2,430 matches
-
de căpătîi” e Spuma zilelora lui Boris Vian. Cătălin Mihuleac pare a ambiționa să realizeze o Spumă a zilelor ceaușismului tîrziu, combinată cu elemente orwelliene, dar în gama unui forum de reviste tabloid; la Vian trimite, pe departe, și apartamentul blestemat din „blocul exterminator”, ale cărui dimensiuni cresc și scad ca un organism programat să-și suprime rebelii prin propriii „anticorpi”. O replică sublim-burlescă (în intenție) la suava Chloe din Spuma zilelorse zbate să ofere și grăsana Ella, care, pentru a
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
Cristina Alexandrescu Fostul ministru Decebal Traian Remeș, recent ieșit din închisoare, a vorbit luni seară în termeni duri la adresa președintelui Traian Băsescu. Omul acesta trăiește sub un destin blestemat. Tot ce laudă, distruge! Băsescu este construit din răutate în exces și are negru pe cerul gurii. După ce se folosește temporar de o persoană sau alta, Băsescu o aruncă. Probabil, marinar fiind, nu a învățat să-și spele șosetele și
Remeș îl atacă dur pe Băsescu: Are negru pe cerul gurii by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/31556_a_32881]
-
alt poet român, Philippide detesta în egală măsură mica așezare și marele oraș; Parisul, vis al românilor timp de un secol și ceva, îi apărea lui Philippide ca un oraș-iad (după formula lui Macedonski), în poemul autobiografic Cîntec din anii blestemați: „Eu multă vreme n-am mai privit cerul. Mergeam cu sufletu-nvelit în ceață Pe străzile-unui vechi oraș în care Stau veacurile unul lîngă altul. Acolo printre miile de oameni Am fost mai singur decît niciodată“. Ce bine-ar fi, crede
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
grade, România este pierdută: va fi într-o situație mai dramatică decât este Ucraina. Aceiași indivizi putrezi de corupți, mincinoși, trădători de neam și țară se perpetuează la putere de un sfert de veac. A venit momentul ca acest ciclu blestemat să ia sfârșit", a declarat Vadim Tudor după ce a votat la Școala nr. 150. El a spus că de două luni avertizează asupra "fraudei electorale care se pune la cale" și că a trimis organismelor internaționale mai multe memorii și
Alegeri europarlamentare 2014: Vadim Tudor, convins că vor fi fraude by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30182_a_31507]
-
goana după senzații tari și pofta de libertate neîngrădită, adică tocmai acele trăsături pe care ingrata realitate nu ni le dă decît drămuit. Aceste înclinații confirmă o veche apoftegmă: lăsat în voia naturii sale, orice om merge spre propria degradare, blestemat parcă de a nu se stăpîni decît în mică măsură. Și atunci e nevoie de o corecție venită din afară, fie sub forma unor convenții asumate, fie sub forma unor interdicții impuse. Cînd însă coercițiile lipsesc, iar internetul este deocamdată
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
Kadare se întoarce în Albania. Continuă să scrie romane care se bucură de succes atât în Europa, cât și peste Ocean: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Vremea nebuniei (2005; Humanitas Fiction, 2012), Accidentul (2008; Humanitas Fiction, 2011) și Cina blestemată (2009). Ismail Kadare este și autorul unor eseuri, scrieri de memorialistică, precum și al cărțiidocument Moartea care ne-a unit (1998), despre evenimentele tragice din fosta Iugoslavie. Pe lângă numeroase alte premii și distincții literare, autorul este recompensat în 2005 cu prestigiosul
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
declanșează un periculos joc al identităților. Peste ani de zile, odată comunismul instaurat, doctorul Gurameto descoperă în timpul unei anchete că cel mai probabil invitatul său la cină fusese un mort, și nici măcar propria identitate nu-i mai este clară. „Cina blestemată ridică cea mai sordidă realitate contemporană - Albania sub jugul comunist, interogatoriile sângeroase, execuțiile - la nivelul mitului. Tonul lui Kadare trece natural de cruzimea plină de răceală la poezia pură, pe măsură ce acesta leagă firele povestirii de cele ale legendelor balcanice străvechi
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
o predispoziție nostalgică, de tip platonician și gnostic, conform căreia temeiul profund, autentic al existenței s-ar afla într-o lume a "vîrstei de aur", iar aspirația inconștientă către conținutul mitului în cauză ar putea fi proba supremă a condiției blestemate pe care nu doar Poetul, ca un caz aparte, ci omul, în genere, o trăiește și o poartă stigmatizant cu sine. Compensația necesară față de o astfel de frustrare ontică o reprezintă proiectul utopic, pe de o parte, și Santa Cetate
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
Ce mi-ai dat, Ardeal bătrân, și mie, Și din câte daruri să te-adun? Vinovat, dator pe-o viață-ntreagă, Tu mi-ai hărăzit cuvântul scris, Iar prin mine secolii dezleagă Tot ce-a fost păcat și gând proscris. Blestemat să fie-acela care Nu știe să-ți cadă în genunchi, Să-l dezlegi de ură și trădare, Să-i trimiți noi seve-n vechiul trunchi. Cântec scris și-n piatră și-n istorii, Aburul ființei ce-o avem, Înfruntând hotare
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
aducă vântul deasupra de-acoperișul pe care scriu neglijent necunoscut despre trecere O aventură teribilă este păstrată și ultima notiță privind vânzarea tabloului „Paisprezece floarea-soarelui într-o vază” către Galeria Națională din Londra - familia Van Gogh a vândut pânza artistului blestemat muzeele celebre colecționarii pătimași pramatiile din lumea întreagă marea piață liberă nu-și revin în fața măiestriei nebune a pictorului de-a preface în infinit câmpul (cu tot cu splendoarea lui) spre a răsădi infinitul în vază în sufletul lumii (de fapt) aproape
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
să tot mâncăm din propria lui carne - tot felul de vacarme și de nespuse cuvinte cuminte. VAL-VÂRTEJ LA ARAD poetului Gheorghe Mocuța Și aici la Arad ca poet mi-am dat cu pumnii în cap nebunule, da ce atâtea idei blestemate aflate deodată nu poți suporta mai mult de două de o sută și nouă astăzi sunt decis și convins că pot doar una singură cât un univers 9.X.2012 UN OS, ÎNTORS Doamnei Ana Maria Dragoș De ce nu tac
Poezie by Adam Puslojic () [Corola-journal/Imaginative/3623_a_4948]
-
un suflet hipersensibil pe care spiritele mărginite o etichează repede drept pornografie, demonstrând că nu știu nimic nici despre pornografie, nici despre abisurile sufletului, nici despre viață în general. Emil Brumaru este un înger care se joacă de-a poeții blestemați. Un inocent care, în imaginație, își trăiește viața în aventură ca François Villon, un sfios Tom Sawyer suspinând la ușa lui Becky Thatcher, dar ale cărui vise sunt bântuite de femei felliniene, capabile să inhibe prin formele lor excesive și
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
observă Alexandru George, scrisul marelui nostru poet ,anihilează cu totul impresia de concret pe care elementele ce intră în constituția lui ar putea-o alimenta, și se deschide larg, ca o formă abstractă" (p. 144). Ajungem astfel la una dintre ,blestematele probleme insolubile" ale poeziei argheziene, rezolvată de critic cu inteligență și acuitate speculativă. O miză a cărții, mai ales în contextul primei sale ediții, a fost aceea de a introduce în investigarea și explicarea marelui Alpha experiența lui monahală de
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
pământ la Mine. Cum era și firesc, cănd responsabilitatea pentru aproapele tău stă sub semnul unui ,,nu stiu”, cu alte cuvinte sub semnul indolentei, nepăsării și mai ales a minciunii, iar glasul sângelui să strigă, vrei sau nu, pedeapsa! Acum blestemat ești tu, izgonit din ogorul acesta, care și-a deschis gură ca să primească din mână ta sângele fratelui tău.” Nu este cazul să mai nuanțez acest ,,nu stiu”. Îl gustați, (dulcea otravă!) inconștient, de la tribuna, de la cine mai știe ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-n cer iar noi mușcam din pâini de-nstrăinare. e bună pâinea...o-nmuiem în zer și ne corcim mereu prin lumea mare. să-mi spună un roman, român curat, ca lacrima din doruri nu-l omoară; prin veacul asta - veacul blestemat care a răstignit întreaga țară... de sărbători trimitem munți de doruri, dar poți să-ți saturi neamul cu pachete? stăpânii noștri ne-au jucat la zaruri și ne-au hrănit cu vrafuri de decrete. voi, frații mei, românii mei frumoși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
clasă, după cum îmi șoptiră, clar, ca niște izvoare, seminariile din Slătineanu, sfintele seminarii la "Cele trei izvoare constitutive ale marxismuluiť" (pp. 215-217). Capitolul În oglindă, din care este desprins fragmentul de mai sus, și întreaga carte se rotesc în jurul acestei ,blestemate probleme insolubile" ce angajează deopotrivă viața și literatura autorului. Traseul biografic, expus sintetic, în câte un desfășurător existențial derulat rapid, sau, dimpotrivă, decupat în episoade și frânturi dilatate de memoria afectivă a protagonistului, se desenează în linie dreaptă, până la actualele
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
că nu i-ar fi folosit o astfel de viață. Dumnezeu, cu judecata Sa, a lăsat ca bucuria să vină în urma ostenelii. „MUNCA ESTE LEGEA LUMII MODERNE...” Canonul primit de Adam de la Dumnezeu, atunci când a căzut în păcat a fost: „Blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale”. înțeleptul Solomon spune că „cea mai scumpă comoară pentru un om este munca” (cf. Pilde 12, 27), iar hărnicia este socotită o virtute
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
viața arhaică de care nu mă pot detașa... și-n lumea mare prin care mă-nvârt, și-n locurile exotice pe unde călătoresc sunt tot un fiu de țăran, mă port ca un copil... 62. Cioran detesta și iubea “acest blestemat, acest splendid Rășinari” (în <Scrisori către cei de acasă>). Eu am iubit Bălceștiul, dar acum începe să se înstrăineze de mine; depărtarea, vremea își spun cuvântul. 63. Mereu să-nveți câte ceva nou, să nu-ți plafonezi mintea. 64. Sunt atât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
merită în scopul "autodemascării". Erau un soi de ciorne ale delațiunilor așternute ulterior pe hîrtie, sub presiune maximă, la două-trei zile odată, în biroul de anchetă, fără ca aceste ciorne să fie distruse după utilizare. S-a obținut astfel o bibliotecă blestemată a crimei morale și fizice, în care autorul a avut prilejul de-a pătrunde în mai '51, cînd, în așteptarea eliberării, a primit rolul de "planton pe celular". Amestecul unui timp antic în oroarea prezentului e impresionant: "Gardianul de serviciu
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
fi știut că mie Însumi a Început să-mi fie teamă, cum ar fi reacționat? Ar fi rămas lângă mine? Ne-am ridicat, și am pornit din nou, cu Îndârjire furioasă În pașii noștri, Încercând din toate puterile să Înghițim blestematele distanțe până la lumina ce se Încăpățâna să rămână depărtată. În urmă cu 60 de ani, adică În anul 1949, imediat după reforma comunistă a Învățământului românesc, mi-am dat capacitatea la Liceul Al. I. Ghica din orașul Alexandria. Deși luasem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Față, plecară! - Cine? - Aia, lua-le-ar Dumnezeu ochii, cum ne-au luat ei pământul! - Ducă-se, arză-i-ar focul să-i arză! - Lelița! - a strigat Maria. - Ce ți-e, femeie, arde? - Arde, ca scăparăm! - Scăparăm? De cine? - De blestemații aia. - Aaa..., bată-i-ar ciumă să-i bată! Ducă-se-n-vârtindu-se! - Lița! Ba, Tache! Asta a surzit definitiv. Lița, fire-al focului cu urechile tale! - Ce-ai, hârba dracului, turbași? - Ba, plecară aia! Se duseră! - Ducă-se unde s-a dus
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de reziduuri otrăvitoare cum vezi doar în filmele catastrofice de la Hollywood. Și pentru că am pomenit de film, probabil că cea mai probabilă imagine a Roșiei Montane la sfârșitul apocalipsei minere va fi aceea din filmul lui Tarkovski, Călăuza: un teritoriu blestemat, contaminat pentru decenii ori secole, bântuit de spectrele unei umanități asasinate metodic și brutal de animalica lăcomie umană. Dacă la Tarkovski exista urma unei vegetații sălbatice, la Roșia Montană probabil că va rămâne doar fruntea cheală a dealului siluit cu
Masca de aur a Hiroshimei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10835_a_12160]
-
propria experiență biografică, plasînd-o pe o orbită fabulatorie. E vorba atît de experiența „căministă”, în tulburea perioadă postrevoluționară, cît și de cea familială, cu tot felul de povești ajunse la ea pe filiera bunicii materne: în roman, istorisirile despre spațiul blestemat care o va atrage, fatal, în Universal vin de la bunica Maiei („Maria mare”), care la rîndul ei le-a auzit de la propria bunică, bulgăroaica Rada, soția lui Vasile Capșa. Aceasta, aflăm, ar fi dat naștere unei fetițe - mama „Mariei mari
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
Că mi-e dor de tine? Că nu mai pot fără să te văd? Da, e adevărat, dar la ce folosește scrisoarea?" Preda era conștient că nu avea o vocație epistolară, că era stângaci în declarațiile de dragoste și regreta: ,Blestemata meserie pe care o am: sentimentele altora știu să le exprim, pe ale mele nu." Mai reliefat este episodul de anume inocență cu opticiana din Viața ca o pradă. Scrisoarea nu e decât un succedaneu. El voia să fie mereu
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
meu să intru în scenă și să-i arăt metoda mea de a descurca ițele (nu-i vorbă, nici la încurcat nu mă întrece nimeni). Dacă Alexandru mă întâlnea pe mine nu l-aș fi lăsat să taie nodul acela blestemat, l-aș fi învățat să-l desfacă încet, cu răbdare, tot după principiul "dacă pot asta pot orice". De fapt, de acolo i-a început sfârșitul. Voia tot și dintr-odată. Nu avea răbdare. Dacă fata de la Trieste - între timp
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]