2,555 matches
-
de eliberare a furiei acumulate încă din copilăria „de lagăr” și de iertare a propriilor părinți: Agustin, Străjerul lui Iehova și „Tatăl cumplit”, profetul eschatologic subjugat de „extazul negru al Armaghedonului”, și Maria, mama cu „limbă de viperă”, care-și blestemă bărbatul și copiii, otrăvită de ură și răzbunătoare ca o tragică Medee. Războiul confesional și conjugal dintre morocănosul Agustin, ros de gelozie în dragostea lui neîmpărtășită, și trufașa și nefericita Maria, dezamăgită în așteptările ei de tinerețe, se prelungește într-
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
nu aștepta nimic altceva decât să mă ducă la pierzanie. În fiecare zi urcam la sanctuarul sfintei al cărei nume îl port și o rugam să mă ajute să merg la Teheran împreună cu ceilalți și să-mi continui studiile. Plângând, blestemam că nu sunt băiat și că n-am murit de difterie când eram mică, așa cum se-ntâmplase cu sora mea Zari. Din fericire, rugăciunile mele au fost ascultate și, în perioada aceea, nici un pretendent n-a bătut la ușa casei
Parinoush Saniee - Cel care mă așteaptă (fragment) by Cerasela Barbone () [Corola-journal/Journalistic/4494_a_5819]
-
voie. În vârful picioarelor, cu inima bătând, se apropie de ușa misterioasă. Se frânse de șale și privi pe gaura cheii cu o satisfacție diabolică. - Imediat însă urlă ca scoasă din minți și se refugie în garsoniera ei scâncind și blestemând. Broasca o mușcase de ochi”2. Dincolo de caracterul inedit al acestui text și de amănuntul surprinzător că amprenta stilistică a lui Florin Iaru e de pe-acum sesizabilă 3, istoria acestei apariții conține un amănunt foarte curios. Referindu-se la
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
morții din el și de dorința de a ființa o nouă religie, a iubirii sublime, aflată dincolo de derizoriul și obscenitatea politicii! Fără vorbe late și fără gesturi teatrale, ca un magician suprem, Agamiță reușește să transforme comunitatea belicoasă, din orașul blestemat de ideologii pragmatice, într-o unitate de îngeri cântăreți, de făpturi verticale, în haine de gală, populând spațiul dintre pământ și cer! Atâta sfințenie izvorâtă din înțelepciunea ușor ramolită a lui Agamiță te face să-ți dea lacrimile! Agamiță este
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
cu teamă. Fostul președinte al SUA, Thomas Jefferson (1801 1809) susținea: „Cine Își vinde libertatea În schimbul prosperității le va pierde pe ambele”, realitate pe care o vedem cu ochii noștri azi. „Se va rușina de trecutul său și Îl va blestema. Cine Își blesteamă trecutul, acela-i de acum al nostru, iată formula noastră! O vom aplica Întru totul când ne vom apuca să ridicăm poporul la nivelul nostru. și dacă poporul se va dovedi incapabil să Învețe, atunci « În lături
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
nemernicia voastră, de necredința voastră, / mironosițe ascunse sub voaluri, / arătați-vă fața, ochii tulburi, aripile cu găuri, / voi, bucurie, fericire, seninătate. // Dansați îndrăcit cu mînie la focuri orbite / prin somnul care nu se mai trezește, / dansați îndrăcit, cuvioase cucuvele. De ce blestemi, popo, de ce sudui, părinte, / de ce nu-ți îngropi copilul, mamă? // Bucurie, fericire, seninătate, dispăreți de-acum exilați-vă / în cerul vostru albastru, că pe-aici nu-i nevoie de voi, / și pe-aici umblă lupii desculți și desfigurați,/ trîmbițași și
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
care îl posedă, o silește să meargă pe un drum și nu pe altul, atunci biografia criticului constă în tirania cu care imboldul literelor i-a maltratat liniștea. Înainte de fi recunoscători virtuților pe care le avem, ar trebui să le blestemăm sub motiv că ne-au mîncat zilele. Aceasta e morala pe care o desprinzi la lectura convorbirilor pe care criticul, în prezența Ioanei Revnic, le poartă în jurul vieții sale. Aproape că îți vine să spui că Ioana Revnic e incitatoarea
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
dar se puteau citi și aluzii la samavolniciile la care erau supuși țăranii români chiar în perioada când apărea poemul - ticăloasa colectivizare. 1907 este un mare poem satiric, și deseori regăsim aici forța expresionistă a celui care scrisese în tinerețe blesteme sau pictase tablourile crude ale închisorilor prin care trecuse. Trebuie uneori să vină cineva din afară, ca să ne deschidă ochii! Să sperăm că Arghezi va ajunge să intre în circuitul marilor poeți europeni, odată cu această traducere, care promite să fie
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
era singurul mod în care puteam prezenta cu limpeziciune succesiunea evenimentelor. Dacă în afara ei povestea poate fi potrivită pentru oricare timp și oricare loc, înlăuntrul ei este important să se știe cine naște pe cine, cine moștenește pe cine, cine blestemă pe cine și cine anume poate rămâne personaj al poveștii, deci se poate povesti despre el, chiar și după moarte. În această ultimă privință, Cartea șoaptelor e oarecum neobișnuită, căci, spre deosebire de alte istorii, aici moartea e doar un detaliu, iar
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
cale!// Dar stau ca un prost/ în cîmpul cu maci/ cu gurampletită în bale,/ și mă-nfig ca un fier ruginit/ în toți și în fiecare.” (XV. Cântec de nebun). Ca și în Manifest anarhist..., singura stea de pe cerul poetului „blestemat” este Mama, figura maternă, esențializată într-un principiu al binelui incoruptibil. Acesta e punctul fix, punctul de referință ce introduce o coerență în vîrtejul de imagini, oprind totodată disoluția eului moral. Există însă, față de primul volum al lui Ianuș, modificări
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
cea mai frumoasă carte de povestiri a lui Eric-Emmanuel Schmitt - Visătoarea din Ostende (trad. Liliana Donose Samuelsson). Și alunecarea în fantastic dă farmec romanului scriitoarei spaniole Care Santos - Încăperi ferecate (trad. Marin Malaicu-Hondrari), mitul și istoria se contopesc în Cina blestemată de Ismail Kadare (trad. Marius Dobrescu). Diversitate de formule și de lumi Bestseller-ul Editurii Polirom va fi, mai mult ca sigur, noul roman al lui Haruki Murakami, apărut în primăvară și tradus prompt: Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
Învață mereu. 2778. Cuvântul este certitudinea faptului că viața ta deține un sens, cunoscut sau nu. 2779. Cuvântul nu pleacă niciodată din inima ta oricât de mult l-ai alunga. 2780. Cuvântul te servește cu Înțelesul său chiar dacă Îl vei blestema. Nu uita că și blestemul este tot un cuvânt. 2781. Nu fugi niciodată de cuvânt fiindcă și esența sufletului tău tot În cuvânt sălășluiește. 2782. Cuvântul te ridică sau te coboară. Înțelege l și nu-l dușmăni niciodată. 2783. Cuvântul
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
ascunsă În ochii sufletului tău. Nu o murdări niciodată. 2799. și Destinul este un Cuvânt la rândul său. Cuvântul este unicul lucru În care trebuie să crezi. 2800. A folosi cuvântul nu este un păcat, dar a-l batjocori și blestema este un sacrilegiu. 2801. Crede În cuvânt ca și În tine Însuți și vei fi fericit.
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
demonstrației în cronotopia lui, așa cred că ar trebui început, de undeva de foarte sus, de la foarte început, ca să vezi, ca să înțelegi cum se ivește, cum se strecoară, cum își face loc, dilatând paginile, cu tot mai multă îndârjire, acest blestemat eu, cum ajunge să se descopere, să se privească în ochi cu propriii ochi, până la limpezire, până la lămurirea pe care-or s-o aducă, mult mai târziu, analiștii, dar până atunci, înapoi la clasici, la greco-latini, la Isocrate, la Augustin
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
tot mai mare decizie, la o parte (și ce e scriitorul, dacă nu una din imaginile poetului?) însingurat, sortit să nu-și afle perechea ("Numai o poetă poate fi soția unui poet, pentru că ea are aceeași melodie ca și el"), blestemat să nu se apropie de nimeni, pentru că și cunoașterea nu e decât o formă a derizoriului, o simplă reacție psihică, dar nici aceea originală, ci bine încorsetată de infame determinații". Reculul în propria interioritate are, în cazul jurnalului lui Kafka
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
avîntul sînilor, chicotitoare cînd umple seringa cu habar n-am ce... Noaptea, trezit de omul care-și înjura durerea. Se așeza pe marginea patului și născocea o sudalmă infinită, ingenioasă, estetică, clocotind de ură și totodată de bucuria de-a blestema soarta, toracoplastia... Ca să-i acopăr ritmul delicios-infernal, mă concentram intens pe imaginea sorei zărite ziua. Îi șopteam, o mîngîiam... Al treilea pacient (oricînd există și un al treilea!), în vîrstă, înțelepțit de peregrinări prin fel de fel de sanatorii, bănuind
Cui îi place să interpreteze? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16159_a_17484]
-
mai simțea, ca un secol căzut. De vorbă cu Hamlet... dar prietenia s-a răcit, că-mi înscenasem un vis, unde eram fericit. O mie de gelozii voi isca, o mie de invidii pure. Se va găsi cineva să mă blesteme, să mă înjure, că am făcut și eu vreun lucru, că am dres, Dar m-am retras neștiut, singuratic, într-un eres. Stare Ce bine aș fi dus-o, dacă nu aș fi avut caracter. Erai un nenorocit e muritor
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/3415_a_4740]
-
Și-ai să mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În hău, și fără amăgire, Ia-l, ca să-nveți a mă iubi; Duh curios și-n pătimire, În care doruri de rai gem, Mă plânge ! Altfel, te blestem !" (Charles Baudelaire, Epigraf pentru o carte osândită, vol. Florile Răului, traducere de C.D. Zeletin) Aș da dovadă de neglijență, dacă aș uita să menționez un vis la Dalí pe care l-am avut înainte de a veni încoace: am visat niște
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
vrei, cu-adevărat, să spui ceva, fără mînie și părtinire, despre o generație căreia-i dăunează, ca fapt de cultură, mai puțin de ideologie, și respingerea furibundă, și veșnica îndrăgostire, fie și la modul și te uram cu-nverșunare, te blestemam, căci te iubesc (întru care Dan C. Mihăilescu cam păcătuiește...). Dacă nu, nu... Mai rețin, dintr-un volum care e de citit, pentru secțiunea lui din mijloc, La școala generației '27, și ca o lucrare de istorie literară ceva mai
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
Gura Racului, În Bulzești, se auzea glasul clopotului. Părea Însă, parcă, mai Înfundat. Venea mai din adâncuri, dinspre satul cel vechi, dispărut cândva. Rămăsese acolo, semn lui, doar biserica din lemn și cimitirul cu lilieci. „Ducea-v-ați la Lilieci!” - blestema unul, altul, prin sat, când nu mai putea răbda, și aproape toți, primăvara, În fiecare an, când se măsurau iarăși curțile. Ordin de la Tropăneață, președintele c.a.p.-ului, și de la mai marii țării, capi pe la județe. De la cei cu grija
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
de ce vă bateți joc de mine? Îmi dați cu albăstreala să zică lumea că v-am dat cu nasul în... ?! - Asta e împotriva turbării! Nu vezi cum bântuie? - Văd, cum să nu văd! Turbarea bată-vă să vă bată! - a blestemat femeia. La ieșire, au întâmpinat-o cei de afară. - Ce ți-e, fata, și tu dăduși cu nasul... ? - Huiduhu, spurcaților! Lovi-v-ar ciumă să vă lovească! - Următorul! - au strigat cei dinăuntru. A intrat oblojit, cu căciulă îndesata pe cap
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Patraulea”, neam cu el de prin Romanați. „Mă, si de-o fi el? Să-mi facă mie una că asta?” Primăria devenise locul ocolit de oameni. Sătenii se temeau de ea că de cazanul iadului. Toți o înjurau și o blestemau. Cât despre cei de acolo, nu trebuia să-și amintească bine careva, că își și făceau cruce, scuipau în sân, aprindeau lumânări, sau aruncau tămâie în foc. Dacă trebuia să meargă vreunul din Trântorul, în partea cealaltă a satului, o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
E ca al celui cățărat pe mal, Privind departe țărmul dimpotrivă: Visând să-i fie mersul ca privirea, El, marea înjurând-o, că-l oprește, Cere să sece ca să-i lase drum. La fel doresc coroana, de departe, La fel blestem tot ce îmi stă în cale Și tot la fel spun că voi reteza Orice obstacol dintre ea și mine. Ochiul e iute, inima avidă, Însă puterea mâinii este calea. Să zic: n-ar fi regatul pentru Richard, Ce altă
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
Românul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, desemnată de revista România literară „Cartea anului 2011", aduce în literatura română un personaj memorabil: Maria, o taranca din Cîmpia Transilvaniei, care, neîmplinita în iubire și în viață, ajunge să-și renege și să-și blesteme propriile vlăstare. Că o pînză de paianjen în miezul căreia se află această mamă terifiantă, familiile Sucutardean și Vălean își țes existentele într-o istorie de un veac. Apocalipsa pe care o așteaptă în orice clipă o parte dintre membrii
Veste bună, privind romanul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, de Marta Petreu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/41411_a_42736]
-
arată cu totul altfel. Sunt pasionat de câini de patruzeci de ani, l-a contrazis beiul zâmbind cu gura până la urechi, fiindcă era ferm convins. - Atunci de ce rasă este? a bombănit Fawwaz, acceptând în final vorbele clientului, pe care-l blestema în gând cu câinele lui cu tot, în vreme ce lirele - douăzeci la număr - pe care le plătise pentru anunț începeau să-i joace prin fața ochilor. - Câinele ăsta-i pechinez... - Și ce-are a face? Poate să fie orice... Important este un
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]