1,132 matches
-
timp pentru amândouă. Drogurile mai întâi, apoi sexul, am răspuns prompt, închizându-i nasturii de la cămașă. Am să pregătesc un cocteil în timp ce tu pregătești cocaina. Am făcut un Martini în timp ce Sebastian împărțea cocaina pe o bucată de faianță verde de pe blatul din bucătărie. Liniuțele păreau mult prea drăguțe ca să le deranjăm, dar am tras una oricum. —Mmph, am făcut trăgându-mi nasul, ceva de băut? I-am dat Martini-ul. —Știi că dacă ți-ai lăsa părul lung ai arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Alb pe alb Pe pânza albă, înrămată, Pe șevaletul tău imens, Pictezi din nou îngândurată, Cu-același tub, de-un alb intens. Din când în când, amesteci vise, Cu-același alb, imaculat. Iubiri și doruri interzise, Așterni plângând pe albul blat. Pe frunte se preling suvițe, Vopsite de curând, cernit, Dar rădăcinile sunt albe, Precum ți-e chipul răvășit. Pe piept ți-e pielea arămie, Dar sub cămașă, alb, de lapte. Fiori te trec. Ce ironie, Cine te va iubi la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zile și s-au vândut destul de bine, pentru că plac oamenilor care își doresc produse relativ simple, dar care să nu respecte formatul tradițional de opt pătrățele. Sunt un amestec interesant - o fuziune, dacă vreți - de stafide, cereale crocante, bucățele de blat și desigur..., ne-a aruncat un zâmbet triumfător,... ciocolată. Toată lumea aproape că s-a ridicat în picioare și a aplaudat. —E grozav, nu-i așa? a murmurat Don. Chiar se pricepe! —OK, a zis Eddie convins. Vreau șapte! —Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în plin discurs de solicitare a clemenței, nu m-am putut abține să nu observ că Luke era încă un tip numai bun de călărit. Dar să revenim la scuze. Cât timp m-am jucat cu paharul, plimbându-l pe blatul ud al mesei de parcă ar fi fost o masă de spiritism, am ținut ochii plecați. într-un sfârșit, am încheiat. Nu mai aveam pentru ce să-mi cer scuze și cu toate astea Luke tot nu spusese nimic. înainte de întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
salvamontiști să-l salveze. A apărut la televizor după aia, dar experiența asta l-a potolit pe viață. Visurile de a deveni un as în ale bucătăriei au fost spulberate când a încercat să facă un fel de tort cu blat răsturnat dintr-o veche carte de bucate. Poza din carte arăta minunat, dar versiunea tatei nu semăna deloc și ni s-a făcut tuturor rău după ce am mâncat. Chiar și câinelui. Nu mai e cel mai credincios prieten al tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
decât mătușă și nepoată. Amândouă au părul scurt, umflat cu peria - deși al lui Kerry are șuvițe blonde ușor mai pronunțate decât al mamei -, amândouă au bluze aprins colorate, care le pun În lumină bronzul decolteului și amândouă râd. Pe blatul bufetului e o sticlă de vin alb, pe jumătate golită. — La mulți ani ! spun și o pup pe mama. În momentul În care dau cu ochii de un pachet frumos ambalat, mă cuprinde un mic fior de nerăbdare. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de genul ăsta. Mai dau o foaie și mă străbate un fior de Încântare. Ăsta are și parchet și obloane ! De când mă știu mi-am dorit o casă cu parchet și obloane ! Și uite ce bucătărie de vis are, cu blaturi de granit... Vai, o să fie nemaipomenit. Abia aștept ! Iau fericită o gură mare de vin și tocmai mă las confortabil pe spate, când Connor zice : — Ce zici de chestia asta cu vizita lui Jack Harper ? O, Doamne. Te rog. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trece o săgeată prin inimă. Ceea ce e total ridicol. Cât se poate de ridicol. Connor e prietenul meu. E viitorul meu. Mă iubește și eu Îl iubesc și mă mut cu el. Și vom avea parchet, obloane și bucătărie cu blaturi de granit. Na. Na. Când ajung acasă, o găsesc pe Lissy În genunchi În sufragerie, ajutând-o pe Jemina să intre În cea mai strâmtă rochie neagră de piele de căprioară pe care am văzut-o vreodată. — Uau ! spun, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
el iese, în bucătărie e o tăcere împietrită, care ține până în clipa în care se aude ușa trântindu‑se. Atunci, foarte încet, mă întorc spre Suze. — Suze... Nici nu știu cum să încep. — Suze... ăla era Tarquin. — Da, știu, zice, studiind atentă blatul de bucătărie. — Suze... tu și Tarquin sunteți... — Nu! strigă ea repede, de parcă ar fi opărit‑o cineva. Nu, normal că nu! E doar... doar am... Se oprește. Doar ați... zic încurajator. — O dată sau de două ori... Urmează o pauză lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
există cineva care chiar mă dă în judecată. Nu, pe bune, judecata e pentru delincvenți. Cum ar fi traficanții de droguri și criminalii. Nu pentru oameni care nu plătesc câteva facturi. Bag scrisoarea înapoi în plic și o pun pe blatul din bucătărie, răsuflând greu. — Bex, ce‑ai de gând să faci? zice Suze, mușcându‑și buza. Pe asta n‑o poți ignora. — Nici n‑o s‑o fac. Am să le plătesc pe toate. — Îți permiți să le plătești? — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să mi le sortez! — Ei, mă știi doar. Ridic nonșalantă din umeri. Când m‑apuc de‑o treabă, mă apuc. Face câțiva pași și se uită mirată la măsuța de toaletă. — Dumnezeule, n‑am știut niciodată că masa asta are blat de marmură! — Știu, zic mândră. E frumoasă, nu? — Dar unde sunt chestiile de aruncat? Pungile de gunoi? — Am... scăpat deja de ele. — Zi, ai aruncat multe? zice, ducându‑se lângă polița aproape goală de deasupra căminului. Așa pare! — Dee... destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu era. Cu un zâmbet trist, Susan a cărat sacoșele în bucătărie, a început să le despacheteze și să le îndese în dulapurile deja sufocate de cumpărăturile încă virgine, făcute sub imperiul unor atacuri de panică: alune murate, praf pentru blat de tort și pliculețe de ceai de Echinacea, despre care Nick zicea că au gust de caca de vacă. Susan s-a uitat la ceas. Era șapte seara, ceea ce însemna că Milly avea să intre pe ușă în orice clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și îmbietor, fiind acoperit cu așternuturi albe, proaspăt spălate, și niște perne gogonate. Pentru un efect și mai intens, Julia presărase deasupra petale roz de trandafir. Femeia a început să aprindă și alte lumânări, pe care le-a așezat pe blatul șemineului și pe cele două noptiere din lateralele patului. Apoi a luat telecomanda și-a îndreptat-o către cufărul de lemn de la picioarele patului, deasupra căruia stătea un televizor cu plasmă. În absența lui James, Julia se băgase în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se umplu cu lacrimi. —Ăsta e fiul pe care ți l-ai dorit întotdeauna. Nu există decât o singură problemă. Că nu l-ai făcut cu mine. Femeia a început să plângă fără să se ascundă. Lacrimile îi cădeau pe blatul din lemn lustruit al mesei. James n-a făcut nici un gest ca s-o liniștească. N-a făcut decât să se uite la ea cu tristețe în priviri. Îmi pare așa de rău, a repetat el. — Îți pare rău... îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o Întreb unde fusese În după-masa În care murise Linda. 15 — Azi am văzut-o pe prietena ta, Tom, am spus, atacând o felie mare de pizza. Pentru că eram Încă În perioada de dietă cu legume-proaspete, comandasem una vegetariană, cu blat subțire, plină de porumb, măsline, ceapă și ardei. Ședeam pe covorul din camera de zi, cu spatele la sofa și cu cutiile de pizza așezate dinaintea noastră, pe podea. În frigider erau șase cutii de bere, iar lângă televizor, așteptau cuminți două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Dădeam de două ori colțul până la stație. Mă simțeam deja ca un orășean, atât de bine mă deprinsesem să mă opresc pe bordura trotuarului până când strada era necirculată și o puteam traversa, ca să aștept tramvaiul în stație. De regulă, făceam blatul și așa economiseam ceva bani. Câteodată călătoream pe scară, ca să mă răcoresc și pentru că de acolo puteam sări iute jos, dacă apărea controlorul.” Aici tata a făcut o pauză. Stewardesa a trecut pe la noi și a adus un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tremurând așa cum tremură puii abia fătați, când cățeaua îi lasă pentru puțin timp singuri. Câștigam trei sute douăzeci de lei într-o lună, din care o sută douăzeci se duceau pe chirie, treizeci pe abonamentul de tramvai - pentru că nu puteam face blatul la nesfârșit - iar o biată chiflă mă costa treizeci de bani. După trei săptămâni, sunam la ușa apartamentului cu numărul 12 de la etajul patru al unei clădiri destul de impunătoare, care arăta întocmai cum îmi spusese Iulia. Iulia era o servitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tale de miercuri. Te-ai întâlnit cu proasta aia în ascuns de mine! Bucătăria e iluminată puternic; prea puternic ca să mai fie și odihnitor, să fiu sinceră. Este o bucătărie din aceea veche, demodată, cu gresie ieftină pe jos, cu blaturi Formica și cu o bandă fluorescentă pe mijlocul tavanului, pentru ca gospodina vrednică să se poată asigura la modul absolut că nu există nici o urmă cât de mică de praf sau murdărie pe undeva. Și nici nu există așa ceva în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nimeni de ei. Când reveneau, aveau palmele bătătorite și accentul moroșan și mai puternic. Munciseră la coasă ori în construcții, iar acum se întorceau victorioși, îmbogățiți cu un sac de fasole, altul de cartofi și câte două sfori de usturoi. Blaturile de slănină erau aranjate în traiste precum cărțile pe rafturi. Mai mult de trei săptămâni nu rezistau niciodată. Ce nu dădeau pe filme, dădeau pe cărți: măi, omule, măi, noi tre să ne facem bibliotecă pe când ne întoarcem. Că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că antemergătorii, care sosiseră tustrei, împreună, mai dinainte, direct de la crama lui Fane Dromaderu', zis și Calapod anume Vali, Iulică și cu Cezărel preferau să comenteze acum, în dârdoră, rezultatul recentului meci al echipei-fanion de fotbal a județului (A fost blat, băi, mânca-v-aș ochii voștri, ăia chiori! șuiera Apostatul), Fratele își reia, pe șoptite, explicațiile antamate, la urechea ciulită a lui Dănuț: Deci, jos, pe reproducere, în colțul stâng, este acronimul lui Dürer și anul realizării operei... Leatul 1513
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tabără și din cealaltă. Lumea, neîncrezătoare la început, a băgat de seamă că cei doi tineri chiar se luptau, nu se făceau doar. Cum în acea vreme jocul de fotbal nu era cunoscut, pentru că englezii nu-l inventaseră încă, nici blatul nu avea cum să apară. Se părea că, iată, Roland va fi învingătorul. Charlemagne se bucura. Girard se întrista. Ba nu! Iată, Oliver a început să dea semne că el va fi biruitorul. Se bucura Girard. Se întrista Charlemagne. Numai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
în lumina rece a unei clase. Thaw intră ultimul și își dădu seama că unicul loc rămas era cel nedorit de nimeni, adică, în rîndul din față, chiar în dreptul profesorului, care stătea îndărătul unei catedre înalte, cu mîinile împreunate pe blatul ei. După ce se așezară toți, privi de la stînga la dreapta chipurile din fața lui, de parcă ar fi dorit să le memoreze pe fiecare în parte, apoi se lăsă pe spate și zise degajat: — Acum o să vă împărțim pe clase. în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vom cuceri niciodată, doar o vom înfrunta“. Biserica mezelarului era gata și se înălța între case ca un aliment colosal, construit din sare, din apă și din membrane dezosate mecanic. Turnurile păreau din salam și cupola din șuncă presată, cu blaturi subțiri de grăsimi și nitrați care o făceau rozalie. Arăta comestibilă și duioasă, Omar o văzu pe ecran, iar copiii, care așteptau să înceapă Survivor, ziseră amândoi odată: — Uite-l pe Cârnăcior! Era altă poreclă a lor pentru Pablo, îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cunoscut ieri. În timp ce vorbea, apăsă mânerul și deschise ușa. Privi în întuneric. Îi trebuiră câteva secunde să-și obișnuiască ochii, apoi desluși conturul unei mese cu mai multe scaune, toate goale în capătul celălalt. Se uită spre chiuvetă și spre blatul de gătit. Nu era nimeni. Abia atunci coborî privirea spre podea, unde zări o formă ce părea a fi un corp. Maggie se lăsă pe vine ca să vadă mai bine - dar nu exista nici un dubiu. Acolo, rece și lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
simtă acasă. Cât despre Mustafa, lui Îi plăcea s-o privească pe ea În mijlocul acelor multe detalii obișnuite, șervetele de hârtie care se asortau cu dalele, halbele care ajungeau pentru o Întreagă garnizoană, băltoacele de ciocolată fondantă Întărindu-se pe blatul de bucătărie. Îi plăcea În special să-i observe mâinile În timp ce feliau, amestecau, tocau și tăiau. Imaginea ei făcând clătite era una dintre cele mai liniștitoare cu care viața Îl binecuvântase vreodată. La Început, mama și surorile sale continuau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]