985 matches
-
Domnul Dumnezeu se bătea pentru poporul Său cu o mână puternică Trecerea poporului Israel, prefigurarea trecerii poporului lui Dumnezeu A doua zi faraon trezindu-se din somn, aflând că a rămas fără primul urmaș la tronul său, văzând și marele bocet din țara sa, cheamă atunci pe Moise și-l implora: „Plecați cu tot poporul vostru! Luați vitele și oile voastre și binecuvântați-mă!” Apoi, tot poporul egiptean îi ajută să plece cât mai repede din țara lor pentru că ei să
TRECEREA ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374528_a_375857]
-
gând, Făptura-i uriașă a oftat, Căzută peste ape și-ndelung...gemând. Am vizitat-o ca pe-un muribund, Când încă mai clipea din frunze-ncet, Mă sfâșia în inimă profund Ce nu putean să urlu, ca un om, prin bocet... Am înțeles atunci că totu-i fad, Că-i îngropat în praful păcii Și cuiburile viselor mai cad, Iar apa vieții n-o oprești ...nici chiar în sălcii. Referință Bibliografică: SALCIA / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1610
SALCIA de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374601_a_375930]
-
din habitatul ei divin. Știi, Slavici, nici o moară nu mai e, Nici grâul nu mai crește sus pe deal, Se-ndreaptă către moarte satele Și plânge ne-ncetat al tau Ardeal. Eu știu acum, din gură cea de răi, Arghezi, care bocet m-a durut. Din cartea ta cu „Flori de mucigai”, Unghia îngereasca mi-a crescut Și îngerul mi-a spus să vin curând, Pe tencuiala veche să rescriu, Apostol re-nvierii prin cuvânt Pan la sfârșit, Ardealului, să-i fiu
CHEMAREA ARDEALULUI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373468_a_374797]
-
măiculița mea, aoleo, Doamne ia-mă!...și de căte ori ți-am zis să nu mai furi...ai casă, ai familie, ai copii, ai bani... ai strâns atâția bani ca puteai să te faci om cinstit! După ce încheie spectacolul de bocete și figuri, prin care invocă iertare sau măcar o amânare a consecințelor pogorâte din cer, pentru că de cele pământești sigur nu-i pasă, femeia vine spre poartă și zice: - Tu cine esti, mă!? - Licsandru, băiatul celui învelit în covor! Privirea
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.6 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371434_a_372763]
-
cum ninge-n furtună Și cum fulgii că de plumb mă lovesc, Privește-mă și spune-mi calea cea bună, Din miile de cărări ce-n cale mi se ivesc. Privește-mă cum ninge în hohot, iubite, Si cum prin bocetul surd, aiurea gonesc, Cum rochia de mireasă și șiragul de lacrimi Curgând, fără milă, în urmă, mă dezgolesc. Privește-mă cum ninge cu mine, iubite, Cu cea mai mândră a iernii albă crăiasa, Privește-mă cum dalb mă aștern peste
PRIVEȘTE-MĂ CUM NINGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371489_a_372818]
-
poate fi și o boală , un spasm/ Poate - un șir de morți mai suspecte,/ poate - speranța în stângile drepte/ Nu te lăsa amăgit de un șarpe/ este viitorul, trecutul desparte/ Dau un regat pentru o voce/pădurea vorbește, stejarul -un bocet, / Euridice și Beatrice/eu v-am iubit din adânci cicatrice/ Ești bolnav îmi spune Moartea, vecina/ mi-a pregătit groapa și motorina/recalcitrant și neiubit/ am fost în șotii de neprevenit/ ce culturale semne, ce sinca, mony și sony se
CE MULT TE-M IUBIT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371962_a_373291]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DORUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului (dor infam) Doar șarpele se târăște. Dorul, se strecoară infam printre amintiri. ciclul ” Un rob în libertate” 28 Septembrie 2007 *** Bocet de clopot și de dor Curg orele împovărate cu dor și fiecare trece, spre negurile numărate de sunetul aramei rece. La fel și sufletul. Privirea, neplânse lacrimi germinează. Tăcerea hâdă-n juru-mi crește, durerea și neîmplinirea. Dar în zadar se
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
mers, la pungă și ades la suflet, Mă-ndepărtez de scoici, de valuri, pe plaja cu turiști Și marea mă salută cu un sărut de alge. Cercând să fur o muză, mă dojenește valul, Mă ceartă perscărușii, cu țipătul de bocet: „Noi nu percepem taxă la artiști. E loc pentru oricine sub a mării lege!” Și-n plâns de pescăruși, mă-mbrățișează malul. Jupiter, 27 august 2014 Daniela Popescu Referință Bibliografică: Străin la mers / Daniela Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
STRĂIN LA MERS de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372536_a_373865]
-
acesta, din motive de sănătate, regretatul poet Ion Burnar, nelipsit de la celelalte ediții ale taberei, își găsește loc în paginile revistei cu poemul "Dragomirești". Într-o notă mai amuzantă poposim la paginile alocate lui Lucian Perța, unde regăsim, pe lângă un bocet intitulat "La salariu", și Imnul taberei, născocit astă vară de parodist. Nu lipsesc nici epigramele, semnate de Mircea Pop Buzești, și nici textele cu iz ezoteric, precum cel al lui George Tudor Borza, care întregesc conținutul bogat al revistei. Publicația
ŞTIRI DIN BAIA MARE de ANCA GOJA în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344918_a_346247]
-
chiar dacă nu mai e niciun descendent care să poarte acest nume. Gospodăria va fi administrată de un băiat sărman, Codrin, asupra cărui nonagenarul și-a transferat prinosul de afecțiune de care moartea celor doi fii ai săi l-a frustrat. Bocetul metafizic cu care se încheie poematic romanul tulburător, prin realismul lui psihologic, al lui Dumitru Dănăilă capătă din mers inflexiuni și valențe optimiste: „George Bărăgan a apucat pe ultimul drum. N-a apucat suta de ani, cum dorea, n-a
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
numesc: Berthold Aberman, din Galați, azi în Israel, redactor la ziarul din Nayaret Ilit Perspectiva (În apropierea străzii Avrig, unde locuiau în acei ani... ), Cornelia Păun, scriitoare publicată în Franța, USA, Malaezia, Australia etc.(Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc sufletele celor aflați pe aripile bulevardului din centrul Bucureștiului...), Dumitru K. Negoiță, din Rușavățu-Viperești- Buzău, cu o biografie de lucrător în diverse meserii, inclusiv de arbitru de fotbal, cu multiple pasiuni de colecționar (Am descoperit prin zona
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
era, încă de pe vremea când se afla numai în rândurile boierilor, și stăpânul satului și moșiei Hurezului, sat ale cărui începuturi se pierd în negura vremii și care purta, ca și râul ce curge prin el, numele păsării al cărei bocet se aude noaptea din adâncul acelor păduri străvechi: Huhurezi sau, prin prescurtare, Hurezi. Atras de poziția geografică a acestei moșii încă de când a cumpărat-o (29 decembrie 1684), Brâncoveanu a voit, așa cum arăta N. Iorga în lucrarea „Istoria Bisericii românești
COMORI ALE SPIRITUALITĂŢII VÂLCENE LA HUREZI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU-HUREZI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347405_a_348734]
-
cu colții de jar. Nu... poetul este făcut din cuvinte și din frumos, din aduceri aminte amintirea trăind peste frumoasul din frumos. Am aflat că și poetul merge să se odihnească dar dincolo de el rămâne plânsul lui de poet, un bocet ca un izvor de cuvinte peste morminte. Referință Bibliografică: Poetul nu moare / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1098, Anul IV, 02 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
POETUL NU MOARE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347495_a_348824]
-
mine, Sângele Tău, Iisus, pe care umblă Corăbii roșii cu divină umbră Și monastiri târzii vâslind spre lună, Spre-un roșu preadivin ce le cunună. Și totu-i răsărit, nimic n-apune. Sub ceru-ngenuncheat în rugăciune. Chiar ceru-a-ngenuncheat în rugăciune! Bocet Priviți, se lasă seara În toți: în crini și-n prunci. Și dacă vindem Țara Ce vom mai fi atunci? Auzi? Răsună-n soare Tăceri cosite-n lunci. Și Țara de-o dispare Ce vom mai fi atunci? Citiți în
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
lasă seara În toți: în crini și-n prunci. Și dacă vindem Țara Ce vom mai fi atunci? Auzi? Răsună-n soare Tăceri cosite-n lunci. Și Țara de-o dispare Ce vom mai fi atunci? Citiți în cartea ierbii Bocete lungi-prelungi. Și de ne plâng și cerbii Ce vom mai fi atunci? Privești, auzi, citește - De zei știute munci. Și-n tot ce arzi, sporește, Ca să mai fim și-atunci... Psalm În veac nu te mai întrista, creștine, Iisus a
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
ținut-o așa o vreme, într-o hărmălaie și frică de nedescris, și, parcă timpul se dilatase, apoi s-a oprit. A răsuflat ușurat deși tâmplele și inima încă îi zvâcneau. După un răgaz de liniște s-a auzit un bocet, așa, cum ar plânge vântul prin hornuri: - Liiisandruuu! Liiisandruuu! Deschide-mi și o să-ți fiu soață smerită! O să-ți dăruiesc prunci, Lisandreee! Cuvântul ”prunci” l-a scos din minți. A căzut în genunchi și cuțitul i-a scăpat. Și-a
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
Hai să dăm munte cu munte, Sat cu sat, moară cu moară, Râu cu râu, frunte cu frunte Între frați de-aceeași țară! Hai să dăm sânge cu sânge Toți românii, să nu piară Limba noastră care plânge Ca un bocet pentru țară! Hai să dăm mână cu mână De țărână milenară De la Dacia străbună, Maica noastră sfântă țară! Referință Bibliografică: Hai să dăm / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 805, Anul III, 15 martie 2013. Drepturi de Autor
HAI SĂ DĂM de ROMEO TARHON în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345264_a_346593]
-
Când timpul e gata să spintece clipa, al vieții Izvor peste ape pășește - renunță, vâslaș, la obsesia salvării - odihna și pacea la El o găsește. DEZMĂȚURI Dezmățutrile-s triste-acum, Dezmățurile plâng. Icnind Mocnind, Sau sictirind, Prohoduri bîguie pe drum, Și-n bocete se frîng. Cu râset, dans și băuturi, Prin clăile de fum! Cu zmei, Pigmei, Și corifei Ce lîngă damele cu nuri Se buluceau duium. Dar azi cu toți, de ani borîți, Își scarpină cu-n băț, Vre-un sloi Șiroi
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
în inimile și sufletele noastre. Gata ! Jandarmii să lase presa în sala de apel; comunicatul îl voi prezenta eu, dar neamurile celor morți și arși să rămână la poartă. Am și așa destule pe cap, nu vreau să le aud bocetele ! Se ridică de pe scaun și părăsi cu pași lungi încăperea. ************* Afară se înserase. La poarta minei s-a strâns aproape jumătate din micuțul oraș din Vale. Sute de lumânări au fost aprinse, iar vaietele celor care nu știau nimic de
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
Ne-mbracă liniști și tăceri Cu timpul, rănile se trec Si veștile se tot petrec fără de tine, fără ieri. Din perna ta se cerne scrum, În anii mei se face hău Mi-e dor adânc de somnul tău, Mi-e bocet, noapte, și mi-e fum. De părul tău mi-e blond abis, De ochii verzi mi-e verde val, Mi-e adâncire grea, de deal, icoana ta rămasă-n vis. Ca un nisip pereții tac, Sub casă ploile se frâng
UITAND SĂ URC, UITÂND SĂ CAD de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378104_a_379433]
-
Te-a ajuns blestemul meu, ticălosule, dar nu uita, n-ai să te bucuri nici de copila ta. Când vei fi mai fericit, atunci te va părăsi! Singurătatea și tristețea să te însoțească de-acum! Am fugit de-acolo, de bocetele și blestemele babei nesuferite și am pus sub pază strașnică Grădina Fericirii Veșnice. Am vrut ca fata mea să fie veșnic fericită, să nu cunoască iubirea și, mai ales, dorința păcătoasă care mi-a adus numai blestem și nefericire. Și
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
al tuturor renașterilor.” (pag. 255). Sintagma a redeveni congener cu elementele lasă deschis drumul și spre o altă ipoteză. Așadar, înțelegem că moartea nu trebuie interpretată ca un ritual al morții - chiar și dacă acceptăm răspândirea ei sub forma unui bocet - ci ca “o înțelegere superioară a vieții, ca un poem al dragostei de viață și de frumos”. Moartea posibilă (“ Și de-o fi să mor”) este transformată într-o nuntă fantastică, de o ireală frumusețe: ,,Soarele și luna / Mi-au
DOSARUL MITOLOGIC AL UNEI CAPODOPERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376052_a_377381]
-
crengi de prin fagi, adânc, mă privesc” „Mi-e dor ca să umblu prin pădurea de fagi / S-ascult al naturii surâs, / S-ascult cum vântul îmi șoptește...” , ” Mi-e dor să vorbesc cu pietre și stânci, / S-aud al lor bocet încet îngânând, / S-aud cum plânge în mine natura.”. Aducerile aminte îl fac să se simtă copil iar natura face parte din el „Căci pădurea e-o parte din mine!” și „Natura e-o parte din sufletul meu”. Uneori „Amintirile
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > BOCET VESEL PE FOND DEPRESIV / TRATAT DE SINGURĂTATE, ÎI (CEZARINĂ ADAMESCU) Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 304 din 31 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului BOCET VESEL PE FOND DEPRESIV TRATAT DE SINGURĂTATE ÎI Odată, demult, am văzut o piesă
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > BOCET VESEL PE FOND DEPRESIV / TRATAT DE SINGURĂTATE, ÎI (CEZARINĂ ADAMESCU) Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 304 din 31 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului BOCET VESEL PE FOND DEPRESIV TRATAT DE SINGURĂTATE ÎI Odată, demult, am văzut o piesă de teatru „Bocet vesel pentru un fir de praf rătăcitor” de Suto Andras. Bocetul meu e vesel pe fond disperat. E o strigare-n pustiu, pentru
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]