448 matches
-
poți dispune În orice clipă...” Pe măsură ce loviturile se Întețeau, creștea și furia cinicului. Cinci-cinci, șase-șase. Așa-așa... Curând Însă, cerbicia lui se potoli. Și În locul ei se instaură liniștea. Și apoi liniștea se transformă În compasiune. Cravașa Îngheță În aer. Bobițele de sânge se sparseră În cristale. Și cristalele se risipiră În Încăpere, răspândind un miros de sudoare amestecat cu cel de scrum și iz de alge marine. Schițând un zâmbet abia perceptibil, Noimann-cinicul Își aprinse o țigară de foi. Fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
putea vorbi așa...Ceva nu-i la locul lui...” gândeam eu, privind neliniștit în jur... Am pornit totuși să colind rariștea de dincolo de poiană. Printre stejarii groși cât omul și ferigi, ciupercile își arătau fața cu timiditate. Fragii își tremurau bobițele îmbietoare în adierea zefirului. „De aici a cules bătrânul ciupercile pe care mi le-a arătat dimineață.” mi-am zis eu. Zmeuretul își foșnea frunzele mai încolo... În timp ce priveam la frumusețile din jur, mi s-a părut că aud un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că au nevoie de tot felul de situații, america lor de comuniști, da’ n-ai ce face, mănânci și tu o pâine de-aici, unde alta mai bună?, vă înțeleg, da’ nu vreți o gură de vin de butuc, cules bobiță cu bobiță de mine, le-am terciut în saci curați, face bine, nu mai puneți totul la inimă, că te ia vătămătura de nu mai știi ce-i cu tine, numa’ o-nghițitură... Am fi fumat o țigară în ghereta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nevoie de tot felul de situații, america lor de comuniști, da’ n-ai ce face, mănânci și tu o pâine de-aici, unde alta mai bună?, vă înțeleg, da’ nu vreți o gură de vin de butuc, cules bobiță cu bobiță de mine, le-am terciut în saci curați, face bine, nu mai puneți totul la inimă, că te ia vătămătura de nu mai știi ce-i cu tine, numa’ o-nghițitură... Am fi fumat o țigară în ghereta lui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la bocancii cu ținte, are codițe colorate și-o fustă scurtă, plisată, din care ies două bețe. Puloverul stă mai mulat decât trebuie pe pieptul scobit. Are vreo cinci cercei în fiecare ureche, o mică verigă în nas și-o bobiță sub buza de jos. - Mi-a spus Eugen să te caut pentru prefața la romanul meu... - Ați scris un roman, să-nțeleg... - Nu-i chiar roman, adică nu vrea să fie un roman, că se-amestecă acolo mai multe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe sub sârma ghimpată, mă opresc să respir acolo unde ridicasem căsuța din lăzi de bere, intru în grădina lui Zagan, pe unde-s cele două tufe de soc. Când se cocea, mă mozolea Tărcănița pe față și pe păr cu bobițele terciuite și eu stăteam ca prostul și-o lăsam pentru că, la sfârșit, mă ștergea cu bluza ei și puteam să-i văd burta când și-o ridica. Mai și mâncam tocătură din ele cu prune și iarbă, de mă lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în tot largul. Tinerii, perechi, se iubeau pe sub butucii de vie. Petru nu putea rata libertatea de a-și bucura inima pe furate. Se cățăra în zarzărul din fața dormitorului și privea pe fereastră. Camera era aproape goală, fetele, amestecate ca bobițe de tămâioasă, dădeau aromă toamnei. Genia, Antoaneta și încă două jucau cărți. Din zarzăr, le vedea de parcă ar fi fost lângă ele. Putea sta comod acolo în copac câteva ore, fetele se schimbau în pijamale, se pieptănau, se maimuțăreau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu judeca la scară mare, poate erau alte ființe mai ticăloase În nemărginirea lumilor, pe acelea le ardea Domnul mai Întîi. Chiar și El, tocmai de acolo, de sus, cu greu ar fi distins Danemarca; un vîrf de ac pe bobiță, Copenhaga s-ar fi dovedit aproape invizibilă; Thomas, subatomic, ar fi fost chiar ignorat - nu avea cum să Îl ajungă vreodată focul, era scăpat, judecînd așa. Petrecerea pămîntenilor era În toi; războaiele, niște focuri de artificii, un fel de carnaval
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tul, murind cu credința că Basarabia cea înstrăinată și urgisită va reveni curând la trupul țării.” Daniel Corbu In memoriam, Grigore Vieru sau Poezia cu strigăt existențial, Convorbiri literare, Iași, ianuari e 2009, p.52 MAMA Ba culege tufele - Cu bobițe coapte Ba ne spală rufele Trează de cu noapte. Ba‐ n câmpu‐ lăicerului Țese la flori calde. Toată roua cerului Pe măicuța cade. MÂINELE MAMEI Când m‐am născut, Pe frunte eu aveam Coroană‐ mpărătească A mamei mână părintească, A
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
roșu, strălucitor. Bărbat de trecere A zărit-o în îmbulzeala de sus, de la laborator. Își ținea borcănelul cu „coprocultură“ învelit într-un șervețel roz. Când dădu șervețelul deoparte, își puse mănușile de ațică. Îl intrigă ce zări în borcănel: câteva bobițe intens negre, ca măslinele de 105, fără sâmburi. Dietetice. „Nasol“, își spuse, urmărind-o cum strângea borcăneleul în căușul palmelor ridicate spre piept. De parcă ar fi ținut ceva de preț în ele. Sau ar fi vrut să încălzească borcănelul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
păstrat la început într-o cutie de chibrit, apoi într-una de farduri și pentru că trenurile s-au înmulțit și timpul trece mai repede, s-au înmulțit și lacrimile cu trecerea anilor, cutia de pantofi nefiind încăpătoare, am transferat toate bobițele într-o cutie de pălării; așa, Mamă, vei trece îmbrăcând-o la fiecare aventură amoroasă, vei plânge, fiecare lacrimă îți va spune povestea ei, sunt miliarde și mulțimi de mii de miliarde, nu-ți va ajunge secolul, tu însăți vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mâncare. Ca să nu mai vorbim de cei care au părăsit orașul, pentru a petrece Sărbătorile În alte locuri, departe de freamătul cenușiu, isteric și agresiv. Mâna lui Antoniu, Întinsă sub nasul rarilor trecători, e crăpată de frig . Din crăpături țâșnesc bobițe de sânge care, Închegat, seamănă cu un rug de mure. O fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un bănuț În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu-l cu multă curiozitate copilărească. Bunica o cheamă cu o voce tandră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aș alungi într-o ploaie subțire, bătând în plăsele de os sub un cer fumegos. nu știu bine de-s eu sau fosta-mi reflectare-n oglindă. umbra de oțel atârnă străvezie în grindă. suflare ușoară de borangic, înșirată în bobițe de mărgea albăstruie ca piatra lunii, ușurelul meu suflet mă bântuie ca un flutur stârnit de-o lumină pietroasă. cum s-o îmbun, lumina? așchiile ei ascuțite unde să le adun? cum să-i curm fluturelui zbaterea cafenie-roșcată ca frunza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
străvechi, madrigaluri abia îngânate, ce sună ca ambra, ca mierea, ca steaua polară, când frigul se preschimbă în albastre lumini. beție ușoară, străluminată de drumul cel lung al mirării, șerpuindu-i sub piele într-un dans iscusit. vă spune ceva bobița de transpirație ce-i frăgezește lui fruntea, i-o face amară precum coacăza verde? acolo, în căderea de sudoare alungită, văd limpede julitura genunchiului ce și-a câștigat dreptul la cicatrice, la balsamul mângâios al luminii. musca și păianjenul de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
așteptare, lacrima lui mă înhață sidefată și neagră. e ca și cum irisul lui mă soarbe cu sete nemăsurată. lumi nenumite din lumea aceasta nu ești cum nu ești din cealaltă, îmi zise vraciul și-și închise gura astupând-o cu vâsc. bobițele albe, grase și flasce, clinchetiră ca apa clătinată într-un pahar. chiar așa, mi-am zis eu, unde, între care lumi nenumite, mi-a fost hărăzită limbuția aceasta, desfrânarea ce-o simt? pesemne că, între lumi, mi-a fost dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
chin dorit, așteptat cu spaimă. În ora liberă dintre lecțiile cu Anton, care se plictisea repede, și cina unde eram invitat, intram tiptil În salonul unde Ana Maria exersa la pian. Tocmai Își Începuse cariera de pianistă... Voaleta neagră cu bobițe cochete te-ar Împiedica să vezi câte riduri a făcut Între timp, dar glasul muzical poate să Îi fi rămas același. După o despărțire atât de lungă ai fi preferat să fi stat amândoi de vorbă, dar nu ai putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
au alăturat salvatorilor și au pornit la acel adânc unde au prins și i-au omorât pe toți vătafii și au eliberat bărbații. S-au întors cu toții la castelul regelui și cu ajutorul slujitorilor au desfundat butoaiele cu nectarul făcut din bobițele fermecate. Au spart lacătele depozitelor ticsite de bunătăți adunate din munca bărbaților, au sacrificat vite și oi, au uns cu grăsime arcușurile instrumentelor muzicale și au făcut o petrecere la care au participat și cei nenăscuți. Crăiasa inimilor în suferință
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
baltă, de mână, fiecare ducând în mâna cealalată câte ceva. Alexandru luă undița si îi explică despre cum pregătește acul cu momeala pentru pescuit; fie din mămăligă și miez de pâine, amestecate pe care le și pregăti pe loc, făcând o bobiță mică- fie din râma introdusă pe ac, mai mult de jumătate, având și râme într-o cutiuță. Apoi îi arătă, practic, cum se aruncă firul în apă, cât mai departe de mal, depinde cât este de lung. Ca un profesor
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
frumoasă. Îngerul de la picioarele Domnului a zâmbit și el privind acest decor. Marea cea Albastră, neștiind de suferința Soarelui, alerga fericită, jucându-se, stropind văzduhul și trimițându-i acestuia milioane de picături multicolore. Soarele, oftând, le aduna ca pe niște bobițe de diamante și le transforma într-un leagăn de curcubeu. Doamne, străpunse tăcerea Îngerul cu glasul său, aș vrea să o putem duce undeva pe tânăra domniță unde să se poată bucura și alții de priveliștea ei. Este atât de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a iubirii ei. Mi-a vorbit despre sufletul ei pervertit, ce a cunoscut iubire pătimașă în afara actului iubirii în cele mai insidioase aspecte ale ei. În timp ce-mi vorbea, lacrimile se strângeau la colțurile ochilor ei lungi ca niște bobițe de mărgăritar și tocmai la lumina lor am putut zări adevărata față a suferinței, ce poate urâți și pe cel mai drăgălaș dintre chipuri. Aflase că prințul se va căsători cu o domniță din ținutul învecinat, după dorința părinților lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zi și noapte. Unde vag perceptibile, dintr-o substanță necunoscută, irizau aerul în jurul nostru. Despărțirea a fost dureroasă, ne-am îmbrățișat de câteva ori îndelung. Din nou ochii ei ca ațele s-au încrețit la margini și s-au ivit bobițele de mărgăritar. Fără să mă uit înapoi, am părăsit Codrii Albaștri și am pornit ca un glonț spre lăcașul meu. Aceeași zi și probabil ultima din seria celor triste. Sfârșitul poveștii Licornului și al oricărei povești în general Licornul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în direcția bucătăriei, dîndu-i un brînci între coaste, ridicînd capacul unei cratițe aflate pe aragaz gata să dea în foc, punînd mîna pe o lingură lată de lemn, începînd să amestece. Bucăți de morcov, pătrunjel, gulii, ceapă, cubulețe de cartofi, bobițe de mazăre ies pe rînd la suprafață, apoi se dau la fund printre clocotele apei în fierbere și aburi. Pune și tu mîna pe ceva, o aude țipînd din toate puterile de parcă ar fi fost la un kilometru depărtare. Iar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a doua zi și gazda și Utnapiștim îi petrecură până în marginea câmpului. Voiau să găsească acolo o corabie care mergea spre miazănoapte pe lângă țărm. Marfa, Mai-Baka i-o dăruise lui Lot, pentru găzduire, iar acesta îi dăduse în schimb câteva bobițe de argint, văzîndu-i săraci. Aveau deci cu ce plăti corăbierilor. Corabie găsiră ușor. Nu tot atât de ușor se putură urca însă în ea. După ce se învoiseră cu stăpânul corăbiei, având încă multe ceasuri de așteptat, se așezară aproape de țărm la umbra
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de varză călită. Poate chiar și prepararea excelentă a ceaiului, dres cu rom și scorțișoară, fusese izbutită, din păcate, tot la nimereală. Apoi fata se întoarse smucit către el și-l sărută, picurîndu-i, de pe buzele ei, pe colțul buzelor lui, bobițe de sânge. Înmuie degetul într-una și o studie. În loc să-l excite ori măcar să-l furnice, sărutul îi dădu senzația că prăjina din fața sa era bolnavă de piept ori că tușise pe el. Se gândi să-i spună ceva
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întoarsă ce umbră dorește Și cu strugurii vineți și galbeni ce îmflați stau în soare. Vineți cu brumă sunt unii, iar alții cu boabele galbene c-aurul, Fluturii le-nconjoară ca dulci corăbioare de colori și lumini, Iară albine din bobițe crăpate sorb lamura mierei; Iar în mijloc de grădine, într-o luncă de verzi portocale Nalță-se ca într-un flor învălit palatul Selenei. Mare-i, cu zece intrări, la care duc scări înnălțate {EminescuOpIV 180} Și cerdacuri în aer
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]