831 matches
-
și Stephens au respins formal idealul neoplatonic. Steffens și Hapgood au plecat în Germania pentru a studia platonismul modern sub forma eticii și esteticii hegeliene, Steffens în 1880 și Hapgood în 1890. Însă au descoperit senzualismul unui stil de viață boem. Pericolul pentru viitorii jurnaliști ai stilului narativ literar din acea perioadă, sau viitorii suporteri ai acestei forme în cazul lui Steffens, era cel de a se pierde complet în senzualism, deoarece senzualismul este o altă versiune a obiectivizării, subiect discutat
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Am fost în viitor și funcționează" (Citatul este adeseori distorsionat: "Am văzut viitorul și funcționează"). 19 Hutchins Hapgood (21 mai 1869, Chicago, 19 noiembrie 1944, Provincetown, MA) a fost un jurnalist, autor și anarhist american. A fost faimos în mediul boem al New York-ului de la granița dintre secole. A lucrat pentru Commercial Advertiser în perioada în care a locuit în Greenwich Village. S-a căsătorit cu Neith Boyce și a avut patru copii. A pledat pentru libertatea dragostei și a comis
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
furtunii spirituale ca formă ce preia altitudinea marilor înălțimi sufletești pentru a dărui semenilor splendorile unei frumuseți izbăvitoare. Cu generalizarea acestei izbăviri, cu extensia ei resurecționară mundanul cotidian de zi cu zi nu se poate consola. În acest sens, chipul boem al artistului aduce neliniște banalului social care dorește ca furtuna de spirit a unei entități individuale să nu aducă cutremurare și înălțare generală, extaz al purificării de materialitatea pragmaticului. Asemeni iubirii insuflate de tandrețea Erosului și tensiunea creației artistice rămâne
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
B. Bartok), cultura muzicală țigănească a câștigat o reputație mondială. Datorită acestei muzici, locuitorii de astăzi ai Balcanilor se regăsesc între ei cu o nedisimulată empatie. În Europa occidentală, incredibila vitalitate a țiganilor a fost omagiată în opera unor romantici boemi precum Giuseppe Verdi (Aida), G. Bizet (Carmen) sau Franz Liszt (în Rapsodiile ungare). Poemul lui A. Pușkin Tsygany (1824) ne dă percepția europeanului cultivat confruntat cu acest fenomen unic: țiganii itineranți aflați în căutarea libertății. Inter nostc " Inter nos" La
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
univoc în acest dispreț față de tezaurul impresionant al tradiției. Romantismul sau „modernitatea estetică” (Matei Călinescu) a înțeles să răspundă idealurilor iluministe, stabilind un set de opoziții în „teritoriul definit de adversar” (Paul Ricœur): origine/prezent, mit/rațiune, vis/realitate, etos boem/etos burghez etc. Nici gambitul îndrăzneț al filozofiei hegeliene, nici Școala hermeneutică germană din secolul al XIX-lea, continuând prin teologul Schleiermacher (1768-1834), istoricul Johann Gustav Droysen (1808-1884) și Wilhelm Dilthey (1833-1911) primele intuiții ale lui Giambattista Vico (1668-1744), nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
titlul Secătura mahalalei). Ambianța - după cum relata într-o cronică Șerban Cioculescu - este cea a unui „colț pitoresc din Bucureștii de după primul război mondial, cu covrigari greci, cu rahagii turci, cu țigănci florărese și cu lampagii de altădată”. Dudu Zamfirescu, lumpen-intelectual boem și rebel, cinic și „declasat”, e un personaj interesant, nuanțat și contradictoriu, în parte original, înscriindu-se într-o serie tipologică ilustrată în perioada interbelică de Mitică Popescu, din piesa omonimă a lui Camil Petrescu, sau, în alt registru, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
casă străină aduce în prim-plan, în forma unui bildungsroman, drumul existenței lui Matei Alexandru, mereu înconjurat de fauna luxuriantă a meschinilor, ariviștilor și dezechilibraților mintal. O singură noapte eternă îl revelează încă o dată, dincolo de consemnarea amorurilor și a traiului boem dus de protagonistul Ștefan Dumitrescu, pe iscusitul narator-păpușar care își manevrează personajele astfel încât acestea să îi ilustreze teoriile: zădărnicia frumuseții feminine, înstrăinarea produsă de modificarea sentimentelor, despărțirea ca formă supremă de tandrețe, finalitatea iubirii care stă chiar în deliciul despărțirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
simte „atât de singur în lume/ Ca un Dumnezeu fără cer,/ Fără oameni și fără dragoste”, își „aude rădăcinile/ Cum se întorc în pământ,/ În pământ și-n moarte”. Departe de a-și dori, ca autorul Rondelurilor, „castele în Spania”, boemul stelelor își alină suferința cu speranța umilă de a avea cândva „pâine, pâine/ Și-un kilogram de ismă pe masă”. Neezitând să își etaleze, ca Macedonski, mizeria materială, și-a creat însă un stil al sincerității diferit de cel macedonskian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
împestrițare a realului, dar și ca reflex al unui insolit frapant. O nuanță de bizarerie există în volumul Nuvele (I, 1916), care amalgamează o sentimentalitate ținută în frâu cu îngândurări de intelectual ce cunoaște prețul iluziei. Femei pierdute, exaltați artiști boemi, rurali violenți până la crimă se perindă în aceste proze care cultivă contrastul și încearcă să speculeze conflictul dintre instincte și voința care nu este întotdeauna mai presus de impulsul irațional al patimii. O narațiune compozită, presărată cu sarcasme și paradoxuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
și nedescurcăreț, albatros baudelairian cu aripi prea mari pentru a putea merge firesc pe pământ, Eminescu șochează în redactarea corespondenței prin atenta șlefuire și dozare stilistică a mesajului potrivit propriilor obiective și conform așteptărilor destinatarului.Un meseriaș atent, nu un boem prefăcut, un bun administrator al propriului destin și mai deloc o figură atinsă de pitorescul experimentării diverselor ipostaze captatorii (Mihăilescu: 2009, 125). Recursul la perspectiva cititorului este dublată de autoreferențialitatea auctorială: "se vede că autorul vrea să-nceapă de la az
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
segmentării publicului”, în categorii denumite metaforic de un semiolog și sociolog francez, Jean-Luc Excousseau (2005), prin neologisme precum „cocos” (peste 64 ani, generația „a avea și a fi mai mult”, iubesc luxul, fiind dominați de un imaginar ostentativ); „lobos” (burghezi boemi, 38-63 de ani, care cumpără pentru a-și „marca diferența” ei consacră „consumul de masă standardizat”); „les momos” (28-38 de ani, o generație „zen, care nu iubește publicitatea”; este mobilă „material și moral”, dar căreia îi sunt publicizate produse „mai
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
fără a-și încheia studiile secundare. Paralel cu atracția pentru poezie, manifestă aptitudini plastice. Cultura lui T. este a unui autodidact cu lecturi dictate de afinități și de aspirații creatoare: Edgar Allan Poe, poeții decadenți avangardiști. Duce o viață de boem, în compania câtorva colegi din „generația pierdută” (între ei, Dimitrie Stelaru și Pavel Chihaia), subzistând din îndeletniciri temporare și din expediente. După însemnările autobiografice, în 1939 era funcționar la Direcția Generală PTT, iar în 1943-1944, când a fost disponibilizat, lucra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
În esență, motivul expresionist al chemării transfiguratoare se menține, tratat însă relaxat, ușor caricatural. Atmosfera dulce-amară a cărții, firea sucită a protagonistului, un fel de Don Quijote blajin, fără demon, par o raportare autoironică la nuvela Appassionata. Înfățișarea comună a personajului, boem cumsecade și păgubos, ascunde o fire de misionar, sol disprețuit al ideii de resurecție morală prin artă. În „mica lui demență”, el se dovedește extrem de lucid și, observator ascuțit, spune într-o formă paradoxală sau bonom-ironică, de moralist rapsodic, adevăruri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
române în școala generală și în liceu (1972). În răstimpuri a scris, pentru sertar, versuri și piese de teatru; incidental, a abordat și istoria literară (Primele amintiri în literatura română: Teodor Vârnav, „Istoria vieții mele”, 1973). În structura personalității sale, boemul, intrat în legendele urbei, și profesionistul de incoruptibile rigori coexistă sub semnul unei cuceritoare libertăți de spirit. Dramaturgia lui F., multă vreme rămasă necunoscută, a surprins întrucâtva la apariția volumului de Teatru (1994). Între îngândurare și surâs, erudiția, trecută prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
Al. Piru, postfață Constantin Ciopraga, Iași, 1994. Repere bibliografice: I. D. Lăudat, Pagini din istoria literaturii române, Iași, 1990, 348-353; Mircea Anghelescu, Teatrul cu subiect istoric, LCF, 1994, 19; Mircea Morariu, „Teatru” de Laurențiu Faifer, F, 1994, 10-11; Teodor Vârgolici, Ultimul boem, ALA, 1994, 242; Gavril Istrate, Laurențiu Faifer, un scriitor autentic, CRC, 1997, 1-2; Mihaela Mârțu, A fost odată... Ciubăr vodă, CL, 1997, 2; Constantin Ciopraga, Un personaj fermecător: Laurențiu Faifer, RR, 1997, 1; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 166-167; Micu, Scurtă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
ș. a., doar în 1860 ocupând un post mai important, ca membru al Comisiei Documentale. Se căsătorește, în 1858, cu Sașa Prejbeanu, fiica naturală a generalului P. D. Kiseleff, înrudită după mamă cu familia princiară rusă Bagration. Duce aceeași existență de boem aristocrat, scandalizând cu deosebire pe rigidul său tată. După ce i se publicaseră câteva scrieri (fragmentul Fecioara din Orléans în „Calendarul popular pe anul 1852”, poeziile Odă României, Întoarcerea în țară pe Dunăre și studiul Despre satira latină în 1855, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
patru umori determină caracterele sangvinic, coleric, flegmatic și melancolic, fiind prezente în vocabular și sub forma expresiilor „a-și vărsa fierea de mânie”, „a-și face sânge rău” sau a avea un „caracter flegmatic”... Amabil, răutăcios, simpatic, rece, altruist, limitat, boem... Confruntați cu extrema diversitate a cuvintelor care desemnează caracterul, cercetătorii contemporani procedează ca într-un joc cu șapte familii și încearcă să regrupeze cuvintele care înseamnă același lucru: plăcut, simpatic... Tehnic vorbind, analiza statistică, utilizată frecvent de psihologi, se numește
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Polul pozitiv Polul negativ Extravertit Extravertit Călduros Social Activ Vorbăreț Demn de încredere Introvertit Liniștit Rezervat Agreabil Agreabil Simpatic Amabil Apreciat Demn de încredere Loial Altruist Modest Tandru Dezagreabil Suspicios Rece Neprietenos Conștiincios Conștiincios Organizat Minuțios Eficient Competent Ordonat Disciplinat Boem Nepăsător Dezordonat Iresponsabil Stabil emoțional Stabil Calm Controlat Instabil emoțional Emotiv Anxios Coleric Depresiv Încordat Nervos Iritabil Predispus la stres Plâns nervos Deschis Deschis Interese vaste Plin de imaginație Original Fantezist Estet Sentimental Idealist Plat Interese limitate Încuiat Concluzie La
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
pe care acest model îl poate permite, ilustrând varietatea extremă a personalității noastre. Astfel, în cadrul testelor, fiecare trăsătură de caracter este notată de la 1 la 10. De exemplu, un anumit artist ar putea fi extravertit (7/10), semiagreabil (5/10), boem (8/10), foarte emotiv (7/10) și foarte imaginativ (9/10). Cutare om politic ar putea fi introvertit (3/10 pentru extraversiune), antipatic (2/10 pentru caracterul agreabil), foarte ordonat (8/10), puțin emotiv (10/10) și puțin deschis (4
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
principele Porga; slovenii în secolul al IX-lea prin Keitmar; sârbii sub împăratul Heraclius (640-644), dar în anul 827, scuturând jugul bizantin, se lepădă de creștinism, spre a-l primi din nou în anul 868 sub împăratul bizantin Vasile Macedoneanul. Boemii s-au încreștinat prin Sfinții Ciril și Metodie și prin Sfântul Adalbert, episcop de Praga (997). Cehii și slovacii au fost încreștinați tot prin sfinții greci Ciril și Metodie (†868, respectiv †885), care le-au introdus Liturghia în limba vetero-slavă
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
folosesc din plin, drept spații de circulație a ideilor, saloanele, mediul universitar, dar mai ales cafenelele, din care fac un adevărat oficiu, până într-acolo încât cafeneaua literară ajunge să fie privită ca un fel de emanație a simbolismului. Mai boemi decât junimiștii-adversari, simboliștii frecventează cu asiduitate (chiar la ore fixe) câteva renumite cafenele bucureștene, în pleiada de asemenea localuri, a căror vogă va cunoaște apogeul în perioada interbelică aflându-se cafeneaua Fialkovski, Café Boulevard, Kübler, Capșa, Terasa Oteteleșanu ș.a. Cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
lui ca autodidact. Citește cu pasiune. În februarie 1898 se angajează lucrător la plăcintăria lui Kir Nicola. Devine apoi ucenic în sala cazanelor din docurile Brăilei, salahor la o pescărie și la o fabrică de frânghii. Se apropie de enigmaticul boem rus Mihail Mihailovici Kazanski, pe care îl va evoca în povestirile sale. În 1901 pleacă la Giurgiu, muncind aici ca hamal în port. Se împrietenește cu un alt salahor, armeanul Sarkis, și acesta devenind personaj în literatura lui I. Se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
expresii argotice, chiar golănești, jonglând totodată cu miturile și eroii sublimi ai literaturii. Grimasa ironică e îmblânzită de melancolie. Versurile de album, romanța, cronica rimată, grandilocvența ori accentele pastorale sunt mimate ingenios. Poza bufă de François Villon - epicureu, livresc și boem, actualizat prin minulescianism și modernism, reușește să comunice plăcerea de a nu mai putea trăi decât făcând literatură, iar versurile celebrează indisociabil iubirea de viață și iubirea de literatură: „La Iasnaia Poliana-i un spațiu osebit / Pios ca o miroznă de-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
fabrică transformată, după 1990, într-un haut lieu al underground-ului bucureștean, aduce pe undeva cu squat-urile din Geneva, pe care le știam de pe vremea când eram student acolo, populate de o faună veselă și amestecată de studenți, artiști plastici și boemi de tot soiul, alimentați cu burse grase de „creație” din partea generoasei primării a orașului, dornică să încurajeze „cultura alternativă”. Este ora 22, nu este foarte frig, cât umed, o umezeală neplăcută și perfidă care pune la grea încercare rezistența fizică
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
valoros. Prin subversivitate. E mai bine să rămână așa, clandestin, să rămână doar pentru cei care merită. Dacă l-ar da așa la televizor, poate mi s-ar părea un lăutar îngălat. Are ceva de pustnic bonom. Sau de pustnic boem, dacă e posibil. N-are nimic deosebit, un semn distinctiv, să zicem. Niște buze din ale împletite, ca Jagger. Buze cum cred că vor fi fost ale lui Paraschiv din Moromeții. Buze din care să-ți iasă până la două piftii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]