1,790 matches
-
vineri, revocarea procurorului Lucian Păpici din funcția de șef al Secției I a DNA, desi cu doar 7 zile în urmă, acelasi Nițu i-a reînnoit delegarea. Președintele Traian Băsescu îl acuză pe premierul Victor Ponta că a ”intrat cu bocancii în Justiție”, pentru că a fost revocat procurorul care a semnat rechizitoriul de trimitere în judecată a vicepremierului Liviu Dragnea.
Ponta l-a convocat pe ministrul Justiției, Cazanciuc, la Guvern by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34977_a_36302]
-
a respectat Ponta din acest pact și iau o decizie. Președintele României are o credibilitate construită în 9 ani și am transferat-o lui. Se poate crede că îl girez. Multe încălcări i-am tolerat. Dar s-a băgat cu bocancii în Justiție de dragul lui Dragnea", a declarat Traian Băsescu la emisiunea "Evenimentul zilei" de la B1. E o imixtiune a politicului care pur și simplu a dat ordin procurorului general să facă ceva, după 2 șocuri: anunțul începerii urmăririi penale pentru
Băsescu va denunța pactul de coabitare by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/34991_a_36316]
-
că aici este și temerea dlui Băsescu", a declarat Bogdan Chirieac. Băsescu joacă la cacealma Analistul politic susține că adevărata miză din spatele spuselor lui Traian Băsescu este repunerea în drepturi a procurorului Lucian Păpici. "Dl Ponta nu a intrat cu bocancii, a atins cu un deget justiția d-lui Băsescu, pentru că justiția, în România, din nefericire nu este independentă. Cred că amenințarea d-lui Băsescu lasă loc de negociere. Dânsul este îngrijorat pentru sistemul pe care l-a creat. Dacă dl
Chirieac: Băsescu amenință cu ruperea pactului de coabitare în speranța că Ponta se răzgândește și îl lasă pe Papici șef la DNA by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34988_a_36313]
-
asta. Faptul că președintele Băsescu are procurori favoriți și procurori nefavoriți este un mod de a interveni în justiție. E cea mai brutală ingerință pe care o poate face cineva", a afirmat Ponta. "Cel care face presiune și intră cu bocancii în justiție e președintele Băsescu. Tot acest circ pe care îl face președintele este de fapt disperarea lui Traian Băsescu că nu mai controlează în totalitate zona în care era domnul Morar și toți ceilalți. Traian Băsescu sună și bate
Ponta spune că nu va denunţa pactul cu Băsescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34986_a_36311]
-
lui. De treizeci și două de ori și-a trecut cuțitul din mîna dreaptă în cea stîngă și tot deatîtea ori mi-a șters cu el obrazul. Avea gesturi smucite, mă îmbrîncea nemotivat la răstimpuri, mă îngenunchea lovindumă cu vîrful bocancului în dosul genunchilor. Fiecare agresiune părea să se nască în urma unui nou reviriment. Încă n-am înțeles de ce natură. Iar la fiecare izbitură el era cel care gemea, nu eu, de parcă eu l-aș fi maltratat. Să nu mă înțelegeți
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
clipă, tocmai pentru ca să poți înțelege ce vezi și ce citești, dintr-o perspectivă ceva mai amplă, nu doar de la firul ierbii. Că dacă te-ai uita la cel mai grozav meci de fotbal de la firul ierbii ce-ai vedea? Niște bocanci care aleargă și dau ca proștii, de unii singuri, într-o minge prea mare. Dar dacă te ridici puțin de la perspectiva furnicii, atunci poți fi răsplătit, firește nu la noi, cu un duel Ronaldo - Ibrahimovici și câte altele. Există, așadar
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
evenimente precum cele amintite. Am facut o introducere nițel extinsă pentru a introduce cititorul în imaginarul identic din românul lui Adrian Ălui Gheorghe, Urma. La penitenciarul de la Aiud, într-o seară din iarnă lui 1960, un gardian observa urme de bocanci pe zăpadă. Problema e că urmele vin de dincolo de zid și se îndreaptă spre pavilionul deținuților politici, neexistând și urme care să indice drumul înapoi. Ba mai mult, ciudat e că urmele trec fără dificultate prin zidul ce desparte spațiul
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
a susține că nu i-a plăcut cartea sau că e prost scrisă. Nu și că e fără rost și impudic astăzi să-ți prezinți opiniei publice dosarul cu care te-a înzestrat Securitatea vreme de decenii, intrându-ți cu bocancii în viața privată și ținându-te sub observație clipă de clipă, în pofida faptului că n-ai greșit cu nimic, șantajându-ți rudele și prietenii ca să te toarne. Din păcate, asta e principala obiecție pe care o ridică Șimonca și Rogozanu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3047_a_4372]
-
în fața hărților pătate cu ceai verde prin febre gălăgioase rătăceam agățat de gânduri abrupte dorințe alunecoase mult ninse cu sentiment din frigul întrebare scenele unor situații de viață se perindau odată cu fulgii de zăpadă prin fața geamului ivind obiecte metafizice cum bocancii jidovului rătăcitor urechea lui van gogh bastonul alb a lui borges pâinea străpunsă de gloanțe a lui bruno schulz părul verde a lui baudelaire pălăria lui pessoa nisip din eumeswil transpirația marianei marin nasul lui gogol o batistă de emily
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
cașmir despre o altă lume așa pe geamuri pe marile geamuri de carne frumoase gânduri-flori de gheață ne acopereau viitorul care demult l-am părăsit vedeam întinderi de sărut nesfârșit împreună cu fulgii de zăpadă prin fața geamului ivind obiecte metafizice cum bocancii lui daniel turcea și tot așa și iar așa când de fapt eu spălam bătrânii de căcat-aur-curat deși în fond ningea ningea despre cum singurătatea e unicul aur curat.
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
pe scara îngustă și neluminată a blocului duce și-aduce pe un traseu dubios tot felul de liste care de care mai negre pleacă întotdeauna c-un ghiozdan și în teniși coborând câte două trepte de-odată se-ntoarce cu bocanci de soldat precaut și tiptil urcă un ditamai geamantanul mă prefac în fiece seară că adorm liniștită aștept cu creionul în mână o să îmi lase și mie un vraf de dosare secrete în prag voi fi un cenzor habotnic o să
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
numite pe românește zgârciuri, din care am văzut într-un reportaj tv... A trecut și Moș Nicolae lăsând în urmă o mulțime de ghete și ghetuțe jerpelite și goale, adică așa cum le găsise... Doar soacrei lui Haralampy, care își pusese bocancii cât mai aproape de patul ginerelui, Moșul i-a pus într-unul un bilet pe care scria cu cariocă neagră: ,Brie, femeie, matali nu ții samă că-i sărăcie în răzășie?" Dar fain ninge în Carpați și pe Autostrada Soarelui unde
Papucii lui Năstase și Iliescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11062_a_12387]
-
nevoie noi la magazie?ť, ridicase tonul mustrător, se încinsese, eram culpabil, negreșit, nu mă gîndisem nici o clipă că studiile de filosofie ar fi putut să fie un impediment în munca delicată a unui distribuitor de treninguri, mînuși de box, bocanci și mingi de fotbal, mă copleșise sentimentul zădărniciei, ce-mi trebuise să-i citesc pe Plotin, Spinoza, Kierkegaard și Nietzsche, ca să-mi încarc biografia cu încă o hibă, neintrată în calcul?, Ťașa încît găsește fiule o slujbă pe măsura înțelepciunii
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
Au spart vitrinele peste ei ranindu-i grav, i-au încărcat în dube și i-au dus la câteva secții de poliție mai apropiate. În timp ce trupele speciale ale generalului Chitac “curățau” Piața Universității de “golani” cu lovituri de baston și bocanci aplicate în zonele cele mai sensibile, ajutați de muncitorii de la IMGB care veniseră înarmați cu răngi și topoare strigând “moarte intelectualilor”, manifestanții clamau cu disperare: FĂRĂ VIOLENȚĂ! Mai mult morți decât vii au fost transportați la Școala de Securitate de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
vorbi, de la egal la egal, pînă aproape de ivirea zorilor. Nici astăzi nu știu dacă am visat. Au dispărut la fel de discret cum au apărut. Unul dintre ei a lăsat, totuși, un semn al prezenței lor în noaptea mea. O pereche de bocanci obosiți. Ce ciudat! Ce bizar! Ce coincidență!" ar spune Ionesco. într-o noapte cu o lună gălbejită, doi cloșari m-au făcut să simt beckettian. Didi și Gogo. Simplu, profund, fără ifose. La limita fină între realități și vise, intersectîndu-ne
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
FILIP. Mai recent, în sala Teatrului NOTTARA, din București, nedomolitul poet Darie Ducan îi spunea publicului, baletând ca un cocor, cu pantofii în mâini, că: poezia lui george FILIP este un templu în care trebuie să intrăm smeriți și fără bocanci... De aceea, stau ca omul prost, adică simplu și mă-ntreb: dar HOMER, SOCRATE, EMINESCU...de la cine-or fi păscut înțelepciune? Au Dumnezeul care ne-a trimis poruncile Sale prin fiul HRISTOS, s-a consultat cu careva dintre pământeni?! Asta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Bogota și adunate într-o carte abia după 20 de ani. Și-n alte rînduri tresărise cu aceeași spaimă cînd se așezase să asculte ploaia. Auzea scrîșnetul grilajului de fier; auzea pași de bărbat pe cărarea pietruită și zgomot de bocanci șterși apăsat pe dale, în dreptul pragului. Nopți în șir așteptă ca bărbatul să bată în ușă. Dar apoi, cînd învăță să deslușească nesfîrșitul răpăit al ploii, crezu că musafirul imaginar n-avea să treacă niciodată pragul și se deprinse să
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
sfîrșesc îmbătrînind". De atunci, zgomotele ploii s-au schimbat, și alte voci au înlocuit pașii bărbatului pe cărarea pietruită. Totuși, în ciuda hotărîrii ei de a nu-l mai aștepta, cîteodată grilajul scrîșnea din nou și bărbatul își ștergea iar apăsat bocancii în dreptul pragului, ca înainte. Însă pe atunci ea era pătrunsă de noi revelații ale ploii. Îl mai auzea o dată pe Noel, băiatul de cincisprezece ani, cum îi dădea lecții de religie papagalului; și auzea melodia îndepărtată și tristă cîntată la
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
folosise în ultimul război civil pentru a pune pe fugă, el singur, o întreagă divizie de la comenduire. Ajunse chiar să creadă că, de data asta, episodul se va sfîrși cu bătăile în ușă, așa precum odinioară se sfîrșise cu zgomotul bocancilor șterși apăsat în dreptul pragului, și se gîndea că femeia cealaltă deschisese și nu văzuse decît glastrele de flori în bătaia ploii și strada tristă și pustie. Dar curînd prinse să deslușească voci în întuneric. Și auzi din nou pașii cunoscuți
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
bărbat. În cele din urmă își întoarse ochii spre lampă și cugetă: ,E el, oricum. Cu toate că mi-l închipuiam ceva mai înalt". Femeia trase un scaun lîngă masă. Bărbatul se așeză, picior peste picior, și-și desfăcu șiretul de la un bocanc. Femeia luă loc alături de el, vorbindu-i firesc de ceva, iar ea, care stătea în balansoar, nu izbutea să înțeleagă. Dar, luînd seama la gesturile lor fără cuvinte, se simțea izbăvită de faptul că fusese părăsită și se convingea că
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
Ea îl vedea gesticulînd și se bucura că necunoscutul se purta astfel; că înțelegea că, după o călătorie anevoioasă, rătăcindu-se adesea, găsise în cele din urmă casa pierdută în furtuna dezlănțuită. Bărbatul prinse să-și descheie cămașa. Își scosese bocancii și stătea aplecat deasupra mesei, uscîndu-se la căldura lămpii. Atunci cealaltă femeie se ridică, se duse la dulap și se întoarse la masă cu o sticlă pe jumătate plină și cu un pahar. Bărbatul apucă gîtul sticlei, scoase cu dinții
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
memoria cu aceste nume, pentru că interpreții fiecărui rol fac figură de unul și unul. Asta în contextul în care doar unul - 1 - dintre ei are parte de plan apropiat. Cadrul cel mai frecvent din film "încorporează" omul (minimum) de la vîrful bocancilor și îi lasă și ceva spațiu deasupra capului, concluzia fiind că jocul actoricesc mizează mult pe gesturi și intonație. Ceea ce, cel puțin pentru patru thespieni (Ipate, Potocean, Istodor și Carauleanu), obișnuiți în principal cu scena și cu luminile rampei, implică
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
luat! Parcă a dat careva?!... Au luat ăștia care n-aveau nici izmene pe ei! Tremurau, că ne pricopsim noi! Nu ții minte? - E, nu?! Întâi au luat caii! De, dușmanii de moarte ai Revoluției Agrare! Și-apoi, salam și bocanci... Ca să vezi! Și-apoi, cu câinii! I-ai! Și... tot la tăbăcit! ... Că mi s-a rupt sufletul! Dac-o mai țineau așa, ne tăbăceau și pe noi! - Mai știi? Pe la Canal, pe la Gherla sau Poarta Albă... Am scăpat că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
și vrăjiți de falși talanți toți dau vina pe ceilalți. scuipa Dunăre pe focul care-ți mistuie norocul iar tu - Oltule, fartate, zi o doina de dreptate: e Țară o lacrima pe un plai de patimă ce-o zdrobiră sub bocanci fariseii - saltimbanci. face-m-aș poet-haiduc Țării mele să-i aduc la necazuri - că prinos, un domn harnic și mintos. Țara seamănă cu mama ce-și spală-n lacrimi năframa și o ia prin munți, la vale, hăulind doine de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
povestea se încheagă, romanul pare să ilustreze eșecuri succesive și senzația inadaptării într-un Paris cu identitate incertă: la două decade de la război (dar păstrîndu-i adierile: fotograful de la Condé purta „o haină prea lungă pentru el, pantaloni de doc și bocanci soldățești”, înainte de revoluția studențească ce l-a scos din letargie, tînjind după gloria boemei din interbelic. Niciun personaj (exceptîndu-l, poate, pe soțul lui Jacqueline) nu este statornic: elevul abandonează Școala de Mine, agentul renunță la urmărire, Roland își ascunde adevăratul
Paris - temă cu variațiuni by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/3994_a_5319]