8,305 matches
-
Sydney, o unguroaică din Budapesta, aici granițele sunt destul de permeabile, cu obligația să mă ducă la Palm Beach. Una din cele mai îndepărtate plaje ale Sydney-ului de pe coasta de est. Ea nu vorbește o boabă românește, eu nu vorbesc o boabă ungurește. Amândouă vorbim prost englezește. Eu chiar foarte prost. Înțeleg destul de multe, dar nu sunt capabilă să formulez propoziții. Dar duminica trecută a fost una din cele mai interesante zile petrecute până acum aici. Dimineața, când a venit să mă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
privește sentința, în cazul vostru, aceasta depinde de o serie de factori. Nu mai continuă fiindcă văzu în ochii Inei lacrimi. - Noi suntem înnebuniți, nici nu știm pe ce drum să apucăm, reveni în discuție Ina, ștergându și cu discreție boabele mari de rouă care-i potopiseră obrajii. - Este cu adevărat o situație pe care n-am mai întâlnit-o! spuse Jan, dar nu se pune problema să renunțați. Cum ați putea să stați pasivi știind că adevăratul vostru copil nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dimineață, spuse un sărut-mâna grăbit și ieși în stradă urmându-și drumul știut. Ina se pregăti și ea să plece la serviciu, tulburată de toate cele întâmplate. Ieși zorită din casă. Înainte de a deschide portița, privi florile pe care tronau boabele mari de cristal. Atenția însă îi fu atrasă de faptul că numai florile din preajma porții erau îngreuiate de rouă. Cu ochii la flori își prinse rochia în portiță, fiind nevoită să mai zăbovească câteva clipe până să se elibereze. Privi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
portiță, fiind nevoită să mai zăbovească câteva clipe până să se elibereze. Privi în același timp corolele încărcate de multitudinea mărgelelor lichide. Pentru o clipă, doar pentru o clipă, în mintea ei se cristaliză o năstrușnicie: Dacă acestea nu sunt boabe de rouă, ci lacrimile Rafirei, în așteptarea lui Vișinel!? Pașii o purtau pe Ina spre locul de muncă, învălmășită încă de gândurile ce săpau în sufletul ei atâtea îngrijorări. Scena din fața casei ei, când Vișinel se întâlnise cu Rafira, îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o gaură în peretele din spate al depozitului, învecinat cu grădina de pomi care le asigura camuflajul la transportul prăzii. Prin gaura obținută s-au umplut zeci de saci cu ovăzul ce curgea în jet datorită presiunii exercitate de greutatea boabelor de deasupra. Pe proprietatea unui gospodar vecin, Costea Preutescu, erau instalate cazanele în care se pregătea mâncarea pentru trupă, iar căsoaia se transformă în magazie de pâine, ținută cu severitate sub cheie. După lungi căutări în jurul casei, au hotărât că
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
raționalizate, insuficiente și de proastă calitate, noroc cu natura bogată înconjurătoare. Cum făina de porumb, mălaiul cel de toate zilele, se găsea cu greutate în perioada verii, bunica Ecaterina recolta o parte din știuleți de pe tujlean, îi desfăca și usca boabele pe vatra sobei. Apoi, neastâmpăratul Sâlică era sancționat cu învârtirea coarbei unei râșnițe rudimentare de mână, câteva ore bune și plictisitoare, până se aduna făina de-o mămăligă. Într-o zi de marți, când era piață mare la Gura Humorului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
organele interne. Eram interesat în mod special de soarta vezicii urinare, pe care dacă o căpătam, o puneam câteva zile la uscat în podul grajdului, suspendată de un căprior, ca să nu ajungă mâțele la ea, după care introduceam în ea boabe de porumb să fie mai grea, o umflam cu gura, rezultând o minge de fotbal pe cinste. Într un an, asistând noi de dimineață la înjunghierea unui porc de peste 250 de kilograme, legat cu o frânghie de un picior din
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
moara bunicii, care a fost nevoită, în anul 1961, s-o închidă, autoritățile interzicând orice activitate de morărit, rămânând părăsită de mușteriii ce stăteau la rând cu căruțele cu cai sau cu carele cu boi, pline cu saci îndesați de boabe de porumb. Totuși, copiii n-au întrerupt parteneriatul cu moara pustie, cu toate că gârla morii a fost deviată și scăldătoarea s-a transformat într-o groapă adâncă în care se lăfăiau mormane urât mirositoare de gunoaie. Ne jucam afară, de jur-împrejur
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Prietena ei nu-i răspunse. Se priviră reciproc, câteva minute, având aerul că împrumutaseră haine străine, timp ce păru a fi deosebit de îndelungat, ca mai apoi să râdă în hohote și să se îmbrățișeze. În ochii Olgăi se iviră câteva boabe de rouă. Dar reuși să spună: - După-amiază vin la tine, am atâtea să-ți povestesc... - Ce s-a întâmplat, se alarmă Ina? - Nimic, nimic, nu te îngrijora, nu merită. Dar din ton se vedea că lucrurile nu sunt de natură
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
egale, cum îi șterge unchiului transpirația cu prosopul, împăturindu-l apoi în patru și cum în drum spre ușă se apleacă să ridice o scamă de pe covor. Ne întoarcem din nou spre unchiul Traian. Pielea lui părea mai netedă fără boabele de transpirație. La capul lui, Cristi se juca cu lumânarea. Tăceam. Arătam triști. Am fi vrut să ieșim din cameră, dar ne era rușine. Am urmărit dezinteresați jocul lui Cristi până când cineva i-a smuls lumânarea din mână și a
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
prăvălia sa. Numai bătrânul negustor de mărunțișuri nu se clinti din locul său. Ce fețe grave aveau toți! Poate se gândeau la misterele morții și la lumea de dincolo. Doica îmi aduse infuzia; încruntându-și sprâncenele, își trecea printre degete boabe dintr-un șirag de mătănii, pe care îl ținea în mână, și spunea invocații. Rămase în preajma ușii pentru a-și debita rugăciunea; repeta cu voce tare: „Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!...“ De parcă mie ar fi trebuit să mi se facă milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sucurile. La Starbucks ( unde m-a dus băiatul meu) , cafenea celebră de la subsolul Luvrului, am degustat niște băuturi reci pe bază de cafea, dar mai ales am rămas cu ochii la pungile atît de diverse ca aromă și tărie, ale boabelor cu pricina... Clipa mea franceză a fost inuman de scurtă : n-am decît o soluție - s-o repet...Pentru că, repet, Parisul cre ează dependență... Moartea marelui actor Gheorghe Dinică m-a convins, deși nu mai era nevoie, că oamenii care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
greu să gândim diferit, totul este ca noi să credem că schimbarea modului de gândire ne ajută să fim mai sănătoși și mai încrezători. Gândirea este punctul de pornire spre modificarea noastră atitudinală, dacă știm și credem măcar cât o boabă de muștar (vorbele lui Iisus) că ne ajută dacă gândim optimist și pozitiv, atunci nu ne rămâne decât să facem primul pas spre o nouă eră a gândirii creatoare și constructive. Nu știu ce ne-ar putea opri să gândim în așa
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pilele voltaice. În acel moment, un val de oameni s-a revărsat din stația de metrou, aducând vești proaspete și proaste. Nici trenurile subterane nu mai mergeau; unele se opriseră Între stații, În interiorul tunelurilor, iar oamenii fuseseră nevoiți, ca niște boabe de fasole, să parcurgă pe jos lungile intestine de beton spre a reveni la suprafață. Așadar, toate teoriile enunțate - un sabotaj al chinezilor, producători ai tuturor pieselor din automobile, explozia centralei nucleare de la Montalto di Castro, care dusese la o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sclipitor ca o decorație. Dacă În acea după-amiază te-ai fi aflat Într-un elicopter deasupra pieței, aceasta ți s-ar fi arătat ca o floare imensă, Întinzându-și leneșă petalele prelungi În bătaia soarelui. Capotele galvanizate formau sute de boabe de rouă, aflate Într-o nemișcare fragilă, doar În receptaculul florii oamenii pulsau, ca niște gângănii mici și nedumerite, puse În mișcare de aceleași instincte vagi, de Înmulțire, de potolire a foamei și de frică. Nici o vibrație nu tulbura Însă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
faci dragul meu? Privesc firele de praf care Înoată În razele soarelui. Sunt ca niște viermișori. Ce-o fi Înseamnând cuvântul lirism? L-am auzit la radio. Cred că nici tata nu știe. O fi o stâncă din care picură boabe de rouă? Când eram mic miroseam a vanilie. Tata Îmi ghicește răspunsurile după felul În care ridic sau cobor sprâncenele. ,, Am douăzeci și trei de ani, sunt absolventul unui Colegiu de Semiotică și am frecventat cursuri intensive de ,,Resurse umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Konrad miji ochii curios. — Acesta este Crama Albastră? Vocea bărbatului era așa de răgușită Încât te dureau urechile când Îl ascultai. Și mai grav, vorbea cu un accent franțuzesc. Konrad se uită la el de parcă n-ar fi Înțeles nici o boabă. Văzând că nu primește răspunsul așteptat, nou-venitul a tras-o pe femeia Înaltă spre el; aceasta se aplecă și-și dădu la o parte o șuviță de păr de pe ureche. Am observat că Își ținea poșeta strâns lipită de piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-mi spună că pot să merg la culcare, Își scoase ochelarii minusculi și Îi așeză lângă o foarfecă la fel de minusculă, aflată masa minusculă. — Care-i problema? strigă, cu mâinile făcute pâlnie. Pe un deget Îi lucea un degetar. — Piper boabe, i-am strigat drept răspuns, sau măr, croitor, căniță... Am profitat de liniște ca să meditez asupra inscripțiilor cu litere mari de pe pieptul meu dungat. — Poftim? În clasa mea, i-am explicat indicând indignat spre numele meu, există unu’ pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
elastică pentru aplatizarea sânilor? Dar n-o să mă schimbe așa cum voiam. Ar fi mers o combinație, poate? Maică-mea avea ceva Într-o nuanță de măr verde, de care eram atașat În mod deosebit. Sau portjartiera neagră spre maroniu, ca boabele de cafea? Nu, e aceeași chestie ca și brasiera. Atunci ce? mai aveam trei minute sigure. Da, trebuia să mă mulțumesc cu izmenele, cu toate că mă mai Îmbrăcasem cu ele c-o zi Înainte. Măcar aveau o despicătură În față, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de dinți germană pentru care auobuzele orașului făceau reclamă de nu mai știu când. Două etaje mai sus, la o masă stătea un domn mai În vârstă, cu bărbia proptită În piept, cu buzele umede. În față avea sute de boabe de fasole pe care le sorta conform unui principiu ingineric necunoscut. La intervale regulate vârî două, patru - nu, mai degrabă cinci boabe Într-un fel de oală. Boabele de fasole dispăreau cu un zornăit metalic. Ciocănind În rama ușii, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un domn mai În vârstă, cu bărbia proptită În piept, cu buzele umede. În față avea sute de boabe de fasole pe care le sorta conform unui principiu ingineric necunoscut. La intervale regulate vârî două, patru - nu, mai degrabă cinci boabe Într-un fel de oală. Boabele de fasole dispăreau cu un zornăit metalic. Ciocănind În rama ușii, l-am Întrebat de prietenul meu. — Da, sigur, avem un Anton, veni răspunsul. Chiar doi. Dar nici un Lakritz. Ochii bărbatului erau Înroșiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bărbia proptită În piept, cu buzele umede. În față avea sute de boabe de fasole pe care le sorta conform unui principiu ingineric necunoscut. La intervale regulate vârî două, patru - nu, mai degrabă cinci boabe Într-un fel de oală. Boabele de fasole dispăreau cu un zornăit metalic. Ciocănind În rama ușii, l-am Întrebat de prietenul meu. — Da, sigur, avem un Anton, veni răspunsul. Chiar doi. Dar nici un Lakritz. Ochii bărbatului erau Înroșiți de băutură, dinții, galbeni de nicotină. Lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am văzut azi pe-aci. Dar puteți să Încercați. Bărbatul tuși din nou În subsuoară. Când se șterse la gură, Își clătină obosit capul. — Camera 6. De obicei stă treaz până târziu. Acum probabil că doarme. Apoi, aplecându-se asupra boabelor, pierdu orice interes față de mine. Am intrat pe un coridor cu podeaua scârțâindă și cu niște nori de praf, care se retrăgeau cu o grabă volatilă. Dintr-o cameră se auzea un sforăit adânc, meticulos; din celelalte, nimic. Camera 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
conving că erau ale mele. Apoi, mulțumit, sau mai degrabă, nemulțumit că erau, m-am Îmbrăcat și m-am dus până la sergentul Vogelsang. Tot ce-a putut să-mi ofere a fost niște cafea veche, cu un miros vag de boabe prăjite, și niște covrigei tari ca piatra. Urmă un mic dejun Întârziat, timp În care m-am străduit să-mi mențin echilibrul pe scaunul de birou cu trei picioare. În curând, apartamentul acesta nu va mai fi al meu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de regulă, făcea să-mi fiarbă sângele, furoul ăla de mătase crem, cu o Maimuță frumoasă vârâtă în el), iar eu, între timp, m-am dezbrăcat și m-am așezat gol-pușcă la capătul patului. Faptul că Lina nu știa o boabă de engleză n-a făcut decât să sporească sentimentul ce începuse să se înfiripe între Maimuța și mine, un fel de sadism ținut în frâu: puteam discuta unul cu celălalt, ne puteam împărtăși secretele și planurile fără ca fufa să priceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]