1,717 matches
-
la ceasul bătăliei, el s-a schimbat Într-un lințoliu alb și s-a parfumat cu aromele Îmbălsămătorilor, cum a Înnodat cu propria-i mână coada calului, cum a reușit să surprindă, În Împrejurimile taberei sale, iscoadele ruse trimise de bizantini, cum a poruncit să li se taie nasul, dar și cum i-a redat libertatea Împăratului prizonier. Un moment măreț pentru Islam, fără Îndoială, dar un subiect de gravă preocupare pentru Samarkand. Alp Arslan l-a râvnit Întotdeauna, a Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cum i-a redat libertatea Împăratului prizonier. Un moment măreț pentru Islam, fără Îndoială, dar un subiect de gravă preocupare pentru Samarkand. Alp Arslan l-a râvnit Întotdeauna, a Încercat chiar, În trecut, să-l cucerească. Numai conflictul său cu bizantinii l-a silit să Încheie un armistițiu, pecetluit prin alianțe matrimoniale Între cele două dinastii: Malik Șah, fiul cel mai mare al sultanului, a obținut mâna lui Turkan Hatun, sora lui Nasr; iar hanul Însuși s-a căsătorit cu fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lucrări deja finanțate complet de C.N.R., și apoi nu-s rele. Cel mult Îi chem pe ăștia trei și-i Întreb dacă pot scoate rândurile astea. Și ei ne fac nouă destule figuri.” „Și care poate fi obiectul iubirii În dreptul bizantin?” „A, există Întotdeauna o cale de a-l introduce. Firește că, dacă În dreptul bizantin exista un obiect de iubire, nu e cel de care zice ăsta. Nu e niciodată ăla.” „Care?” „Ăla care crezi că este. O dată, să fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
chem pe ăștia trei și-i Întreb dacă pot scoate rândurile astea. Și ei ne fac nouă destule figuri.” „Și care poate fi obiectul iubirii În dreptul bizantin?” „A, există Întotdeauna o cale de a-l introduce. Firește că, dacă În dreptul bizantin exista un obiect de iubire, nu e cel de care zice ăsta. Nu e niciodată ăla.” „Care?” „Ăla care crezi că este. O dată, să fi avut eu cinci-șase ani, am visat că aveam o trompetă. Aurită. Știi, unul din visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca asta!” La Mansurah, sarazinii se Întăresc pe malul opus al unui râu, În timp ce francezii Încearcă să construiască un dig pentru a crea un vad pe care Îl apară cu turnurile lor mobile. Sarazinii cunosc Însă secretul proiectilelor incendiare de la bizantini. Proiectilul de foc grecesc avea un capăt gros cât un butoi, iar coada era ca o lance mare; sosea ca un fulger și părea un dragon ce zboară prin văzduh. Răspândea o lumină atât de intensă, că Întregul câmp se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de un pârcălab, care avea loc însemnat în Sfatul țării. Este bine reprezentată în literatura română: D. Bolintineanu, C. Negruzzi, G. Coșbuc, M. Sadoveanu, N. Iorga. Cetatea Sucevei - vezi Suceava. Chilia - cetate și port la Marea Neagră, stăpânite multă vreme de bizantini, apoi de genovezi. A făcut parte din teritoriul Țării Românești în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, dar în 1426 este cucerită de Alexandru cel Bun și intră în stăpânirea Moldovei, dar în 1448 este cedată lui Iancu de Hunedoara. Ștefan
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
provizii și mărfuri. La aproape 100 m spre sud, de poarta principală, în exterior, se află băile romane (thermae). După abandonarea cetății la începutul secolului al VII-lea, cetatea își reia funcția defensivă, fiind reparată (după 971) pe vremea împăratului bizantin Ioan Tzimiskes (969-976). În 1865, consulul general al Franței la Belgrad, M. Engelhard, interesat de arheologie paleocreștină, vizita localitatea Dinogeția, la sugestia lui A. Baudry. Peste puțin timp, publicația francezului Jean Victor Duruy (1811-1894), Istoria monumentală a romanilor (1885) vorbea
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
altceva decât o succesiune de măști care își relevă identitatea ascunsă - smaraldul atrage pe toți cei care locuiesc în orașul lagunelor, iar demența aristocraților ce lâncezesc în palatele lor este ecoul îndepărtat al istoriei comorii ce urcă până la varegi și bizantini. Fabula venețiană poate fi citită în dubla cheie pe care o propun variațiunile postmoderne ale lui Eco : ca un joc al aventurii, dar și ca o meditație în marginea parcursului tradiției și al umanității înseși. În acest joc în care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
capul pe o pernă de piatră și a avut viziunea îngerilor urcând și coborând scara. Dar Ahmed era hotărât să cerceteze nu doar ruinele Beitinului, ci satul însuși. Căci micul, umilul Beitin a fost condus de eleni, de romani, de bizantini, de otomani. A fost creștin și apoi musulman: la sfârșitul secolului XIX, s-a construit o moschee pe ruinele unei biserici bizantine. Încă se mai pot vedea rămășițele unui turn elen, ale unei mănăstiri bizantine și ale unui castel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
țigară și a spus: — Dă-mi voie să-ți spun ce e isteria. Toate scenariile alea pe care le-ai scris pân-acum, Întregul serial Timur Inimă de Leu - turcul musculos, herculean trecând de la o aventură la alta Împotriva idiotului bizantin. Asta numesc eu isterie. Și odată ce o faci să devină un spectacol televizat și faci milioane de oameni să-și Însușească mesajul tău Îngrozitor, chestia asta se transformă În isterie colectivă. De data asta Gazetarul Homosexual Ascuns a fost cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Turcia. În limba engleză, În original A Clockwork Orange - film relizat de Stanley Kubrick În 1971. James Baldwin (1924 - 1987ă - romancier, dramaturg, poet și eseist afro-american, care a locuit o vreme la Istanbul Bătălia de la Yarmuk (637ă Între musulmani și bizantini, Încheiată cu capitularea Damascului. Charles Martel (686 - 741ă rege al francilor. A Învins arabii În bătălia de la Tours (732ă. Asasinii - Sectă islamică fondată În Iran În 1090 de Hassan bîn Sabah. Numele sectei Hashashini e derivat de la drogul hașis. Nizam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Ca și tînărul Mircea Eliade, Emil Riegler-Dinu consideră - în spirit nietzschean - că, „oricît de virtuoși ar fi bătrînii”, sînt de preferat „viciile regeneratoare ale tinerilor păgîni”. Ideea potrivit căreia „păgînismul” trebuie contrapus creștinismului tradițional („îmbătrînit”, fie că e reprezentat de „bizantinii ortodocși sau de iezuiții catolici”...) plutea în aerul epocii. Același Riegler-Dinu - ale cărui cronici de artă din Contimporanul speculează, în genere, pe marginea afinităților dintre bizantinism și arta de avangardă - publica în nr. 79 un articol, „Allegria ortodoxă“, ferm pro-Gîndirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și nici diaconi, căci Faroald renunțase la creștinism și redevenise păgân. Prin Gruse se înțelege un ansamblu de mai multe pământuri având în centru curia comandantului. Li se spune așa după mult-vărsatul sânge roman, într-una dintre primele bătălii cu bizantinii. Fapt e că grush în longobardă înseamnă „crusta formată de sângele închegat pe piele“. Curia, căreia i se spune și curte, este un pătrat de ziduri cu o singură poartă păzită de un turn de scânduri. În interiorul ei se înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
anului 625 a fost foarte caldă, dar a plouat suficient de mult. Lăcustele n-au venit decât o singură dată, dar nu în puhoaie, și n-au fost nici epidemii. Regele vizigot Svintila îi alunga de pe domeniile sale pe ultimii bizantini; regele Clotaire I era covârșit în Neustria și în Austrasia de intrigile conților și ale episcopilor; împăratul Heraclie era prins în lungul război cu persanii. Dacă n-ar fi existat viclenele uneltiri ale bizantinilor și obișnuitele certuri între duci, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
alunga de pe domeniile sale pe ultimii bizantini; regele Clotaire I era covârșit în Neustria și în Austrasia de intrigile conților și ale episcopilor; împăratul Heraclie era prins în lungul război cu persanii. Dacă n-ar fi existat viclenele uneltiri ale bizantinilor și obișnuitele certuri între duci, în regatul regelui Adaloald ar fi putut exista o perioadă de pace și belșug. În schimb, s-a dovedit a fi o vară sângeroasă. Cu câteva zile înainte ca soarele să fi intrat în Leu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
armelor Arabia, precum și alte pământuri, pe care guvernează cu legea lui. Din păcate, deși a promis o conviețuire pașnică creștinilor și evreilor, acum îi omoară și-i prigonește. Religia lui se răspândește cu iuțeală în rândul celor nemulțumiți de dominația bizantinilor. Mai multe nu știu despre Mahomed. Când am tăcut, el a făcut un gest distrat cu mâna, ca și cum ar fi alungat o muscă de pe nas. - Nu contează, este vorba, desigur, despre o amăgire înșelătoare, a bombănit. Și-așa dezbinările creștinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era acela. - Teodelapio, duce de Spoleto, consângean de-al meu, dar și de-al ducilor Taso și Kakko. A sosit ieri de la Verona. I-a fost răpit fiul, cel dintâi născut, Autari. Are dreptate. E ca și cum i-ai autoriza pe bizantini să ne răpească fiii ori de câte ori au chef să obțină ceva. - Calmează-te, Teodelapio, liniștește-te! Regele vorbea din ce în ce mai greu. - Am luat în calcul fiecare posibilitate în parte, iar un ambasador al lui Isacco, aici de față, ne garantează că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meu, pregătindu-mă să cobor în cea din Brescia, faptul că noul duce devenise Gisulf din Benevento venea în sprijinul meu. Grasulf trebuia să se retragă, deoarece lui Arioald nu-i plăcuse stăruința lui în a cădea la înțelegere cu bizantinii. Odată întors la domeniu, am aflat că posedam o casă, la margine de pădure, pe malul râului. În plus, era pusă la punct, căci se mutase acolo Vibana, împreună cu fiul ei Ansoald. Avea o sală și încă alte trei odăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a fost adus tronul regal și s-a așezat. După care a zis: - Eu, Bayan, fiul lui Bayan, sunt un rege drept și înțelept. Voi și poporul vostru, în vremea când mă aflam la Bizanț, ați complotat împotriva mea alături de bizantini, încălcând alianța noastră. Câțiva dintre noi au protestat, dar vârfurile sulițelor ne-au închis gura, și el a continuat: - Pentru aceasta ați fost pedepsiți. Am apucat însă să-i făgăduiesc câte ceva lui Romilde. A tăcut, și doi kavhani au scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la locuitorii din Grado, s-au dus cu trei oameni pe insulă ca să ceară sprijinul patriarhului catolic. Cipriano avea la dispoziție peste o sută de militari, dar i-a folosit ca să-l alunge pe Grasulf. În plus, în momentul debarcării, bizantinii care-l însoțeau l-au rănit grav la șold și i-a omorât oamenii considerându-i eretici, ridicându-l în slăvi pe împăratul Heraclie și blestemându-l pe regele Arioald. A scăpat cu viață doar fiindcă l-au crezut mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întâmplări din Cividale, în confruntarea sa cu avarii. O ospitalitate plină de bunăvoință, ce mai. Brescia avea ziduri groase, apărate de șanțuri pline ochi de apă și de douăzeci și nouă de turnuri. Toate construite de romani și conservate de bizantini până la sosirea longobarzilor. Orașul era locuit încă de mulți romani și dispunea de mori datorate apei numite Garza, și existau prăvălii de toate felurile. În Brescia existau încă multe palate, chiar dacă părăginite, cum ar fi templul capitolin, teatrul și forul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și cea mai neadormită santinelă, după o noapte liniștită, își îngăduie o clipă de odihnă. Doi de-ai noștri, deghizați în pelerini, au reușit să fie destul de convingători ca să li se deschidă porțile la ceasul acela, mituindu-i pe mercenarii bizantini care stăteau de pază. Noi am pătruns cu iuțeala vântului înlăuntrul zidurilor și, înainte de toate, i-am închis în cazarma lor pe puținii soldați din oraș. După care am dat fuga la episcopat, lăsând în urma noastră doar doi morți romani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
este mai mare decât cea de a scăpa de ura regelui. Te rog doar să ai grijă de fiul meu. M-am întors la regina Gundeperga. I-am povestit faptele și, preferând să ocolesc porturile din Liguria aflate pe mâna bizantinilor și, cu atât mai mult, pe cele din ținutul Ravennei, i-am spus că intenționam să ajung până în Puglia, și de-acolo să mă îmbarc cu destinația Siria. Ea însă m-a sfătuit să renunț la respectivul itinerar. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de legi longobarde, amenințându-l cu dezmoștenirea. Când și când mergeam și la Gundenperga, ca să-i mai cer ceva sfaturi. Pe la sfârșitul lui septembrie mi-a spus că nu mai putea fi amânată o clarificare între Rotari și papă, deoarece bizantinii încercau să convingă curia romană că discordiile dintre catolici în privința monotelismului erau stârnite de noi. Papa nu credea într-o asemenea aberație, dar se temea de un război. Singura sa dorință era renașterea Romei, construirea unor noi biserici, restaurarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cer audiență regelui. L-am primit cu bucurie. În zilele ce au urmat, Isacco Platone și Mauriciu și-au împărțit tezaurul papal, lăsând doar firimituri pentru plebe și soldați. După ce i-au alungat din oraș pe toți preoții și cardinalii, bizantinii și facțiunea romană a lui Mauriciu au jefuit Roma vreme de o săptămână, golind bisericile de podoabele lor prețioase și prădând casele romanilor rămași credincioși papei. IV Toată iarna dintre anii 638 și 639 am făcut planuri de război și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]