2,994 matches
-
pensionarilor care le stocau în pivnițe, în peșteri și-n gropi săpate pe întuneric în spatele blocurilor, păreau noțiuni abstracte. Duduia plătea chiria în rude de salam, câte șase pe lună, pe care le scotea temătoare pe poarta fabricii, vârâte sub bluze vaporoase și transpirate, din vâscoză. Vara, când nu făcea focul, bunicul meu păstra salamul în sobă. În ziua în care am împlinit nouă ani, în apartamentul 40 din blocul D 13 s-au înregistrat trei fenomene naturale tulburătoare. Mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în bucătăria noastră) și că inamicul parașutat acolo din niște nori fictivi (doar cerul era complet senin) nu era un luptător după ureche, ci unul bine instruit. Privind-o pe mama, care-și pusese o fustă de stambă și o bluză cărămizie, și pe tipul ăla, care se încălțase și îmbrăcase o uniformă militară, cu câte trei steluțe pe epoleți, am înghițit în sec. Și am descoperit uimit că gustul războiului nu era neapărat acru, ca lămâia sau ca zarzărele. Putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dat fuga înapoi după aparatul foto și după blițuri. Dându-mi jos cravata, am dibuit neputincios după rănile femeii. Lăsată pe-o rână în scaun, aceasta se uita țintă la mine, fără să vorbească. Am urmărit cum sângele îi iriga bluza albă. După ce Vaughan și-a făcut ultimele poze, a îngenuncheat înăuntrul mașinii și i-a ținut cu grijă fața în mâini, șoptindu-i ceva la ureche. Împreună, am ajutat la ridicarea ei pe targa ambulanței. În drum spre apartamentul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a soției mele, porțiunea interioară a antebrațului crestată de maneta cromată a schimbătorului de viteze, încheietura învinețită a mâinii apăsându-se în latura albă a coapsei ei; gura mea încă amorțită pe sfârcul stâng al Renatei, ridicându-i sânul din bluză în timp ce părul îmi cădea pe marginea geamului; Helen Remington călărindu-mă pe scaunul pasagerului din berlina ei neagră, cu fusta săltată în jurul mijlocului, cu genunchii plini de cicatrice apăsând scaunul de vinilin în momentul în care penisul meu îi pătrundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pantalonilor cu mâna dreaptă, apoi își arcui șoldurile în față pentru a-și elibera penisul. În vreme ce puneam mașina în mișcare de la semafor, fata îl luă într-o mână, ținând cu cealaltă sticla de vin în echilibru. Vaughan îi desfăcu nasturii bluzei cu degetele-i pline de cicatrice și-i scoase afară sânul mic. Examinându-l, prinse sfârcul între degetul mare și arătător, trăgându-l în față cu o ciudată mișcare manuală, ca și când ar fi montat o piesă neobișnuită de echipament de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nu mai știu. Oricum: dacă cumva cândva va miorlăi prea tare motanul vecinilor, sau dacă plouă într-o joi, sau dacă mi se întâmplă orice altceva, mi se descos pantalonii de exemplu, sau îmi cade o fârmitură de pâine pe bluză, Baronu’ va merge drept la tine acasă, unde o va fute pe fi-ta sub ochii tăi. Apoi îi va tăia țîțele și ți le va băga în gură. În cele din urmă, o va arunca pe fată de la balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
senzația că trăim o răsturnare încă fără nume, fără formă... — Bravo, surioară, văd că faci progrese! Dintre biblioteci a apărut o fată cu gâtul lung și chip de pasăre, privirea fermă de după ochelari, părul bogat și creț, îmbrăcată cu o bluză largă și pantaloni strâmți. Venisem să te anunț că am găsit romanul pe care-l căutai: e chiar cel studiat în cadrul seminarului nostru despre revoluția feminină, la care te invit, dacă vrei să ne asculți analizându-l și discutându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
începu să bată impetuos. Acesta era semnalul că sosește un client. O mașină mare, acoperită cu omniprezentul strat subțire de praf care se așternea peste toate în anotimpul secetos, trăsese pe dreapta și o femeie albă zveltă, îmbrăcată cu o bluză și pantaloni kaki, coborî din scaunul de lângă șofer. Se uită scurt la firma din fața clădirii, își dădu jos ochelarii de soare și ciocăni la ușa pe jumătate deschisă. Mma Makutsi o invită în birou, iar Mma Ramotswe se ridică de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
strigă Mma Tsbago. Mma Potsane, am venit în vizită. Nu primiră nici un răspuns și Mma Tsbago repetă chemarea. Din nou nici un răspuns, după care ușa se deschise brusc și o femeie micuță, grasă, îmbrăcată într-o fustă lungă și o bluză albă cu guler înalt ieși afară și le scrută atent cu privirea. — Cine-i acolo? strigă ea, ducându-și mâna streașină la ochi. Cine sunteți? Nu vă văd. — Sunt Mma Tsbago. Mă cunoașteți. Am venit cu o străină. Stăpâna casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
putea lua loc acolo, explică ea, fiindcă în casă e prea întuneric. Mma Tsbago îi povesti de ce se aflau acolo și Mma Potsane o ascultă cu atenție. O supărau ochii și, din când în când, și-i ștergea cu mâneca bluzei. În timp ce vorbea Mma Tsbago, dădea din cap a încurajare. — Da, spuse ea. Am stat acolo. Soțul meu a lucrat pentru ei. Amândoi am lucrat, de fapt. Speram că vom putea strânge niște bani cu recolta noastră și, un timp, treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu era nimeni atent, am luat-o cu mine. Acum m-am relaxat. - Uite, ca să nu mă crezi toantă de-a binelea... Ridică bărbia - parcă s-a mai ascuțit nițel - și-și ia un aer transpus: - „Prin decolteul adânc al bluzei, îi ghiceam sânii fragezi, palpitând. Aș fi putut să jur că dinspre ea venea un miros amărui, de frunze de nuc strivite-ntre degete și fum. Când respira, nările ei arcuite îi fremătau ca la o sălbăticiune, iar pleoapele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trotuar și în stradă. Liceenii din stație exersează pase cu tuberculii. - Dacă ăsta-i oraș... tre’ să ieși cu bâta după tine... și stau toți și cască gura... Chiar asta fac toți, pentru că doamnei i-a sărit un nasture de la bluză, iar unul dintre sânii impunători a ieșit la soare. -Ei, da... acum... C-o mișcare dibace, îl îndeasă în sutienul cam neîncăpător, scoate o agrafă din geantă și-și prinde bluza. Urcă în tramvai, zâmbind cu satisfacție de privirile pofticioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
toți, pentru că doamnei i-a sărit un nasture de la bluză, iar unul dintre sânii impunători a ieșit la soare. -Ei, da... acum... C-o mișcare dibace, îl îndeasă în sutienul cam neîncăpător, scoate o agrafă din geantă și-și prinde bluza. Urcă în tramvai, zâmbind cu satisfacție de privirile pofticioase ale puștanilor. Traversez curtea plină de bălării a Institutului de Restituire a Memoriei, cui naiba i s-o fi năzărit să-l boteze așa?, de fapt o bucată din fosta garnizoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un album de familie, impresionant, mare, legat în piele, se-așază la picioarele mele, sprijinindu-se de genunchiul meu, i-alunecă degetele și io o-ncurajez pipăind-o discret, îmi zic că e chiar frumușică, miroase bine fătuca, i-alunecă bluza de pe-un umăr, o trag mai aproape, are pielea catifelată... și-ncepe să mi-l arate pe tată-său în poze, în aia goală, din față, din profil, la Doi Mai, în vacanță, să se laude adică... - Hhmm... și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în grădina lui Zagan, pe unde-s cele două tufe de soc. Când se cocea, mă mozolea Tărcănița pe față și pe păr cu bobițele terciuite și eu stăteam ca prostul și-o lăsam pentru că, la sfârșit, mă ștergea cu bluza ei și puteam să-i văd burta când și-o ridica. Mai și mâncam tocătură din ele cu prune și iarbă, de mă lua diareea. - Ți-e rău, prostălane? Ai crampe? - Hâââî... hââî, mieunam leșinat, ținându-mă de burtă. - Femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ca să ne aflăm horoscoapele. Stăteam încolăcite pe un divan modular tapițat cu tweed, ronțăind popcorn și urmărind telenovele la un televizor color portabil. Evie își ridica tricoul ca să-mi arate încă un piercing în buric. Își trăgea de pe umăr mâneca bluzei ca să-mi arate cicatricele implanturilor ei cu silicon. — E prea deprimant în casa mea adevărată, spunea Evie. Și urăsc faptul că nu mă simt destul de reală când nu sunt oameni care să se uite la mine. Zice: — Nu-mi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fost lumina portocalie pâlpâind dincolo de draperiile mele, și când am coborât din pat să arunc o privire, hainele mele de școală erau în flăcări. Atârnând uscate pe frânghia de rufe și umflate de aer. Rochii și pulovere și pantaloni și bluze, toate arzând și descompunându-se în bătaia brizei. În câteva secunde, tot ce iubeam a dispărut. Flash. Sari înainte cu câțiva ani mai târziu, la mine matură și mutându-mă. Dă-mi un nou început. Sari la o noapte anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
medicamente. Sari la ziua de după seara când ne-am dus la Acul Spațial, când Brandy e întinsă pe podeaua unei băi principale. Mai întâi am ajutat-o să-și dea jos jacheta taiorului și i-am descheiat nasturii de la spatele bluzei, iar acum șed pe-un vas de veceu și, cu regularitatea picăturii chinezești, las să-i cadă în gura Plumbago supradoze de Valium. Chestia cu Valiumul, zice fata Brandy, e că nu alungă durerea, dar cel puțin nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brandy să se dezbrace e un model Pierre Cardin Space Age de un alb imaculat, fusta dreaptă și cilindrică e neatinsă și aseptică până chiar deasupra genunchilor, jacheta e atemporală și clinică în croiul ei simplu și mânecile trei sferturi. Bluza de dedesubt e fără mâneci. Încălțările ei sunt cizme de lac alb cu vârf pătrat. E-o costumație la care ai asorta ca accesoriu nu o poșetă, ci un contor Geiger. La Bon Marché, când iese din cabina de probă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
doar o iubire de suprafață. Sari la Brandy pe pardoseala băii, spunând: — Sofonda și Vivienne și Kitty erau toate cu mine la spital. Mâinile i se ridică de pe gresie și le plimbă strânse în sus și-n jos pe laturile bluzei. — Toate trei purtau hainele alea largi și verzi de infirmiere, cu bonete peste peruci și cu broșele alea cu pietre prețioase stil Ducesa de Windsor agățate pe hainele lor de infirmiere, zice Brandy. Se vânturau prin spatele chirurgului și-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sta în capul oaselor în pat, dar aveam o talie de patruzeci de centimetri. Încă am o talie de patruzeci de centimetri. Una dintre mâinile lui Brandy se deschide ca o floare complet înflorită și alunecă peste suprafața plată unde bluza îi intră sub betelia fustei. — Mi-au tăiat două coaste, și nu le-am mai văzut niciodată, zice Brandy. E ceva în Biblie despre scoaterea coastelor. Crearea Evei. Brandy zice: — Nu știu de ce i-am lăsat să facă asta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pus prea multe chimicale la spălat, că de spălat au trebuit s-o spele tot acolo, în fabrică, așa încît pînza s-a copt fără ca să poți să-ți dai seama cu ochiul liber. O luai, îți făceai cămașă ori bluză și la prima ploaie ori la prima spălătură se deșira toată. Asta era explicația servitorilor care se grozăveau că știu și ei secretele stăpînilor. Dar adjutantul Popianu era un spirit științific și de aceea l-a pus pe Hariton, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Fără-Mațe deschise ușa și o pisică țâșni pe scări și apoi pe culoar printre scaune. În urma ei apăru Directoarea Tăgadă, spunând: O cheamă Cora. Numele pisicii era Cora Reynolds. Nu eu i l-am dat, a spus Directoarea Tăgadă, cu bluza și fusta acoperite de o glazură de păr de pisică. Cu unul din revere umflându-i-se pe piept. — O teacă de umăr, spune Tovarășa Lătrău, aplecându-se aproape de reportofonul din buzunarul Contelui Calomniei. Toate astea - șoptitul în întuneric, lăsatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noastre. O capodoperă care să ne scoată din sclavia față de un soț sau de un părinte sau de o corporație. Care să ne câștige libertatea. Călătorim cu toții pe străzile pustii, în întuneric. Domnișoara Hapciu pescuiește un șervețel umed din mâneca bluzei și-și suflă nasul. Își trage nasul și spune: M-am furișat, mi-era așa de frică să nu mă prindă. Vârând șervețelul în mânecă, spune: M-am simțit exact ca... Anne Frank. Tovarășa Lătrău scoate eticheta bagajului din buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
autobuz, Tovarășa Lătrău își descheie un nasture al jachetei. Îl încheie la loc și se apleacă spre reportofonul ascuns în buzunarul Contelui Calomniei. Apropiindu-și buzele de beculețul roșu care semnalează RECORD, Tovarășa Lătrău spune: Reverendul Fără Dumnezeu poartă o bluză albă. O bluză de femeie. Cu nasturii pe stânga. În lumina palidă a felinarului, nasturii lui din imitație de diamant scânteiază. După încă o bucată de mers, după încă o curbă, stând în afara cercului de lumină aruncat de un felinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]