466 matches
-
este atmosfera unui poem. Cei ce par să ne vorbească sunt morți, sunt, așadar, auguste voci.” Cum ar putea fi mai limpede proclamată, în aceste câteva rânduri din Mici conversații, puterea fantomală și poetică a manechinului, încărcătura lui de „neliniștitoare bizarerie”2? Ca și cum ar fi vrut să sublinieze încă o dată importanța figurii de ceară sau a marionetei, contrapondere absolut obligatorie la prezența excesiv de carnală a actorului, Maeterlinck a reunit Alladine și Palomides, Interior și Moartea lui Tintagiles sub titlul Trei mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
spre centrul scenei. Hohotul de râs, strident și aproape isteric, al Fetei Vitrege, care va continua să răsune chiar și după ieșirea ei din sală, va menține până la capăt ambiguitatea naturii acestor apariții, efective sau create cu mijloace artificiale. Neliniștitoarea bizarerie a manechinelor În opera lui Pirandello, Uriașii munților reprezintă, fără îndoială, piesa care formulează în modul cel mai explicit poetica dramaturgului, căci aici se întâlnesc și se reiau toate întrebările lui referitoare la statutul realității în teatru, în raport atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de inerție, la imobilitatea de dinainte. „Camera aparițiilor”, camera marionetelor este și o „cameră a viziunilor”. Peste tot în acest spațiu în care mereu „ți se năzare că vezi ceva” plutește o muzică ce trezește un sentiment confuz, amestec de bizarerie și teroare. În „camera aparițiilor” răsună o „melodie stranie”, care „parcă ar veni dintr-o altă lume”, o melodie pe care personajele o „ascultă extaziate și înfricoșate deopotrivă”, fascinate și, totodată, îngrozite. Dar nu numai auzul e terorizat, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Enciclopedia morților o Însemnătate la fel de mare ca diversiunea militară provocată la Clinica de oftalmologie din apropiere sau ca isprava unchiului meu, Cveja Karakašević, din Ruma, care dăduse lovitura la clubul ofițerilor germani din Francuska 7, unde lucra la „aprovizionare“. Această bizarerie, ca-n timpul ocupației, grație acestui Cveja Karakašević, noi să ne Îmbuibăm de mai multe ori cu crap (ce mai Înotau noaptea În cada noastră emailată din baie) și să-l udăm cu șampanie franțuzească adusă de la același club „Drei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
le răspundea Sampath. Deși nota plin de religiozitate tot ce auzea, spionul încetase să mai încerce să-l înțeleagă pe Sampath. Cu cât vedea mai mult, cu atât era mai convins că secretul prezenței lui Sampath, cuvintele lui ciudate și bizareriile, toate își avea originea în ceaunul lui Kulfi. Mai hotărât decât toți ceilalți, încerca iar și iar să se furișeze pe lângă ea, în încercarea de a lua o mostră de mâncare într-o sticlă de care făcuse rost. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
însoțită de pumni cumpliți după ceafă și picioare îndesate în spate. STÎLPUL DE FOC IMAGINAR Ceea ce pasionează un elev în școală și e revelator pentru înzestrarea pe care o demonstrează el mai târziu e un simplu accident, alteori e o bizarerie. În școala primară, la cererea de asemenea ciudată a celui de-a! doilea învățător al meu, d. Georgescu din Balaci (pe primul despre care am vorbit mai înainte îl chema Ionel Teodorescu și era originar din sat) am scris vreo
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
spălat de orice fel de artificii interpretative, de orice cârlige emoționale, pe care reușesc sățl treacă cu bine, păstrând în momentele de maximă greutate situațională ironia. Ironia e de fapt drena perfectă a climaxului. Cuplurile „afectate afectiv“ își testează adrenalina bizareriilor la detectorul de adevăr. Raporturile se bazează pe un set de convenții, de pacturi care se cer respectate cu maximă onestitate. Înșelarea celui lângă care trăiești devine o formă consimțită de sinceritate și divertisment. O dupățamiază pe săptămână este dedicată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
bun la suflet, și s-a mutat la oraș, În strada Engels, la fiica ei Viorica și la ginerele Alexandru Ținca. Ăștia aveau o casă lungă, după cum spunea unchiul Sandu care fără ironie nu putea respira. Mușca de predilecție din bizareriile insolente, din automatismele și din capcanele de limbaj. Adora calambururile: „Auzi, dom’le! Sadat la Golda Meir! Păi, de ce să se dea la ea?“ Casa se Întindea Într-adevăr de-a latul curții, deși, dacă analizai inginerește, putea fi situată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai ales, rezultate lamentabile, inversarea canonului, corectitudine politică și așa mai departe. Poate că, în interiorul unor tradiții în care clasicii au spus cam totul în materie de Shakespeare încă de acum 200 de ani, culturaliștii se dedau la astfel de bizarerii. În schimb, la noi, unde clasicii au fost analizați încă de la început mai mult modern decât contemporanii (vezi cum scrie Călinescu despre Creangă. Vezi apoi cum scrie despre Bacovia!Ă, studiile culturale, se vede din lucrarea lui Iulian Costache, pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
pământ, o îngemănare de pisc și undă care nu apare pe nici o hartă. Da, e adevărat. Un fel de Groapă a Marianelor neștiută geografilor și navigatorilor, unde vasul nu dispare, ci stă doar în loc, laolaltă cu echipajul nedumerit de această bizarerie de dincolo de logica busolei. Nu are nume, longitudine și latitudine, nu are nici măcar climă, floră și faună. E un loc anost, imposibil de reperat, unde nu e bine să te întorci, așa cum nu e bine nici să ți-l aduci
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-mi veți turna Încă un păhărel, vă veți minuna și mai mult...” „Nu zău”, murmură Noimann, „e În Înfățișarea dumneavoastră ceva bizar. Ceva inconsistent. Păreți, așa, cum să vă spun, coborât parcă dintr-o peliculă destul de cunoscută....” „Cine vorbește de bizarerii și de inconsistență”, se ofuscă musafirul. „Totul În jurul dumneavoastră e lichid. Trăiți Într-o lume Înconjurată de o peliculă subțire, pe care o Înțepătură din afară ar putea-o face praf și pulbere... Adică nu praf și pulbere, că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Enciclopedia morților o Însemnătate la fel de mare ca diversiunea militară provocată la Clinica de oftalmologie din apropiere sau ca isprava unchiului meu, Cveja Karakašević, din Ruma, care dăduse lovitura la clubul ofițerilor germani din Francuska 7, unde lucra la „aprovizionare“. Această bizarerie, ca‑n timpul ocupației, grație acestui Cveja Karakašević, noi să ne Îmbuibăm de mai multe ori cu crap (ce mai Înotau noaptea În cada noastră emailată din baie) și să‑l udăm cu șampanie franțuzească adusă de la același club „Drei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
le răspundea Sampath. Deși nota plin de religiozitate tot ce auzea, spionul încetase să mai încerce să-l înțeleagă pe Sampath. Cu cât vedea mai mult, cu atât era mai convins că secretul prezenței lui Sampath, cuvintele lui ciudate și bizareriile, toate își avea originea în ceaunul lui Kulfi. Mai hotărât decât toți ceilalți, încerca iar și iar să se furișeze pe lângă ea, în încercarea de a lua o mostră de mâncare într-o sticlă de care făcuse rost. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
paradoxuri sticle pipe, în mijlocul cărora trăsnitul Tolea îndeplinea rolul de măscărici blazat și șic, în stridențele sale poliglote. Până și rusa, pe care o preda la liceu, limba opresivă și antipatizată, devenise, în rictusul măștii sale cabotine, o provocare, o bizarerie nostimă. Nu fusese timp decât pentru câteva întâlniri tăcute, presimțiri și eschive, în jumătatea de an până când străina părăsise brusc orășelul. Păstraseră însă legătura, își scriau, plecase cândva la București, s-o vadă. Mijloc de decembrie, Ira purta un mantou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sau coboară statura boemului? Întrebările se înmulțesc, dintr-odată. O cam încurcase, până la urmă, sprințarul Tolea! Senzaționala eliminare din corpul didactic amintea nu doar ceea ce poate fusese codificat în multe dintre bizarele sale impertinențe publice, ci și ceea ce contrazicea aceste bizarerii. Atașamentul dus până la neverosimil față de mama sa, de pildă. O îngrijise ca un mucenic, fără a se plânge vreodată, fără a sufla măcar o vorbă. Nici despre meseriile bizare practicate pentru a o scuti pe maică-sa de umilințele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zilei, toate cocotele sunt dezavantajate. Înainte de a trece granița dintre Nevada și California, zărim pe marginea șoselei un cazinou. Se cheamă "Ultima șansă". Căci în California jocurile de noroc sunt interzise. 31 august Aflu că libertatea americană produce și destule bizarerii. S-a extins în America o manie pe care unii o numesc "cultul victimei". Multe soții se consideră victime ale soților. Omul negru se consideră victima albului. Homosexualii se socotesc victimele heterosexualilor. A luat proporții și mania proceselor. În fiecare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
însoțitorii lui trădau neliniște. Aceasta chiar friza absurdul. Răsturna complet situația. Năștea un paradox care sidera. Ai fi zis că nu transportau un inculpat, ci însoțeau un personaj de rang înalt căruia îi asigurau securitatea. Însă ceea ce avea să desăvârșească bizareria și să înlocuiască firescul cu nefirescul, normalul cu anormalul și logicul cu nonsensul încă nu se petrecuse. Urma să se întâmple. Și să răstoarne totul cu capul în jos. La vederea ofițerului, Modrescu II se ridică și îi ieși în
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
prezintă neadevărul sau imoralul chiar în forma cea mai splendidă, totuși respinge. Cerința: ca artea să se țină în marginele rațiunii. Adevărul legal, a naturei, a cunoștinței esacte. Gustul matur va trebui să se emancipeze. Vor fi mai puțin original-genial. Bizareriile vor trebui să le lase. Or corespunde trebuinței estetice mai adânci ale omenirei. Referința între natură și arte - între natural și frumos. Întrebarea e întrucît poate fi un artist realistic. Este arta numai imitativă sau trece peste aceste margini și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
accederii, prin el, la starea contrarie: frumosul. Nostalgia frumosului este dinamul insistenței artei asupra formelor urâtului. În Estetica urâtului, Karl Rosenkranz subordonează categoriei urâtului conceptele de hidos, absurd, dezgustător, caricatural, meschin, josnic, grosolan, disarmonic, întâmplător, bizar, scârbos, rău, diabolic, etc. Bizareria spre exemplu tinde spre comic prin aceea că “ exagerează individualizarea în așa fel încât pare urâtă sau cel puțin se plasează în imediata vecinătate a urâtului”. Bizarul reunește “din capriciu” ceea ce ar trebui să apară diferențiat și desparte ceea ce ar
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
anulează două treimi din activitate, și dintr-o activitate caracteristică, nu poate fi în nici un caz veridică” (ibid., p. 347). E de presupus că sensibilitatea lui Perpessicius față de specia hibridă a prozei poetice explică întru cîtva atitudinea sa favorabilă față de „bizareria incomprehensibilă” a unui prozopoem suprarealist precum „Moartea vie a Eleonorei” de Stephan Roll: „Altminteri (...) oricît lirismul acesta reclamă, de atîtea ori, un cifru, nu putem tăgădui că „Moartea vie a Eleonorei» este un poem de dragoste, trecut prin toate furcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
4 aprilie 1931, și „Sub semnul lui Urmuz”, în Ulise, an. I, nr. 3, octombrie 1932. Tonul lor e mai aproape de sensibilitatea spiritualizantă a „tineri generații” interbelice decît de cel al avangardei. Nu este exclus ca relativa receptivitate călinesciană la adresa „bizareriilor” estetice ale lui Urmuz să fi fost stimulată de către însuși Boz. Curînd însă, relațiile dintre cei doi critici se vor răci considerabil, fapt vizibil atît în comentariul din Adevărul al lui G. Călinescu despre amintita „încercare”, cît și în articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de scriitori sau sculptori. Dar cazul „greilor” artei, dandy și ei - măcar pe unele porțiuni ale vieții - schimbă cu totul perspectiva. Dacă e adevărat că marea operă estetică trebuie să spargă tiparele, să aibă un aer de unicitate ciudată, de bizarerie sfidătoare („frumosul trebuie să fie Întotdeauna bizar”, spune Baudelaire), atunci se pare că doctrina dandy-lor și-a mai găsit Încă un câmp de aplicație. Să ne reamintim Însă: această doctrină, pe care tocmai ne-am străduit să o ordonăm, neagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și Împărțit la 2, adică 1,61803... și urmează o infinitate de zecimale care - atenție! - nu se repetă niciodată. Și să știi că au fost calculate până la a zecea milionime, În speranța că doar-doar... Caracterul său magic este accentuat de bizareria că, făcând raportul dintre termenii succesivi ai șirului lui Fibonacci - și el amestecat În suita de enigme care face farmecul și suspansul Codului lui Da Vinci - ,rezultatul tinde spre misteriosul 1,618034... Știi ce este cu acest șir al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai facem doi pași, apare și cea de a patra zecimală corectă: 233/144=1,618055. După alți trei, se ivește și a cincea: 987/610=1,6180327. Și așa mai departe. Trebuie să recunoști că această, să-i spunem, bizarerie matematică nu poate fi pusă doar pe seama hazardului. Pe de altă parte, apariția lui phi (simbolul lingvistic al numărului de aur) În atâtea alcătuiri diverse ale naturii Îi accentuează misterul și conferă argumente suplimentare tezei despre esența sa divină. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
N-are rost să ți-l descriu, pentru că n-avea nimic special și, oricum, altceva e mai important. Pe fotoliul rabatabil din spatele mesei plasate În mijlocul Încăperii se afla așezat cineva, un bărbat, din câte am putut să-mi dau seama. Bizareria consta În faptul că insul era aplecat În față, cu fruntea sprijinită pe brațele Îndoite pe masă. Probabil că, În timp ce lucra, obosise, redusese lumina, Își așezase capul pe mâini să se odihnească puțin și adormise În poziția aceea incomodă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]