4,944 matches
-
mai bună nu avea la îndemână decât să se însoare, a fost obligat de voie de nevoie să se căsătorească cu o fată din satul vecin. Și cum zicala este adevărată. „Averea mărită muerea” și Toader - fecior frumos, cu părul blond, ochii albaștri, mustăcioara lui - spicul grâului, fața lui ca spuma laptelui, de statură mijlocie, se pricopsise cu o femeie mai în vârstă decât el, mai înaltă, mai grasă, cu o față lungă, neagră și încruntată la figură, de-ți venea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pământul, iar în loc de fustă era înfășurată cu o fașă de țol, vechi și murdar de parcă era de o sută de ani, iar în picioare avea opinci și niște obiele tot din țol de cânepă. Dumitru era înalt și purta plete blonde, iar pe cap avea o căciulă fără fund și roasă pe margini. Era îmbrăcat cu o flanelă tot din cânepă făcută în pripă pe care a ars-o din loc în loc și a peticit-o apoi, iar pe deasupra era îmbrăcat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nu a venit și moșul acela necăjit? Care moș? Ăla sărac, cu hainele rupte, care vorbea rar și cu judecată, acela cu căciula ruptă! A, da nu-l vezi? Nu, nu-l văd. Uite, e bărbatul cel înalt cu părul blond și lung de i atinge umerii, cu cămașa cea cu flori. Cu cămașa din borangic și cu brâul lat, cu ițarii de culoarea untului și cu cizmele din piele biulgher. Îl vezi cum poartă înainte? Ia te uită cum se
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Rămas orfan de tată la vârsta de șapte ani, Petrache a fost nevoit să muncească de mic. Anii s-au scurs și Petrache a ajuns și el mare și a pus ochii pe o fetișcană frumoasă, cu părul lung și blond, fin ca mătasea, ochii albaștri ca seninul, fața albă, trupul elegant, harnică și gospodină. I-a tot dat el târcoale, dar fata avea și ea părinți, că doar nu era a nimănui. Cât despre Petrache, el era de statură mijlocie
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cuvântul! Tot mai aproape de mine, de voi toți din jur; parcă pornește din capul pieptului, urcă spre obrazul trist, împrejur, până sub cercănele de sub ochii de ametist. Fruntea rătăcește, ca o ființă străină de tot ce a fost. Nici părul blond, stins de o lumină trădată și ea, nu mai cheamă mângâierile cândva transparente și naive. Ironie N-ai să petreci vara aceasta cu mine, nu va fi nici nuntă nici moarte rochia mea albă și-a pierdut candoarea acestor mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și imaginarul. Fiindu-i străină lumea de azi: Stau mut în fața televizorului/și nu-l aud;/văd imaginile altei lumi/care nu mai este a mea, părându-i vetustă, inautentică, până și rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și botișor roz, un cap neregulat dar grațios, cu nasul mic în vânt; un ten de porțelan alb, pătat cu roz, fardat cu discreție ca papușile de piatră; o gura cam mare, neregulată și puțin prognatică; păr castaniu pal, aproape blond... O învăluire de alb, de roz, de pui - una din acele figuri fără nici o trăsătură frumoasă, dar atrăgatoare.” Ochii deschiși ai Manuelei se pare că nu fac altceva decât să reflecte ca o oglindă cu ape în învăluiri de cenușiu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Fiindcă iubești fluturii și dorești să zbori ca ei.” „- Bunicule, vrei să-ți arăt cum zbor eu?” „- Da!” Clara și-a desprins brusc mânuța din strânsoare și a țîșnit înainte săltând de pe un picior pe altul. Vântul îi răvășea părul blond ca și cum ar fi luat-o pe sus, după cum păreau să spună țipetele-i ascuțite și exclamațiile: „Uite, bunicule! Uite, bunicule!” * * * Drumul pe care continuă să meargă Profesorul împreună cu Clara se pierde în zare, peste culmea dealului. Poate vor ajunge și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
plăceau era că aș locui la Amsterdam, unde tocmai mi-am publicat un roman ieftin, la Editura Antoon Gerolf, sub pseudonimul Coos van Bruggen. Am o casă pe Elandsgracht și un câine pe care l cheamă Finn. Îmi vopsesc părul blond. Un amic din liceu e convins, de altfel, că m-a văzut, anul trecut, făcând cumpărături de Crăciun pe Leidsestraat. Aveam două pungi, una verde, una crem cu dungi vișinii, și arătam mai tânăr. Îmi stătea bine în povestea asta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
galbene, tivite pe margini cu dințișori sângerii de coral. Poartă șalvari străvezii, verzi-albaștri și un nume berber, Omalissan. În urechi îi lucesc șerpi de aur, încolăciți de lobii mici ca două scoici încă din vremea primului ei soț. Vizigotul. E blondă Omalissan. Blondă ca tine. (Ți-am spus că azi ești blondă, nu?) Asta-i și place lui Musa. Nu carnea ei, care a început deja să se înmoaie. Nu sternul proeminent. Nu degetele sidefii, încărcate de inele țuguiate, greoaie sub
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe margini cu dințișori sângerii de coral. Poartă șalvari străvezii, verzi-albaștri și un nume berber, Omalissan. În urechi îi lucesc șerpi de aur, încolăciți de lobii mici ca două scoici încă din vremea primului ei soț. Vizigotul. E blondă Omalissan. Blondă ca tine. (Ți-am spus că azi ești blondă, nu?) Asta-i și place lui Musa. Nu carnea ei, care a început deja să se înmoaie. Nu sternul proeminent. Nu degetele sidefii, încărcate de inele țuguiate, greoaie sub apăsarea pietrelor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu?) Asta-i și place lui Musa. Nu carnea ei, care a început deja să se înmoaie. Nu sternul proeminent. Nu degetele sidefii, încărcate de inele țuguiate, greoaie sub apăsarea pietrelor care nu de mult gemeau în sipetele beduinilor. E blondă. Și a fost femeia altuia. A seniorului Sevillei, răpus de o suliță arabă. I-a trecut prin ureche, zice-se, și trebuie că s-a înfipt direct în creier, că i-a străpuns gândurile. Musa o privește cu ochi înguști
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu ele rămâne, câteva ceasuri, și Sevilla. Tu nu știi, dar tocmai ai trecut pe lângă seraiul lui Musa. E o stație de autobuz acum acolo, înflorită în buza unui parc. Ai mai rămâne o vreme cu ea, cu străina asta blondă și atât de supusă, de închisă în ea și-n straiele ei transparente, sub care bate grav și egal o inimă aproape opacă. Nu-ți face griji. Am să-ți mai povestesc despre ea. Am să-ți mai povestesc și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu uleiuri fine și sprijinit pe perne moi, așteptând ca pomezile să-i invadeze por după por, îl ascultă pe Ahmet hârâind șoaptă după șoaptă în catifeaua înserării. Tariq nu vrea război. Și nici aur, și nici măcar pe femeia cea blondă, pe care i-o cere cu atâta obrăznicie. Nu. Nu e asta. E nevoia lui de a strânge lațul. De a vedea grumazul lui Musa plecându-se, cu supușenie. E primul semn de slăbiciu ne. Musa știe și nu spune
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dau pe Rima și pe Safya. Privirea lui Ahmet rămâne plecată. Nările lui adulmecă deja sângele lui Musa pe dalele mari, de marmură gălbuie. Din filigranul ferestruicii deschise în zid ca un ochi îm păienjenit simte privirea verde a femeii blonde furișându-se ca a unei arăboaice până la ei. Sălbatică și temătoare, fără grai, fără umbră, aproape. Atât, sună apăsat glasul lui Musa în întuneric. Sitt îl șterge cu un burete mare și l ajută să-și îmbrace veș mântul alb
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
podoabele clinchetind stins pe alte pardoseli, captive în jurul unei glezne inerte. E frumoasă, dar nu e ce vrea Tariq. O să-i taie gâtul, ca și Safyei, când o să vadă că nici una din ele nu e vizigotă. Că nici una nu e blondă. În spatele zăbrelelor, giuvaierul lui Musa sticlește în noapte. Ce-o fi făcând-o atât de prețioasă? Omalissan se roagă, pe limba ei, pentru sufletele berberelor care mor în locul ei. Cuvintele ei curg în șoapte din ce în ce mai apropiate și se usucă în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Răcne tele. Furia. Spaima. Goana. Așteaptă muțenia femeilor cu ochi mari, care nu vor apuca să strige, galopul lui în întuneric, drugul greu, care nu va mai cădea în urma lor, capul lui Musa rostogolit în pulbere, zorile, cu sângele femeii blonde înnegrindu i pletele și umerii. Grădina lui Tariq miroase a trandafiri mici, cu petale bă tute, ca de garoafe. Căldura cade în falduri grele. Rima cade înainte de primul răcnet. Cade tăcut, între tufele înmiresmate. Prima oară se întâmplase prin toamnă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și coriandru și verbină și rom și nucșoară și ghimbir și cinesămaiștie... Ivan nu reușea niciodată să le termine, iar ele creșteau, creșteau în stiva lor bine clădită, amenin ță toare și ele ca femeia cea tânără și copilul ei blond, care uitase cu totul gustul de vanilie. Martie venise cu o vizită la Bordeaux, după vin. Plecase cu François, băcanul. Pentru prima oară, după luni de zile, Ivan își simțise plămânii umplându-i-se de aer. Mireasma ademenitoare a vinului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Baha. E slujnica arabă, cu buza despi cată. Cea care-i vinde lui Omalissan ierburi pentru perle. Numai că Baha e și mama Rimei, fata trimisă lui Tariq de către Musa, în locul vizigotei. Fata care a murit. Din cauza ei. A străinei blonde, care poartă inelul lui Solomon. Așa că atunci, în întuneric, când războinicii lui Tayyib așteaptă atacul lui Tariq, când îl surprind, îl înfrâng, îl umilesc, îi ucid fiii, îi iau aurul, îl lipesc cu fruntea de lespedea morții copiilor lui, când
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
catifeaua albastră. Vocea de copil răgușit. Palma mică, miniaturală aproape. A uitat de mult numele seniorului mort la Guada lete. Aproape că a uitat și înfruntarea lui cu Tariq. Când nu e cu ea, gândurile i se încâlcesc între șuvițele blonde, se pierd în hăul din obrazul ei. Ar fi putut-o iubi, dacă ar fi avut mai mult timp... Tâmplele i se încrețesc de oroarea primei lui pierderi reale, a primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește deja
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mic, gonind de-a bușilea printre picioarele lui, pălăvră gind într-o limbă pe care numai el o înțelegea, mânjit până-n urechi de cacao și scorțișoară. Copilul lui. Alioșa. Studiase febril portul, căutând două brațe albe și subțiri, de femeie blondă, între două vârste, deschise să-l primească. Dar nu. Domi nique nu era acolo. Nu venise să-l aștepte pe copilul lor. Copilul ei. Alexandre. Știa, oare? Brusc, Ivan își simți cerul gurii invadat de toate gusturile trecutului, de lapte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ora 5, ora de acum, acumatunci, e țiuitor de tăcută. Auguste, contabilul, își ia acea expresie medical impene trabilă a omului pe care știința îl duce până la constatarea catastrofei. Mai departe nu e treaba lui, deși e drăguță femeia cea blondă, acum pe punctul de a-și pierde cumpătul și, poate, dacă nu ar avea cincisprezece ani în plus, o burtă proemi nentă și nenumărate griji legate de tensiune... dar nu, Domi nique plânge și Auguste se simte, dintr-odată, reumanizat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Grecoaica, trupul, nu a smuls nici o lacrimă. Cu timpul, au uitat. Sigur, știuseră cu toții că Abd al-Aziz era fiul ei, al ei și al lui Musa, dar copilul creștea și tatăl lui îi povestea mereu despre o mamă frumoasă și blondă, a cărei pierdere l-ar fi lăsat cu totul năuc și singur, să nu fi fost el, copilul ei și al lui, odorul lui, sufletul lui, lumina și mândria și mângâierea, fiul pe care nici n-a știut că și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vasele de sânge, clocotele de rouă, pe Dominique cea tânără, de sub plapuma din puf de gâscă, de rusul gârbov care-și legase șireturile în capul gră dinii, acolo unde fusese odată lavandă și acum nu mai era. 37. În vis Blond. Ca ea. Așa creștea Leovigildo. Blond ca mama lui imaginară. Imaginată. Aievea numai în mintea lui și-a tatălui care bolea de dragoste. Îi apărea, câteodată, în vis, ca o Madonă. Copilul îi povestea visul dascălului creștin, care se încrunta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe Dominique cea tânără, de sub plapuma din puf de gâscă, de rusul gârbov care-și legase șireturile în capul gră dinii, acolo unde fusese odată lavandă și acum nu mai era. 37. În vis Blond. Ca ea. Așa creștea Leovigildo. Blond ca mama lui imaginară. Imaginată. Aievea numai în mintea lui și-a tatălui care bolea de dragoste. Îi apărea, câteodată, în vis, ca o Madonă. Copilul îi povestea visul dascălului creștin, care se încrunta și-i vorbea apăsat și rar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]