547 matches
-
Teleki. Nu v-ați gândit să scrieți un roman despre destinul acestei familii aristocrate? Dacă aș scrie un roman, ar fi mai ales despre faptul că alcoolicul conte Pubi Teleki și-a lăsat castelul din Căpălnaș unui bucureștean la o bodegă din Lipova prin anii ’80, printr-un testament pe o bucată de hârtie. Omul nostru din capitală i-a dat mai multe rânduri de monopol cu dulce fascinat de engleza lui oxfordiană și de faptul că umbla în ițari ponosiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
să retrocedeze bucureșteanului parcul și castelul - devenit încă din stalinism spital de nebuni, cu patruzeci de pacienți și șaizeci de inși pe post de personal auxiliar -, pe motiv că Pubi era alcoolic și recitator de poezii suspect de moderniste, pe la bodegi de pripas și, prin urmare, nu era în deplinătatea facultăților mentale, cum le zice avocatul ălora de la Direcție. Aș scrie un roman despre soarta de acum a castelului, după moartea boschetarului Pubi în halta CFR Zam, județul Hunedoara, pe la mijlocul optzecismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
avem ceva în comun, noi, ăștia, amărâții... Și că acel ceva poate fi subiectul unei cărți fascinante. De ce fascinante? Pentru că Stasiuk ia urma marilor scriitori „naționali“, pentru că umblă pe urma lor și pentru că rămâne, de exemplu, în Rășinari, cu amintirea bodegilor, a mirosului de oaie, cu amintirea unor rude obscure de-ale lui Cioran... pentru că face, în stil propriu, așadar absolut subiectiv, o istorie a mentalităților acestei europe... Și mă întreb dacă nu cumva asta este calea prin care poți opune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
închipuie că vreau doar să mă dau mare în fața vecinilor. Ceea ce n-ar fi adevărat. Desigur că nu. Ei bine, nu chiar. Dar îmi închipui că o vedetă ca Adam ar vrea să meargă în Lillies sau Sin. Nu în bodega de lângă mine. Cred că e genul care intră cât ai clipi din ochi în club și e condus până la un separeu pentru VIP-uri sau VVIP-uri - ce-o mai însemna și asta. Știu un pub drăguț în Wicklow, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
a susține sistemul puterii de stat” - constata jurnalista Anna Politkovskaia (Ibidem, pag. 351). După revolta de la Brașov din noiembrie 1987, Ceaușescu a grațiat contingente de borfași și bătăuși, spre a-i alunga în case pe cetățenii care mai întârziau în bodegă sau la colț de stradă pentru a complota contra „genialului conducător”. În iarna 2011-2012, demonstranții cei mai gălăgioși din Piața Universității - București, care au vandalizat și au furat, veneau tot de pe stadioane, plătiți, se presupune, de oligarhii care nu-l
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a susține sistemul puterii de stat” - constata jurnalista Anna Politkovskaia (Ibidem, pag. 351). După revolta de la Brașov din noiembrie 1987, Ceaușescu a grațiat contingente de borfași și bătăuși, spre a-i alunga în case pe cetățenii care mai întârziau în bodegă sau la colț de stradă pentru a complota contra „genialului conducător”. În iarna 2011-2012, demonstranții cei mai gălăgioși din Piața Universității - București, care au vandalizat și au furat, veneau tot de pe stadioane, plătiți, se presupune, de oligarhii care nu-l
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dat naibii, unul care vrea să lase o impresie grozavă despre el, tocmai pentru că arată destul de jalnic. Făinaru a întins mîna după paharul aproape plin, cu toate că se aflau la Athénée își turnau singuri din sticla ascunsă în frapieră, ca în bodega lui Degeratu' de lîngă gara Basarab, l-a dus încetișor la gură, doar și-a înmuiat buzele în el și l-a privit atent cu ochii lui de șoricel "nu ești prost, dom'le, nu ești prost deloc. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sau să plec? - Intră, zise ea, că Ilie trebuie să vie și el acuma. Săptămâna asta lucrează noaptea, de la unsprezece la șapte, dar după ce iese din schimb se mai duce și el cu alții să-și dreagă gâtul în vreo bodegă. Muncitorul, adăugă ea, ce plăcere să aibă și el după ce iese de la muncă? Să stea la un pahar cu alții, mai vorbesc și ei de-ale lor... Am intrat. Urâta femeie nu era și năroadă, dimpotrivă, o mare știință a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un băiat bun, ți-a făcut ceva? - N-a avut ocazia, îi răspunsei. - Nu, pe mine m-a ajutat... Dar Gheorghe, el însuși, arăta încordat, neliniștit... Se uita în jur: - Hai să bem undeva o bere. Am intrat într-o bodegă și Gheorghe a comandat două halbe. Mie mi-era foame și am cerut berarului ceva de mâncare. Ne-a adus mezeluri care mi-au dilatat nările, muștar și franzelă pufoasă. - Mă, zice, ție ți-e foame... - Cum să nu-mi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
erau la putere? - Sunteți la putere, Gheorghe, zic, de ce îi e frică lui Megherel? Nu mi-a răspuns. Am mai băut halbe și nu mai știam ce vorbim. Berăria era plină de oameni, glasurile noastre se pierdeau în gălăgia din bodegă. Berea curgea în spume pe tejghea... Gheorghe dădea din mâini, își arăta pieptul cu degetul, mi-l arăta pe-al meu... că el i-a zis... e regele... și regele a îmbrăcat cămașa verde... Domnul general... ofițerii... dar n-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pice niște bani... Și atunci mi-am adus aminte de ghicitul țigăncii lui Ilie: un dar de bani... Da, iată, fusese... Și drumul pesemne era cel făcut de mine acasă... Nilă, încîntat, și ca să sărbătorim evenimentul, mă duse într-o bodegă. Cerurăm bere și debrețini calzi, cu muștar. - De fapt cât costa ce-am luat? îl întrebai curios. - La Taica Lazăr cam atât costă, zise el. Dă-i nabii, adăugă, le iau și ei de ocazie. Și puse mâna și-mi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
izbiră tâmplele ca un ciocan. Era unul dintre cele mai populare locuri unde se strângeau oamenii după o zi de lucru. De câte ori cineva rostea înșelătoarele cuvinte „Ai chef de un păhărel înainte să mergem acasă?“, toată lumea se îndrepta negreșit spre bodega lui Cathy. Mai multe căsnicii fuseseră probabil pusese la încercare de această crâșmă decât de toate amantele din lume. Fran îi căută prin mulțime pe cei de la Citizen și îi zări din cele din urmă cuibăriți în colțul opus. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
înhățat. Privindu-l, m-am gândit că porcăria de soartă care ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu forța, am intrat într-o bodegă împuțită de lângă gară, unde m-am îmbătat și m-am emoționat aflând povestea unei fetișcane care strângea paharele murdare și le spăla. Se mișca fără să vadă și fără să audă, făcîndu-și treaba în mod mecanic. Vecinul meu de masă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
n-are ce face, se apleacă, șterge băltoaca, duce cârpă la closet și se întoarce în cameră, culcîndu-se cu fața la perete ca să nu mai vadă mutrele noastre scârbite. Pe măsură ce-l ascultam, îmi reveneau în minte amănunte din noaptea când intrasem în bodega de lângă gară. Pivnița se umplea iarăși. Golul luminos dinlăuntrul meu crăpase și pătrundeau în el ape tulburi din trecut. ― Ieși afară! i-am strigat bătrânului cu canarul, iar el, îngrozit și surprins de reacția mea brutală, s-a grăbit să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vis ești ca o frunză pe o apă curgătoare... așa că supune-te visului, Daniel Petric. El e stăpânul tău inexplicabil..." Vocea a șuierat deodată mai tare, am auzit urletul unei locomotive, am țipat, am fugit și am nimerit într-o bodegă unde, singur în toată încăperea, Dinu stătea la o masă cu o sticlă aproape plină dinainte. Era beat. În sfârșit, bine că te-ai decis să vii, a zis. Te aștept de mult. Altfel mă mâncau șoarecii aici." Și mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în coridor. O vreme i-am mai auzit pașii. Apoi am așteptat. Ce? Nu știu. Dar pe măsură ce tăcerea devenea mai apăsătoare, îmi pierdeam curajul. Eram din ce în ce mai demoralizat. Mi-am amintit din nou gesturile mecanice ale fetei care spăla paharele la bodega de lângă gară și vorbele bețivului cu care stătusem la masă: Viața e mai necruțătoare decât justiția, ea nu iartă". Viața? li cerusem prea mult sau îi dădusem prea puțin? Ce-mi reproșa? încercam să găsesc un răspuns la această întrebare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Până m-or băga-n mormânt: Ce-am avut și ce-am pierdut!... ...IV.11. ... “O știți p’aia cu teatru?” “Nu. Care?” “Ascultați. Cică Bulă și nevastă-sa au venit la oraș. Au târguit, au fost și pă la bodegă, da’ au cam rămas fără bani. Aproape că nu mai aveau decât pentru autobuz. Până la ora plecării mai era timp berechet. Dumnealor li se cam făcuse foame, da’ bani ioc! Tot mergând ei așa, vede bulă p-un gard un
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sanitare. Poliția să aibă un rol informativ, ea va deveni executoare numai la cererea organelor sanitare. Pe lângă acestea trebuie să se prevadă o serie de măsuri Înființându-se fișe de sănătate, control medical etc. a persoanelor feminine din serviciul hotelurilor, bodegilor, restaurantelor, prin vizite medicale săptămânale, până la vârsta de 40 de ani. Concomitent cu statuarea prostituției să se definitiveze, din punctul de vedere al sănătății și problema servitorilor. Prezentăm aceste câteva sugestii, care rezumă un număr de observații culese pe teren
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Scrisoarea pierdută). Descoperirea acestei comedii a cuvântului îl aduce pe Caragiale spre conștiințe adormite sau buimăcite (Căldură mare), sau crapuloase (Groaznica sinucidere din strada Fidelității), sau de-o lipsă de gravitate angelică, precum la Costică Panaite, care, tot întîrziind prin bodegi, uită că are în buzunar o petițiune iscălită de mai mulți cultivatori de prune, pe care trebuie s-o dea unui deputat s-o prezinte în Cameră, ca să oprească votarea impozitului pe grad: ― Bine, Costică, acuma vii?... ai venit cam
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a inventat pentru a ilustra situații numai de el cunoscute: „După strania dispariție a Pâșului, cineva a pus pe urmele lui Frăția, iar la scurt timp a apărut zvonul: de mai multe zile bune, individul își face veacul într-o bodegă, lângă un fost canton forestier, uitat de lume...“; „Calul era deci, fără îndoială, copilul primei și ultimei tentative matrimoniale a lui Dom’ Gavrile zis Pâșul, Supraveghetorul și Paznicul Viselor din Paradisul papagalilor. Fără îndoială, căci văzuse cu ochii lui semnul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Îl țină la curent. Dar trecea peste paginile din Times În care scria despre pictori, cântăreți, scripcari sau actori de scenă. Își păstra ochiul cu care citea pentru lucruri mai bune. Observase cu interes ostil atât pe muncitorii care distrugeau bodegile și casele vechi, plăcute, cât și noile clădiri În construcție. Dar acum, În timp ce se apropiau de Centru, Emil opri mașina și coborî geamul despărțitor. — De ce oprești? Emil spuse: — Se Întâmplă ceva vizavi. Se uită, Încruntându-se concentrat, ca și cum explicația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
simtă destins În prezența ei. I-a și trecut prin minte felul În care s-ar desfășura seara dac ar fi fost după ea. Ar fi putut să ia un fel simplu de mâncare la vreo masă așezată În fața unei bodegi pe trotuar, apoi să bea câteva pahare, ceva mai multe, până când el ar Începe să-i vorbească despre iubita lui din sat, despre fetele pe care le-ar fi cunoscut În Olanda, să i câștige Încrederea, s-o trateze de la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Când propunea ceva, nu era niciodată refuzată. Pe când se ridicau să plece, Margaret a mai Întors o dată capul să se uite după băiatul cu maioul Berkeley, dar nu mai era acolo. A privit În jur, la mesele așezate În fața celorlalte bodegi. Se aștepta să-l vadă pe jumătate ascuns pe după vreun stâlp sau pierdut prin mulțime, Însă n-a văzut nimic. Fusese acolo la masă cu o clipă În urmă și-acum nu mai era. — Gândește-te ce distracție minunată ne
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că o să-și cumpere ceva de mâncare din sat și că o să găsească un loc unde să doarmă. I-o da cineva un pat! N aveau de ce să-l refuze, doar avea bani, dolari americani! S-a oprit la o bodegă. Câțiva bărbați jucau cărți și beau cafea. Lui i s-a făcut brusc foarte foame. și-ar fi dorit o chiflă, una dintre cele dulci și lipicioase pe care i le cumpăra Întotdeauna Karl când mergeau la oraș. De partea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lăuda și el, ca orice părinte, cu rezultatele feciorului de la școlile cele mari. O ocă de rachiu verde! A comandat bădia. Bodegarul-cârciumarul a făcut ochii mari, el nefiind obișnuit cu asemenea gesturi din partea acestuia. Dar nici cu prezența lui pe la bodegă nu era deprins. Cu toate acestea, odată plata făcută, cel de după tejghea i-a înmânat sticla de un litru cu rachiul cerut. La mulți ani, oameni buni! Vă rog să cinstiți un păhărel și să vă bucurați împreună cu mine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]