897 matches
-
corpul ei un nor? E o închipuire nedemnă va să zică. În tine e un demon - în nori nu e nimică. Tu împopulezi marea cu suflete mărețe Și stelele de cântec le împli, și cu fețe De îngeri împli cerul. Aceasta-i blasfemie. Ia una câte una icoanele-aurie, Ia una câte una o und', o stea de foc Și toate sunt nimica... când toate la un loc, Cum le-mpreuni tu, frate nedemn de sânta cale Ce ai ales, s-înstare de stric mințile tale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se lămurească dacă ești capabil să-i aperi atunci când îți va veni rândul să păzești zidurile, de aceea va trebui să te lupți cu ei. Nu aș putea să spun care dintre aceste încercări e mai periculoasă, fiindcă a-l blasfemia pe întemeietor înseamnă să te expui execuției instantanee a fratelui-profesor, chiar dacă ceea ce spui izvorăște din neștiință, și nu din rea-voință. Ai toate șansele să nu ajungi niciodată Ucenic, darămite Frate. Poate că ai să-mori înainte să ajungi prin propriile-ți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
atunci când vei avea nevoie de el. ― Cei din Alderbaraan par să aibă nevoie de o nouă Lume Agricolă destul de curând. Urgentează, te rog, educația lui... ― Cum spui, Sfinția Ta! Dar să știi că nu ai fost niciodată atât de aproape de blasfemie ca acum. Străinul ăsta nu e nicicum un Mîntuitor! Nu-l compara cu Stin! Maria ieși din încăpere cu pași înceți și Abatele auzi ușa închizîndu-se chiar în momentul în care începea să urce scările. Doamne Dumnezeule, simt Armaghedonul tău
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și vă simțiți mai aproape de Ustin și de Dumnezeu. E tare bine în Templu și poate că asta este și marele tău semn de întrebare. Fiindcă oamenii s-au grăbit să se adăpostească, încă de la prima ploaie sub acoperișul Domnului. "Blasfemie!" au strigat câțiva, în timp ce cei mai mulți au replicat că Dumnezeu însuși trimisese ploaia și că, de vreme ce nici un trăsnet nu a lovit Templul, înseamnă că stropii grei au fost un semn, menit să îi facă să intre în casa Lui. Și Laak
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să spună tuturor ce greșeală făcuse. Nici o scriptură nu interzicea femeilor să conducă Abația. Lucrul acesta nu se întîmplase însă niciodată, și Abatele știa mai bine decât oricine că și precedentele aveau felul lor pervers de a se transforma în blasfemie și apoi în păcat capital. Realiză abia prea târziu că își lăsase mintea să hoinărească liber în prezența lui Aloim. Întoarse repede privirea și expresia feței tânărului îi confirmă instantaneu că starea lui de spirit se modificase simțitor. Ochii lui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
putem înțelege. Dar faptul că e mereu acela care însămînțează Lumile Agricole, numai pentru ca, o dată întrupat acolo, să se jertfească din nou, ne dă puterea și speranța, ne face să fim ostașii lui de-a pururi. ― Dar, dar... E o blasfemie! Să-l jertfești mereu... bolborosi Aloim. Pe frunte îi înfloriseră broboane de sudoare. ― Sfântul Augustin cel Nou și clonele sale nu fac decât să parcurgă, de sute de ori, același drum. Destinul fixat de însuși Dumnezeu atunci când l-a trimis
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se stinseră însă precum toate celelalte, și Abatele începu să creadă că doar durerea pe care o simțea în pumnul cu care lovise basorelieful era pedeapsa pe care un Dumnezeu înțelegător, sau poate un Dumnezeu nepăsător i-o lăsase pentru blasfemia sa. Își ridică ușor ochii și aruncă sculpturii o privire printre gene. Și ceea ce văzu aproape că îi taie răsuflarea. Capul Sfântului Augustin se crăpase puțin, lăsând să se vadă că e alcătuit din alt material decât cel al restului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu aproximație cum trebuie folosit, dar nu se îndoia că el conținea o scrisoare de demult. Își dădea seama acum că Hristobal nu fusese soldatul fericit pe care și-l închipuise. Și cum ar fi putut fi, de vreme ce făcuse o blasfemie poate mai mare decât el și dorise să se adreseze cuiva care ar fi avut nebunia de a sparge capul Sfântului Augustin cel Nou? Se grăbi să ajungă în Camera Ouălor. Acolo, într-un colț, existau câteva mașinării, unele dintre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fără Dumnezeul său? ... și cât de speriat ar fi Domnul nostru atunci. - Folosești vorbe cu mult dincolo de puterea ta de înțelegere. - Domnul e deasupra mea și lumina Lui mă călăuzește în tot ceea ce spun. - Nu trebuie să te joci cu blasfemia! Domnul nostru nu e nicicum hainul zeu creștin. El e în orice piatră pe care o atingem, e în tăișul sabiei cu care îi măcelărim pe necredincioși, e în navele cu care străbatem nimicul negru spre planetele de Însămânțat. Dumnezeu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Ce e mai activ și mai dificil într-o "ideologie socială" nu trece prin cuvinte. Un discurs poate avea sau nu impact; un om de idei își poate domina contemporanii; convingerea unei mulțimi este de altă natură. Un epitaf, o blasfemie, un vitraliu spun și fac mai mult decît un in-cvarto de teologie. "Oamenii care gîndeau ca Bossuet" nu o făceau fiindcă îl citiseră sau îl ascultaseră pe Bossuet în persoană, nici fiindcă auziseră vorbindu-se de el, ci pentru că erau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fi pedepsiți în caz de nesupunere prin spînzurare și sugrumare..." Hotărîrea Parlamentului din "ultima zi de iulie" a lui 1565: "Se interzice prin prezenta tuturor tipografilor, librarilor sau oricăror altor persoane, indiferent de statutul lor, tipărirea oricăror cărți pline de blasfemii, instigări sau vrăjitorii, agitatoare și urmărind să tulbure Statul și ordinea publică, pedepsindu-se prin confiscarea totală a bunurilor." Ordonanța de la Moulins, din 1566: "Se interzice tuturor persoanelor să tipărească ori să dea spre tipărire orice Cărți sau tratate fără
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
le-au supus acelorași examene: aprobarea episcopală sau universitară, controlarea lor de către Inchiziție, prerogativele în ceea ce privește cenzura delegate de papă universităților (precum cea de la Köln, din 1475). Biserica acționează cel puțin pînă la Conciliul de la Latran (1515), care înăsprește legislația cu privire la blasfemie ca și cum "regimul de adevăr" nu se schimbase deloc, ca și cum administrarea cuvîntului divin încă mai putea da ascultare dezacordurilor tacite dintre ortodocși și eretici. Ca și cum poliția unei gîndiri, apăsătoare, lentă, centralizată, ar putea rămîne operațională în fața unei gîndiri mobile, portabile, simplificată
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
alertă a unei memorii colective; pe măsură ce riscă să dispară amintirea, conștiința se trezește. Iată de ce autorii unei benzi desenate Hitler = SS sînt judecați de un tribunal corecțional la Paris, în 1989, "pentru complicitate la injurii rasiale"; în realitate însă, pentru blasfemie, transgresare a tabuului unificator. Lipsa de respect e de cînd lumea, din fericire. Dar prețul plătit depinde de ținta ei. O societate care nu s-ar scandaliza de nimic va fi renunțat la orice sacralitate, deci la orice coeziune. Umorul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lui Dumnezeu și cuvântul lui pe care l-a aruncat în Maria și duh din El”). În schimb, nume că ho hyiòs to¤ theo¤ ori faptul de a-i atribui lui Isus nume divine constituie în ochii islamicilor o cumplită blasfemie (cf. 19, 89-90). 4.4.15. În același fel, nu poate fi vorba de nume pneumatice. Cand se spune în Coran ’ayyadn"-hu bi-róh al-qudus, „l-am întărit șpe Isus, fiul Marieiț cu duhul sfințeniei”, sau fă-’arsaln" ’ilayh" róhan
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a face textul cât mai accesibil cititorului sau ascultătorului neavizat. De asemenea, s-a afirmat egalitatea de statut a tuturor limbilor, inclusiv a celor biblice. Desacralizarea limbii în care s-a formulat textul revelat constituie și astăzi pentru musulmani o blasfemie, însă în rândul creștinilor este acceptată acum cu seninătate de foarte mulți. În limba română nu există încă traduceri ale Bibliei care să pună în practică integral faimoasele principii formulate de E.A. Nida319. De altfel, nu toate se potrivesc pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
București, 1981 (în colaborare cu Dumitru M. Ion și H. Grămescu); Stevan Tontici, Hulesc și venerez, București, 1982 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Iovan Strezovski, Cartea ursitei, București, 1983 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Gane Todorovski, Ceas de blasfemie și mângâieri, București, 1983 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Petre M. Andreevski, Deniția. Laude și plângeri, București, 1985 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Tașko Gheorghievski, Sămânța neagră, București 1986 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); Petar Boșkovski, Așternutul
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
Și ar mai fi ceva, legat de obediență. Amintea Marius de situația spirituală românească În comparație cu țările din jur - Polonia, Ungaria... Totuși, catolicismul nu este ortodoxism... Marius Jucan: Exact. Ștefan Borbély: Haideți să discutăm lucrurile acestea pe față. Iertați-mi această blasfemie, Însă unde a reușit educarea impecabil este la nivelul clerului și al Bisericii Ortodoxe - care nu s-a opus demolărilor de biserici -, În armată și În poliție: atât În cea secretă, cât și În cea care lucrează pe față. Pe
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
București, 1981; Mihail Rengiov, Poezia și Fluturele, București, 1981, Intrarea în Ierusalim, București, 1996; Radovan Pavlovski, Maya, București, 1981; Antologia poeziei armene, București, 1981; Stevan Tontici, Hulesc și venerez, București, 1982 (în colaborare cu Carolina Ilica); Gane Todorovski, Ceas de blasfemie și mângâieri, București, 1983 (în colaborare cu Carolina Ilica); Iovan Strezovski, Cartea ursitei, București, 1983 (în colaborare cu Carolina Ilica), Povestea lui Târpe răbdătorul..., București, 1991; Poeții romantici georgieni, pref. Marcel Petrișor, București, 1985; Petre Andreevski, Deniția. Laude și plângeri
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
aduce în discuție numeroase pasaje cristologice din Noul Testament, interpretându-le în sensul uniunii ipostatice dintre Logos și carne: Logosul, existent dintotdeauna împreună cu Tatăl, „a decis să aibă, împreună cu trupul, și nașterea trupului, ca propria sa naștere” (1, 1). Așadar spun blasfemii cei care resping apelativul de Theotokos pentru Fecioară, împărțindu-l în doi Fii pe unicul Isus Cristos. Ei vor astfel să nu mai atribuie Dumnezeului Cuvânt pătimirile trupului; bineînțeles, nu trebuie să spunem că El a suferit în raport cu propria sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
împăratului (la plural, desigur, pentru că, teoretic, era dedicată și împăratului din Occident, Valentinianus al III-lea; însă restul scrierii este la a doua persoană singular). Temelia puterii imperiale, afirmă Chiril, este Cristos; de aceea, împărații nu trebuie să admită nici o blasfemie contra divinității. De aceea, autorul își propune să redacteze pentru ei un compendiu al „tradiției credinței ortodoxe și apostolice”, și, în special, al întrupării Unului-născut (1-4). Intenția e realizată în restul operei (5-45) sub forma unei confutațiuni a opiniilor cristologice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai degrabă, contradicțiile dintre anatematisme și precedentele sale scrieri, ca și folosirea unei terminologii ambigue și imprudente. Mai dur e tonul folosit contra lui Teodoret care îl criticase cu asprime pe Chiril pentru că folosea o terminologie eretică și plină de blasfemii și pentru că aducea înnoiri nelegiuitei doctrine a lui Apolinarie. În schimb, în timp ce era arestat la Efes, a compus, în august sau septembrie 431, la cererea episcopilor ce participau la sinod, o scurtă Explicație a celor douăsprezece capitole. Chiril justifică aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ceea ce aparține sclavului pentru a-l face să strălucească în slava provenită de la Logos. Așadar, nu trebuie să vorbim de amestec, ci trebuie să recunoaștem că există o singură natură a Fiului devenit carne și om; de altfel, e o blasfemie să afirmi că Logosul este numit om pentru că a locuit într-un om. Tocmai pentru că a devenit om, putem să-i aplicăm lui - și nu unui om unit cu Logosul - enunțuri care n-ar putea să se refere la Logos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a adus însă argumente solide contra autenticității tratatului, bazate atât pe tradiția manuscrisă cât și pe analiza textului (în special: folosirea ousia în sens cristologic, necunoscut de Chiril; acceptarea titulaturii de Christotokos pe care Chiril o respinge). BIBLIOGRAFIE Ediții: Contra blasfemiilor lui Nestorios: ACO I, 1, 6, pp. 13-106. Despre dreapta credință, lui Teodosius: ACO I, 1, 1, pp. 42-72. Despre întruparea Unului-născut: G.M. de Durand, Cyrille d’Alexandrie. Deux dialogues christologiques (SChr 97), Cerf, Paris 1964, 188-301 (cu introd., note
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care a făcut un rezumat al Criticii. Ulterior, în Propozițiile eretice, a trecut la expunerea și respingerea celor opt propoziții în care Iulian își concentrase întreaga doctrină. Acesta a publicat o a doua ediție a Tomului cu adăugiri; apoi, Contra blasfemiilor lui Sever, în zece tomuri; după aceea, pentru a se apăra de acuzația că a aderat la maniheism și la eutihianism, Iulian a compus Apologia (citată și ca Discurs împotriva maniheilor și a eutihienilor), rezumându-și propria poziție în zece
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
eutihianism, Iulian a compus Apologia (citată și ca Discurs împotriva maniheilor și a eutihienilor), rezumându-și propria poziție în zece anateme. Pentru a combate aceste tratate, Sever a scris succesiv Contra adăugirilor și Contra Apologiei lui Iulian. La tratatul Contra blasfemiilor lui Sever el n-a răspuns imediat; a făcut-o poate mai târziu într-o operă intitulată Contra lui Felicissimus din care s-au păstrat doar câteva fragmente. Scrierea lui Iulian este oricum citată în Apologia tratatului Philalethes, compusă de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]