490 matches
-
păstrate. Începând cu Evul Mediu, situarea la confluența dintre est și vest a determinat o diferențiere între muzicile gustate în primele state românești: cele așezate în apus beneficiază de influențe vestice, în vreme ce statele situate în est preiau elemente din muzicile bizantină, slavă și, mai târziu, turcească. Aceste influențe au acționat atât asupra muzicii folclorice, cât și a muzicii erudite (muzică religioasă - gregoriană în apus și bizantină în răsărit - și muzică cultă laică). Începutul muzicii culte în România poate fi marcat de
Muzica românească () [Corola-website/Science/314796_a_316125]
-
în apus beneficiază de influențe vestice, în vreme ce statele situate în est preiau elemente din muzicile bizantină, slavă și, mai târziu, turcească. Aceste influențe au acționat atât asupra muzicii folclorice, cât și a muzicii erudite (muzică religioasă - gregoriană în apus și bizantină în răsărit - și muzică cultă laică). Începutul muzicii culte în România poate fi marcat de lucrarea "Codex Caioni" (lat. „codicele lui Caioni”, cunoscută și prin grafia maghiară a numelui, Codex Kájoni) este o culegere de piese muzicale la care au
Muzica românească () [Corola-website/Science/314796_a_316125]
-
drumul spre Palestina. Din nou, însă, o furtună l-a obligat pe Richard Inimă de Leu să mai facă un popas în insula Cipru, pe țărmul căreia o parte din vase au naufragiat. Isaac Comnenul, un membru al familiei imperiale bizantine cu veleități de autocrator, de curând proclamat rege, neștiind ce atitudine să ia, a poruncit că străinii nepoftiți să fie închiși. Richard, sosind din urmă și aflând cele petrecute, debarcă gata de luptă, învinge trupele trimise de guvernator, iar pe
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
numit Marele Principat Raška, aflat sub stăpânirea Imperiului Bizantin, având capitala Dostinik, condusă de Casă Vlastimirović. La începutul secolului X, Metohia a fost cucerita de tarul bulgar Simeon I. Deși dominația sârbă va fi restaurată la începutul aceluiași secol, dominația bizantina a fost încă odată restaurată după căderea celei sârbe în 960. Controlul asupra regiunii de Metohia a fost restaurat lent de către Casă de Vojislavljević în secolul XII. Această a fost înlocuită ulterior de nouă Casă de Nemanjić. Regatul sârbilor a
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
interior, biserica nu a avut pictură. Pe cele două calote ale naosului are zugrăveală în apă. Catapeteasma este din lemn sculptat și icoana Cinei cea de taină este în stilul picturii italiene. Restul icoanelor din catapeteasmă sunt în pictură post bizantină, lucrate de meșteri zugravi din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Printre obiectele de cult de valoare se mai păstrează un potir de argint din 1795, “Evanghelia” (ediția de Râmnic) din 1784, Evanghelia mare de la Mănăstirea Neamț din 1821
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
totul pentru repararea lăcașului lor de cult,după cum se menționează de către P.C.Par.Emilian Păscu secretarul protopopiatului și paroh Vama în cronică parohiala citată a parohiei Prilog. În anul 1994 sub pastoratia preotului Nicolae Breban să pictat biserică în frescă bizantina de pictorul Mustață Gheorghe din Oradea. În 1995sa făcut mobilier nou sculptat și iconostas din stejar. În anul 1996 în 1 septembrie a fost resfințită de P.S. Episcop Iustinian al Maramureșului și Sătmarului înconjurat de 24 preoți slujitori. Din contribuția
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Prilog () [Corola-website/Science/322889_a_324218]
-
din 726, să impună alegeri libere ale dogilor. Reședința originară a dogilor se află în Malamocco, pe Lido. După cucerirea Ravennei de către longobarzi localitatea devine de fapt independența, deși de jure s-a mai aflat timp de secole sub stăpânire bizantina. Cu excepția unei scurte perioade în care Malamocco a fost ocupat de Pepin cel Cocoșat, în 810, Veneția și-a putut păstra independența față de Sfanțul Imperiu Român. În anul 811 dogele Angelo Partecipazio își mută reședința din Malamocco pe Rivus Altus
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
avea nevoie de sprijinul local pentru a conduce întreg sistemul, aceasta ducând la folosirea sfătuitorilor (vizirilor), oameni care erau recrutați dintre toate naționalitățile imperiului: greci, italieni și alți creștini loiali turcilor. Chiar și din perspectiva occidentală, dezvoltarea bazată pe structura bizantina era ușor de observat în corespondență diplomatică care se purta în limba greacă. În cercurile diplomatice, Imperiul era deseori numit بابِ علی, "Bâb-i-âlî" („Sublima Poartă”), o aluzie la Marea Poartă a Palatului Topkapı, locul în care sultanul primea ambasadorii străini
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
regăsea în principiul medieval al personalității legilor. Însă treptat, în sec XVI, occidentalii abandonează acest principiu în favoarea celui al teritorialității legilor. În Imperiul Otoman principiul personalității legilor a fost aplicat pentru o perioadă destul de lungă. Existau mai multe modele: creștine ( bizantine, cruciat) sau musulmane ( nord-african, mameluc, anatolian). Pe lângă acestea, există și modele imediate, elaborate în cancelaria otomană: cel venețian și francez. În procesul de structurare a textelor, trebuie luați în seamnă doi factori: experiență Veneției ( negustorii venețieni obțin privilegii comerciale de la
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
și politice a statuluiu otoman. Țările Române deveneau vasale imperiului. Acceptarea dominației se făcea prin închinare. Țările Române accepta plata tributului și reglementarea relațiilor pentru succesiunea la tronul Wallahiei. Ceremonia de închinare presupunea inclinarea capului în fața sultanului, iar în tradiția bizantina mai era și prosternarea în fața împăratului. În secolul XVIII, ceremonia a fost modificată, iar domnitorul vasal trebuia să incenunchieze și să sărute pământul din fața sultanului, În momentul acceptării închinării, între cele două părți se stabilea ahd-legământ, stabilit i nscris în
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
este de regulă utilizat, din punct de vedere cronologic, cu două înțelesuri:Pentru a desemna un moment anume din evoluția Relațiilor Porții cu Țara Românească, Moldova sau Transilvania, respectiv „momentul inițial”. Din punct de vedere terminologic, cuvantul există din perioada bizantina, proskynesis. În limba română, „închinarea” apare cu termenul de „ a se închină”, „ a face plecăciune”. În istoriografia românească, închinarea are două înțelesuri: fie acceptarea plății unui tribut către Poartă, fie că „supunere” sau „capitulațiune” în fața sultanului. În izvoarele vremii, „închinarea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
și colorată. În ciuda unor păreri foarte larg răspândite, deși erau purtătorii unei culturi nomadice, otomanii au interacționat armonios cu culturile cu care au intrat în contact. La origini, otomanii aparțineau culturii central-asiatice. Otomanii au asimilat mai tarziu cultură persana și bizantina în felul lor de viață în loc să fie asimilați din punct de vedere cultural de către aceste culturi superioare. Dacă luăm în considerare folclorul turcesc sau artă elitelor otomane, vedem că ele au conservat culorile și simbolurile pe care le-au moștenit
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
pornind de la presupoziția că între Antichitate și Renaștere artă a fost moartă. De exemplu, cultura greacă ortodoxă a fost văzută în Renaștere ca fiind un fragment de “preistorie”, față de care Occidentul (mai cu seamă zona Italiei) ar fi progresat; artă bizantina fusese artă „orientala”, adică o producție artistică străină de idealurile renascentiste. Cenino Cennini, un alt autor important, era de părere că Giotto a modernizat pictură de la practica grecilor la cea latină, reinstaurând practică românilor. Pentru Văsari manieră greca însemna trecutul
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
decât romane polițiste, de aventuri sau sentimentale, și asta numai în timpul timpului de transport în comun. Elementele arhitecturale din Turcia sunt, de asemenea, testamente ale amestecului unic de tradiții, care au influențat regiunea de-a lungul secolelor. Pe deasupra elementelor tradiționale bizantine prezente în numeroase părți ale Turciei, multe artefacte ale arhitecturii otomane de mai târziu arată îmbinarea rafinată a tradițiilor locale și islamice. Sinan Mimar este considerat pe scară largă ca cel mai bun arhitect al perioadei clasice în arhitectura otomană
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
românesc provenind din germana „burgmeister”) și mari căpitani : Hotin, Soroca, Orhei, Tighina și Cetatea Albă. Se presupune că la Soroca, pe locul unei vechi escale menționată de sursele genoveze, "Alciona" („albastră” în grecește) sau "Polihromia" („colorată” în grecește - numele sunt bizantine) a fost înălțată întîi o cetate din lemn și pământ, o palancă sau poate o posadă în primul sfert al secolului XV, dar cu o primă mențiune documentară sub numele de Soroca doar la 12 iulie 1499 odată cu primul său
Cetatea Soroca () [Corola-website/Science/297707_a_299036]
-
păstrate. Începând cu Evul Mediu, situarea la confluența dintre est și vest a determinat o diferențiere între muzicile apreciate în primele state românești: cele așezate în apus beneficiază de influențe vestice, în vreme ce statele situate în est preiau elemente din muzicile bizantină, slavă și, mai târziu, turcească. Aceste influențe au acționat atât asupra muzicii folclorice, cât și a muzicii erudite (muzică religioasă - gregoriană în apus și bizantină în răsărit - și muzică cultă laică). Folclorul muzical românesc cuprinde toate creațiile culturii spirituale populare
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
în apus beneficiază de influențe vestice, în vreme ce statele situate în est preiau elemente din muzicile bizantină, slavă și, mai târziu, turcească. Aceste influențe au acționat atât asupra muzicii folclorice, cât și a muzicii erudite (muzică religioasă - gregoriană în apus și bizantină în răsărit - și muzică cultă laică). Folclorul muzical românesc cuprinde toate creațiile culturii spirituale populare românești din domeniul artei sunetelor. Se face referire la moștenirea muzicală a românilor de la sat dintotdeauna și a popoarelor din care ei au luat naștere
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
în timpul său Bulgaria a atins expansiunea maximă, într-o perioadă de maximă înflorire a culturii bulgare. Războaiele cu croații, maghiarii, pecenegii și sârbii, precum și răspândirea bogomilismului au slăbit Bulgaria după moartea lui Simeon. Două invazii consecutive, una ruteană și alta bizantină au avut ca rezultat cucerirea capitalei Preslav de către armata bizantină în 971. Sub conducerea lui Samuil, Bulgaria și-a revenit întrucâtva după aceste atacuri și a reușit să cucerească Serbia și Albania, dar această revenire a luat sfârșit după ce împăratul
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
fondând polis-urile Dioscuridas (azi Sukhami), Fazis (azi Poti) și Pityus. În regiunile de est, sud și parțial în zona de vest a Georgiei se extinde începând cu secolul al IV-lea î.Hr. regatul Kartli, numit în izvoarele antice și bizantine Iberia sau Iveria, cu capitala la Mtsjeta, despărțit de Colhida de lanțul muntos Lichi. Arealul acestei culturi cuprindea estul Georgiei de azi, părți din Daghestan și din Albania Caucaziană (teritoriul actual al Azerbaidjanului). Întemeietorul mitic al regatului se numea Parnavaz
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
specializați. Arta are valențe simbolistice și religioase și are ca temă centrală nemurirea, în special a faraonului , care era venerat asemeni unei divinități. De aici și existența unor mari opere monumentale. Influența artei egiptene se exercită asupra celei copte și bizantine. Arhitectura în Egiptul antic se caracterizează prin monumentalitate. Sunt utilizate mari blocuri de piatră și coloane solide. Cele trei mari tipuri de monumente funerare sunt: Altă categorie de construcții monumentale o constituie templele. Acestea sunt precedate de o alee mărginită
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
menționat: Bitola. În urma luptelor cu țarul Ivan Vladislav, împăratul bizantin Vasile al II-lea a recucerit Monastiri în 1015. Orașul este menționat ca centru episcopal în 1019, într-o înregistrare de către Vasile al II-lea. Două importante răscoale împotriva dominației bizantine au avut loc în zona Monastiri în 1040 și 1072. După ce statul bulgar a fost restaurat în secolul al XI-lea, Bitola a fost încorporat sub conducerea țarului Kaloyan din Bulgaria. După ce statul bulgar a fost restaurat în secolul al
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
din Ucraina de astăzi, precum și întreaga regiune Nipru-Nistru. În timpul epocii fierului, teritoriul a fost locuit de cimerieni, sciți și sarmați. Între 700 î.e.n. și 200 î.e.n. a făcut parte din Sciția. Mai târziu, au fost fondate colonii grecești, romane, și bizantine, cum ar fi Tyras, Olbia și Hermonassa, începând cu secolul al VI-lea î.e.n., pe malul nord-estic al Mării Negre, și care au înflorit până în secolul al VI-lea e.n.. În secolul al VII-lea, estul Ucrainei a făcut parte din
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
destul de reduse în zonă. Populația avea să crească în timp și prin venirea treptată a mai multor grupuri de români sud-dunăreni care fugeau din calea atacurilor hunilor și avarilor asupra Imperiului Bizantin. Astfel că în secolul al XII-lea cronici bizantine și slave considerau populația un amestec al urmașilor triburilor geto-dace care intraseră în contact frecvent cu civilizația romană, vlahi sud-dunăreni și slavi creștinați de bizantini. Acest amestec de populații avea, ca element comun de cultură, filonul roman. După victoria lui
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
19.5 de sutimi. Similar, notele G Diez și A Bemol diferă cu 2s-t=41 de sutimi. Toate acestea fac că transpoziția sau modulația să nu poată fi aplicate, ceea ce reprezintă unul din principalele dezavantaje ale acestei scări sonore. Cântarea bizantina românească urmează (cel puțin teoretic) scară sonoră a lui Anton Pann formată din 22 de secțiuni. Diferite moduri (sau glasuri sau ehuri) bisericești au diferite scări sonore. De exemplu, glasul 8 are un ton mare (Ț) egal cu 4 secțiuni
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
2} de secțiuni. În acest glas, comă sintonică este egală cu 55 de sutimi, iar comă lui Pitagora cu 109 de sutimi. De notat că alte biserici ortodoxe, de exemplu biserică ortodoxă greacă, folosesc o scară sonoră diferită de cântarea bizantina românească.
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]