma și și-a luat o slujbă la Kaiser-Friedrich-Museum în Berlin. Anul următor s-a mutat la Roma unde și-a folosit conexiunile aristocratice pentru a deveni un designer de interior de succes. Potrivit biografului Jonathan Petropoulos, probabil Philipp a fost bisexual. După o relație cu poetul Siegfried Sassoon s-a căsătorit cu Prințesa Mafalda de Savoia, fiica regelui Victor Emmanuel al III-lea al Italiei, la 23 septembrie 1925, la Castello di Racconigi aproape de
Philipp, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/326446_a_327775]
-
Coahuila, transcrisă de preotul James Lienert, afirmă că Bierce ar fi fost executat de un pluton de execuție în centrul acelui oraș. Din nou, Nickell este de părere că povestea este greu de crezut. El îl citează pe prietenul și biograful lui Bierce, Walter Neale, care spunea că, în 1913, Bierce nu mai călărea de ceva vreme, suferea de astm și îl critica vehement pe Pancho Villa. Neale concluziona că ar fi foat puțin probabil ca Bierce să fi mers în
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
nașterii și a faptului că este un scriitor american dispărut. Filmul de scrut metraj "Ah! Silenciosa" (1999), cu Jim Beaver în rolul lui Bierce, folosește elemente din "An Occurrence at Owl Creek Bridge" pentru a specula pe marginea dispariției scriitorului. Biograful Richard O'Conner a afirmat că războiul a dezlegat demonii turbați ascunși în sufletul lui Bierce: „Războiul l-a format pe Bierce ca om și scriitor. [Din experiența sa sumbră, el a devenit] capabil să transfere pe hârtie trupurile însângerate
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
terminată spre anul 1427. În fapt, doisprezece contemporani îi atribuie "Imitațiunea lui Cristos" lui Thomas a Kempis: Jean Busch (1400-1479); Hermann Ryd (1408-1483); Jean Monbrun (1460-1502); Adrien de But (1480); Wessel Gandsfrod (1489); Farinator; Peter Schott; Tritheme; Pirckamer; Martin Simus; biograful anonim al lui Thomas a Kempis; editorul primei traduceri franceze a "Imitațiunii" în 1493. Toți afirmă, mai mult sau mai puțin clar, paternitatea lucrării lui Thomas a Kempis. Lucrarea a fost citită de către Sfântul Ignațiu de Loyola, în timp ce se afla
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
că a fost impresionată de fluența sa în limba rusă, de aspectul său arian și de comportamentul elegant. Quisling se pare că s-a căsătorit cu Pasetsjnikova la Harkov la 10 septembrie 1923, deși nu au fost găsite documente legale. Biograful lui Quisling, Dahl, consideră că cel mai probabil a doua căsătorie nu a fost niciodată oficială. Indiferent de aceasta, cuplul s-a comportat ca și cum ar fi fost căsătorit, și și-au celebrat aniversări ale nunții. La scurt timp după căsătorie
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
început la 20 august 1945. Apărarea lui Quisling s-a bazat pe minimizarea colaborării sale cu Germania și cu accentuarea ideii că el a luptat pentru independență totală, ceea ce părea cu totul contrar amintirilor multor norvegieni. Din acel punct, scria biograful Dahl, Quisling a trebuit să meargă pe „o linie subțire între adevăr și minciună”, și a ieșit la capăt ca „o figură evazivă și adesea demnă de milă”. De mai multe ori a prezentat faptele fals și cele câteva afirmații
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
ultimă secțiune despre știință, artă, politică, istorie, rasă și religie. Concluzia urma să fie intitulată „Organizarea și clasificarea organică a lumii”, dar opera a rămas neterminată. În general, Quisling a lucrat rareori la ea cât a fost implicat în politică. Biograful Hans Fredrik Dahl descrie această situație ca „fericită”, deoarece Quisling „nu ar fi dobândit niciodată recunoaștere” ca filosof. În timpul procesului, și mai ales după ce a fost condamnat, Quisling s-a interesat din nou de Universism. El vedea evenimentele războiului ca
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
Baltimore, Maryland a identificat 11 versiuni ale poemului „Annabel Lee” care au fost publicate între 1849 și 1850. Cu toate acestea, cea mai mare variație este în versul final: Nu este clar la cine se referă personajul omonim Annabel Lee. Biografii și criticii sugerează adesea că utilizarea frecventă de către Poe a temei „morții unei femei frumoase” provine din pierderea repetată a femeilor de-a lungul întregii sale vieți, precum mama sa Eliza Poe și mama sa vitregă Frances Allan. Biografii interpretează
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
Lee. Biografii și criticii sugerează adesea că utilizarea frecventă de către Poe a temei „morții unei femei frumoase” provine din pierderea repetată a femeilor de-a lungul întregii sale vieți, precum mama sa Eliza Poe și mama sa vitregă Frances Allan. Biografii interpretează adesea că „Annabel Lee” a fost scris pentru soția lui Poe, Virginia, care murise cu doi ani mai înainte, așa cum a sugerat poeta Frances Sargent Osgood, deși Osgood este ea-însăși o candidată pentru muza inspiratoare a poemului. Un caz
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
ziua de 4 august 1807, când a fost botezat de către "cocoana" Bălașa a lui Dimitrie Nicolau în Biserica din Șcheii Brașovului. Ziua botezului din 4 august, care este de fapt data de naștere, a fost preluată în mod eronat de către biografii lui Lecca din registrul Bisericii din Schei în loc de 10 august 1807. De remarcat că și primul biograf al lui Lecca, Nicolae Țîncu, a menționat în 1894 că Lecca s-ar fi născut în anul 1810, fapt contrazis documentar de actele
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Biserica din Șcheii Brașovului. Ziua botezului din 4 august, care este de fapt data de naștere, a fost preluată în mod eronat de către biografii lui Lecca din registrul Bisericii din Schei în loc de 10 august 1807. De remarcat că și primul biograf al lui Lecca, Nicolae Țîncu, a menționat în 1894 că Lecca s-ar fi născut în anul 1810, fapt contrazis documentar de actele existente la Biserica din Scheii Brașovului. Această confuzie s-a perpetuat până în anul 1960 când istoricul de
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
lui Constantin Lecca au fost risipite de-a lungul timpului în mai toate muzeele din România precum și în colecții private. Astfel, ele pot fi văzute la Arad, București, Cluj, Brașov, Iași, Sibiu, Târgu Mureș, Timișoara, Ploiești, Bacău, Brăila și Craiova. Biograful Barbu Theodorescu a exprimat părerea că pictorul Constantin Lecca și-a făcut adeseori portretul. Astfel, el a considerat că "Portretul unui tânăr (bărbat)" este de fapt un autoportret (1) realizat în timpul călătoriilor pe care Lecca le-ar fi făcut în
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
om hotărât"”. Autoportreul (4) a fost pictat undeva în preajma anului 1840. Paul Rezeanu presupune că imediat după încetarea apariției revistei "Mozaicul" de la Craiova la sfârșitul anului 1839, Constantin Lecca ar fi plecat în străinătate. O opinie similară o are și biograful Jack Brutaru care a menționat faptul că Lecca a călătorit în acel an la Viena, sudul Germaniei și Elveția. În primăvara anului 1840, Constantin Lecca revenise la Craiova și a început zugrăvirea bisericii Sfântul Ilie. În acest autoportret se vede
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
unor reticențe de ordin ideologic, estetic, biografic și moral. Epistola ce o transcriu aici, necunoscută până acum, se constituie într-o tulburătoare confesiune pe care poetul Nicolae Crevedia o face lui G. Călinescu, sagace observator al vieții literare românești. Un biograf conștiincios va constata, după lectura acestei ample scrisori, că Nicolae Crevedia nu a avut studii superioare, așa cum se afirmă în unele dicționare 1 și istorii literare, că a provocat și întreținut o infamă polemică, în perioada interbelică, cu prozatoarea Marta
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
studenției la Viena sau Berlin, capitolul "Eminescu și dragostea" și mai ales cel consacrat perioadei finale, a agoniei și morții. Volumul e un model pentru orice critic literar care scrie o biografie și a avut o influență considerabilă asupra altor biografi, vezi biografia lui Alexandru Macedonski de Adrian Marino etc. Operă fundamentală a istoriei literaturii române, studiu de mare amploare critică, greu de ignorat, o adevărată bornă în istoria eminescologiei noastre. Structurat în ediția princeps în cinci volume, editate de Alexandru
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
a fi aparținut unei „organizații teroriste”, dar au fost achitați și eliberați imediat. Yellin-Mor a dobândit curând imunitate parlamentară, fiind ales în prima legislatură a Knessetului. După ani de zile, rolul lui Cohen a fost dezvăluit de Michael Bar Zohar, biograful oficial al lui Ben-Gurion. La acea dată Cohen lucra ca gardă de corp (bodyguard) a lui Ben-Gurion. Prima recunoaștere oficială a rolului grupului Lehi a fost în 1977, la aniversarea atacului . Omorul se prescrisese în 1971. Guvernul suedez era încredințat
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
o femeie încăpățânată, "maladivă, puțin isterică, chinuită de reumatisme și nevralgii craniene", uneori violentă, (în operele lui Mishima există numeroase aluzii la această violență); avea dureri cumplite, iar tânărului Mishima îi revenea sarcina să o maseze. Pe seama lui Natsu pun biografii lui Mishima fascinația acestuia pentru moarte și pentru lucrurile excentrice. Natsu citea cărți în limba franceză și în limba germană și avea un gust aristocratic pentru teatrul Kabuki. Natsu nu i-a permis lui Mishima să stea la soare, să
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
de la Hiroshima. Mishima și-a pregătit în detaliu și îndelung sinuciderea, dar nimeni altcineva, cu excepția unui grup restrâns de membri Tatenokai, nu-i cunoștea planurile. Mishima știa de la bun început că puciul său nu avea șanse de reușită, iar traducătorul, biograful și prietenul său John Nathan sugerează că scenariul era un simplu pretext pentru sinuciderea rituală, pe care Mishima și-o dorise din totdeauna. Mishima se întâlnise cu avocatul său, pentru a întocmi un testament clar, prin care le-a lăsat
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]