4,262 matches
-
cu deosebire cea a dlui Apostol Stan, corpolente, bine documentate, doldora de fapte și riguros construite. Amîndurora le lipsește spiritul psihologic de interior, care să dezvăluie ceva din fibră intimă a comportamentului ilustrului om politic. Și, pe deasupra, sînt cu totul biografice, examenul critic lipsind cu totul. De abia anul trecut, în cartea dlui Sorin Alexandrescu, Paradoxul român, în ultimul capitol aflăm cîteva observații menite să surprindă, obiectiv, asupra unor trăsături psihologice negative precum aceea a refuzului acțiunii și a asumării responsabilității
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
voci distincte. E ca si cum am străbate un ținut într-o emoțională plimbare, contemplînd marea varietate a "colturilor pitorești", cu hartă în mînă. Această reflecție ne-a fost confirmată de lectură poeziei lui Daniel Corbu. "Perfect" optzecist, din punct de vedere biografic (anul sau de naștere, 1956, e cel în jurul căruia pivotează majoritatea componenților generației cu pricina) cultiva un lirism particularizat, neîncadrabil în șabloanele "generationiste". E un "disident" cu aplomb. Stratul sau liric primar e romantic, vitalist, turbulent, precum un sol neașezat
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
marea lor majoritate înainte de eliberarea Franței de sub ocupație nazistă, dar și cîteva scrise după. Dificilă libertate a fost tradusă, pentru Editură Hasefer, de Ticu Goldstein, care semnează și el o postfața întru totul remarcabilă, prin felul în care combină informația biografica despre Lévinas cu subtile și concise comentarii filozofice. Firește, e vorba de coloraturi stilistice diferite în aceste două cărți: prima e un tratat de filozofie, în sensul aproape clasic al cuvîntului, în vreme ce a doua păstrează savoarea vie a unui discurs
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
paria. Nu tehnica intrinsecă interesa, nici modul de a ieși din greșeală fără pagube semnificative, cu atât mai puțin câștigul rezultat din experiența eșecului (dacă exista vreunul), ci cauzele, rădăcinile social-politice ale greșelii, psihologia presupus deviată a făptuitorului, morala, conotațiile biografice. Punerea pe tapet a acestui complex de factori făcea din adunarea chemată să incrimineze greșeala o tipică ședință de psihoterapie colectivă. Dar se uza și de instrumentele tratamentului invaziv în vederea unei presupuse vindecări rapide, radicale și definitive a „bolii“, oricât
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
negativ, deși ea e cea care, din umbră sau direct, vindecă traseele tânărului răcan, necopt, se vede, și cu adolescența nervilor neîncheiată. Între cele două perspective, asupra lumii stagiului militar și a radiografierii lumii comuniste, discursul este întretăiat de secvențe biografice și altele, ale unor destine sincopate, utile ca detalii de viață ce întregesc tabloul Revoluției. Marea miză a lui Adrian Buz din 1989 are în vedere felul în care participarea la un miracol - Revoluția - se anulează, descrește și devine indiferență
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
Așa încât, Adrian Buz nici nu e interesat de accesul imediat la tragic, nici nu tensionează vreun moment anume. În 1989 istoria se rescrie de pe margine, după cum au trăit, de fapt, majoritatea martorilor, cei fără victime în familie, fără experiența accidentelor biografice. Ideea e că toți participanții la un miracol istoric, cum a fost 1989, repede dezumflat, au ales să stea deoparte, scârbiți sau dezorientați. De aceea eroul lui Adrian Buz găsește „adăpostul benefic în indiferență”, firește, blamabil moral, dar unică soluție
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
puțin delicat cu grupul care îi făurise notorietatea, oferindu-i și rîvnitul post de director al Teatrului Național: va pleca de la Junimea trîntind ușa și va rupe relațiile cu Titu Maiorescu. Rolul acestuia în viața lui se încheiase! Altă coincidență biografică, nici ea întîmplătoare: calitatea de estrangeirados, de înstrăinați a celor doi. Amîndoi și-au privit propria țară cu o distanțare salubră, observîndu-i acesteia, lucid, păcatele și lipsurile: amîndoi au purtat de aceea, de-a lungul vieții și după moarte, eticheta
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
întâlnește cu nouăzecistul Cristian Popescu. Într-un fragment de jurnal, autorul Artei Popescu vorbea despre „poemul care înglobează în el și împrietenește cititorul cu un personaj liric (poetul în carne, hârtie și oase) compus explicit din mai multe euri: auctorial, biografic, moral, ontologic, «lectorial» (adică eul care-și cară în cârcă toate lecturile atunci când se rostește, atunci când se scrie...)“. Nu altceva spune O. Nimigean, într-un poem discursiv, subliniind identitatea dintre sine și text, dintre viață și poezie: „Să încetăm cu
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
într-o zonă agrestă, cu specific transilvan. Procedeu de fapt al prozei, care însă are aici rolul de a fortifica lirismul printro paradoxală personalizare care este impersonalizarea. Inefabilul e încercuit de termeni neaoși, prin preciziuni stradale și geografice, descriind cercul biografic al ardeleanului acum viețuitor în Capitală: „O răzbunare a cărnii tale sfîrșite, a lutului/ Către-o zăranie dinspre nălucirile începutului,/ O dibuire prin umbrele anilor, vanii,/ Coasta Vaideiului repetată prin mirifice Transilvanii,/ Ori numai lampa din amintire, în nopțile mele
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
le Journal d’un douteur), a unui scriitor-de-sineînsuș i (écrivain de soi-même). Cu timpul, desigur, am palpitat și la temele metafizice, dar, una peste alta, Cioranul „meu” este Scriitorul, cazul, Personajul, autorul Caietelor, și al corespondenței, cititorul avid de experiențe biografice din constelația Sissi - Madame du Deffand, atletul Exercițiilor de admirație, observatorul uman al bețivilor din Rășinari, pasionatul de tot ce va să zică nebunie, erezie, mistică în stare sălbatică, detracare, sfâșiere, ratare, spulberare, aporie, neant. Doamne, ce superbă antinomie face cu perechea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
pentru prima dată” (Le profil navigable, 1945) nu poate să nu fie influențată de drama existențială prin care trecuse. Aceasta, cu atât mai mult cu cât cazul lui prezintă curiozitatea venirii în suprarealism după un foarte promițător debut critic. Detaliile biografice ar putea indica aici o pistă: ar trebui să fie urmărită informația școlară aflată în arhivele Liceului Lazăr, unde elevul Dolfi Trost, fiul lui Carol, născut la 9 mai 1916, la Galați (?), este notat la bacalaureat cu note excelente pentru
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
rezultând un final nefericit. Sau nefertil. Firește că cititorul, urmărind aceste grile de lectură, rămâne cu impresia că Radu Mareș construiește cu insistență singurătățile unor indivizi ce așteaptă orice să-și submineze singurătățile. Privilegii ale imaginației, ele nu explică deficitul biografic, nici eșecul prezentului. Luate împreună, prozele din Sindromul Robinson sunt parte din aceeași respirație a ratării, testimonii ale eșecului singurătății. Fețe ale fericirii iluzorii - tema mare a cărților scrise de Radu Mareș. Ingenioase și bine gândite (în ciuda unor inadvertențe stilistice
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
Tache de catifea (Cartea Românească, 1981; Polirom, 2004, 2012), Tobit (Eminescu, 1983; Polirom, 2005) și Sara (Eminescu, 1987; Polirom, 2006) și al volumului de povestiri Manualul întâmplărilor (Cartea Românească, 1984; Humanitas, 1993), dă curs aici unor - savuroase - evocări cu titlu biografic, începând cu parcursul său formator (în secvența „Scriitor în comunism”), continuând cu evocările lui Nichita Stănescu și Marin Preda, dar și cu aceea a redacției României literare, unde a lucrat ca tehnoredactor, și încheind volumul cu Patru povestiri autobiografice (publicate
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
deschid/ Viorelele;/ Alături, un plop/ Lin se clatină...” etc. (Pier sub vînt ușor). De sensibilă, era fără-ndoială sensibilă, numai că n-avea imaginație pentru așa sensibilitate extrem vibratilă. A scris, însă, biata de ea, cu ce avea. 1 Datele biografice, după Dicționarul general al literaturii române, Ț-Z, Editura Univers Enciclopedic, București, 2009 (articolul aparține Luciei Toader Gruzsniczki), dar și după Precuvîntarea lui Vintilă Nicu la vol.: Ada Umbră, Versuri, Ediție alcătuită de Vintilă Nicu, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
gesturi emblematice și a unor figuri exemplar reunite de metaforele suferinței, ale rănii, ale durerii împărtășite. Deloc întâmplător, Norman Manea însuși recunoaște, într-un interviu, că „raportul dintre ficțiune și realitate e unul ambiguu, tipic literaturii și artei. Sunt elemente biografice, dar niciodată nu este biografie. Eroul respectiv sunt și nu sunt eu, adică îi împrumut situații prin care nu a trecut niciodată și care îmi sunt cerute de fluxul scrisului. Îmi cere anumite situații care nu țin de biografia mea
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
Florina Pîrjol Biografia romanțată, ca gen, nu este o noutate. Cu toate acestea, în ultimele decenii, se bucură, alături de celelalte „erezii” ale biograficului, de o popularitate considerabilă. Să încercăm să aflăm motivațiile acestui interes ar însemna să ne lansăm într-o nesfârșită discuție nu doar despre raporturile dintre ficțiune și realitate sau dintre ficționalitate și literaritate (adesea, suprapuse fără rest), ci și despre
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
specialistă în istoria Sovietelor); în al doilea, își povestește tale quale vacanța din 2004, în Sri Lanka, în timpul celebrului tsunami. Cea mai nouă carte semnată Emmanuel Carrère, Limonov (2011), speculează aceeași formulă literară, dar, de data aceasta, într-o direcție preponderent biografică, nu autobiografică. Recompensat cu prestigiosul Premiu Renaudot, dar și cu Prix des Prix, Prix de la langue française și Europese Literatuurprijs, volumul este biografia romanțată a lui Eduard Limonov. Cine este acest Limonov și de ce merită el atenția unuia dintre cei
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
el un erou. Și, cum istoria nu i-a dat ocazia să fie erou (poate și pentru că marii eroi, la fel ca marile narațiuni, au dispărut), măcar în literatură să devină unul. Deși se folosește, în aparență, de convențiile genului biografic, propunându-și să spună povestea vieții unui ins excepțional, cartea are o solidă ramă confesivă, în care autorul e prezent cu numele lui real și își asumă enunțiativ frâiele poveștii. Toate aceste inserturi auctoriale, în care scriitorul francez fie reamintește
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
-și să spună povestea vieții unui ins excepțional, cartea are o solidă ramă confesivă, în care autorul e prezent cu numele lui real și își asumă enunțiativ frâiele poveștii. Toate aceste inserturi auctoriale, în care scriitorul francez fie reamintește convenția biografică în care ne aflăm, fie se pronunță pe diverse teme, de obicei reacționând față de ceva din biografia eroului său (de pildă, vorbind despre succesul pe care Limonov l-a avut ca poet, în tinerețe, Carrère admite că el, personal, nu
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
să înfrunte moartea, ne-au dat o irepetabilă reprezentație demnă de tragediile lui Eschil ori Sofocle” (p. 280). Dincolo de încărcătura sa polemică, acest pasaj este unul dintre multele exemple ale manierei în care realul transcris, textualizat devine ficțiune. Fiindcă romanul biografic al lui Carrère nu e doar o poveste palpitantă despre un erou real, cu o biografie aproape neverosimilă sau o relatare istorică neconvențională. E, în felul lui, și un manual de literatură.
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
să deschidă implicații filologice sclipitoare (descifrarea unor abrevieri ale jurnalului), dar și rescrierea unei pagini importante de biografie literară. La fel în secvențele dedicate lui Zaciu, Manolescu, Vona, Ianoși, Mălăncioiu, Manolescu, Manea sau Gelu Ionescu, unde surpriza reinterpretării unor episoade biografice sau literare îmbină evocarea tandră (o, dacă ar citi Alain Paruit, ținând cartea cu degetele sale osoase și lungi) cu judecăți bruște, lucide sau cinice, de gând universal strecurat despre întreaga noastră stare culturală. Mă gândesc des și intens la
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
e abdicare prin sleire intimă, pe cînd alunecarea e naufragiu sub represalii de moment. Cînd represaliile trec te redresezi, în vreme ce, cînd spiritul se sleiește, nu te mai redresezi în veci. Nimic din copilăria Mariettei Sadova nu o predispune la căderii biografice. Născută la Sibiu în 1897, Maria Bîrsan, cum se numește în virtutea botezului, arată de timpuriu trăsăturile unei ființe palide, cu fizionomie nordică și timbru elevat. Părul blond nu face decît să-i întărescă aerul candid pe care un ten clorotic
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
cu alei) sunt de aceea stridente. Registrul de combustie și performanță poetică al autorului „nouăzecist” este cel grav, funebru, macabru-morbid, care se impune deodată, copleșitor, mult în afara ariei de acoperire a glumițelor lexicale. Vizionarismul lui Ioan Es. Pop străpunge materialul biografic și trece în partea cealaltă a ființei. Lirica nu scontează pe efecte imediate, exhibate demonstrativ, ci mizează pe un efect de ansamblu: o rătăcire morală și o halucinare prin care se întrevăd marile și cumplitele adevăruri. Impresionează la Ioan Es
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
text din acest al patrulea volum al ediției datează din 1973 (este vorba de un fragment din Jurnalul de la Dolhasca), iar cel mai consistent „calup” publicistic începe în 1992 și continuă, practic, până recent. Dacă este să credem și schița biografică pe care scriitorul o furnizează ca prolog al volumului, proza confesivă (sub forma unui „jurnal cifrat”) are întâietate asupra poeziei chiar și în copilărie: primul dintre genuri este încercat la 11 ani, cel de-al doilea, de-abia la 14
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
de sus, compătimitor, în teza sa de doctorat). Avem, în această prefață judicioasă, nu numai, cum spuneam, un ton nepartizan (e de salutat faptul că Ioan Chindriș îl exclude pe Grama din categoria detractorilor); nu numai o foarte documentată schiță biografică (din care aflăm, printre altele, că profesorul blăjean avea un strălucit doctorat în teologie la Viena); dar și o ipoteză serios documentată, conform căreia răbufnirea lui Grama s-ar datora nu unei antipatii sau unei convingeri de ordin personal, ci
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]