8,444 matches
-
în nenumărate cozi mici legate două câte două cu funde colorate. Fața, în ciuda ochilor alungiți și înguști, arăta bine, barba și mustățile erau mai curând scurte. Mantaua, care la avari era de felurite culori în funcție de rang, era purpurie, tivită cu blană și-mpodobită cu broderii. Din pricina căldurii o ținea agățată cu un șiret de umărul stâng, astfel că i se putea vedea cămașa încrustată cu argint și marele colier de aur, precum și cerceii care-i atârnau în lobii urechilor. Pantalonii îi veneau
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
Constantin Țoiu 1955 - august. O vreme violentă, încărcată de fulgere și electricitate. Ceva din blana acelei zile, scăpărările ei de ură, de împotrivire sălbatică i se deslușeau în priviri, în ochii umezi, tensionați. * Văduvele prețioase... Prețiozitatea lor, care, după moartea soților lor scriitori, se simt obligate să le preia scrierile, destinul bărbaților lor. (Vezi Ghighi
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
prin aceasta parcă pasmanteriilor moldovenești - și-i vedeai picioarele mari de Moise al lui Michelangelo, în papucii de casă." Alte detalii - de pildă, lumea literară ierarhizată în purtătorii de paltoane subțirele, îmbibate de zoaiele Bucureștilor, și cei de mantouri de blană, la garderoba unui critic, completează vederea din spatele draperiei, cu excese, dar și cu piperul necesar, presărat de un insider. Care, la urma urmei, recunoaște că "ne lipsește Lovinescu". Din el, și din atmosfera unui timp de așezare, cînd era ușor
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
am alergat cu Regele Lup... am vorbit cu spiritual muntelui și m-a pândit Pantera dintre ierburi. Și licuricii au venit după mine. Aceste lucruri s-au petrecut întocmai astfel. Este adevărat. Am zburat cu aripi argintii, mi-am zbârlit blana albastră și am aflat o mulțime de adevăruri miraculoase despre întregul univers, în esențialul său infinit. Ar fi inutil să încep să argumentez aici ceva ce n-am nevoie să argumentez. N-am de ce să apăr cu orice preț aceste
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
mișcători și chiar agila panteră imprevizibilă, erau minunile fantastice ale lumii, era acest izvor invizibil în tot ceea ce făcea parte din peisajul înconjurător, era întreaga natură, era în totul și absolut orice... eram chiar și eu cu misterul existenței mele, blana mea albastră de lup, aripile mele argintii, hoinăreala mea și povestirea aceasta, era și este viața însăși... acesta e izvorul pe care-l descoperisem, resursa infinită a posibilităților... Am înțeles asta și mi-am dat seama că trebuia s-o
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
într-un fel aparte, de parcă ar fi avut ceva nobil în privire, și ceva puternic, dincolo de toate misterele lumii în care ne aflam. În răcoarea iernii, privirea lui părea ceva prietenos, ca o flacără nebănuită, sclipind limpede, încrezător. Deși avea blana neagră, purta un fel de guler alb și labele învelite în șosete cafenii, iar pe frunte avea desenat un fel de contur argintiu, ca vârful unei coroane regale. Părea într-adevăr un lup distins, absolut deosebit și receptiv la percepția
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
și la un moment dat, ne-a sărit în față Pantera. Neagră, lucioasă, agilă și imprevizibilă. Am mârâit la ea amândoi: Ce vrei? Unde mergeți? s-a interesat ea dând din coadă, nervoasă, gata să sară. Ne-am zbârlit amândoi blana. Ce-ți pasă ție? Poate asta-i pădurea mea și n-aveți voie pe aici, a răspuns Pantera. Nu-i pădurea ta. Și dacă ar fi? nu s-a lăsat ea. Dar nu e. Așa că, dă-te la o parte
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
Regele ajunsese la Platou și aflase mai multe adevăruri... Am ajuns în valea de dincolo de deal, și acolo am întâlnit iarăși Pantera. Neagră, lucioasă, imprevizibilă și ascunsă în iarba înaltă. I-am sesizat prezența și am ciulit urechile, zbârlindu-mi blana albastră. Pantera mi-a sărit în față. Încotro mergi, Albastrule? Ce-ți pasă ție, am mârâit eu la ea. Iar ea s-a dat peste cap și s-a transformat într-o fată brunetă, cu ochelari de soare, care zâmbea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
toate șansele să jignească sensibilitățile unor femei de succes de astăzi, care l-ar putea acuza, ca și pe Ludovic Orban, de misoginism. Ceea ce nu înseamnă însă că raționamentul criticului ar avea vreun cusur: În loc să plătească serviciile sexuale cu bani, blănuri, bijuterii, le fac cadou o carieră artistică, un statut de instanțe ale vieții culturale, chiar și în situația (cea mai frecvent întâlnită) în care ele n-au aptitudinile necesare. Anii trec, frumusețea se degradează, pasiunea se stinge, dar în spațiul
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
continuare: Sunt (...) un trib fugărit și flămând. Dau târcoale lăzilor de gunoi. O iau la goană de câte ori dă colțul un câine, chiar dacă nu se uită la ele. Inmulțirea peste măsură a câinilor "comunitari" a redus patrupedele rivale la umilința retractilă. Blana lor, tărcată sau neagră, e scurtă și scărmănată. Se furișează pe scările blocurilor, miaună prin curțile interioare, așteaptă la uși care nu se deschid". Năpăstuirea (și umilirea) pisicilor din București, deplânsă în Dilema veche de istoricul Andrei Pippidi, ne pare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
Țoiu (variantă) LES DEUX MAGOTS este una din cafenelele mari ce se înșiră de-a lungul Bulevardului Montparnasse și unde lucra Sartre, iarna, punându-i-se, să nu dârdâie, și un godin special... De obicei - scriam - avea pe el o blană portocalie, ca a agenților de circulație, - filosoful dirijând în acea perioadă circulația ideilor, - glumeau ziarele vremii... La vreo două sute de pași de această cafenea celebră se află Biserica Saint-Germain des Prés, unde, în dreapta, cum te uiți la altar, este depus
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
simetrică. în fine, postelnicul apăru în scară îmbrăcat cu antiriu de cutnie ca gușa porumbului, încins peste mijloc cu un șal de }arigrad, cu ișlicul în cap și învelit pînă la ochi cu o giubea de postav albastru blănită cu blană de rîs" (cap. I). în această antologică scenă ne întîmpină un fond balzacian mai profund: nenumit, dar prezent, Lavater îl ajută pe scriitorul român, ca și pe Balzac, să citească pe fața eroului său caracterul și destinul personajului. Iar prima
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
moarte. În final urmează apoteoza pe scena mică a unei recunoașteri inițiatice, locale și sortită misterului și discreției ca și fericirea autentică. Știu că în materie de animație important e să discuți despre, de exemplu, cît de convingător se zbîrlește blana pe șoarece, iar cei care s-au ocupat de animație sunt la rîndul lor niște ucenici vrăjitori, însă din film răzbate povestea și mesajul ei. Surpriza serii, ca să zic așa, o constituie chiar Brad Pitt în rolul de regizor, dar
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
amuze, oferind dincolo de măiestria animatorilor, o imagine americană despre orașul eleganței și al bunului-gust din bătrîna și artritica Europă. Spre exemplu, mătușica, care odată identificat inamicul șoricesc pune mîna pe pușcă și trage sistematic în tot ce mișcă și are blană, nu e chiar din filmul cu franțuzoaice, domnișoare bătrîne, precum madmoiselle O, de care-și amintesc scriitori precum Andrei Makine. Din contră, baba are suficient nerv să lichideze o întreagă companie. Există destul loc pentru persiflări, replici acide, amuzamente pe după
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
electorală. Mașina în care se afla doctorul Angelescu, lider liberal, ministrul școalelor și cel mai bogat om din România, călcă o oaie. Proprietarul fusese mintenaș despăgubit cu una sută de lei, la pornirea mașinii, ministrul nu-și găsea locul: "Măcar blana să i-o fi luat-o: o puneam pe jos, în automobil." Liceul din Găiești îi purta numele. Acasă, serile, îmi făceam temele sub o elansată lampă de gaz, model standard, pentru care se aflau totdeauna în rezervă fitile din
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
trupa de teatru Alma) Treapta a II-a Eu și cu mine, amândoi singuri în real Vezi cum ești? Nici n-ai observat că afară s-a făcut iarnă. Unde pleci? Hei, omule, ai să răcești! Pune-ți haina de blană și nu te mai obosi între zgomotul sinistru al ceasului de dimineață și miezul nopții, ca-ntr-un cerc ce se strânge mereu. Cauți motivații, orele pierdute și minutele, pentru a le smulge îndatoririlor tale... Te scuturi floare... veștede petale
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
primele rase de oi. Unele dintre acestea, cu toate că în mare parte se caracterizează printr-o slabă productivitate, însă posedă alte însușiri exprimate la un nivel superior, au rezistat până în prezent. Rasele primitive au fost exploatate inițial pentru carne, lapte și blănuri, iar ulterior, ca urmare a creșterii gradului de industrializare în diverse zone ale globului, și producția de lână apare ca o direcție principală în creșterea acestei specii. Acest fapt a contribuit în mod hotărâtor la formarea, consolidarea, perfecționarea și răspândirea
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
mai opresc. fastuoasă cădere, fără nici un regret. mă încredințez ei, ca și cum m-aș lăsa somnului. ca un iadeș ierburile s-au înnegrit toate în așteptarea urletului iernii, ca pe un mire îl așteaptă, înghițindu-și nerăbdarea. iarna, țepoasă ca o blană de lup, hălăduiește în noi cu ochii mijiți. vântul subțire se strecoară în scoica gerului, perla lui cenușie s-o tritureze, s-o scuipe afară ca pe un zer. minți zimțuite de hibernare umplu străzile cu șpanuri murdare, suflete casante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul ei predilect, visează străfulgerat că-i a mea, ca un câine se gudură, cu tandrețe o scarpin, la odihnă o-ndemn, până ce blana-i zgrunțuroasă îmblânzită și-o scutură, ochiul oranj al durerii, conținându-mă. nicicând nicicând nu voi mai gusta soarele cum guști ploaia, cum făceam în copilărie strivind stropii pe limbă. nicicând nu voi mai dansa cu capul în mâini, oferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ridicolul și grotescul. În același timp, subliniază cu o duioșie formidabilă degradarea vieții, confuzia post-comunistă, haosul interior și exterior, frigul care continuă să fie prezent peste tot, în această toaletă, în suflete și trupuri. De la șube, căciuli caraghioase sau chiar blănuri, după buget, pînă la furouri, ciorapi groși, lăsați să cadă în vine de jartiere lărgite de atîta purtat, costume caraghioase de aerobic sau desuuri provocatoare, gama toaletelor este complet acoperită. De ce vor ele în Japonia? Fiindcă, nu e așa, bărbații
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
lor cu proza, în poezia care încheie ciclul de țoiuri, sînt grave: "Păsările cerului mă tot hrăneau/ Și eu făceam mofturi la firimituri/ De la o vreme nu mai veneau/ Păsările cerului de prin păduri." Lepădarea de piele (în fine, de blană) este, în a doua parte, aproape totală. Vulpea e acum o cuconiță emancipată, Ursul un respectabil adulterin. Tonul se schimbă și el, intrîndu-și în ritmul recomandabil pentru romanul "serios". Cu dilemele lui: Acuma sînt animale sau oameni? Oameni sau fiare
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
reușit mai bine ca el să reprezinte imaginea individului neînfrânt de Istorie. Ori de câte ori picturile sale sunt puse alături de cele ale altor autori - Tânăr argentinian lângă Contele St. Genois d'Anneaucourt de Schad sau portretul lui Fridel Battenberg lângă Doamnă cu blană și văl de Dix - seriozitatea și adâncimea demersului său artistic ies cu atât mai bine în evidență.
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
Corot? Subiecte pe care le-a abordat - o femeie la scăldat, înmormântarea unui sătean, un cerb în fugă, artistul în studio sau întâlnindu-se pe o potecă cu unul dintre protectorii săi - nu sunt neapărat novatoare. Reprezentând cu aceeași ușurință blana unei vulpi sau coama roșie a unui model irlandez ca și dealurile stâncoase, spuma mării sau râul Loue izvorând dintr-o grotă, Courbet a reușit însă să ridice, ca puțini alții, comunul, banalul vieții de zi cu zi la nivelul
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
își trăiește tinerețea printr-un eros stahanovist. În cămăruța ei, lângă icoanele-reproduceri cu Maica Domnului, Sfântul Dumitru și Sfânta Paraschiva, stă la loc de cinste un poster dintr-o revistă vest-germană, cu un mascul în pielea goală tolănit pe o blană de leopard. Veronica vorbește despre el cu venerație, atrăgându-i atenția micii sale vizitatoare asupra atributelor lui de splendoare: "Ai văzut ce piele? Ce păr? Ce brațe? Ce pulpe?". Acuplările spălătoresei stau, toate, sub semnul unei aspirații aproape mistice. Efectele
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
coloratura morală fiind astfel caritabil generalizată: "cu vîrsta încep să mă tem/ uit că m-am temut/ o viață întreagă// mi-e frică pentru viețile cîinilor/ și ale tuturor animalelor mici/ care traversează șoselele// în grămăjoara aceea de carne/ și blană care a fost o pisică/ mă imaginez tot pe mine/ așa cum o să mă calce/ și-o să mă macine pe urmă/ roțile mașinăriei -/ aerul apa și pămîntul -/ cărora le voi fi o pastă propice/ cu mirosul meu de putred/ cu tot
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]