403 matches
-
a politicilor, care, pentru acest tip de transfer, În mod normal, este unul „de sus În jos”, implică următoarele riscuri: se concentrează doar asupra decidenților, tinde să neglijeze alți actori implicați În procesul de Înfăptuire a politicilor, ignoră/subestimează rolul birocraților de la nivelurile inferioare, precum și rolul grupurilor-țintă (care au rolul bine definit de a determina politicile să devină consistente cu propriile scopuri) și al stakeholder-ilor În general, neglijează efectele contraproductive sau perverse ale implementării politicilor, tinde să separe strict procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
sfera politicilor, și fenomenul de adaptare a politicilor (policy adjustment), În derularea căruia ne aflăm, În momentul de față, Într-o perioadă a „formelor fără fond”. Problema care se pune este următoarea: În ce măsură „pachetele” de politici europene vor produce guvernanți, birocrați, politicieni și o cetățenie participativă europene, adică dacă și când spațiul public românesc va fi populat de cetățeni europeni și cum vor arăta aceștia, În condițiile În care, În spațiul comunitar european, s-a trecut de mult de la market citizen
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
măsura În care administratorii politicilor de gen (birocrații din administrația publică) sunt reprezentanți pasivi sau activi ai intereselor femeilor, principala ipoteză fiind aceea că, spre deosebire de alte forme ale reprezentării active În sfera administrației publice - de exemplu, rasială, etnică etc. -, femeile birocrate nu reprezintă voit și conștient interesele femeilor, comportamentul birocratic inhibând identitatea de gen. În acest context, un punct de interes este problema feedbackului instituțional al politicii 1 și cea a arenelor de acțiune politică 2, efecte așteptate ale procesului de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Le vom da părinților posibilitatea să aleagă în mod efectiv cum își cresc copiii (...) Ideea aici este să-i ajutăm pe părinți să plătească pentru acele programe pe care le consideră cele mai adecvate și nu pentru ce vor anumiți birocrați sau anumite grupuri de interese din Ottawa" (Harper, 2006: 3). Așadar, chiar și atunci când succesorul Partidului Reformei a format o coaliție de guvernare, acesta a continuat să manifesteze împotriva propriei sale birocrații reatașând-o așa-numitor grupuri "speciale de interese" care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ar fi fost subminate de o elită obscură, egoistă și lipsită de scrupule. În schimb narațiunea acestei opoziții s-a concentrat pe logica hayekiană în care jefuirea poporului era explicată prin existența unei alianțe nefirești între, pe de-o parte birocrați și asistențialismul care perturbă funcționarea pieței și partidele nedemocrate ținute ostatice de grupurile de interese speciale care beneficiază de pe urma distorsiunilor pieței (Laycock, 2001, 2005b). Cu excepția naționalismului de inspirație francofonă, de dinainte de 1960, populismul canadian nu a reprezentat niciodată o amenințare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1945, după încheierea celui de Al Doilea Război Mondial și prăbușirea celui de Al Treilea Reich Național- Socialist, cele trei partide austriece antifasciste, ÖVP, SPÖ și micuțul Partid Comunist Austriac (KPÖ), au pus bazele celei de A Doua Republici. Foștii birocrați naziști de partid și membrii de partid au fost privați de dreptul de vot la primele alegeri generale din 1945. Drept urmare, a fost creată Liga Independenților (VdU), care a adunat atât pe foștii naziști, cât și pe criticii liberali nemulțumiți
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
În Anatolia creștinii vorbitori de turcă au decis să devină cetățeni ai Greciei, cu toate că nu cunoșteau nici un cuvînt din limba acestui stat. Datorită peisajului etnic complex, Kolarz denumește spațiul Europei de Est „Orientul Mijlociu” european. Naționaliștii est-europeni fac parte din rîndurile birocraților sau ai intelighenției. Tendințele politice ale acestora pendulează ușor, de la extrema dreaptă, la extrema stîngă. Pentru fiecare națiune din „Orientul Mijlociu” european, statul se legitimează În primul rînd istoric, printr-o formațiune feudală care a jucat un „rol strălucit” pe plan
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
11, nr.1, iarna, 1997): direcțiile de evoluție au fost diferite În funcție de raportarea regimurilor comuniste la naționalism. O abordare asemănătoare are și Stephen L. Graubard, care, În „Eastern Europe... Central Europe... Europe”, Politics and Society, martie 1992, introduce categoria „naționaliștilor birocrați”, care s-au transformat rapid În „capitaliști de stat”. Acestea sînt doar cîteva exemple dintr-o listă mult mai lungă de studii care abordează comparativ problematica tranzițiilor (inclusiv) prin prisma factorilor istorici. Mai ales ultimul criteriu, cel al raportării la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să spună că instituțiile dispun de timpul tău, de la cele în care lucrezi până la cele de care ai nevoie, cele care sunt puse, chipurile, să te servească, să-ți rezolve anumite probleme. Lentoarea administrativă și conferirea unor efecte de putere birocraților, care printr-un simplu enunț, pe un ton imperativ, te pun în mișcare, vor să dispună de timpul tău în folosul timpului lor. Acest timp al lor este la rândul lui integrat mecanismelor social-politice de putere. Toată această practică a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un ersatz al gândirii. Ea a fost lăsată în suspensie, negândită echilibrat, dar, care, a devenit dogmă în practica relațiilor civili-intermediari-politicieni. Puterea politică, de acum încolo, "trebuie" să funcționeze pe baza principiului reprezentării. Cât despre "intermediari", ei sunt intelectualii și birocrații puterii-cunoaștere. Ce se întâmplă când principiul reprezentării nu funcționează corect, sau a funcționat el vreodată eficient în toată istoria modernă? Atunci când acest principiu nu funcționează, avem clasicele revolte și revoluții social-politice, avem lovituri de stat și regimuri dictatoriale, avem războaie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
plug și unelte. Să desființăm curbele nedrepte ale salariilor, care reduc la mizerie și împing la abuz corpul funcționarilor. Să desființăm specula neomenoasă care a scumpit viața. Voim să înlăturăm pe paraziții asigurărilor sociale. Să dăm muncitorului, nu palate pentru birocrați, ci grija reală pentru locuința și sănătatea sa, dreptul său firesc la muncă și la viață. Români! Vremurile sunt grele. Ne stăpânește minciuna; ea caută și astăzi să vă fure încrederea și nădejdea cu vorbe umflate și goale. Spre a
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
vor rezista timpului, deoarece exprimă fidel esența unora dintre principalele forțe sociale ale timpului nostru (...). Astfel, figura lui Ion Țurlea, care ar vrea să fie o întruchipare tipică a adevăratului activist de partid, pătruns de fermitate revoluționară - opus unor activiști birocrați, rupți de mase, și care alunecă pe panta oportunismului, de felul lui Ion Niculae - nu are un contur atât de precis ca acela, bunăoară, a lui Anghel (...). Prunoiu este una dintre cele mai bine individualizate figuri ale nuvelei. Menținându-l
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sub o guvernare reprezentativă, cetățenii delegă adesea o autoritate discreționară foarte mare asupra deciziilor de importanță extraordinară. Ei delegă autoritate nu numai reprezentanților pe care i-au ales ci, pe o cale mult mai indirectă și ocolită, delegă autoritate administratorilor, birocraților, funcționarilor publici, judecătorilor și, într-un mod chiar mai indirect, organizațiilor internaționale. Legat de instituțiile democrației poliarhice, care îi ajută pe cetățeni să-și exercite influența asupra conduitei și hotărîrilor guvernamentale, este un proces non-democratic, negocierea între elitele politice și
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
de dreapta sau de stînga: "Dreapta sau stînga, două dintre cele mai uzate, mai puțin adevărate și mai stupide cuvinte". Acum, aflați la sfîrșitul secolului al XX-lea, nu putem să nu observăm imbecilitatea categorisirilor, chiar dacă unii intelectuali, ideologi și birocrați le apreciază. Multe regimuri conservatoare au declarat că sistemele lor sînt naționaliste. Ele nu făceau însă decît să mențină la putere o clasă privilegiată (uneori cu sprijin financiar și militar străin), în timp ce răzvrătiții erau numiți stîngiști sau comuniști. De Gaulle
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
întregime nici măcar de către Iorga. Chiar și declaratul ignorant într-ale economiei care era Iorga s-a referit vrînd-nevrînd la Vintilă Brătianu, autorul acestui concept de "prin noi înșine" în termenii următori: "Vintilă Brătianu a ținut un discurs demn de un birocrat expert într-ale finanțelor"64. Unii experți au acuzat sistemul lui Brătianu pentru motivul că înfăptuia industrializarea, dar nu obținea rezultate cum erau cele ale Elveției, Danemarcei, Olandei sau ale zonei boemiene a Cehoslovaciei, pentru că acolo industrializarea putea fi realizată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se simțea amenințată de concurența evreilor. Goga-cuziștii nu aveau nici urmă de program social sau plan de reforme, ci doar dorința, o dorință care atingea proporțiile unui fel de lepră, de a pune mîna pe averile evreilor. Mult prea mulți birocrați îi sprijineau pe goga-cuziști. "Reexaminarea" a 800.000 de cetățenii ale evreilor însemna o muncă inutilă care favoriza corupția. Lăncierii, miliția partidului cuzist, care era alcătuită din o mie de membri, și-a sporit rîndurile în cîteva săptămîni la cîteva
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se realizeze unitatea pe un continent atît de încărcat de istorie ca Europa, atunci trebuie să se pășească pe o sîrmă subțire atunci cînd te apropii de o națiune. O asemenea sarcină nu este pe măsura ideologilor maniaci sau a birocraților insensibili, ci a unor oameni de stat extraordinari. O Europă Unită nu poate deveni niciodată un "creuzet" prin intermediul căruia să se încerce forțarea națiunilor europene de a renunța la identitatea lor. Ea trebuie în schimb să fie o "Europă a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
europeană postbelică fără bariere vamale, cu o singură economie și o monedă unică. Viziunea lui Pucheu (Împărtășită de Albert Speer și mulți alții) era o versiune contemporană sub auspicii hitleriste a Sistemului Continental napoleonian și atrăgea o generație Întreagă de birocrați și tehnicieni care se confruntaseră cu dificultatea de a elabora politici economice În anii ’30. Aceste concepții erau cu atât mai tentante cu cât se prezentau ca izvorând din interesul comun paneuropean, și nu ca proiecții particulare ale unor interese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
durabilă a vieții sovietice. Economia centralizată și producția susținută de tancuri, arme și avioane au transformat URSS Într-o mașină de război surprinzător de eficientă, insensibilă la costurile umane sau bunăstarea soldaților, dar perfect capabilă de un război total. Cohorta birocraților de partid formați În timpul războiului - generația Brejnev - echivala puterea și succesul cu o producție uriașă În industria apărării, model după care avea să conducă țara Încă patruzeci de ani. Vechea metaforă leninistă a luptei de clasă se Împletea acum cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani sub forma unor proiecte „revizioniste” sau de „reformă a comunismului”. Fractura din interiorul statelor comuniste nu mai era Între comunism și dușmanii săi. Distincția majoră se făcea, din nou, Între cei aflați la putere (statul-partid, cu ai săi polițiști, birocrați și intelectuali de casă) și toți ceilalți. În acest sens, falia creată de Războiul Rece era nu atât Între Est și Vest, cât În sânul Europei de Est, respectiv de Vest. În Europa de Est, așa cum am menționat, aparatul partidului comunist era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
plan anterior și avea mai multe șanse de reușită, fiindcă se acorda perfect cu mecanismele politice de bază ale noii republici italiene. Funcția statului republican nu diferea prea mult de cea a statului fascist precedent - de la care moștenise și majoritatea birocraților 12: rolul Romei era să asigure un loc de muncă, servicii și asistență socială numeroșilor cetățeni italieni care nu aveau altă soluție. Prin diverși intermediari și agenții - unele fondate de Mussolini, precum Institutul pentru Reconstrucție Industrială (IRI) sau Institutul Național
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
perspectiva accesului liber la Occidentul prosper - recunoscând astfel tacit eșecul comunismului. țara era condusă acum de și pentru „noua clasă”, cum o numea disidentul iugoslav Milovan Djilas Într-o lucrare importantă din 1957: o tehnocrație educată, formată din specialiști și birocrați, preocupată să-și amelioreze traiul și să-și asigure supraviețuirea. O eliberare autentică era de neconceput, dar Întoarcerea la metode represive - puțin probabilă. Ungaria lui Kádár - „cele mai bune barăci din laager” - era foarte invidiată, dar ridicată doar sporadic În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
muribund oscilează Între represiune și compromis. În cazul comuniștilor, Încrederea În propria lor capacitate de a guverna s-a evaporat atât de rapid, Încât păstrarea puterii prin uzul forței nu părea posibilă și nici de dorit. În calculele personale ale birocraților comuniști și activiștilor de partid, balanța s-a Înclinat rapid În cealaltă direcție: era mai bine să Înoți În sensul curentului decât să fii pulverizat de mareea schimbării. Poate că socotelile ar fi fost altele În fața unor mulțimi violente, conduse
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sociale sau asupra slujbelor „noastre” când se vor deschide stăvilarele dinspre Est - a Însemnat pentru noua dreaptă cireașa de pe tort. Decretând că „barca e plină” sau acuzând faptul că guvernele au renunțat la controlul frontierelor În favoarea „intereselor cosmopolite” sau a „birocraților de la Bruxelles”, demagogii populiști promiteau că vor opri imigrația, vor repatria „străinii” și le vor restitui statul cetățenilor albi, asediați și străini În propria țară. Față de fascismul din perioada interbelică, aceste manifestări xenofobe pot părea moderate - deși, la Începutul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
franceză (vin). De origine mitică (cap. I), de esență mistică (cap. II), de natură sacră (cap. III), cu mod de întrebuințare "festiv" (cap. IV) și de consum național (cap. V), vinul este evident o băutură civilizatoare. Spre deosebire de ceea ce susțin oenologii birocrați de la Bruxelles (cap. VI), vinul nu este numai "un produs obținut exclusiv prin fermentarea alcoolică, totală sau parțială, a strugurilor proaspăt culeși, zdrobiți sau nu, sau a mustului, destinat consumului alimentar direct", sau pur și simplu compus din 90% apă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]