3,987 matches
-
sistematice și taxonomice privind Suprafamilia Cynipoidea semnalăm pentru prima dată în știință peste 150 de relații parazit-gazdă pentru speciile de parazitoizi din familiile Cynipidae (subfamilia Charipinae) și Alloxystidae; semnalăm 21 specii noi pentru fauna României; în ceea ce privește diversitatea cinipidelor în Rezervația Biosferei Delta Dunării, din cele 25 de specii identificate 7 sunt noi pentru fauna României, iar restul sunt semnalate pentru prima dată în Delta Dunării; 2. Cercetări privind cunoașterea complexelor de insecte dăunătoare plantelor de cultură și dușmanii lor naturali. În
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Mollusca Gastropoda) din rezervația „Codrii”, Republica Moldova. 4. Victor Surugiu, 2002 Populațiile de Polychete (Annelida) de pe litoralul românesc al Mării Negre și din sistemul lagunar și rolul lor ecologic. 5. Orieta-Mihaela Hulea, 2003 Cercetări privind cunoașterea subfamiliei Chironominae (Diptera Chironomidae) din Rezervația Biosferei Delta Dunării din punct de vedere taxonomic, ecologic și etologic. 6. Cristina Pălici, 2004 Dinamica Amphipodelor (Crustacea) de pe litoralul românesc al Mării Negre și din sistemul lagunar și rolul lor. 7. Gabriela Gurău, 2004 Biodiversitatea cerambicidelor (Coleoptera-Cerambycidae) din munții Nemira și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
ea poate fi interpretată ca o versiune a unei legi naturale, așa cum a gândit și Pierce Charles Sanders. Oricum, acesta este un principiu al semiogenezei, care face ca orice tendință de interconectare în ecosistem să fie de largă perspectivă în biosferă. Sistemele vii manifestă în mod evident un comportament semiotic, bazat pe dinamica interacțiunilor semetice. Prin aceasta, obiceiurile par să semnifice producția viitoarelor obiceiuri, în nesfârșitelor și lungile rețele întinse înapoi, până la începutul vieții, și înainte, până la semiosfera globală viitoare. 10
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
semiotic, bazat pe dinamica interacțiunilor semetice. Prin aceasta, obiceiurile par să semnifice producția viitoarelor obiceiuri, în nesfârșitelor și lungile rețele întinse înapoi, până la începutul vieții, și înainte, până la semiosfera globală viitoare. 10. Totalitatea „duetelor contrapunctice” formează sfera de comunicații semiosfera Biosfera este înțeleasă ca o rețea globală de interconexiuni, ca un circuit al elementelor chimice prin organisme și mediu (circuit biogeochimic). Rămân însă multe aspecte care scapă înțelegerii noastre. Structurile chimice, structurile minerale și cele organice au valoare intrinsecă, nu atât
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
mucuroides, acrasina devine un semnal de alarmă, însă numai în prezența unui pericol iminent. În alte contexte, aceeași substanță chimică nu are nici o semnificație semiotică. Deci, pentru a putea înțelege lumea viului în plenitudinea sa, se impune ca noțiunii de biosferă să i se adauge cea de semiosferă. Din punct de vedere semiotic, biosfera are o componentă cu totul particulară - semiosfera. De altfel, T. Sebeok (1992) afirmă că: În această situație, semiosfera trebuie văzută ca o sferă care acoperă pământul, formată
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
iminent. În alte contexte, aceeași substanță chimică nu are nici o semnificație semiotică. Deci, pentru a putea înțelege lumea viului în plenitudinea sa, se impune ca noțiunii de biosferă să i se adauge cea de semiosferă. Din punct de vedere semiotic, biosfera are o componentă cu totul particulară - semiosfera. De altfel, T. Sebeok (1992) afirmă că: În această situație, semiosfera trebuie văzută ca o sferă care acoperă pământul, formată din totalitatea semnalelor interconectate care formează limbajul naturii. 11. Nișa semiotică este casa
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de semnale orientate într-o anumită direcție. Tabloul lumii newtoniene, reprezentând o lume masivă, durabilă, solidă, impenetrabilă, formată din particule mișcătoare, se destramă și ne apare în schimb o lume în care domnesc indeterminarea și spontaneitatea. Indeterminarea este prezentă în biosferă dar și în semiosferă, așa cum este și ordinea, ceea ce asigură o totală determinare și distingere. Organismele indeterminate au capacitatea de a-și desfășura sau deschide marginile (limitele), ceea ce le permite să-și continue creșterea și să-și schimbe modelele lor
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
al selecției naturale pe care Kampis nu-l intuiește. Universul de semne și de semnale formează semiosfera. Semiosfera asigură ca totul să se lege de totul. Fiecare specie își formează însă nișa sa semiotică în funcție de care își desfășoară existenta în biosferă. După cum specia își formează nișa sa semiotică, tot așa și indivizii își edifică un mediu individual. Acest mediu din punct de vedere semiotic se edifică pe interrelația dintre Umwelt ul și Innenwelt-ul său. După cum consideră Imanishi Kinji (2002), un atribut
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
concentrice, cu proprietăți fizice și chimice, ca și stări de agregare, diferite. Din unghiul meu de a aborda problema, interesează numai ultimele, exterioare, trei: atmosfera, scoarța și mantaua; adică unul gazos, altul solid, respectiv ultimul lichid, mai precis, topit. Paranteză: biosfera, sediul vieții biologice, ocupă o zonă de graniță ce cuprinde parțial scoarța și, tot parțial, atmosfera. Revin la abiotic. Este bine cunoscut faptul că, pentru o substanță dată, coeficientul de dilatare termică e diferit În starea solidă, respectiv topită. Din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
180.000 de TWan; omul doar, adică abia o miime de procent, și aceea luată de pe aceeași Terra. Omul trăiește deci, ca o unealtă, Într’un mediu. Dar rațiunea, pe care n’o folosește Întotdeauna În contextul rolului său În biosferă, afișând ca urmare veleități de stăpân, Îl face pe om să Încerce a schimba, a adapta Natura la ultimile sale pretenții, și Încă prea În grabă. Cu alte cuvinte, În calul care trage se dă, adică În Natura care ne
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Încearcă să țină piept expansiunii noastre În lume. Alții greșesc și mai mult, orientând subiectul afecțiunii ori interesului material cine știe unde. Ba se știe: spre maxima satisfacție - afectivă ori materială - a omului, nu spre doar optima participare a animalului la viața biosferei. La asta am vrut să ajung astăzi, ca un dar oferit animalului de ziua lui mondială dar, paradoxal, prea puțin cunoscută. Indiferent de scop - subiect al afecțiunii, interesului material ori chiar al divertismentului -, animalul a fost supus unei selecții de către
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
divertismentului s’a făcut cândva printr’un salt calitativ - creștinarea -, o „lege“ nouă deci, cred că ar mai trebui unul - o nouă lege - nu neapărat În sens religios ori juridic, cât În acela moral, al unei moralități extinse la nivelul biosferei, care să scutească animalul de această soartă. Trebuie să Înțelegem să folosim animalul, nu să-l Înjosim. Unde se află frontiera, e o chestiune În veșnică evoluție, presupun În defavoarea Înjosirii. Un suveran Înțelept - considerând omul ceea ce-i place să fie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să Înțelegem doar abioticul: munți, câmpuri, mări...? Adică soliditate, stabilitate, forță? Însă mediul pe care ar trebui să-l sărbătorim astăzi cu adevărat, este de fapt acela Înconjurător, adică tot ceea ce ne Încojoară, neviu și viu deopotrivă, adică și restul biosferei, Într’un cuvânt, Natura. Care e fragilă deși atât de puternică, ambele ipostaze rezidând În complexitatea ei. Poate de asta sunt - a câta oară? - egoist; sau temător de reacția ei ofensată. Căci, deși conștientă de sensul devenirii ei, ea e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
născare, adică la tendința mea de a căuta, cândva și În Natură, corespondentele evenimentelor de astăzi. Păi ceea ce poate deveni o realitate, adică prea mult bioxid de carbon În atmosferă, implicit o temperatură cu mult mai mare, cu consecința dezechilibrării biosferei, s’a mai Întâmplat. Ce-ar fi să ne aruncăm o privire În acea lume? Ca și acum, ca dintotdeauna, și atunci, plantele și animalele sau, pentru cel care mă știe de mai Înainte, autotrofele și heterotrofele, au fost complementare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a folosi unelte, prelungiri ale Înzestrării sale native, fie ele niște ființe, omul Începe să se separe de Natură, să evadeze de sub controlul ei; se extinde și, implicit, dezechilibrează. În primul rând teritorial: Își adjudecă un spațiu, ogorul, din unitatea biosferei. Corect? În care nu mai trăiește vechea biocenoză, asociația de ființe, ci doar planta cultivată, una din multele de până atunci, ferită de celelalte, considerate buruieni, ca și de concurența la consumul ei, vechii parteneri de biocenoză ai omului devenit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adaugă alte biotehnologii. Precum folosirea „răului“ de mucegai care-i dijmuia pâinea, pentru a produce leacuri: antibioticele; ori a unei drojdii spre a produce proteină, și a altei drojdii spre a produce alcool... Alte specii favorizate, alt dezechilibru În ansamblul biosferei, chiar dacă toate se petrec Într’un spațiu dorit Închis: fabrica de... Corect? Plantă cultivată, animal care vânează În locul meu, mucegai și drojdie care mă vindecă, hrănește ori euforizează, cu toatele sunt ființe a căror existență e deturnată de la rostul ei. Culmea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu toatele sunt ființe a căror existență e deturnată de la rostul ei. Culmea e că nici astăzi, darmite În vremurile mai vechi sau mai noi În care le-am deturnat de la rostul lor Întru beneficiul meu, nu le cunosc rolul În biosferă. Ca și pe acela al celor pe care Încerc să-i extermin ca buruiană ori dăunător. Sunt pesimist În această privință: Ecologia, ca știință supremă și integratoare a lumii e prea complexă și, mai ales, privește o lume În continuă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
supremă și integratoare a lumii e prea complexă și, mai ales, privește o lume În continuă evoluție, ca să-i pot pătrunde rosturile și acționa În cunoștință de cauză. Dar cred, ca unul care mă consider totuși o parte a aceleiași biosfere, că interesul ei trebuie să treacă Înaintea moftului meu. Fie doar pentru a lăsa Naturii - care „știe mai bine“ - să decidă. Doar că... Chiar știind totul, dar reeditând vechile greșeli - à propos: cineva spunea că istoria ne Învață că greșelile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bruma de cunoaștere, dar spectacular trâmbițată, În ale geneticii, producem altă deturnare, și mai insidioasă: Obligând cobaiul geneticii devenite biotehnologie, banala Escherichia coli, banală căci o avem În cantități „industriale“ În intestin, să producă Împotriva firii și rolului ei În biosferă, fie interferon, În care vedem - astăzi - leacul cancerului, neștiind nici dacă ăsta nu-i În fond o pedeapsă; fie insulină ori ce-om mai crede benefic pentru noi. Și o obligăm prin deturnarea Însăși esenței ei: genomul. Corect? Nu vreau
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mă explic: un animal care-și epuizează, mai bine-zis diminuează resursele terenului lui de vânătoare, vânătoare căci și a paște tot uciderea unei ființe Cu atât mai mult, la nivelul biocenozei și, Încă cu atât mai mult la acela al biosferei, integratoare a miriade de biocenoze, nu poate interveni o „sincopă“, căci oricare dintre cele trei funcții, organe dacă vreți, poate fi Îndeplinită oricând de o altă specie, neexistând deci un „călcâi al lui Ahile“, un centru vital. Ce Înseamnă asta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar aceasta poate fi provocată de o altă defecțiune/ „delincvență“, blocând altceva ce-i este necesar, precum respirația, cum ar face vreun spânzurat, dar asta se Întâmplă numai În suprema „societate“, omul. À propos și gând la gând cu bucurie: Biosfera n’are și creier; ea are doar senzori prin care Își tatonează drumul, Întotdeauna ocolitor al morții... evolutiv desigur. 6. Față’n față Zgribulit și murat ca un șoarece, rătăceam mai ieri pe străzile drepte, egal distanțate și intersectate la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lămpi“; și acum mai bine de o sută de ani s’a calculat că tot oxigenul din atmosferă n’ajunge nici măcar pentru a arde tot cărbunele - cunoscut pe atunci - darmite și petrolul și gazele. Și așa, ca și cum ați avea Întreaga biosferă pe catafalc, vreți să transformați și planeta Însăși În mausoleu, În care s’o Îngropați și În care s’o meniți veșniciei, consumând oxigenul din el și umplându-l cu bioxidul de carbon conservant al hoitului, nu al vieții. Dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e mai inteligentă decât voi, bipezilor. Și vă găsește nu un ac, ci mai multe, de cojocul vostru, chiar dacă el Îmi pare o scoarță ori un șoric, adică o imensă nerușinare... Că Înțepătura doare, și voi făcând parte din aceeași biosferă, va fi treaba voastră. „Meridian“, 15 martie 2002, ora 12,42 48. Zidul Ce-i prea mult strică, mi-am zis - cumpătatul de mine - demult, În Egiptul natal, sătul de atâta tămâiere la propriu și la figurat, de atâtea ofrande
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ceea ce eu, pisica, o ființă eminamente nocturnă, n’aș face-o nici În ruptul capului. Și nu pentru că văd noaptea ca... mine, ci pentru că am nevoie de acordul cu ciclurile cosmice, Între care unul e alternanța zi-noapte, implicit cu restul biosferei. Astfel mă mențin ca o redutabilă negentropică și-mi păstrez naturalețea, adică șansa de a găsi oricând un biped care să mă iubească; că acela mă caută de fapt ca pe o contrapondere la artificialismul În care e obligat să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unei reacordări cu ritmurile cosmice. Evident, ea s’a materializat imperfect, căci trebuie să Împace „capra cu varza“. Adică nevoia - conștientă - de coordonare, căci trăiți Într’o societate iar nu fiecare de capul lui, cu nevoia păstrării unității cu restul biosferei, o nevoie pe care o resimțiți totuși inconștient. Poate ar trebui mai multe astfel de „ore“. De un compromis fiind vorba, urmarea e că gândesc câți oameni au sfârșit pe eșafod mai la nord, pe la aceia care au șterpelit mexicanilor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]